Penibilul apus al lui Václav Klaus

 

Am tot închis ochii la "autodenunţul" repetat al lui Václav Klaus, care se declara liberal "clasic" (al doilea termen-precizare îmi sunase imediat gen "tocmai fiindcă se simte cu musca pe căciulă"). Însă mai treceam cu vederea involuntar şi peste realitatea că liberalismul este şi el un inamic al esenţei organice, tradiţionale, a naţiunilor-stat. Şi dintre cei actuali este cel mai puternic. Ziceam "las' că asta-i doar o fixaţie, o marotă de-a moşului, da'-ncolo le zice bine; doar că se desprinde greu de începuturile sale politice din anii '90, când a avut merite incontestabile".

Dar iată că timpul lucrează, şi nu mereu înspre bine. Pe 1 octombrie 2024, bătrânul (1941) politician ceh co-semnează alături de paiaţa sionistă Javier Milei (preşedintele Argentinei) şi de un profesoraş oarecare, aşa-zisa declaraţie "a civilizaţiei occidentale": Western Civilization Declaration.

Unde apar anumite teze periculoase, pe care le voi semnala. Dar mai înainte de toate, titlul însuşi este relevant - Declaraţia vorbeşte doar în numele unei anumite civilizaţii, cea apuseană ("catolico-protestanto-iudeo-masonică", ca să-i precizez clar identitatea).

• "[...] we are convinced that many of its achievements still have the potential to serve as a guide for a just, peaceful and prosperous future for the whole of humanity."

"[...] suntem convinși că multe dintre realizările sale au încă potențialul de a servi drept ghid pentru un viitor drept, pașnic și prosper pentru întreaga umanitate."

Deşi începe cu exprimarea îngrijorării privind direcţia curentă înspre care se îndreaptă civilizaţia occidentală, preambulul se încheie cu "recomandarea" către restul omenirii (către o majoritate clară, adică), de a urma liniile aceleiaşi civilizaţii occidentale. Desigur... "cele bune". Dar... când? După "corecţia traiectoriei" occidentale, ori încă de pe acum?!

Opinia Institutului Václav Klaus privind situaţia din Afganistan

Şocantele, pentru mulţi surprinzătoarele evoluţii din Afganistan - fulgerătorul eşec al intervenţiei occidentale (sub conducerea SUA) susţinută de guvernul afgan şi triumful victorios al islamiştilor talibani, confirmă poziţia susţinută consecvent de IVK privind acest conflict şi participarea noastră.

Suntem oponenţi acerbi ai intervenţionismului agresiv în numele drepturilor omului şi ai eforturilor de a exporta noţiunile universalismului occidental privind organizarea societăţii în țări care nu sunt adecvate din punct de vedere cultural, social sau religios pentru așa ceva. Războiul afgan a demonstrat foarte repede această inadecvare și de aici a rezultat o anumită reținere pe care preşedintele Václav Klaus a avut-o în timpul mandatului său.

Înfrângerea zdrobitoare de către Afganistan a expansionismului occidental este doar un exemplu dintre altele: Irak, Libia, Siria, Ucraina. Acestea sunt țări în care Occidentul a încercat să se amestece fără scrupule în problemele lor interne pentru a le trăda în cele din urmă, părăsindu-le, nereușind să se ridice la înălțimea așteptărilor pe baza cărora a intervenit în acestea și a susţinut partea societății care părea să favorizeze Occidentul.

Sfârșitul surprinzător al războiului afgan și transferul puterii către talibani, indiferent de soarta actualilor prieteni și aliați, este o amintire și un avertisment pentru toți cei care se lasă pe mâinile celor puternici, se bazează pe ei și uită să ia seama la propria lor securitate. Dezastrul de astăzi a confirmat că marile puteri nu au prieteni, ci doar interese. Desigur, acest lucru nu este valabil doar pentru Afganistan.

Victoria talibanilor nu este surprinzătoare, așa cum arată comentatorii zilei, ea se vedea venind de ani de zile. Că NATO și Statele Unite au minimalizat acest fapt este o dovadă suplimentară a neînţelegerii lor asupra societății afgane. Este dovada ipocriziei celor care au profitat din plin de două decenii de război și au fost interesați să-l prelungească, indiferent de rezultatele efective ale acestuia.

La fel, a fost unilaterală - și, după cum s-a dovedit, şi falsă - afirmația că „Afganistanul și poporul său îi resping în mod copleșitor pe talibani”. Dacă ar fi fost așa, talibanii nu ar fi obținut niciodată controlul deplin al întregii țări, cum vedem astăzi, avansând prin Kabul fără nicio rezistență.

Viteza prăbușirii guvernului marionetă pro-occidental afgan și a armatei sale bine echipate și înarmate occidental arată că susţinerea lor la nivelul ţării a fost zero. Dimpotrivă, moralul ridicat al luptătorilor talibani a confirmat puterea autentică a rezistenței împotriva ocupanților și înrădăcinarea fermă a talibanilor în țară și în tradițiile sale. Acest lucru nu este surprinzător. Afganistanul se întoarce la un regim care corespunde caracterului societății locale mai mult decât experimentele cu exportul democrației liberale. Prin urmare, să nu permitem eforturi isterice pentru a exploata situația afgană spre a crea un nou val de migrație în masă către Europa.

Tocmai în lumina acestei experiențe, să recunoaştem că Occidentul de astăzi nu are autoritatea de a forța organizarea societății în conformitate cu ideile sale, nicăieri în lume. Să ne reamintim și măsura în care a fost ostracizat oricine evalua critic nivelul implicării NATO în Afganistan, Irak, Siria sau în escaladarea tensiunilor în Ucraina.

În același timp, dezastrul afgan arată cât de controversat a fost efortul de a fundamenta structura și tradițiile armatei cehe nou construite pe logica unei forțe expediționare mercenare care luptă în conflicte îndepărtate. Înfrângerea Occidentului, pe care o vedem astăzi în Afganistan, este, de asemenea, o înfrângere pentru politica externă cehă și ar trebui să o putem recunoaște măcar acum. Și să o folosim pentru o reflecție fundamentală. Vieţile a 14 soldați cehi, curmate inutil, ne obligă să facem acest lucru.

Václav Klaus şi echipa IVK, 16 August 2021

https://www.klaus.cz/clanky/4787

• Václav Klaus - texte traduse
  

Declarația lui Václav Klaus cu privire la cazul Vrbětice

Comunicate de presă, 19 aprilie 2021 

În situaţia unor date și informații foarte superficiale și neconvingătoare, prezentate pe fondul obscur al isteriei covidice, în care tot felul de dezinformări și știri false se răspândesc prea ușor, și în atmosfera nervoasă a viitoarelor alegeri parlamentare din octombrie, nu vreau să-i concurez pe alți politicieni și comentatori printr-o declarație încă şi mai originală despre cazul Vrbětice, șapte ani mai târziu. Prin urmare, doar trei scurte note: 

1. Nu credeam că mă voi întoarce vreodată în anii cincizeci, chiar și cu semnul opus. Nu credeam că voi mai lovi neputincios cu pumnul în masă ascultând radioul regimului și declarațiile liderilor noștri politici; 

2. Cred că dacă Trump ar fi câștigat din nou alegerile prezidențiale din SUA și ar fi fost astăzi președinte, reluarea poveştii Vrbětice nu s-ar mai fi produs; 

3. Guvernul nostru și pseudo-opoziția asociată cu acesta realizează că nu mai pot speria oamenii la nesfârşit cu covidul și, prin urmare, caută disperaţi să moşmondească o altă sperietoare pentru a ține oamenii în teamă. Ei ştiu foarte bine că oamenii speriați sunt mai ușor de guvernat. I-aş ruga să se oprească. Ar trebui să le pese mai mult de țara noastră decât de persoanele lor. 

Václav Klaus, Praga, la 19 aprilie 2021

https://www.klaus.cz/clanky/4724

*   *   *

În 2014 au avut loc două explozii (la cam o lună diferenţă) la un depozit de muniţii din localitatea cehă Vrbětice. Recent, "s-a ajuns la concluzia" că exploziile ar fi fost provocate de "nişte agenţi ruşi", iar de aici la un scandal în toată regula, implicând şi expulzări reciproce de diplomaţi între Cehia şi Rusia. Ce nu spune media globalistă este că muniţia de acolo urma să susţină "opoziţia" terorismul din Siria şi noul regim-marionetă din Ucraina, rezultat din puciul "EuroMaidan". Aşa că vezi, matale...

•  Václav Klaus - texte traduse

Răspunsul lui Václav Klaus la întrebarea TV Nova: Vă veţi vaccina împotriva Covid-19?

Nu m-aş vaccina aşa, fără rost. N-am fost în viaţa mea vaccinat contra gripei, şi ce vedem acum este o formă de gripă. Poate puţin mai gravă decât unele forme ale sale, deşi nici gripa normală nu este uşoară pentru multe persoane şubrezite de alte boli.

Consider vaccinarea ca fiind nenecesară, şi consider imensa propagandă din jurul vaccinării a fi, pe de o parte, propaganda companiilor farmaceutice care vor să tragă foloase mult şi bine de pe urma ei, iar pe de cealaltă, propaganda politicienilor care vor să răspândească teama în rândul publicului. N-o să mă prindeţi făcând aşa ceva.

Václav Klaus, 22 decembrie 2020

https://www.klaus.cz/clanky/4666

• Václav Klaus - texte traduse

Începe haosul organizat în spaţiul dintre Cele Trei Mări?

Patru mări, dacă punem şi Marea Caspică. 

Arţakh, Belarus, Kârgâzstan, în pregătire Repmoldova, ceva mai soft Bulgaria şi două-trei mai nebăgate în seamă dar amintite aici (Slovacia, Cehia, Ungaria). Mă mir că nu şi Polonia - deşi n-ar trebui să mă mir: aia-i bază de-a Licuriciului, i-a prostit pe polaci să devină ţinte fixe. Dintre cei patru vişegrazi, doar Ungaria mai are capacitatea 100%, ceilalţi trei au căpătat diverse grade de handicap.

Hungarian Spectrum este un site ţinut de-o hoaşcă cu afiliere Soros (Eva Balogh), emigrată în America (post-'56) şi lăudată de "naţionalistul" Dorin Suciu (ca vechi hungarist-analist ce se pretinde, dacă "încă n-a aflat" ce-i acolo nu mai e prostie ci altceva). "Spectrum", adică spectru politic, nu ceva "propriu-zis" horror.

Political troubles in Slovakia and the Czech Republic. Is Hungary next?

[...]  Football hooligans gathered in Bratislava to demonstrate against the restrictions. They were joined by like-minded citizens, including members of parliament representing ĽSNS, the far-right party of Marian Kotleba. The demonstration got out of hand, and, at the end, the police managed to disperse the crowd only with water cannons, teargas, and dogs.

As Botond Bőtös, a Hungarian commentator living in Prague, notes in his article for Átlátszó, although the demonstration in Bratislava began with football hooligans, the majority of the demonstrators were working-class people who, due to the restrictions, are jobless and extremely unhappy with the government. Moreover, even  members of the Matovič cabinet were critical of the heavy-handed police action. Six months ago Péter Hunčik predicted that the present Slovak government would last for two years, but by now he believes that the coalition will collapse within the next six months.

Václav Klaus despre atentatul de la Bagdad

Opiniile IVK (Institutului Václav Klaus) privind atentatul de la Bagdad

Probabil că nu a fost în primul rând inițiativa politică a președintelui Trump, ci mai degrabă o expresie a gustului părții militare a Departamentului Apărării și a afacerilor externe ale SUA, care „se întoarce” și joacă un rol mai activ în politica internă.

Președintele Trump așteaptă alegerile prezidențiale din acest an. El le-a promis simpatizanților săi că va pune capăt politicilor intervenționiste ale domnilor Obama și Bush. Decizia de a asasina un general popular și capabil al armatei regulate iraniene - un simbol al Iranului - și riscând prin urmare o destabilizare majoră în regiune, nu poate fi în interesul electoral al lui Trump, deoarece va fi folosită împotriva lui în campania electorală. De aceea, concluzionăm că decizia a fost în interesul cercurilor militare americane și al neoconilor.

Hmmm... "semantică"

Radu Jude

Ada Solomon

"Laureaţii" de la Karlovy Vary. În contextul descris la linkul principal, mie nu mi se pare o asociere întâmplătoare. Nu jude de Ev Mediu moldo-valah, ci cuvânt german care defineşte... ceva. Şi (pre)nume "pe profil". Păcat că Cehia găzduieşte asemenea mizerii.

Nu tai acum firu'-n patru ("a fost/n-a fost aşa") dar constat că nu se mai fac filme istorice în serviciul interesului naţional, nici măcar "de Centenar". Ci doar materiale de propagandă anti-România, cel mai adesea finanţate şi promovate de statul român colonizat.

Este o agendă care urmăreşte culpabilizarea românilor chiar şi pentru fapte petrecute înainte de naşterea lor, precum şi instituirea unor teme tabu şi a unor versiuni oficiale pe care dacă le ataci devii "fascist", "nazist", "extremist", "antisemit", "negaţionist". Iar unii care mimează "patriotismul" aplică această agendă din poziţiile de putere din stat ("Legea Crin Antonescu", "Legea Vexler"...).

Saccsiv: 

RADU JUDE castiga premiul Festivalului de la Karlovy Vary cu un film despre implicarea României în Holocaust la Odessa / CARE ESTE ADEVARUL ISTORIC?

Václav Klaus denunţă falsul numit "democraţie liberală"

Procesul antidemocratic aflat în desfășurare - şi tolerat de partidele politice standard - aparent nu poate fi oprit prin mijloacele democratice tradiționale. Nu există nicio soluție revoluționară pe termen scurt. Inversarea cursului evoluţiei nefavorabile a societății occidentale va fi un drum lung. 

Un text de referinţă, comparabil cu cel scris de acelaşi autor, "Ce este europeismul?". Václav Klaus demontează sistematic noul fals ideologic globalist, aşa-zisa "democraţie liberală". Democraţiile cu adjectiv n-au fost decât forme de înlocuire a democraţiei reale cu făcături în beneficiul oligarhiei vremii respective. Fie că se numea "democraţia populară" (RPR, RSR), "democraţia muncitorească, revoluţionară" (RSR, în ceauşism), "democraţia originală" (FSN-Iliescu, 1990). Acum avem la nivelul UE (deşi nu este denumită astfel în mod explicit) "democraţia prin delegarea drepturilor" numită în mod înşelător "democraţie liberală". Şi asumată drept obiectiv şi reper chiar şi de forţe ne-liberale (socialişti, social-democraţi, "conservatori", "populari", ecologişti, eurocomunişti...). Pasul decisiv prin care s-a ajuns aici în mod instituţional a fost transformarea CEE (Comunitatea Economică Europeană) în UE (Uniunea Europeană), odată cu Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare în 1992 dar care a început a fi schiţat de prin 1986. Ce potriveală, s-a sincronizat cu gorbaciovismul (facţiune a globaliştilor) şi a fost gata taman la timp ca să acompanieze jaful Vestului în Est. Acoperit propagandistic sub lozinci gen "(re)unificarea Europei".

Klaus a intrat în politica mare cu câteva principii de bază, printre care acela că acţiunile politicienilor trebuie să aibă la bază mandatul democratic real încredinţat de cetăţeni (consimţământul lor). Spre sfârşitul traducerii textului am avut "revelaţia". Cea mai absurdă componentă a UE dar şi cea mai periculoasă - deşi poate nu pare - este aşa-zisul "parlament european". Unde nu există facţiuni naţionale şi nici reprezentare naţională "expresă", ci unde europarlamentarii reprezintă... eurogrupuri politice multinaţionale. "Democraţie transnaţională", cică. În UE (Consiliul European) votul statelor membre are pondere variabilă, după întindere şi populaţie. Pâi aşa, CAER-ul era mai democratic, acolo era prevăzut - măcar formal - principiul "un stat - un vot", şi exista veto-ul. Atenție - vorbim despre actori care sunt statele, și nu "populațiile", pe care "PE" are pretenția că le-ar reprezenta. Deci nu erau unii "mai egali" chiar dacă erau mai mari, şi ăla era vot, nu glumă. Desigur, era la latitudinea liderilor comunişti direcţia votului şi activarea veto-ului dar ideea este că existau "instrumente de control"... democratic. În câteva cazuri RSR a blocat prin veto anumite decizii nefavorabile, ceea ce este mult mai greu la nivelul Consiliului European şi uneori (tehnic) chiar imposibil, veto-ul în UE neacoperind absolut orice decizie "colectivă". Ba chiar există procedura suspendării dreptului de vot al unui stat membru, în domenii altele decât... excluderea sau recuperarea daunelor. Mişto, nu?! "Rămâi aici, mai taci dracu' din gură şi fă cum zicem noi chiar dacă nu-ţi convine". Curat-democratic. Ehe...

Manifestul IVK: Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale

Establishmentele politice, intelectuale şi mediatice ale ţărilor occidentale se simt ameninţate de insatisfacţia crescândă a tot mai multor cetăţeni faţă de politicile şi comportamentul lor. Şi atunci trec la contraatac, lansând conceptul ajuns azi la modă. Democraţia liberală, pe care o proclamă în mod arogant ca fiind singura corectă şi afirmă că aceasta ar fi "periclitată de apariţia liderilor autoritari şi de populismul lor aferent". Nu este un citat exact dintr-o afirmaţie aparţinând vreunui autor anume. Este un fel de rezumat, în acest spirit scriu şi vorbesc mulţi autori şi politicieni. Este tentativa lor de a ne descrie natura chestiunii, şi ne pisează astfel de multă vreme. 

Termenul "democraţie liberală" nu mai este un termen neutru din punct de vedere politic, ci a devenit o lozincă propagandistică. N-are rost să analizăm cum va fi fost folosit cândva sau de către cine. Să vorbim despre ce înseamnă azi. Scopul său este să limiteze noţiunea de democraţie - ca spaţiu general şi mecanism al competiţiei politice deschise - spre a o transforma în unica formă de organizare. Şi astfel ar urma ca după această democraţie să fie modificată lumea (societatea).

Declaraţia lui Václav Klaus privind rezultatele primului tur al alegerilor prezidenţiale

Aş dori să-i felicit pe toţi votanţii care nu s-au lăsat intimidaţi de propaganda militantă antizemanistă şi şi-au dat votul pentru preşedintele de azi. Ceea ce înseamnă că ţin cu ţara noastră, nu scâncesc pentru interese străine, nu vor haos şi discontinuitate cu orice preţ.

Ei au spus că nu vor migraţie masivă şi consecinţa ei periculoasă, lichidarea culturii europene şi, odată cu ea, a culturii, tradiţiilor şi valorilor cehe.

Candidatul ieşit pe locul al doilea la primul tur, mă tem că nu simte acest pericol şi că nu va fi capabil să-l înfrunte.

Miloš Zeman a învins în toate regiunile din Boemia, Moravia şi Silezia, cu excepţia Pragăi. Cred că ţara - nu cafenelele pragheze - va decide turul al doilea.

Václav Klaus, 13 ianuarie 2018

https://www.klaus.cz/clanky/4226


Zeman i-a urmat lui Klaus la preşedinţia Cehiei după cele două mandate consecutive, şi a ridicat din nou "steagul" UE la Castelul Praga (sediul Preşedinţiei), după ce Klaus îl dăduse jos. Iar acum a câştigat turul întâi. Deşi de stânga şi iniţial "europeist", Zeman s-a dovedit un destul de bun "înlocuitor de Klaus" (care-i mai mare cu trei ani decât Zeman, 1941 / 1944). Propaganda Sistemului (hotniuşii) îl face "pro-rus","anti-european", de parcă ar mai funcţiona bau-baurile astea...

A, şi de urmărit dacă Kraut Iohannis îl va felicita pe Zeman pentru victorie, după turul al doilea. Pe Andrzej Duda (preşedintele [pseudo?]conservator din Polonia) nu l-a felicitat când a câştigat (mai 2015). Apoi l-a invitat doar o singură dată în doi ani jumate de atunci. Da' te pomeneşti că l-o pofti pe ovreiul pus premier de tot mai ramolitul Kaczynski (sanchi, pus premier al Poloniei "pentru a îmbuna UE-a" - de parcă poţi cădea la pace cu unu' chitit să te termine...).

• Václav Klaus - texte traduse

Václav Klaus: "După căderea comunismului, am presupus în mod eronat că a venit definitiv libertatea"

Discursul lui Václav Klaus la ceremonia European Freedom Awards, unde a fost premiat cu Premiul Libertăţii Europene (European Freedom Award) şi unde a ţinut şi Nigel Farage un discurs. Ştirea este inexistentă în limba română, "agenţiile n-au aflat despre aşa ceva". Mass-media străină a prezentat în mod negativ evenimentul (link1, link2).

[...] The fall of communism opened the door for freedom and democracy in our countries. We enjoyed it tremendously and erroneously supposed that freedom is here, and is here to stay. We were wrong. During the 27 years after the fall of communism, we have slowly begun discovering that we live in a world which is different than the one we dreamt of. It became evident that the lack of freedom is not inevitably connected with only one – however evil – form of totalitarian and authoritarian regime, with communism. There are other non-democratic isms and institutional arrangements which lead to similar results and consequences.

Due to them we live in a far more socialist and etatist, controled and regulated society now than we could have imagined 27 years ago.We feel that we are in number of respects returning back to the arrangements we used to live in the past and which we had considered gone once and for all. I do not have in mind specifically my country but Europe and the Western world as a whole.

After the fall of communism, my optimism was based on a strong belief in the power of principles of free society, of free markets, of the ideas of freedom, as well as on a belief in our ability to promote and safegard these ideas. Today, coming slowly to the end of the second decade of the 21st century, my feeling is different. Did we have wrong expectations? Were we naive? I don´t think so.

1. We knew that socialism, or socialdemocratism, or “soziale Marktwirtschaft“ is here, is here to stay and – due to its internal dynamics – would expand;

2. we were always afraid of the green ideology, in which we saw a  dangerous alternative to the traditional socialist doctrine;

3. we were aware of the built-in leftism of intellectuals. We followed with great concern the “excessive production of under-educated intellectuals” that emerged in the West as a result of the expansion of university education for all;

4. communism had been based on an apotheosis of science and on a firmly rooted hope that science would solve all existing human and social problems. To our great regret, the West believed in the same fallacy.

I can assure you that we were aware of all that in the moment of the fall of communism. We – perhaps – underestimated some other crucial issues:

"Brexit: oportunitate uimitoare pentru Europa" (Václav Klaus)

 

Marea Britanie este şi a fost dintotdeauna o ţară-cheie a Europei. Nu doar fiindcă este leagănul democraţiei moderne şi al capitalismului, ci mai ales fiindcă ei au decis - acum pentru a treia oară în istoria modernă - să blocheze un plan megalomanic de creare a unui imperiu pan-european (primele două cazuri au fost pe timpul lui Napoleon şi Hitler). Acum, locuitorii săi au decis retragerea sa din Uniunea Europeană.

O parte din mass-media şi din politicieni, care în ultimii ani şi-au făcut din proiectul neviabil al Uniunii Europene un scop suprem, au încercat chiar azi, vineri dimineaţă, să impună victoria emoţiei asupra bunului-simţ, anunţând un iminent dezastru economic "tip Black Friday" în Europa, şi vorbind despre necesitatea unei UE încă şi mai unite, etc. şi despre eşecurile UE datorate britanicilor, mai degrabă decât Bruxellesului şi acelora care conduc acolo. Precum dezastrul din Grecia, marasmul crizei sudice a imigranţilor şi strania sa "imposibilitate de soluţionare". Şi sute de alte chestiuni. Nemulţumirea a crescut de la an la an, în toată Europa. Ea a fost ignorată, suprimată, şi s-a împiedicat discutarea ei în public.

Rezultatul referendumului britanic nu este un dezastru. Mai degrabă, este o mare oportunitate. Este o sursă de inspiraţie. Este un stimul extrem de necesar. Este dovada că actuala cale nu mai poate continua. Vor înţelege popoarele Europei, în cele din urmă, că proiectele de inginerie socială ale elitelor făcute pe la spatele cetăţenilor, trebuie să înceteze ? Că trebuie oprită centralizarea artificială, reglementarea şi birocratizarea tuturor aspectelor vieţilor noastre ? Că aşa ceva ar fi sfârşitul democraţiei şi că trebuie să se pună capăt deciziilor abuzive ale unor funcţionari nealeşi, aflaţi departe de cetăţeni ?

Marea Britanie nu părăseşte Europa. Dă un foarte necesar semnal şi un impuls de schimbare [şi] pentru ţara noastră. Acesta este sensul referendumului britanic de ieri.

Václav Klaus, Jiří Weigl, 24 iunie 2016

http://www.klaus.cz/clanky/3958

• Václav Klaus - texte traduse
• "Ce este europeismul?" (Václav Klaus, 2006)

Václav Klaus Institute's statement on the so-called Brexit

Klaus îl arată pe Cameron drept ceea ce este: un impostor, un mincinos.  

The British referendum on the Great Britain's exit from the European Union has been highly controversial and a subject of widespread manipulations by politicians and media. "Objectivists" say this has been done on both sides, which is not true. Only a government can manipulate people. The referendum is presented to the British, European and world public as a crucial step of global significance, the result of which (meaning YES) can threaten not only the future of the European integration project, but also world peace and prosperity.

These assessments and these forecasts make no sense and are fully unjustified. They are aimed at intimidating British voters (and the European public) as well as making pressure on them to make sure they would vote “correctly”. The same purpose is being pursued with public opinion surveys, which have recently indicated that membership opponents have been gaining prevalence against membership supporters, which should probably mobilise the latter. In the era of omnipresent manipulation, public mood is very hard to estimate and public opinion surveys have become part of the election game for a long time. Britain is no exception.

Václav Klaus: "Revenirea comunismului ?"

Reîntoarcerea unor elemente caracteristice ale comunismului sub forma suprareglementărilor UE:

Communism’s Comeback? 

Václav Klaus (în stânga), 1992

[...] What we really wanted 25 years ago was to avoid a non-transformation. We didn't want to give a chance to all kinds of groups which sought to preserve the status quo and/or steal the whole transformation process for the benefit of their vested interests. This influenced our position vis-à-vis all versions of gradualism, which we considered a non-reform. We did not believe that gradualism was a realisable reform strategy (in a politically free society) and we disagreed with the term "shock therapy", both as a useful reform concept and as a description of the reality of our country and elsewhere. We refused to accept the "shock therapy vs. gradualism" dilemma that is even now discussed in economic debate as meaningful alternatives. The term "shock therapy" is not an analytical term. It is a political charge used by socialists like Joseph Stiglitz. 

We considered economic and political reforms to be interconnected and indivisible. To separate them à la China was, in Central and Eastern Europe, impossible. The unrealistic concept of gradualism was (and is) based on the belief in the possibility of a detailed programme of reform. It would have been, however, possible only in the absence of political freedom, which was not our case.

We knew that the transformation project had to be ours, based on our ideas and realities. We did not consider ourselves representatives of international institutions and we did not feel any reason to please them. We tried to find our own "Czech way" and to give the people a chance to be part of the game, not just passive observers.

Václav Klaus: "Europa la 25 de ani de la căderea Cortinei de Fier"

Discurs ţinut la "parlamentul european", unde tehnicienii ueişti au sabotat parţial sunetul înregistrării ("Please excuse video quality - we relied on the Parliament's audiovisual services instead of having it filmed by our Group"). Conferinţă organizată de grupul eurosceptic EFDD.

bonus:

Dissolve the whole EU, stick to the agreement on the economic area; is the best thing to do (Petr Mach MEP, EFDD Group)

De ce doar România şi Bulgaria vor în Uniunea Bancară, în timp ce Polonia, Cehia, Ungaria şi Croaţia aşteaptă să vadă (wait and see) cum va funcţiona?

Ba eu cred că Ungaria (cât va guverna Fidesz) nici nu are de gând, şi foarte bine face. Iar Polonia mimează indecizia fiindcă vin alegerile şi partidul lui Tusk a cam luat-o-n jos (şi-au dat seama că nu rentează să trâmbiţezi că "eşti european"; la noi, eurobăsiştii se fac că nu-nţeleg). În România şi Bulgaria, pe acest subiect (Uniunea Bancară UE) este unanimitate la nivel de partide - poate mai puţin Ataka din Bulgaria - fiindcă şi lumea-i mai adormită, nu-i atentă la chestiunile "europene", chiar şi când ele atentează la buzunare.

Bancherul:

Romania si Bulgaria, cele mai sarace tari din UE si gemene si la rata creditelor neperformante din sectorul bancar, cu cate 22% fiecare la inceputul acestui an, au ales (sau au fost alese) sa faca parte din Uniunea Bancara, inaine de a adopta moneda euro, in timp ce vecinele noastre mai dezvoltate, primite mai devreme decat noi in UE, au adoptat politica “waint and see”. De ce oare?

Pentru ca se pare ca-si permit acest lux de a ramane pentru moment in afara Uniunii Bancare, astfel incat sa-si poata administra singure, mai eficient, sistemele bancare, asa cum isi permit sa ramana deocamdata departe si de zona euro, spre deosebire de noi, care ne grabim sa adoptam moneda euro in 2019. Cu siguranta se gandesc la ce a patit Grecia si alte tari periferice, inclusiv Slovenia, dupa trecerea la euro.

Disidenţii au fost oamenii Sistemului

Gabriel Andreescu (2001, "Un concept al Europei federale"): "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Nu neapărat ai celui comunist, ci al celui globalist - dovadă, ce susţine un ipochimen precum acest Gabriel Andreescu, "fost disident".

Despre a cărui soţie s-a aflat că a lucrat pentru Securitate, spionând la Ambasada Olandei în RSR. Iar dumnealui nu avea cum să nu ştie, şi totuşi nu s-a ferit să dea lecţii de anticomunism şi să scrie cărţi bazate pe cercetarea arhivelor CNSAS.

Cazul a fost semnalat prima dată de Dorin Tudoran (şi el, controversat) pe blog. 

Poate cea mai bună caracterizare a disidenţilor (ei fiind, de fapt, neo-troţkişti) este cea apărută în 1991 în revista Respekt (din încă-Cehoslovacia), în articolul "Václav Klaus şi începutul reinstaurării plictiselii", tradus de... soţia lui Dorin Tudoran:

Fostul regim nu a reuşit niciodată să-i defăimeze pe disidenţi. Acum, disidenţii se află pe punctul de a se defăima de unii singuri. Criticii lui Klaus provin în marea lor majoritate - dar nu exclusiv - din cercurile foştilor disidenţi. Pe de altă parte, nu toţi foştii disidenţi se numără printre inamicii lui Klaus. Dar ameninţarea s-a simţit limpede încă înainte de-a se dovedi că Václav Klaus nu este un simplu economist, ci şi un politician. "Nu dorim să fim experimentatori pe plan social, să devenim un exemplu strălucit pentru restul lumii", declara el, într-un discurs în stil foarte personal, prin care a cîştigat aplauzele respectivei conferinţe a Forumului Civic, făcînd furori printre intelectuali. Prin asta, Klaus a dovedit exactitatea a două observaţii făcute de Timothy Garton Ash: că politicienii est-europeni care pretind că nu sunt nici de dreapta, nici de stînga, sunt de fapt de stînga, şi că revoluţiile din 1989 nu au adus cu ele nici o idee fundamental nouă.

Václav Klaus - interviu pentru Vocea Rusiei

 

Vaclav Klaus: „Poroșenko vorbește despre pace, dar se varsă sânge”. Partea I

Fostul președinte ceh, Vaclav Klaus, care a vizitat Moscova pentru a participa la manifestările Speakers Nights, consacrate memoriei economistului și reformatorului rus Egor Gaidar, a acordat un interviu Vocii Rusiei. În principal, interviul a fost consacrat situației din Ucraina.

Vocea Rusiei: Ucraina a semnat partea economică a acordului de asociere cu UE. Radio Praga informează că acest lucru va aduce anual exportatorilor cehi 450 de milioane de coroane de venituri suplimentare, iar în viitor și 2 miliarde de coroane. Care este prognoza dumneavoastră în ce privește consecințele apropierii Kievului și Bruxellesului?

Vaclav Klaus: În primul rând, în ce privește așteptările firmelor cehe. Pur și simplu nu înțeleg de unde a luat Radio Praga aceste milioane și miliarde de coroane. Ca economist, nu am folosit niciodată asemenea cifre. Ei sunt oameni curajoși! Știți, când în Cehia am efectuat reforme radicale am dorit să deschid țara noastră pentru piețele mondiale din Vest, Est, Nord și Sud. Așa ceva este avantajos din punct de vedere economic. Într-un cuvânt, nu am nimic împotrivă dacă firmele cehe vor avea un acces ușor pe piața ucraineană. Alt lucru este dacă cercurile de afaceri ucrainene vor păstra preferințele pe piața rusească și invers? Nu se va afla în final economia ucraineană în pierdere după semnarea acordului de asociere cu UE? Deocamdată nu există răspunsuri la aceste întrebări.

Vocea Rusiei: Cum estimați planul de pace a lui Piotr Poroșenko?

Institutul Václav Klaus - reacţie faţă de calomniile fostului colaborator al lui Putin

De ce repetă Illarionov minciuni anti-Klaus ? 

(Why does Illarionov repeat anti-Klaus lies ?)

La data de 30 mai 2014, serverul ceh Echo24 a publicat un articol cu ​titlul: "De ce Klaus repetă minciunile Kremlinului, se întreabă un critic al lui Putin". Este un interviu cu Andrei Illarionov, economist rus și fost colaborator apropiat al președintelui rus Vladimir Putin, care la scurt timp după ce a căzut în dizgrația regimului din ţara sa s-a mutat în SUA, iar acum șochează lumea cu propaganda anti-rusească și declaraţiile bizare din mass-media cum că Rusia "se concentrează" acum asupra balticilor și a Finlandei ca următoare victime după Ucraina.

Și pentru că mass-media din Cehia pare să-l considere un expert în dezbaterea cehă cu privire la criza din Ucraina, oferindu-i un spațiu amplu, fără nicio evaluare critică asupra persoanei sale sau a punctelor sale de vedere, considerăm necesar a da o replică privind conținutul acestui interviu.

O simplă afirmaţie, de neînțeles la prima vedere, poate deveni destul de logică atunci când se are în vedere contextul corect al istoriei personale și al intereselor personale. Declarațiile lui Andrei Illarionov, fostul consultant economic al lui Putin, sunt un exemplu de manual în privinţa acestui tip de opinii.

Václav Klaus - felicitare pentru Nigel Farage

Dragă Nigel,

Doresc să te felicit în modul cel mai sincer pentru succesul tău și al UKIP la alegerile pentru Parlamentul European. Aceasta este o veste mare pentru noi toți cei care dorim să vedem mai multă cooperare interguvernamentală în Europa, mai puțină centralizare și mai puțină birocrație și dispoziţii date de sus în jos. Sunt încântat că acum vor fi mult mai mulţi europarlamentari ca tine, care vor încerca să facă o schimbare radicală în UE.

Vă doresc mult succes, ţie și UKIP, atât în ​​Parlamentul European cât și în Regatul Unit, și aștept cu nerăbdare să te întâlnesc din nou în curând.

Cu toată stima mea,

Václav Klaus

http://www.klaus.cz/clanky/3585

• Václav Klaus - texte traduse

Václav Klaus: "Recenta destabilizare politică violentă din Ucraina nu a fost o revoltă politică internă reală, ​​ci o revoluție importată. Organizatorii săi au avut alte planuri și ambiții decât de a introduce acolo libertatea și democrația."

Discursul lui Václav Klaus, Is There Any Reason to Celebrate Our First 10 Years in the EU? ("Există vreun motiv pentru a sărbători primii noştri 10 ani în UE ?"), Budapesta, Danube Institute, 5 mai 2014:


Multe mulțumiri pentru invitație. Aproape că nu-mi amintesc când am vorbit ultima dată aici, la Budapesta, în nume personal, nu într-o vizită oficială de stat.

Aceasta poate fi parțial o problemă personală, pentru că am intrat în politică în momentul disputei cehoslovaco-ungare privind proiectul barajului de pe Dunăre, de la Gabčíkovo-Nagymaros, și am îndrăznit să-l interpretez ca fiind unul dintre conflictele dintre ideologia verde și gândirea rațională, ceea ce nu a fost foarte popular în Ungaria în acel moment. În afară de aceasta, a fost întotdeauna un fel de concurență între conceptele cehe şi ungare ale transformării postcomuniste - și împreună cu aceasta - o lipsă reciprocă de înțelegere privind abordările noastre specifice.

Poate fi, de asemenea, ceva non-personal, fiindcă cehii au fost mereu - din motive lesne de înțeles - de partea slovacilor în toate tipurile de conflicte slovaco-ungare și fiindcă cehii au privit cu îndoieli și rezerve evidente încercările ungare de a reînvia dezbaterea veche de aproape un secol asupra tratatului de la Trianon. Întotdeauna am avut o viziune diferită. Şi a existat, de asemenea, o rivalitate naturală între Republica Cehă și Ungaria cu privire la rolul și poziția lor în politica din Europa Centrală.

Pe de altă parte, am avut opinii similare cu privire la Europa și la procesul de integrare europeană. Când am fost aici în vizită de stat de final de mandat în decembrie 2012, discuțiile mele cu liderii politici ungari mi-au arătat destul de convingător că opiniile noastre cu privire la UE sunt foarte apropiate.