12 noiembrie 2017

RAPORT PE STATUL MAFIOT


Analiza Lumea Justitiei privind activitatea subversiva din Justitie si serviciile de informatii in scopul exercitarii puterii in stat de grupuri de interese politico-judiciare-economice in perioada 2005 – 2017. Lista actelor secrete care a subminat Romania cu arma catuselor. Raportul va fi trimis tuturor organismelor internationale, dezinformate sistematic, si care trebuie sa afle adevarul despre inJustitia din Romania


LINK


"Lucrarea" este din capul locului una flawed (şubrezită), fiindcă nu spune lucrurilor pe nume (adică, realitatea că în România este vorba despre o agendă externă impusă prin pioni interni: ăştia nu fac ce fac de capul lor). Expresia "În pofida angajamentelor faţă de Uniunea Europeană şi alte organisme internaţionale" spune foarte mult despre orientarea generală a autorilor şi despre limitele până la care "se încumetă". Ca şi cum l-ai pune pe Dracu' drept referinţă a cuvioşeniei! Însăşi titlul este înşelător, "statul mafiot". Adică au apărut, aşa, nişte tumori pe un "proiect" care altfel era bun, fiind "aprobat" de UE&others. Care "sunt dezinformaţi sistematic" - deci... scoşi din cauză ca instigatori, organizatori şi beneficiari!  De citit, oricum, măcar ca act cultural. Personal, recunosc că n-am (mai) făcut-o până la capăt, m-am oprit după ce am descoperit expresiile citate (intrasem aici via linkul... entuziast de la blogul lui Liviu Pleşoianu). I'm done with this kind of crap.

2 comentarii :

Gabriel spunea...

La fel ca penibilul Dragomir - cu aliatul strategic nu te joci. Aliatul a luat locul capetelor încoronate, care întotdeauna erau doar prost sfătuite, iar toate revoltele, inclusiv împotriva lor, se făceau tot în numele lor (pentru a le scoate de sub influenta railor sfetnici). Mentalitate de slugă feudală adresându-se altor slugi.

Riddick spunea...

Stai c-a apărut zvonul că Ghiţă "a (re)întors armele", şi-n curând se reîntoarce fizic. Niciodată n-am avut încredere în binele facut de/prin oligarhi. De când a apărut "fenomenul Ghiţă", acum mai bine de zece ani, am zis "e clar, ăsta-i propulsat de Sistem". Pentru deontologii care acum îl atacă, era "un tânăr strălucit, merituos".

Zvonul, la comisarul.ro, nu mai caut linkul dar e recent (de alaltăieri, parcă).


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):