Aligică e-n Lună (ca de obicei)

Fiindcă:

- Nu reprezintă "opusul", ci arată că-s la fel: cunosc personal foşti monarhişti, acum naţionalişti anti-establişment şi pesedişti (unii mascaţi), acum "neomonarhiști".
- Nu există mişcări de protest "spontane": Actually, there are no grassroots revolutions, period. Any revolution is a byproduct of a highly organized group of conscientious and professional organizers (Bezmenov).
- Nu-i nevoie de "stradă" pentru a răsturna "Puterea" PSD-ALDE: de-abia așteaptă s-o predea singuri, ca-n 2015 tehnocraților (numirea lui Grindeanu și Tudose, nu asta arată?!).
Incredibil câți au pus botu' la dumele lui Aligică (Like&Share).

https://www.facebook.com/pauldragos.aligica/posts/1564968836904187

Şi totuşi, unde sunt republicanii? Majoritari! De ce nu li se aude vocea? Cei de stânga or crede că dacă PSD e cu Dudele, o mai fi acelaşi PSD pe care-l credeau că este atunci când l-au votat?

Dacă progresiştii te bagă în seamă, e clar că nu eşti conservator

Neamţu, Papahagi, Baconschi şi Aligică, consideraţi "conservatori" de Vice, trompetă progresistă: 

Cum VICE are un public majoritar progresist, m-am gândit să întreb politicos conservatorii, de ce greșesc progresiștii când îi fac fasciști sau criptolegionari. Am vrut să construiesc poduri, nu ziduri.

Doar patru au răspuns demersului meu: Mihail Neamțu, ex-politician (actual politician liberal, aparent), actual autor de cărți pro-Trump; Teodor Baconschi, diplomat, teolog și fost ministru de externe; Adrian Papahagi, profesor universitar, medievist, fost membru PMP și M10; plus Paul Dragoș Aligică, intelectual de dreapta și academician stabilit în Statele Unite.

Mda. Nişa e ocupată de impostori. Parcă Aligică se considera libertarian? Alţii care se consideră tot conservatori (Iulian Capsali, Bogdan Duca...) au susţinut PSD, PnL şi USL pe vremea "băsismului" şi deşi discursul lor actual (şi parţial şi cel anterior) este mult mai bine articulat în sens conservator, nu pot trece drept conservatori autentici.

"Dacă progresiştii te bagă în seamă, e clar că nu eşti conservator" - că doar n-oţi crede că în "lupta asta mare" care se vede (aici la noi, de departe; nu există protagonişti în tabăra conservatoare), s-or gândi progresiştii să le facă un pustiu de bine promovându-i...

Aligică declară nulă "deontologia"

 

Demascarea plagiatelor este una dintre diversiunile utilizate de către deontologii cu condicuţă atunci când nu vor să intre pe agenda publică subiectele reale sau când vor să mascheze vreun eveniment de o importanţă critică. Sau când trebuie demolat cineva şi n-au la îndemână, repede-repede, ceva mai consistent. Ca şi corupţia, plagiatul este un delict secundar faţă de cel al trădării intereselor naţionale, devenit sport de masă al politicienilor RO. Şi ca să-l parafrazez pe Aligică: "am priorităţi diferite", prefer să las disputa pe plagiate pentru cercurile literar-artistice; sunt mai atent la alte "fenomene", mai importante şi care au consecinţe directe, imediate, asupra tuturor.

Aligică demolează în câteva fraze schema propagandistică a deontologilor, recunoscând în clar lipsa lor de imparţialitate, "standardele flexibile" ("dacă-i de-al nostru, e bun şi-aşa...").

Nu-i pentru prima dată când Aligică se autodemască, a făcut-o de nenumărate ori:

Apologia dictaturii sau a "tehnocraţiei" ? - link 

Scârba lui Aligică faţă de bobor: "patologii ale conştiinţei majoritare" - link 

Aligică răbufneşte într-un puseu de ură împotriva poporului român, justificând amestecul arbitrar al "aliatului occidental" şi identificând naţiunea drept complice la jaful naţional comis - în cea mai mare parte - în beneficiul aceluiaşi "aliat" - link 

Dorinţa neascunsă a lui Aligică: spargerea "blocului naţional majoritar" şi guvernarea sub tutelă externă - link

Scârba lui Aligică faţă de bobor: "patologii ale conştiinţei majoritare"

Dragoş Paul Aligică pe Facebook:

Uite ca mi-e greu sa ma abtin desi imi propusesem sa o fac. Iata ca pana la urma tot irelevantii deontologi, parlitii de intelectuali, neispravitii de jurnalisti talibani si justitiari si sustinatorii si cititorii lor, nefericitii aia care nici macar nu depasesc 1 milion si sunt minoritatea minoritatii electorale de sub 10% in acest mare si pitoresc popor cu elitele sale validate electoral sistematic, iata deci ca tot amaratii astia cu naivitatile si lipsa lor de orientare si doar -mai nou- cu un cont pe facebook, fac ce fac si de 25 de ani decid agenda publica, directia si structura adanca a sferei publice si proiectului national romanesc.

Cum e posibil? Cum e posibil ca temele occidentalismului, anticoruptiei, statului de drept, economiei de piata si liberalismului democratic, ale profesionismului si meritocratiei, ale competentei si bunului simt sa supravietuiasca si revina in forta mereu si mereu, in ciuda masivei si covarsitoarei demonstratii de forta opusa, interna si externa??!!

Ma uit la ei si ii vad buimaci. Se agata cu disperare de evenimentele recente. Ar vrea sa clameze triumful in conjunctura dar realizeaza ca nu pot, oricat de tare ar topai si ar tipa. Si asta, trebuie sa va spun ca observ cu mare satisfactie: Ii doare.

Goarnele băsiste demobilizează electoratul macoveic pentru turul doi. Manevră pro-Ponta aproape explicită.

Se găsesc te miri ce "argumente" spre a se justifica (in)acţiunea de la turul doi. Eu mi-am stabilit deja opţiunea, pe un criteriu simplu: nu au de luat voturi de la mine (vreodată...) cei care susţin regionalizarea, trecerea la euro şi alte aiureli UEiste. Pică pe această definiţie şi Ponta, şi Iohannis. Deşi n-am încredere nici în Funar (nu l-am auzit propunând ieşirea din UE sau renegocierea unor chestiuni strategice la nivel UE), îl voi vota la turul întâi doar ca să fie un vot naţionalist-eurosceptic cât mai consistent. Na, c-am folosit un argument de-al lui Aligică.

Aligică, pe Facebook: 

Chiar nu inteleg, nu am timp sa-mi bat capul si ultimamente mi se pare absurda toata agitatia si dezbaterea asta cu votul dat lui Macovei care ar submina sansele infrangerii lui Ponta de catre….Iohannis. Mai vad acum si tot felul de analize si calcule, tipologii de electorat, psihologie si sociologie electorala a maselor etc etc etc. Toata ruperea asta in scheme, toata zbaterea asta, ca sa ce…? 

Fratilor, mi-e teama sa suntem deja prea departe pe aratura. Cand totul e asa de simplu.

Sunt doua tururi. Mergem la primul tur si votam cum ne dicteaza afinitatea de valori, principii, obiective. Apoi la turul doi, mai vedem. Daca un candidat vrea votul nostru, o sa faca efortul. Si o sa-i dam votul strategic ptr asta. Daca nu-l vrea si se bazeaza pe frica, consideratii strategice reflexe si alte mecanisme ale votului strategic, sa fie sanatos.

Dorinţa neascunsă a lui Aligică: spargerea "blocului naţional majoritar" şi guvernarea sub tutelă externă

Ca şi cum majoritatea nu l-ar fi votat şi pe Constantinescu în 1996 (care apoi a virat la stânga, după o prestaţie catastrofală), n-ar fi votat indirect şi pentru alianţa CDR-PD-UDMR (1996), şi pentru alianţa DA-UDMR-PC (2004), şi pentru Băsescu de două ori (2004, 2009)! Ce-au făcut "pro-occidentalii" cu încrederea acordată ? (de parcă PSD&Co. n-ar fi eurosocialişti, tot de obedienţă Vest...).

După Aligică, nu mai avem nicio speranţă ca naţiune, fiind "taraţi", "irecuperabili", "îndărătnici", "înapoiaţi", "iresponsabili", "gropari ai României"...

După "conservatorul" (sanchi...) Aligică, ar trebui să votăm candidatul prezidenţial indicat sau sugerat de America "transformată" a socialistului Obama sau de Germania cea "apucătoare" şi cu nasul pe sus a lui Merkel. Sub masca criticii-soft la Iohannis (recent decorat - din nou ! - de statul german), Aligică îl recomandă de fapt pe acesta votanţilor de dreapta care au unele rezerve faţă de personaj: "nu il votam pe individul Iohanis ci promisiunea de tutela, control si asanare pe care occidentalii responsabili le vor exercita prin el ca instrument docil". Pâi numai de instrumente docile nu duceam noi lipsă !

Iar se autodemască Aligică !

Parcă n-am şti bine că occidentalii lui au fost beneficiarii majori şi finali (de exemplu, la Fondul Proprietatea) ai marii corupţii sub forma de "privatizări" (să nu-i nedreptăţim pe ruşi: Republica, ALRO, Mechel...). De anchete pe marile privatizări "strategice", DNA, Parchetul, DIICOT şi serviciile fug ca de dracu'.

După ce Aligică şi-a exprimat opţiunea pentru dictatura tehnocrată (mai exact, pentru manipularea / ignorarea voinţei populare şi pentru o direcţie de guvernare contrară acesteia) şi pentru Isărescu - reper al Dreptei, acum răbufneşte într-un puseu de ură tocmai împotriva poporului român, justificând amestecul arbitrar al "aliatului occidental" şi identificând naţiunea drept complice la jaful naţional comis - în cea mai mare parte - în beneficiul aceluiaşi "aliat":

Ce ne-am mai distra ca dupa ce Poporul Roman, in intelepciunea sa, a creat alegere cu alegere, vot cu vot, timp de 20 si ceva de ani actualul si genialul sistem de coruptie si iresponsabilitate publica, dupa chipul si asemanarea sa (cu Ponta, Voiculescu, Becali, Dinescu, Domnu Dan etc etc. in prim-plan) sa vina occidentalii astia cu interesele lor si sa-i strice jucaria. Se simtea asa bine si confortabil in cloaca asta! Ce afina ii era mizeria publica si morala cu sclipici mediatic!

"Nedumerirea" lui Aligică

D-l Isarescu putea fi multe: presedintele acestei tari, reperul politic al reconstructiei dreptei romanesti, reper si constructor de institutii publice, aparator si recuperator al standardelor profesionale in viata publica. Putea sa fie o forta in bine a acestor momente confuze ale istoriei noastre. Norocul si destinul l-au pus intr-o pozitie ideala de a da inapoi societatii leadership, curaj, viziune. (Aligică, pe Facebook).

Isărescu-realesul l-a dezamăgit şi l-a nedumerit (tardiv !) pe Aligică. Nu însă şi faptul că ni s-a "servit" candidatura unică şi realegerea guvernatorului BnR ca fiind "ceva de la sine înţeles", niciun partid neavând obiecţii (doar nouă voturi împotrivă din 386, la vot secret !). Auzi... "reperul politic al reconstrucţiei dreptei româneşti". Ha ! Cam la fel zicea şi Vocea Rusiei, că Isărescu va fi candidatul scos din joben de "Băsescu&Washington", spre toamnă. 

Şi încheie aşa, Aligică:

A ales calea confortului personal. A micii-mari ciupeli. A ales calea mediocritatii. Mai grav, a ales calea compromisului personal si profesional. Asta e: Uneori viata iti da sa duci o mantie mai grea decat pot duce slabii tai umeri si rahiticul tau caracter. Am asteptat prea mult de la o entitate atat de lamentabil marunta.
Ramane o singura intrebare: Cum a putut o mediocritate atat de evidenta sa ne pacaleasca atat de mult timp?

Cu altă ocazie, Aligică făcea apologia dictaturii "tehnocrate":

Fiti atenti aici ce e greu cu adevarat si ceea ce inseamna a face politica: E greu sa faci reforme si sa construiesti in pofida vointei populare si elitei politice. Aia sunt meseriasii adevarati, aia merita admiratia si respectul. Ala e leadership adevarat si aia sunt politicieni si strategi adevarati. Cei care construiesc in pofida materialului clientului si valului, nu cei care se dau dusi de val. Cei care iau masa inerta sau recalcitranta de aici si o muta dincolo. Asa se construiesc societati, economii, natiuni.

Nu democraţia o apără ei, ci perceperea (falsă) a UE de către români ca garant al democraţiei

Am mai spus-o: există şi o stângă antisemită, iar "Occidentul" nu se jenează când e vorba de a colabora cu (euro)comuniştii.

Şi, mă rog, cine a pregătit terenul ca USL să apară cu Bolcaş la CCR, dacă nu chiar EuroBăse, care a pus la cale schimbarea de majoritate de la CCR ?! Că dacă nu era de acord, denunţa "defecţiunea" lui Motoc-CEDO. Deşi chiar şi-aşa e greu scuzabil: la CCR, o majoritate parlamentar-prezidenţială îşi pune doar oameni de bază, verificaţi şi răs-verificaţi, nu foşti funcţionari ONU (ca Motoc), cu "loialităţi incerte". Chiar dacă se vântură alibiul că "UNPR a vrut-o la CCR, în 2010". 

Şi mai lăsaţi-mă dracu'-n pace cu lozinca "la CCR trebuie numiţi specialişti imparţiali".

Asta apără Aligică&Co. - "percepţia":

"In toata nebunia asta publica, nu pierdeti din ochi scandalul Lucian Bolcas. Chestiunea e majora. Nu trebuie lasata sa fie eclipsata de evolutiile de la Parlament sau tangentele tragi-comice de tip Gigel de la Minister.

Dragoş Paul Aligică - apologia dictaturii sau a "tehnocraţiei" ?

În "22", un articol al lui Dragoş Paul Aligică, în care se defineşte "adevăratul politician":

Fiti atenti aici ce e greu cu adevarat si ceea ce inseamna a face politica: E greu sa faci reforme si sa construiesti in pofida vointei populare si elitei politice. Aia sunt meseriasii adevarati, aia merita admiratia si respectul. Ala e leadership adevarat si aia sunt politicieni si strategi adevarati. Cei care construiesc in pofida materialului clientului si valului, nu cei care se dau dusi de val. Cei care iau masa inerta sau recalcitranta de aici si o muta dincolo. Asa se construiesc societati, economii, natiuni.

"Merită respectul" cei care duc politici opuse voinţei majoritare?! Este o negare a democraţiei reprezentative! Şi este total irelevant "cine are dreptate": masele sau "înţelepţii".

Cum bine s-a spus aici:

În regimul nostru politic [cel al UE] nu mai este clară nici o ierarhie a normelor, nici o separare reală a puterilor, nici o stabilitate instituțională, nici o reprezentare egală a cetățenilor, nici o responsabilitate politică reală, nici o inteligibilitate a puterii, nici o neutralitate constituțională. Acesta nu serveşte nici democrației, nici statului de drept, nici construcției europene, refuzând, sub pretextul că intențiile și promisiunile Europei sunt minunate, să facă acea necesară "analiză critică" la care ne invita Hannah Arendt, împotriva amenințării totalitare reprezentate de degenerarea democrațiilor în tehnocrații.

De-aia n-are ursu' coadă

Citind azi articolul lui Dragoş Paul Aligică şi articolul de la Madame Blogary, la care se referă primul, nu pot să nu le comentez.

Ambele pleacă de la strategia falimentară a PDL/ARD, care s-a centrat pe relaţia România-UE, România fiind văzută ca partea care primeşte soluţiile furnizate de UE, pe care trebuie să le asimileze şi să le accepte. În platforma ARD pentru alegerile generale 2012 scria explicit: "Sprijinirea ideii întăririi unității politice a Uniunii Europene, inclusiv în punerea bazelor creării Statelor Unite ale Europei (SUE)".

Madame Blogary :

În același timp, ”partida națională”, anti-intervenționistă, e partida condusă de mafioți și securiști, pe care regulile și controlul Occidentului îi deranjează și nu-i lasă să transforme România într-o feudă a mafiei. Ne place să credem că banii europeni rezolvă totul și că îi vor opri pe useliști să scoată România din lumea civilizată.

Se vorbeşte despre "partida naţională", dar noţiunea a fost anexată fraudulos de forţele vechiului sistem. "Reformatorii" au mers pe scheme gen Alianţa Civică şi CDR ("internaţionalismul soft"), facilitând anexarea curentului naţionalist de către internaţionaliştii de stânga (care nu se prezintă în această calitate, ci drept "patrioţi")

Cu cine ar vrea PPE/PDL să se coalizeze în "frontul pro" ?

PDL îşi asumă "fatwa" PPE (apărută după "fatwa" eurosocialiştilor - a nu se colabora cu "formaţiunile de extremă-dreaptă"; de fapt, acest eufemism - extrema dreaptă - este extins la toate forţele naţional-identitare):

"Este nevoie ca Europei să-i fie prezentat un nou plan, care să-i ghideze dezvoltarea viitoare. Trebuie să fie clar pentru toţi că uniunea monetară nu poate supravieţui fără o uniune fiscală, care să ducă spre o integrare mai amplă şi mai largă.

Acest plan trebuie acceptat şi de populaţie. El trebuie explicat clar şi arătat drept o cale de dezvoltare spre o societate liberă şi cu instituţii transparente.

Chestiunea integrării europene va reprezenta tema faţă de care se vor poziţiona partidele politice din Europa în acest început de secol XX. Se vor crea două fronturi: pro şi contra integrării. Este important ca frontul pro să se constituie într-o coaliţie capabilă să învingă actorii contra."

Dragoş Paul Aligică concluzionează într-o notă fatalistă:

Cred ca Partida Nationala "luminata", acea minoritate eterogena dar articulata, intre ai carei purtatori de cuvant ma numaram, a pierdut definitiv si irevocabil in vara lui 2012. Am pierdut pe mana noastra, pe cartea natiunii si a majoritatii.

S-a vazut ca Romania nu are nici elitele, nici majoriatile electorale necesare autoguvernarii responsabile in conditiile civilizatiei democratiei liberale capitaliste. A fost testul suprem. Asta este. Trebuie sa intelegem si sa fim realisti. Mai bine de atat in termeni demografici, culturali si atitudinali nu o sa fim pentru cel putin o generatie sau doua. Mai rau, poate.

Acestea sunt datele problemei si de aici incepem sa reconstruim.

Practic, proiectul nostru national de autoguvernare nationala a fost scos din istorie de evenimente: demografie, cultura, geopolitica, conjunctura, toate au lucrat impotriva lui. Suntem in pozitia de a ne regrupa si regandi lucrurile din temelie. 

Ce ramane? Ramane o identitate de aparat si o minoritate: O comunitate virtuala de cateva milioane legata de o limba si un ideal cultural. Un numar de indivizi care poate ca au vointa, caracterul si putinta sa perpetueze un proiect identitar si de autoguvernare ca forma de autoaparare. O suma de indivizi care aceepta sa se lase legati de un contract social mai special si profund. Atat. E mult, e putin?

Tind sa cred ca este suficient. Sa nu uitam un lucru: minoritatile fac istoria.

Pe scurt, cine vine cu un nou proiect national (unul real, orientat catre viitor, nu poeziile cu buciume, itzari si geto-daci) trebuie sa vina cu ceva care se bazeaza pe realitatea demografica, politica, culturala si intelectuala a Romaniei, nu pe imagini stilizate, iluzii pioase si sperante naive.

Nu mai pot adăuga decât că dreapta trebuie să se reinventeze radical. Cu alţi actori. De citit aceste articole la temă (#1, #2).

Dragoș Paul Aligică: Puciul parlamentar: expus și delegitimizat. Urmează frauda referendumului

Comentariul meu: 

Mi se pare corectă analiza, dar să nu uităm că și după suspendarea din 2007, PDL a cooperat cu PnL, PSD și PC (ratificarea Tratatului de la Lisabona - 2008, cu doar un vot contra și o abținere, că așa era scenariul). Iar Blaga declara recent că "în Parlament, pe probleme de interes naţional, de fiecare dată vom colabora".

Pâi, nu mai merge așa ! După cum scrie și autorul:

Mai precis, se infrunta doua minoritati: sustinatorii statului de drept si sustinatorii statului cleptocratic-oligarhic-autoritar. Doua tipuri umane, doua filozofii de viata, doua atitudini. Unii pot functiona si prospera intr-un sistem, ceilalti intr-altul. Intre cele doua tabere nu exista reconciliere, nu exista mediere. Poate exista o incetare pasagera a focului, dar nu mai mult. Uman, social si politic, sunt doua modele existential-ireconciliabile.

Nu are rost să ne prefacem că nu știm despre ce este vorba: între cele două tabere (ambele minoritare) s-a declanșat o "luptă de exterminare" în plan politic, social, ideologic, mediatic și imagologic. Taberele devin majoritare pe măsură ce propaganda lor prinde la mase, iar pentru avantajul actual al stângii trebuie să le "mulțumim" lui Stoica și Stolojan, "geniile" care au pregătit terenul pentru bascularea PnL în tabăra stângii (procesul a decurs gradual, între 1999 și 2005).

Puciul parlamentar: expus și delegitimizat. Urmează frauda referendumului

Contributors.ro:

Cateva observatii privind situatia creata de puciul parlamentar din 3-6 iunie, 2012. Plus o nota privind pasii strategici umatori.

Despre definirea situatiei

• In arena istoriei Romaniei contemporane se confrunta doua modele sociale, economice si umane ce nu pot coexista in acelasi spatiu politic: statul de drept si statul cleptocratic-oligarhic-autoritar. Viitorul Romanei se decide in functie de care model va castiga confruntarea. 

Dragoș-Paul Aligică: Unde greșesc reformiștii români cel mai tare. Și ce ar fi de făcut

Reformistii romani nu fac decat sa se autoamageasca si sa-si puna singuri piedici refuzand sa accepte realitatea si implicatiile ei. Cu cat inteleg mai repede ca naivitatea interpretarilor lor privind natura istoriei recente si a actualei stari de fapt, cu atat mai bine. Daca vor analiza corect ce s-a intamplat in ultimii ani, vor intelege cu claritate matematica de ce se poate si cum se poate, atunci cand se poate. Vor intelege operational care sunt limitele si care e potentialul situatiei in care se afla. Si mai ales, de ce trebuie sa fie mandri de reusita lor recenta invatand din lectiile ei, mai ales din greselile acestei experiente.

Contributors.ro :

Reformistii din Romania, simpli cetateni sau figuri publice, privesc evolutiile politice recente legate de instalarea noii puteri cu atitudini penduland intre repulsie, dezamagire si ingrijorare. Notand mai intai ca e cinstit sa pastrezi momentan o portita de bunavointa deschisa, dand o farama de credit in alb noului guvern, sa recunoastem ca ar fi deplasat sa spunem ca temerile si dezamagirile reformistilor sunt irationale.

Sunt doua scenarii. In primul, noua guvernare continua linia reformista. Atunci reformistii nu au de ce sa nu fie satisfacuti. Daca se va dovedi ca lupta politica in Romania are loc acum intre doua tipuri de reformism –unul de dreapta si unul de stanga- vom fi asistat la o rasturnare de situatie spectaculoasa, cu semnificatii pozitive profunde pentru viitorul tarii. Nu ai de ce sa nu aplauzi evolutiile.
 

Dragoș Paul Aligică: Economie, criză, economiști: Suntem pe mâini bune

PRIMUS DOCTOR

Si mihi licenciam dat Dominus Praeses,
Et tanti docti Doctores,
Et assistantes illustres,
Très sçavanti Bacheliero,
Quem estimo et honoro,
Domandabo causam et rationem quare
Opium facit dormire.
Le Malade imaginaire (Molière)

Suntem pe maini bune. Combinatia de economisti priceputi in managementul unor economii nationale, continentale, globale si cosmice si politiceni dedicati salvarii noastre individuale si colective, ne face sa fim linistiti. Gestionarea profesionista a “echilibrelor financiare si macroeconomice” este asigurata cu rigoare, pe baze strict cantitative si precis modelate.

Urmarim cu mare atentie discutiile curente legate de Summitul UE, Uniunea Europeana, viitorul euro, solutiile economice si politice la problemele ridicate de criza samd. Si bine facem. E un spectacol in sine. Cata stiinta! Cata precizie! Ce limbaj si ce vocabular, ce maiestrie in vehicularea termenilor tehnici, ce analogii si ce metafore! Si ce bine le calculeaza ei! Le da si cu virgula. Ei, asa da precizie! Stiinta si precizie. Previziune si arta. Cunoastere si dexteritate.

Dragoş Paul Aligică: Dreapta contra Stânga în dezbaterea publică

Contributors.ro : 

Dreapta contra Stanga in dezbaterea publica, fara menajamente. Si o intrebare pentru cititori 

Cei ce urmaresc atenti tonul si dinamica dezbaterii publice din Occident remarca imediat un lucru fara precedent: Disperarea acuta a ideologilor si purtatorilor de cuvant ai stangii. Este de inteles: Baza lor sociala de putere politica se clatina. Mai mult, pierd pe zi ce trece pozitiile de autoritate morala si intelectuala (inclusiv capacitatea de a domina si dicta parametrii dezbaterii publice si fluxului mass-media). Sunt pozitii pe care le controleaza autoritar de decenii si despre care ajunsesera sa creada ca sunt un monopol de drept divin. Mai important insa este faptul ca un intreg univers doctrinar, intreaga lor lume mentala, cu miturile, fobiile si iluziile ei, se prabuseste. Confuzia, dezorientarea, panica sunt palpabile de sus pana jos.

Socul realitatii anunta ca s-a ajuns la scadenta. Tripla criza -economica, politica si cultural-morala- a Americii si Europei Occidentale este mai presus de orice criza unui intreg sistem institutional si de politici publice izvorat din idei. Ideile stangiste. Acum aceste idei isi dau in sfarsit masura. Grefate cu fervoare timp de decenii pe corpul sistemului liberal-democrat capitalist occidental, au ajuns ca pana la urma sa-l blocheze.

Ironia este dubla. In lupta dintre Marx si Weber, Weber are ultimul cuvant. Ideile sunt cele ce schimba lumea. Lupta de idei, nu mecanica modurilor de productie este motorul istoriei. Avem privilegiul sa asistam la un studiu de caz istoric. Agitatia stangistilor care incearca disperati zilele acestea sa recapete pozitia hegemonica in dezbaterea de idei, este o dovada vie ca in ciuda reverentelor pe care le fac marxismului si altor determinisme structuraliste, acestia au totusi intuitia faptului ca miza reala se joaca la masa luptei de idei.

Traversam deci o perioada extrem de interesanta. Cei ce doresc sa urmareasca la lucru forta ideilor in istorie au o ocazie rara, una la o generatie sa vada pe viu un moment de cotitura. In asemena momente de volatilitate, confuzie si fluiditate, asa cum a aratat politologul american Mark Blyth, dinamica ideilor determina viitorul. Sunt clipe astrale ale istoriei cand climatul public se decide pentru mai multe decenii si generatii. Formule ale viitorului se degaja treptat din modul in care ideile in dezbatere infrunta realitatea in dezbatere, ajustandu-se ei si ajustand-o in acelasi timp. Este momentul in care ideologia si doctrina politica isi demonstreaza adevarata magnitudine a influentei imense ce o au asupra societatii umane moderne.

Dezbaterea la noi

"O delegaţie prestigioasă"

Mă întrebam dacă o fi fost cineva de la PDL la întrunirea dintre "partidele europene" şi PC Chinez (Ponta a fost).

Mi se pare normal să vină delegaţia chineză la PSD, la Fundaţia Ovidiu Şincai a PSD, ori la MAE (adică, la nivel de stat).

Să ne înţelegem. Nu zic să nu ai relaţii cu China la nivel de stat - relaţii diplomatice, economice, militare (doar la nivel de protocol), culturale, sportive, dar ce să ai de discutat cu ăia la nivel de partid, ba încă "de dreapta", cum s-a întâmplat cu vizita "delegaţiei prestigioase" chineze la fundaţia PDL, Institutul de Studii Populare ?

Un motiv în plus pentru care nu voi vota cu vreun partid din PPE la viitoarele alegeri europarlamentare, oricum s-ar numi acesta (dacă vor mai fi alegeri europarlamentare). Şi nici cu vreun alt partid din eurosistem (PPE-PES-ALDE-Greens-GUE/NGL).

Guvernul Boc, prin MAE şi MECTS, a cenzurat de mai multe ori, la cererea ambasadei RP Chineze, manifestări culturale din România care nu erau pe placul chinezilor.

PDL ajunge uşor-uşor o chinezărie ieftină. Pătrăşconiu mai are puţin şi devine pătrat. Ce-i cu aia în mini-jupe pe-acolo ? Ai comis-o, nea Aligică. Pssst... n-aţi vorbit nimic despre Tibet, n'aşa ? ;-) Se putea să lipsească Big Brotherul KAS ? (click to zoom)

"ISP a primit, luni, 23 mai, vizita unei prestigioase delegatii a Centrului pentru Studiul Lumii Contemporane din China. Delegatia a fost condusa de  Dl. YU Hongjun, ministru adjunct al Departamentului Internaţional al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, director al Centrului de Studii Mondiale Internaţionale. In cadrul discutiei care a avut loc cu ocazia acestei vizite, au fost abordate teme diverse, precum relatiile la zi Romania-China, organizarea sistemelor de partide din Romania si din China [ce glumă sinistră ! a se observa pluralul...], situatia din Orientul Mijlociu si din vecinatatea estica a Romaniei.

Delegatia ISP a fost reprezentata de Valeriu Stoica, Cristina Traila, Thomas Kleininger, Marian Zulean, Dragos Paul Aligica, Cristian Patrasconiu, Irina Roventa. A fost, de asemenea, prezent si reprezentantul Fundatiei Konrad Adenauer, Florin Sari".