Se afișează postările cu eticheta ENF. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ENF. Afișați toate postările

09 iunie 2018

Atacul decisiv este întotdeauna precedat de o infiltrare masivă, favorizată de slăbirea vigilenţei


Front National din Franţa dispare şi ca denumire, după ce fusese deja diluat sub mandatul Marine Le Pen. "Febleţea" tomnatică distruge munca de o viaţă a tatălui său. Naţional-identitarii francezi se vor replia pe un nou aliniament, dar va costa timp şi resurse. Măcar de-ar învăţa lecţia, de data asta...


Liquidation du Front national et répression tous azimuts !

CETTE FOIS c’est fait, le Front national est bel et bien mort et enterré. Le 1er juin au soir lui a succédé le Rassemblement national. A en croire les chiffres officiels, les adhérents du FN ont voté à 80,81 % pour le nouveau nom, Rassemblement national, 53 % des adhérents participant au vote. Mais curieusement le nombre des votants, non plus que celui des adhérents à jour de cotisation, n’a pas été donné. Marine Le Pen est donc enfin parvenue à ses fins : après avoir exclu son père en 2015, elle enterre son parti en 2018. La poissonnière a procédé à la mise en bière. Après le parricide, le particide, après la piqûre létale pour le géniteur, la solution finale pour le bébé du fondateur, après les clous sur le cercueil ne manquait que la pelletée de terre. C’est chose faite désormais. Marine Le Pen a agi en infirmière politique : avec l’aide de brancardiers qui lui sont tout dévoués, comme Aliot, Lacapelle et Bay, la si raffinée triade mariniste, elle a euthanasié le père et l’œuvre du père. Née d’une PMA (une procréation médiatiquement assistée), Marine Le Pen a choisi de ne pas garder ce FN qu’elle n’aimait pas. Au FN succède donc le RN.

18 iulie 2017

Prognostic rezervat. Pacientul - în comă indusă.


... Şi pregătit pentru transplant.

De la o vreme m-am prins că se pune la cale o nouă cacealma, "mişcarea naţionalist-eurosceptică cu voie de la Sistem". Care va face figuraţie ori se va autodizolva (pe reţeta anterioară, PP-DD); "europlastici".

Partidul România Unită fuzionează cu Partidul Forţa Naţională, urmând să i se asocieze sub o formă sau alta şi noul partid Pro România, fondat de foşti membri PSD şi ALDE.
În urma Congresului din toamnă, partidul Forța Națională va decide noul președinte al formațiunii, dar și posibila alianță sau fuziune cu alte formațiuni politice în vederea creării unui pol patriotic care să reprezinte o alternativă la partidele care domină scena politică actuală.
PRU este creaţia lui Sebastian Ghiţă* şi Bogdan Diaconu, ca partid al Sistemului camuflat drept partid naţionalist. Iar acum căpuşează PFN, care la lansare a fost "validat" de Marine Le Pen. Mai este un precedent, acceptarea de către "conservatorii" europeni (ECR) a făcăturilor sorosiste Partidul Noua Republică şi M10 (partidul Macoveicii); PFN este însă la naţionaliştii europeni, ENF.
* Când era Ghiţă Zapciul, acum este Ghiţă Haiducul

De fapt în final este vorba despre fuzionarea cu Pro România, partidul în care va veni Ponta:
În realitate, potrivit surselor Evenimentului Zilei, Forța Națională se pregătește pentru fuziunea cu partidul Pro România, lansat recent de Daniel Constantin, după ce a fost exclus din ALDE, și în spatele căruia se află Victor Ponta. Așa se traduce corect partea din comunicat cu fuziunea în vederea creării unui pol patriotic. Toate filialele PRU au trecut la Forța Națională și se pregătesc pentru Pro România. 
Dacă rămâne aşa şi nu apare altceva pe zona naţionalist-eurosceptică (şi repede, într-un an-doi!), nici nu mai contează rezultatul următoarelor alegeri parlamentare sau participarea la ele. În 2012 PP-DD a obţinut voturi cât PDL (15-16%), deci electorat antisistem există.

17 iunie 2017

Până la urmă, opţiunile ne definesc pe fiecare


Laurenţiu Rebega provine din PC şi este neam cu Ăla Micu' (Daniel Constantin), unul dintre actanţii tentativei de lovitură de stat aflată acum în derulare. Trecerea lui la grupul naţionalist (ENF) din "parlamentul european" am privit-o cu suspiciune de la bun început; pe parcurs însă îmi ziceam "şi dacă într-adevăr s-o fi găsit şi din România unul?", dar iluzia a durat puţin timp. La acest moment PFN - cel puţin sub conducerea lui Rebega - nu poate fi considerat o alternativă eurosceptic-naţionalistă în politica RO. Aceeaşi impostură ca şi admiterea în grupul conservator ECR a "partidului" M10 fondat de activista Soros şi LGBT Monica Macovei. În curând se va dezumfla şi Gogoaşa Sebastian Ghiţă (de la care unii mai speră să iasă ceva) şi mă aştept la dispariţia postului România TV pe modelul mătrăşirii OTV. Sau eventual deturnarea pe model Realitatea TV. Atenţie, chiar în condiţiile continuităţii guvernării PSD-ALDE.

Lipsa alternativei eurosceptic-naţionaliste lasă - acum - ca opţiuni-surogat doar un PSD curăţat de facţiunea Ponta-Grindeanu(-Grupul de la Cluj), şi aliatul său ALDE. În condiţiile existenţei pragului electoral. Vorbesc despre partide care intră în parlament, nu despre unele care ar părea "mai adecvate" dar care nu trec pragul şi astfel ajută în principal PSD şi PnL. Iar la preşedinţie, orice contracandidat al lui Iohannis din turul doi, însă care să nu fie tot "ardelean" (transilvănean) sau bănăţean.

Rebega susţinând puciul Grindeanu-Ponta-Ocultă (aici aparent se dă "imparţial" dar este cunoscut drept un intim de-al lui Ponta, iar ieri a semnalat că este de partea grindenilor):

16 februarie 2017

Surprinzător


Mă aşteptam ca europarlamentarii din România să voteze pentru Raportul Verhofstadt, care propune revizuirea tratatelor UE înspre un suprastat. Raportul "a trecut" cu 282 voturi pentru, 269 împotrivă şi 83 de abţineri.

Când colo, surpriză! De nu i-aş şti cine sunt, aş putea spune chiar "surpriză plăcută". Din cei 32 de europarlamentari au votat pentru raport doar Victor Boştinaru, Claudiu Ciprian Tănăsescu şi Claudia Ţapardel (toţi trei de la PSD şi din grupul socialist S&D). Csaba Sógor şi Iuliu Winkler (UDMR, PPE) s-au abţinut, iar Damian Drăghici (PSD, S&D) şi Renate Weber (ALDE.ro, ALDE.eu) nu au participat la vot. Au votat contra raportului şi loial consemnului "vot contra" al eurogrupului propriu, Laurenţiu Rebega (PFN, ENF) şi... Monica Macovei (M10, ECR). Toţi ceilalţi au votat contra raportului şi contrar consemnului "vot pentru" al propriului eurogrup.

Lista de vot pe state - aici. Lista de vot pe eurogrupuri - aici.

Un alt raport, Bresso-Brok (care propune "doar" schimbări în cadrul Tratatului de la Lisabona), a fost votat tot azi (329 pentru, 223 împotrivă, 83 abţineri). Din nou, nevotat de europarlamentarii din România, cu excepţia lui Cristian Dan Preda (independent, PPE) care a votat pentru. Similar primului raport, apar "cuplurile" Drăghici-Weber (nu au participat la vot) şi Sógor-Winkler (abţineri). "Non-vot" nu înseamnă absenţă - au fost prezenţi toţi.

Lista de vot pe state - aici. Lista de vot pe eurogrupuri - aici.

Evident, nu interpretez votul de azi ca fiind rezultatul "convingerilor patriotice". Renate Weber, Marian-Jean Marinescu (PnL, PPE) şi Emilian Pavel (PSD, S&D) sunt semnatari ai Manifestului Spinelli, care cere desfiinţarea statelor naţionale. Mircea Diaconu (ALDE.ro, ALDE.eu) s-a retras "strategic" de pe lista de semnatari. Raportul Verhofstadt a trecut la o diferenţă mică de voturi (13), şi cu un număr mare de abţineri (83). Deşi voturile "pentru" sunt doar 44% din numărul total al europarlamentarilor, regulamentul prevede că rezultatul este dat de compararea cu numărul obţinut prin împărţirea la doi a sumei voturilor pro şi contra (nu se iau în considerare abţinerile). Cvorumul minim pentru validarea votării este de 1/3 din totalul numărului de europarlamentari. Având în vedere diferenţa mică faţă de voturile "contra" (42%), s-ar putea spune că s-a lucrat la imaginea unor europarlamentari având însă grijă ca raportul "să treacă". Jocul s-a făcut între eurogrupurile popular (PPE), liberal (ALDE), socialist (S&D) şi ecologist (Greens/EFA), celelalte eurogrupuri având zero voturi "pentru" la ambele rapoarte (ECR, EFDD, ENF, GUE/NGL). Cea mai mare parte a "abţinerilor utile" sunt de la PPE şi S&D; "nu te arăţi că eşti pentru dar nici nu votezi împotrivă, c-atunci iese pe dos".

Schimbare de strategie a globaliştilor: o fac pâş-pâş, nu se mai "aruncă". Pericolul, însă, n-a dispărut.

07 ianuarie 2017

Învârtirea-n jurul cozii

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta și-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orișicare laș fugar!
(George Coşbuc, "Decebal cătră popor")
Tot numai cu formulări "care să nu deranjeze", perpetuînd clişee şi linii de propagandă, găsindu-le lor circumstanţe atenuante şi alibiuri, ba uneori chiar merite, şi preluîndu-le tabuurile (fie chiar involuntar ori parţial)...  Încă puţin şi le cerem voie europeiştilor să gândim şi să acţionăm. Ne trebuie lideri combativi ("No, hai!" - Avram Iancu). Nu "căldicei", acomodanţi.
"Este clar că Uniunea nu mai poate continua ca până acum! O reformă profundă este imperios necesară înainte ca procesul de destrămare să nu ia amploare."
Mda, asta era problema, că s-ar destrăma EuroKolhozul. Pfff...

Laurenţiu Rebega, preşedintele PFN:

Comunicat de presă: România, la 10 ani de la intrarea în Uniunea Europeană

La 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. A fost o încununare a unui remarcabil consens al forțelor politice din țara noastră. Cu toate că, la începutul anilor `90, divergențele dintre partide erau cel puțin la fel de mari ca și acum, nimeni nu a prezentat o alternativă la integrarea euro-atlantică. Acesta a fost proiectul pe care toți actorii politici l-au susținut fără obiecții.

Să începem cu lucrurile bune!

Nu e nicio îndoială că, în cei zece ani care au trecut, țara noastră a cunoscut un proces accelerat de modernizare. Acest proces s-a desfășurat pe toate planurile, începând de la cel instituțional, trecând prin cel economic și politic și ajungând la viața de zi cu zi a aproape tuturor cetățenilor.

21 iunie 2016

Doar "în acest moment"...

"În acest moment, Forța Națională este pentru rămânerea în interiorul UE, dar trebuie să avem în vedere că [...]" 

La naiba, şi cât va dura "acest moment" ?  Şi nu-mi place că atunci când Partidul Forţa Naţională vorbeşte despre ieşirea din UE pe bază de referendumuri, nu menţionează: "(doar) în cazurile în care intrarea în UE s-a decis prin referendum". România nu a intrat în UE în urma unui referendum (mă rog, a fost - indirect - cel constituţional din 2003, falsificat, care a implementat "directivele de bază"). Încep să-mi pun întrebări, dacă din partea FN e doar prudenţă (ştiind aderenţa bizonului RO la "valorile" UE), ori este în mod deliberat o abordare diversionistă.

Amos News:

La Viena, Forța Națională militează pentru dreptul la referendum și în România

În cadrul întâlnirii naționaliștilor europeni de la Viena, intitulate ”Primăvara patriotică”, și care a reunit reprezentanții Mișcării pentru o Europă a Națiunilor și Libertății din care face parte și Forța Națională, s-a ajuns la concluzia că Uniunea Europeană nu mai poate continua în forma actuală și că fiecare țară din UE are dreptul la un referendum privind rămânerea sau ieșirea din Uniunea Europeană.

Partidul Forța Națională consideră că dreptul popoarelor de a-și decide soarta este esența democrației și că, prin urmare, poporul român are și el dreptul să decidă dacă dorește rămânerea în Uniune. Un referendum privind relația cu UE trebuie să îi întrebe pe români ce formă de relaționare își doresc cu UE: una de supunere necondiționată, în care să nu poată fi exercitat niciun fel de control din partea instituțiilor României, sau una în care statul național are dreptul să își apere propriile interese economice și strategice.

În acest moment, Forța Națională este pentru rămânerea în interiorul UE, dar trebuie să avem în vedere că în toată Europa popoarele se ridică împotriva sistemului decizional arbitar de la Bruxelles. Trebuie să fim pregătiți să ne spunem cuvântul, în vederea repoziționării statutului nostru în cadrul familiei europene și al dobândirii de membru cu drepturi egale în cadrul Uniunii.

Rămânerea României în UE trebuie să aibă loc doar cu respectarea suveranității naționale și a asumării propriilor decizii la nivel național în ceea ce privește dezvoltarea, economia și relațiile externe pentru propriile interese ale țării.

09 iunie 2016

Apelul a fost dat


Se tot vorbeşte despre necesitatea regrupării ideilor şi forţelor naţionale. Partidul Naţionalist a fost sabotat la înfiinţare chiar de un fondator-agent acoperit, şi n-a mai apărut. PP-DD a fost dizolvat prin cumpărarea "în viu" a parlamentarilor săi (cred că doar Dan Diaconescu nu ştia care-i jocul real acolo...). PRM ar trebui să se rupă clar de statutul de "aliat de vreme rea" al PSD-ului. Ceilalţi ar trebui să evalueze raportul dintre resursele proprii şi obiectivele propuse, şi să ia decizia: unitate sau figuraţie. 

Iată încă un apel:

Comunicat de presă - Partidul Forța Națională

Susținem 'PACTUL PENTRU DEMNITATEA NAȚIONALĂ!' în vederea regrupării forțelor patriotice în jurul ideilor naționaliste

Partidul Forța Națională este un partid nou înființat (în data de 11 aprilie 2016, în baza hotărârii 63/DEC/P a Tribunalului București) care vrea să schimbe sistemul politic care a jefuit și umilit țara în ultimul sfert de secol.

Atașat valorilor democratice și susținător al statului de drept, Partidul Forța Națională este o formațiune politică de orientare național-creștină, fiind un apărător intransigent al identității naționale și al valorilor tradiționale ale poporului român.

18 aprilie 2016

Să fie într-un ceas bun !


Apare - în sfârşit ! - partidul naţionalist din România. Partidul Forţa Naţională. Nu-i caricatură clocită de Sistem, precum PRM, PUNR, PRU...

Ştirea este destul de veche, a fost depusă cererea de înregistrare pe 18 noiembrie 2015, dar abia acum a "explodat".

Are şi site, http://fortanationala.ro, dar deocamdată nu este activ. Bine c-au putut înregistra domeniul fortanationala.ro, ceea ce arată că n-au existat "scurgeri", ca alţii să-l rezerve primii. 

Un minus în ceea ce priveşte sigla, vizibilă pe internet: se sugerează pretenţii teritoriale inclusiv faţă de Bulgaria (apare Cadrilaterul în contur); în Repmoldova nu prea sunt majoritari unioniştii, iar sigla omite Transnistria, se opreşte pe Nistru; se poate găsi un pretext de respingere a înregistrării, tocmai invocând sigla. În plus, apare tricolorul românesc, stilizat în mod similar "flăcării tricolore" din sigla Frontului Naţional din Franţa (partid aliat, coincid şi iniţialele). Legea interzice folosirea în sigla partidului a culorilor naţionale sau a altor însemne de stat (în schimb, elementele de heraldică UE sunt permise...).


Se tergiversează înregistrarea, s-au făcut deja cinci luni de la depunerea cererii. "Partidul" M10 al lui Macovei a fost înregistrat (2015) "în regim de urgenţă" în doar 36 de zile (3 iunie - cerere, 9 iulie - înregistrare).

02 aprilie 2016

Degeaba te declari ceva dacă nu eşti imun la clişeele inamicului


Dacă pe plan intern suntem ciuca Europei, neavând partide naţionaliste şi eurosceptice în parlament [1], pe plan extern [2] ne mai scoatem, cu un europarlamentar [3] în grupul naţionalist ("al lui Le Pen", Europa Naţiunilor şi Libertăţii / ENF).

[1] în urma alegerilor, adică; PRU (al lui Bogdan Diaconu) a fost creat ulterior
[2] am accentuat "extern" fiindcă unii consideră evenimente şi instituţii UE ca fiind "interne" în urma aderării României la UE 
[3] Laurenţiu Rebega, europarlamentar ex- PC/S&D; căruia i-a trebuit ceva timp ca să treacă de la eurosocialişti la naţionalişti...

Pâi, măi naţionalistule... ce-ţi veni de adopţi clişee de acest gen ? Cum adică, să dai tu prioritate steagului altui stat ?! "Prilej", eventual "nefericit" ? "Trend" ? "Aşa se face" ? "Trebuia" ? Ha !



Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: