08 iunie 2014

Discursul europlastic - încă un scop: amorţirea euroscepticilor, încă neorganizaţi ca partid politic


Europlasticii sunt de fapt europeiști "de dreapta" cărora nu le convine să recunoască faptul că sunt europeiști, și pentru asta recurg la diverse artificii retorice. Este valabil prin alte părți, unde electoratul e mai sofisticat, mai responsabil. La noi a început să se practice recent acest tip de discurs, probabil s-a conștientizat necesitatea unei propagande mai aplicate, al cărei destinatar este acel electorat mai instruit, ori mai puțin credul, care începe să își pună întrebări privind evoluțiile recente și scopurile reale ale proiectului european.
Voinescu-Cotoi ("Un gînd despre euroscepticism"):

În această privință, lucrurile sînt clare pe Dîmbovița: cine e cu Europa e bun, cine nu e cu Europa e rău. O spun fără sarcasm și fără năduf – chiar așa este. Această claritate, însă, are un preț paradoxal: orbirea. Tocmai pentru că lucrurile sînt atît de clare noi la noi avem dificultăți mari să-i înțelegem pe euro-scepticii din alte părți. Ne uităm la ei și nu-i mai vedem. În locul lor, vedem extremiști. Printr-o curioasă asociațiune, politicienii din alte părți care manifestă rezerve față de UE devin, sau sînt foarte aproape să devină, extremiști în presa noastră. Tocmai pentru că cei care s-au dedicat în ultimii ani subiectelor europene sînt oameni, în general, inteligenți și rafinați, ar trebui să nu cadă în acest păcat. Mai exact: euro-scepticii lor nu sînt deloc același lucru cu euro-scepticii noștri.

Geografic vorbind, Uniunea se întinde între Marea Britanie și România. La fel și spiritual. Pentru britanici, UE este cu totul și cu totul altceva decît pentru români. Dacă interesul nostru național este o Uniune atît de integrată încît să ajungă la o formulă de genul Statele Unite ale Europei, interesul național al Marii Britanii este o Uniune mai puțin integrată, cu rol de coordonare în cîteva domenii și rol de reglementare în și mai puține. Dacă vrem să-i înțelegem, trebuie să nu facem greșeala de a crede că scepticismul lor este dăunător Uniunii. Pur și simplu, britanicii au alte așteptări de la UE decît noi. Să fiu clar: noi vrem de la UE bani, stabilitate economică, securitate, stat de drept și, în subtext, o discretă dar consistentă contagiune de prosperitate.

Britanicii își asigură toate aceste lucruri de unii singuri. Ei nu vor de la UE ceea ce vrem noi, căci, spre deosebire de noi, ei au toate acestea și fără UE. Pentru ei, și nu de azi, de ieri, UE a devenit prea intruzivă. Așa cum noi abia așteptăm să intervină UE în treburile guvernanților bucureșteni, oricare ar fi ei, pentru a nu-i lăsa să facă prostii, britanicii se irită de cîte ori intervine UE peste guvernanții de la Londra, oricare ar fi ei, pentru că interesul britanicilor este, în general, bine protejat de propriile guverne.

Un comentariu :

Riddick spunea...


EU Referendum:

Europlastics

At least we have a name for the enemy – the "licensed dissidents" within the Tory Party who believe they are eurosceptics. As we have seen in history says Autonomous Mind, from time to time words are hijacked by people with an agenda who change the meanings and understandings associated with them.

The term eurosceptic, he adds, is currently being hijacked in this way by people who wish the UK to remain firmly inside the EU while giving voters the impression they support the majority's wish to leave.

Actually, it is all of that but also more subtle than that. The Tories have a vision of a political Europe which has not changed in over seventy years when it was articulated to the War Cabinet on 20 July 1940 by Duff Cooper, the then information minister.

The bones of this was a "united Europe", a Europe "united by goodwill and in friendship, not by force and in terrors, a Europe based upon some federal system ... a Europe in which armaments will be pooled and trade barriers will be broken down, and in which each nation will be allowed to conduct its own affairs in its own way with the same kind of freedom as each state in the American Union possesses".

If you listen to the rhetoric of the likes of Helmer, Hannan, Redwood and George Eustace – and the outpourings of Open Europe - this is what they are still saying. None of these plastic people have come to terms with the fact that the Europeans had different ideas and have developed the European Union into something that is completely different, something foreign and altogether alien.

The europlastics are locked in a time warp, wishing for something that never was and is never going to be, but is something with which they feel comfortable and secure.

They can also be comfortable within the Tory party because their vision is the mainstream Tory view. There is no a fag-paper between Helmer and his pals, and Cameron. They all share that "vision", and that is what they mean by euroscepticism.

Nevertheless, they are not eurosceptics in any accepted meaning of the word, and AM has it in one, describing them as europlastics: cheap and nasty imitations of the genuine product. They are neither genuine supporters of European integration, nor genuine "outers" who would leave the continentals to their own fate. Instead, they occupy this fantasy no man's land, which exists only in their deluded minds.

The only thing we can give them is that their delusions are genuinely held, but never in a million years does that make them eurosceptics. They are genuine europlastics.

http://www.eureferendum.com/blogview.aspx?blogno=73488


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):