Europlasticii sunt de fapt europeiști "de dreapta" cărora nu le convine să recunoască faptul că sunt europeiști, și pentru asta recurg la diverse artificii retorice. Este valabil prin alte părți, unde electoratul e mai sofisticat, mai responsabil. La noi a început să se practice recent acest tip de discurs, probabil s-a conștientizat necesitatea unei propagande mai aplicate, al cărei destinatar este acel electorat mai instruit, ori mai puțin credul, care începe să își pună întrebări privind evoluțiile recente și scopurile reale ale proiectului european
Voinescu-Cotoi ("Un gînd despre euroscepticism"):
În această privință, lucrurile sînt clare pe Dîmbovița: cine e cu Europa e bun, cine nu e cu Europa e rău. O spun fără sarcasm și fără năduf – chiar așa este. Această claritate, însă, are un preț paradoxal: orbirea. Tocmai pentru că lucrurile sînt atît de clare noi la noi avem dificultăți mari să-i înțelegem pe euro-scepticii din alte părți. Ne uităm la ei și nu-i mai vedem. În locul lor, vedem extremiști. Printr-o curioasă asociațiune, politicienii din alte părți care manifestă rezerve față de UE devin, sau sînt foarte aproape să devină, extremiști în presa noastră. Tocmai pentru că cei care s-au dedicat în ultimii ani subiectelor europene sînt oameni, în general, inteligenți și rafinați, ar trebui să nu cadă în acest păcat. Mai exact: euro-scepticii lor nu sînt deloc același lucru cu euro-scepticii noștri.
Geografic vorbind, Uniunea se întinde între Marea Britanie și România. La fel și spiritual. Pentru britanici, UE este cu totul și cu totul altceva decît pentru români. Dacă interesul nostru național este o Uniune atît de integrată încît să ajungă la o formulă de genul Statele Unite ale Europei, interesul național al Marii Britanii este o Uniune mai puțin integrată, cu rol de coordonare în cîteva domenii și rol de reglementare în și mai puține. Dacă vrem să-i înțelegem, trebuie să nu facem greșeala de a crede că scepticismul lor este dăunător Uniunii. Pur și simplu, britanicii au alte așteptări de la UE decît noi. Să fiu clar: noi vrem de la UE bani, stabilitate economică, securitate, stat de drept și, în subtext, o discretă dar consistentă contagiune de prosperitate.
Britanicii își asigură toate aceste lucruri de unii singuri. Ei nu vor de la UE ceea ce vrem noi, căci, spre deosebire de noi, ei au toate acestea și fără UE. Pentru ei, și nu de azi, de ieri, UE a devenit prea intruzivă. Așa cum noi abia așteptăm să intervină UE în treburile guvernanților bucureșteni, oricare ar fi ei, pentru a nu-i lăsa să facă prostii, britanicii se irită de cîte ori intervine UE peste guvernanții de la Londra, oricare ar fi ei, pentru că interesul britanicilor este, în general, bine protejat de propriile guverne.