Traian Băsescu, în exclusivitate pentru „Curentul“ - Domnule preşedinte, nu aveţi impresia că lumea nu ştie de referendum? Nu sunt alegerile prezidenţiale prea mari ca să se mai vadă referendumul? - Referendumul nu e o noutate pentru alegători. Au mai votat la referendumuri - ultima oară, cånd alegătorii au spus „nu“ listelor de partid şi au schimbat sistemul de vot pentru Parlament. Însă e adevărat că întrebările de la referendumul din 22 noiembrie n-au fost îndeajuns explicate. Avem atåtea televiziuni şi radiouri, dar nu s-a găsit loc pentru a explica două lucruri importante: dacă e mai bun un parlament cu 2 Camere sau cu o Cameră şi dacă avem nevoie de 471 de parlamentari sau de 300? Lumea avea dreptul să asculte argumente şi să le cåntărească. Oamenii au bun-simţ şi cred că asta îi face să înţeleagă importanţa referendumului. Ei sunt adevărata majoritate! Ei şi numai ei trebuie să decidă dacă Parlamentul e prea greoi şi dacă îl vor mai harnic şi mai eficient. Oamenii ştiu să îşi urmărească interesul, chiar dacă alţii vor să îi ţină departe de cabina de vot.
- Dar alegerile prezidenţiale? Dumneavoastră veţi încheia un mandat de 5 ani. De ce v-ar da românii 5 ani în plus? Cu ce vă puteţi grozăvi în primii 5 ani? - Cu tot ce nu le place mogulilor şi oligarhilor. Şi cu tot ce face bine adevăratei majorităţi, românilor. În 2007, în primul meu mandat, România a devenit stat membru UE. Oligarhii au fost de părere că trebuie să intrăm mai tårziu. Nu le conveneau standardele europene, pentru că e mai greu să furi banii statului. Tot în primul meu mandat, justiţia a încetat să se mai teamă de comenzile pe firul scurt. 20 de foşti şi actuali demnitari de stat au fost trimişi în judecată. Cum a reacţionat aripa politică a oligarhilor? Au blocat dosarele în Parlament! Şi mai e ceva. Acum 5 ani, cånd am fost ales preşedinte, salariul mediu era 810 lei. Acum e 1845. Pensia medie era 231 de lei. Acum e 715. Cam cåt plătea dl Geoană chirie subvenţionată, pentru 250 de metri pătraţi, într-o casă în care nu mai avea dreptul să stea.
- Poate că oamenii au mai mulţi bani, dar locurile de muncă sunt mai puţine. Criza economică i-a lovit pe toţi. Ce aţi făcut şi ce mai puteţi face pentru a-i ajuta? - În primul rånd, împreună cu primul-ministru Emil Boc şi cu Banca Naţională, am reuşit să asigurăm că salariile şi pensiile se plătesc. Am reuşit să-i ferim pe români de situaţiile dureroase care au apărut în alte ţări est-europene: cota unică de impozitare n-a fost modificată, iar TVA-ul n-a fost nici el mărit. Nu e destul, dar redresarea se apropie. Primele semne ale revenirii economiei se văd deja. Avem creşteri de producţie, în comparaţie cu lunile anterioare. Anul viitor, foarte probabil, în trimestrul doi, economia îşi va relua creşterea.
- Şi criza politică? Ce-o să faceţi pentru a pune capăt acestei perioade lungi de certuri, nervi, alegeri, guverne care vin şi pleacă? - A fost prea mult, într-adevăr. Putem reintra într-o perioadă stabilă şi calmă, dacă vom reuşi să formăm un guvern de cursă lungă, cu sprijin solid în Parlament. Cred că ne aflăm la un capăt de drum. După alegerile prezidenţiale şi după ce românii se vor exprima prin referendum, lumea politică va trebui să ţină cont de noua realitate. Un preşedinte puternic poate încuraja un sistem politic stabil. E obiectivul cu care voi începe al doilea mandat.
- De asta ar trebui să iasă lumea la vot? Mulţi nu mai cred şi consideră că pot sta acasă, pentru că, oricum, nu se va schimba nimic? - Un lucru e cert: România s-a schimbat. Cred că tot ce am început în primul mandat poate fi dus la bun sfårşit, în al doilea mandat. Gåndiţi-vă numai cåt s-a schimbat România din 2004 încoace. Ca să parafrazez o vorbă vestită: şi totuşi se schimbă!
- Ce înseamnă asta? Ne puteţi spune cum credeţi că va arăta România peste 5 ani, în 2014? - N-aş vrea să par candidat astrolog, dar ceva tot vă pot spune. O să fie tot România. Plus euro. Dacă în aceşti ani şi economia şi clasa politică îşi fac treaba, putem adopta moneda euro. Dar eu cred că românii vor fi, în 2014, mai respectaţi în propria ţară. Cred că putem face din România o ţară care produce lucruri cerute în toată lumea. O ţară în care statul e la dispoziţia cetăţenilor, şi nu invers. O ţară care îşi regăseşte patriotismul. De asta am decis să candidez şi de asta le cer românilor un nou mandat. Vă mulţumesc şi să relataţi bine!
Cea mai proastă alegere de preşedinte al UE - Herman Van Rompuy (Belgia). Dar nu este nimic neaşteptat, se înscrie pe linia falsurilor şi minciunilor pe care s-a constituit Uniunea Europeană. Pentru funcţia de înalt reprezentant pentru politica externă a fost aleasă Catherine Ashton (Marea Britanie).
David Icke - "Originile şi simbolismul U.E." (7 părţi, click pe imaginea din partea de jos a ferestrei după fiecare parte)
"Republica a fost reorganizată... în primul Imperiu Galactic!"
Geoană a mers la Moscova pe urmele lui Patriciu Scris de Victor Roncea în Curentul
Interviu Roncea cu Sebastian Lazaroiu (II) - Geoană a mers la Moscova pe urmele lui Patriciu
Victor Roncea: Credeţi că putem vorbi despre o reînnodare a firului roşu prin această excursie făcută în secret de dl. Geoană la Moscova şi prin întâlnirea cu un personaj controversat din lumea serviciilor secrete ruseşti? Sebastian Lăzăroiu: Trebuie să fie făcute privatizări, dar şi în avantajul statului român, iar în zonele care sunt de importanţă strategică, trebuie să ne gândim de mai multe ori îninte de a face privatizări. Ori aici e ceea ce, de fapt, a încercat preşedintele Băsescu să împiedice şi ceea ce va încerca în cel de-al doilea mandat, pe care îl va obţine, şi ceea ce Vîntu şi Voiculescu îşi doresc să nu se mai întâmple. De aceea, pentru ei, Băsescu e un obstacol. Geoană e mult mai flexibil şi sunt convins că tot sprijinul pe care îl primeşte acum va trebui să îl plătească, va trebui să plătească nota de plată pentru acest sprijin, dacă ar ieşi preşedinte, ceea ce presupun că nu se va întâmpla. - Credeţi că putem vorbi despre o reînnodare a „firului roşu“ prin această „excursie“ făcută în secret de dl Geoană la Moscova şi prin întâlnirea cu un personaj controversat din lumea serviciilor secrete ruseşti, dl Golovin, ofiţer GRU?
- Deocamdată nu mă pot pronunţa. E un caz delicat. Preşedintele a confirmat că a existat această vizită, a fost solicitat şi de Crin Antonescu în acest sens. Deocamdată m-aş rezuma în a afirma că este total în neregulă ce a făcut Mircea Geoană. Era vicepreşedinte al CSAT, era preşedinte al Senatului şi a făcut o vizită privată la Moscova, fără să ofere lămuriri. N-am văzut explicaţiile de rigoare. - S-a cam dat la fund în ultimele zile.
- Da, dar e obligat să dea explicaţii clare, să aflăm exact ce a discutat acolo. Însă e total în neregulă ce a făcut, probabil că dânsul a crezut că nu se află, nu se va şti, ceea ce nu se face în niciun stat democratic, civilizat al acestei lumi. Este o vizită extrem de suspectă, cel puţin suspectă aş putea spune. E o situaţie delicată. - Dar nu vi se pare demagogică intervenţia lui Crin Antonescu atâta timp cât şi partidul său are legături cu partidul lui Vladimir Putin, Rusia Unită, perfectate prin intermediul lui Călin Popescu Tăriceanu şi Serafim Urechean?
- Trebuie văzut. Numai dl Geoană poate să ne spună ce discuţii a avut acolo. Însă, se poate spune şi că dl Geoană a mers pe urmele lui Patriciu la Moscova. Este posibil să fie şi un asemenea scenariu. Sigur că asta l-ar putea pune în dificultate pe dl Crin Antonescu, care este candidatul sprijinit de Dinu Patriciu. - E garantat de Dinu Patriciu...
- E garantat de Dinu Patriciu!, deci s-ar putea să fie şi dl Crin Antonescu într-o situaţie dificilă dacă acesta e de fapt conţinutul discuţiilor de la Moscova.
Sondajele de opinie sunt manipulate - Dle Lăzăroiu, sunteţi în primul rând sociolog. În toată această perioadă au apărut numeroase controverse legate de sondajele de opinie. Unii candidaţi chiar şi-au exprimat rezerva faţă de nivelul la care sunt cotaţi. Ce credeţi, sunt manipulate sondajele de opinie, mai ales când unele institute de sondare sunt patronate de aceiaşi membri ai „Coaliţiei GRIVCO“?
- Dle Roncea, e foarte-foarte adevărat. Eu cred că da, multe dintre ele sunt manipulate. Ce a apărut nou în această campanie e că între institute mari apar contradicţii, ceea ce nu s-a întâmplat până acum. - Ştiu că s-a semnat la un moment dat un cadru deontologic între marile institute, pentru a se evita deprofesionalizarea.
- A existat chiar o Asociaţie al cărei rol era, printre altele, să sancţioneze abaterile evidente în acest domeniu. Dar a dispărut... Aş vrea să vă amintesc că atunci când am venit la Cotroceni am luat decizia de a mă retrage din lumea aceasta, tocmai pentru că mi s-a părut că solidaritatea de breaslă era prost înţeleasă, existând ideea că trebuie să ne acoperim atunci când se făceau greşeli mari, ceea ce eu am respins şi am fost blamat pentru aceasta. Eu n-am înţeles niciodată să-mi apăr breasla acoperind erorile grave ale altora, ceea ce este valabil şi pentru presă. Eu cred că presa trebuie să clarifice problemele presei, şi dacă există jurnalişti oneşti care sunt deranjaţi de aceste etichete - „presa manipulează“, „presa dezinformează“ - să iasă şi să spună ei cine o face, pentru a se delimita. - Mulţi o fac în mediul online, unde s-au refugiat, spaţiu care devine din ce în ce mai credibil, tocmai din aceste motive.
- Exact: s-a transferat foarte mult din credibilitatea presei „mari“ în mediul online, unde găseşti analize pertinente, poziţii obiective etc... Un refugiu pentru mulţi jurnalişti oneşti. Am făcut paralela aceasta pentru că mi se pare importantă. Realmente, şi în presă, şi în ce priveşte sondajele, lucrurile merg din ce în ce mai prost. Am ajuns într-o situaţie în care breasla este total dereglementată, în care nu se mai respectă nicio valoare, niciun cod, la fel ca şi în presă.
Două institute centrale de sondare fac un joc suspect - Dar cât de mult pot influenţa aceste rezultate false?
- Eu nu cred în această influenţare. Am făcut studii încă din anul 2000 pe influenţa sondajelor de opinie asupra comportamentului electoral. Atunci s-a dovedit ştiinţific că influenţa este foarte mică, de ordinul a unul-două procente. Influenţa mare nu este asupra alegătorului simplu, ci asupra militanţilor şi sponsorilor partidului. - Deci e un alt mijloc de presiune şi manipulare.
- Exact. Dacă vrei să le arăţi sponsorilor că merită să investească în tine, trebuie să le arăţi că ai o cotă acceptabilă. La fel pentru a câştiga sprijinul militanţilor. - Am ajuns într-o situaţie în care şi presa, şi aceste institute par arondate la acel centru unic de comandă.
- Da, trebuie văzut. Pentru că observ că sunt mai multe institute care dau o anumită ierarhie - nu vreau să dau nume -, dar sunt două institute care dau cu totul alte cifre şi chiar cu totul alte ierarhii. Dintr-o dată, cele două sunt pentru mine suspecte. E greu de crezut că toată lumea greşeşte şi numai doi sunt corecţi. Unul dă nişte rezultate, şi peste două săptămâni vine al doilea şi le confirmă. Şi ambele institute sunt „credibile“. Sigur, rămâne să vedem la primul tur de scrutin şi apoi la al doilea cine a avut dreptate, ce joc au făcut. - Aşadar, putem specula că Traian Băsescu stă de fapt mult mai bine în sondaje decât este prezentat. Din câte ştiu eu, există o diferenţă între preşedinte şi următorul candidat de circa 11 procente.
- Diferenţa între Traian Băsescu şi următorul candidat, respectiv Mircea Geoană, este între 8 şi 12 procente, distanţă care se poate micşora sau mări până la primul tur.
Mogulii se folosc de criză ca să şantajeze ziariştii. - La ce credeţi că ne putem aştepta în următoarea perioadă, ţinând cont de agresivitatea aceasta malefică a unor personaje?
- Deja în momentul acesta două televiziuni - şi nu numai ele - au mari probleme de credibilitate, mai ales de când a apărut scandalul acesta cu Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac. Dar nu numai asta: dincolo de ce spun în acea discuţie, în privat, să vedem şi ce spun aceşti „lideri de opinie“ pe post, ce rol joacă. Probabil aceste televiziuni vor încerca să se recredibilizeze, să nu mai ignore subiecte, cum au încercat şi cu acest caz, dar şi cu vizita lui Geoană la Moscova, care, după ce a apărut pe un site online, nu a fost preluat de nimeni, cu excepţia ziarului „Curentul“, a „Evenimentului Zilei“ şi a postului B1TV. Abia când a ieşit Crin Antonescu a apărut şi ştirea pe aceste televiziuni. Dar cititorii dvs trebuie să ştie că informaţia circula deja de trei zile. Dacă se va repeta acest fenomen, realmente înseamnă că domnii Vîntu şi Voiculescu şi-au făcut degeaba „televiziuni de ştiri“, pentru că nu mai au nicio credibilitate. - Şi-atunci vor încerca să se mute în Republica Moldova, să-i păcălească şi pe basarabeni, care trebuie însă avizaţi.
- Da. Dar aceşti patroni sunt foarte interesaţi ca până pe 6 decembrie să-şi păstreze un dram de credibilitate ca să merite investiţia pe care au făcut-o în aceste televiziuni. - Şi cum credeţi că va arăta peisajul media după alegeri?
- Mi-e foarte greu să-mi imaginez. Sunt oameni care au făcut nişte compromisuri foarte urâte. Mă gândesc la oamenii ăştia - la Vîntu, la Voiculescu - şi ei sunt de condamnat, dar mi se pare de condamnat şi reacţia foarte slabă a celor pe care îi conduc. Pentru că un ziar, un post TV nu este un simplu SRL în care patronul ordonă şi angajaţii execută. O televiziune trebuie să servească interesului public, interesului de informare al cetăţeanului. Altfel, nu-şi are nicio raţiune de a exista. - Or, în acest moment ei se întorc practic împotriva cititorilor, a telespectatorilor...
- Şi nu le pasă. Dar, repet, reacţia celor care lucrează în aceste trusturi este foarte slabă. Sunt foarte puţini care ies şi spun: „există un subiect despre care noi n-am vorbit şi este important“. - Sau dacă ies sunt eliminaţi, pentru că patronii se folosesc de această criză economică.
- Absolut. Multor jurnalişti li s-au redus salariile, sunt ţinuţi într-o stare de tensiune, strânşi în menghină, ca să aplice un anume comandament politic. Oamenii aceştia se vor trezi după 6 decembrie ca dintr-un coşmar. Şi se vor întreba: ce am făcut eu în ultimele şase luni? Mi-am bătut joc de meseria mea? - Înseamnă că organizaţiile profesionale de media ar trebui să aibă un rol mai mare.
- Exact. Ca şi în breasla sociologilor, şi în cea a jurnaliştilor nu mai funcţionează aceste organizaţii, nu mai există un rol major al acestora. A existat o reacţie, însă destul de slab mediatizată, după cazul pe care l-aţi prezentat, Chirieac-Roşca. Au încercat să se delimiteze, că de fapt cei doi nu sunt jurnalişti, însă aceştia apar pe televizor, scriu în continuare, aşadar, legitim, s-ar putea numi jurnalişti. - Purtători de legitimaţie de presă... O ultimă întrebare: ca sociolog, cu ce diferenţă credeţi că va câştiga Traian Băsescu în turul doi?
- Va fi o bătălie foarte polarizată. Aceste campanii furibunde anti-Băsescu, duse în ultimii cinci ani, au avut totuşi un efect, prin stereotipurile inoculate. Va fi o luptă strânsă, o bătălie a mobilizării. Rezultatul va depinde foarte mult de modul în care forţele celor doi candidaţi din finală se vor mobiliza la vot. Va fi o victorie a lui Băsescu, la un scor strâns, dar mai mare decât cel prin care Năstase a fost înfrânt.
Geoană este preşedintele de carton al lui Vîntu şi Voiculescu Scris de Victor Roncea în Curentul
Interviu Roncea cu Sebastian Lazaroiu (I) - Despre presa ticalosita si papusarii lui Geoana - Vintu si Voiculescu -Domnule consilier prezidenţial, cum vedeţi evoluţia presei în această perioadă electorală foarte agitată? -Trebuie să recunosc că treburile au mers din rău în mai rău. Eu am atras atenţia şi chiar am tras semnale de alarmă în urmă cu câteva luni de zile că se întâmplă un lucru grav în presă şi anumite evenimente care s-au întâmplat au confirmat îngrijorările, pe care eu le-am transmis public, tot prin intermediul presei. Mi-amintesc acum, de pildă, de schimbarea echipei de la „Cotidianul“, când a venit Cornel Nistorescu. Eu cred că, cu o săptămână înainte, am spus că există o presiune foarte mare din partea proprietarilor de presă, marilor trusturi, pentru a schimba sau impune o linie editorială. - Am simţit-o şi eu pe propria-mi piele... - Exact. Stenograma discuţiei dintre Sorin Roşca Stănescu şi şeful de la ANI, pe care aţi publicat-o în „Curentul“, a venit după ce eu şi alţii am atras atenţia că în presă se practică şantajul, şi la un nivel foarte înalt. Sigur, nu toată lumea, n-a spus nimeni că toţi ziariştii practică şantajul, dar se ştia, n-a fost nimeni surprins... - Deci, practic, a venit ca o confirmare... - Da, a venit ca o confirmare, şi sunt convins că în perioada următoare or să mai apară şi alte lucruri, care să confirme că lucurile merg foarte prost în presa din România, că patronii din presă încearcă să strângă foarte tare şurubul, şi profită de faptul că e criză economică pentru a le impune angajaţilor jurnalişti să urmeze o anumită linie editorială care lor le foloseşte. - Linia e foarte clară, ne-a fost dată şi nouă, tuturor jurnaliştilor, când lucram la ziarul „Ziua“: Anti-Băsescu. - Exact. Cred că lucurile se spun explicit, mulţi ştiu despre e vorba; sigur, nu le cunosc, şi asta e cel mai supărător, îi vezi pe urmă pe televizor sau în ziare, cum ţipă toţi iritaţi, cum pot să spun eu, că am spus la un moment dat că presa falsifică jocul democratic, falsifică democraţia şi mimează, mimează libertatea presei, mimează democraţia la televizor, mimează faptul că sunt liberi şi nimeni nu-i constrânge. Există în presă un centru unic de coordonare anti-Băsescu. - Dar, într-un fel, nu credeţi că se autodecredibilizează? De ce, pentru că românii nu sunt idioţi, ei văd realitatea cu proprii lor ochi şi pot să gândească, nu? - Ceea ce nu înţeleg oamenii ăştia e că România s-a schimbat mult în ultimii 20 de ani şi, mai ales, oamenii s-au schimbat foarte mult, la nivelul mentalităţii, sunt mult mai critici cu ceea ce văd la televizor, cu ceea ce citesc în ziare. Eu am curajul să spun că, undeva în ‘96, când lucrurile erau cu totul altfel, o asemenea campanie, cum este cea anti-Băsescu, probabil că l-ar fi dus pe Geoană, care este favoritul trusturilor Realitatea şi Antena, la un 80%... - Cum a ajuns Iliescu, cu 87%... - Da. Să ne amintim că, în ‘90, Iliescu a câştigat cu 87%... - Cu ajutorul televiziunii unice, TVR-ul de atunci. - Erau mult mai puţine mijloace de informare în masă, iar ele funcţionau atunci cam cum funcţionează azi Realitatea şi Antena... - Credeţi cumva că putem vorbi de un centru unic de comandă, un centru de coordonare... - În mod sigur există o coordonare, este iarăşi un lucru pe care l-am spus şi mulţi jurnalişti m-au acuzat că sunt nedrept, dar se vede foarte bine, după modul în care sunt preluate ştirile. Aceleaşi ştiri, acelaşi mod de prezentare, de multe ori am surprins aceleaşi titluri şi pe Antena 3, şi pe Realitatea, şi, desigur, în toate publicaţiile trusturilor, deci e greu de crezut că nu există o coordonare, ca să apară simultan acelaşi tip de poveste, acelaşi tip de acuzaţii, ş.a.m.d. Dacă mi-amintesc de cazul lansat recent, de fumigena cu fratele preşedintelui şi armamentul - a fost suficient ca Roşca Stănescu să iasă cu povestea aceea însăilată şi toate posturile, toate publicaţiile trusturilor Realitatea şi Antena au sărit imediat pe ea, nici măcar nu au făcut o minimă verificare, au titrat-o, dat-o şi au încercat să facă oamenii să creadă că preşedintele, chiar preşedintele e implicat în afaceri cu armament, cu terorişti, ş.a.m.d. - Dar s-au făcut de râs... - S-au făcut de râs în final, dar să ne amintim ce coordonare a fost atunci. - Asta vroiam să spun, că şi din stenograma publicată de noi în „Curentul“ apare această organizaţie: „noi, noi“ - i se spune lui Macovei... - Exact, e foarte interesant. - „...dacă eu, eu şi cu Bogdan îţi garantăm, nu mai apari nicăieri“, spune Roşca Stănescu. Nicăieri, în toată presa română! - Domnule Roncea, noi ne ferim de foarte multe ori, sigur, publicul nu ştie, dar noi, în lumea asta mai mică, a politicienilor, a jurnaliştilor, noi ştim foarte bine: ştiam că Bogdan Chirieac şi Roşca Stănescu sunt stâlpii trustului Realitatea-Caţavencu, sunt oamenii pe care domnul Vîntu îi foloseşte în tot felul de afaceri de genul acesta, de intimidare, de aruncat materiale-n presă, poveşti împotriva preşedintelui... - Deşi, într-un fel, Vîntu a încercat să se spele pe mâini, punându-l pe Răzvan Dumitrescu să afirme că cei doi „nu sunt angajaţi ai trustului Realitatea-Caţavencu“... - Au fost mai multe faze, în prima fază trustul Realitatea-Caţavencu n-a spus nimic despre scandalul acesta. - Omerta. - Exact, nu s-a vorbit deloc, deşi Internetul era plin, toată lumea asculta înregistrările. Iar în a doua fază, tot centrul de greutate s-a mutat pe şeful ANI, care ar avea nu ştiu ce probleme, şi pe cei trei politicieni despre care se spunea că ar avea conturi în străinătate. Deci asta a fost mişcarea a doua. Abia ulterior, sigur, când presiunea publică a fost foarte mare asupra Realităţii, au încercat să prezinte echilibrat cazul, dar, iniţial, vă amintesc că l-au ignorat. - Mai există o fază, cea în care aşa-zisa societate civilă atacă ziariştii care au publicat documentul. - Da, se vorbeşte foarte mult de faptul că înregistrările sunt ilegale. - Se pune accentul pe acest lucru. - Este o prostie, am mai auzit asta şi în cazul înregistrării de la Comisia pentru Elena Udrea, la fel, s-a mutat centrul de greutate. - Sau în cazul caltaboşilor, scandalul Remeş. - Exact, în cazul caltaboşilor. M-aştept să aud asta de la politicieni, dar să aud asta de la jurnalişti, e ruşinos. Dacă ţie îţi vine o astfel de înregistrare, care are elemente explozive, de interes public, despre un politician sau despre un ziarist... - Care reflectă un tip de presă interlopă. - Exact, e presa interlopă. Cum ziceaţi, funcţionează de prea multe ori Omerta, mi se pare, în zona asta, de aia zic, lucrurile merg din rău în mai rău. Sigur, după alegerile prezidenţiale probabil că o să vedem nişte schimbări majore. - Multe publicaţii probabil că o să dispară de la sine. - Da, pentru că eu ştiu foarte bine, şi se ştie foarte bine în lumea asta în care ne învârtim, că există publicaţii sau chiar televiziuni aparţinând trusturilor care merg pe pierdere. Cât îşi vor permite să meargă pe pierdere? Presa interlopă a lui Vîntu se extinde în Moldova - Dar, în acelaşi timp, că pomeneam trustul domnului Vîntu, deşi merge pe pierdere în ţară, şi sunt ziarişti daţi afară de la Realitatea, cei mai mici, evident, în acelaşi timp şi lansează o nouă investiţie în Republica Moldova. Cum explicaţi această „dezvoltare“? - Pentru că şi în Republica Moldova lucrurile încep să se schimbe din punct de vedere al democraţiei, al economiei de piaţă, se anticipează schimbările de acolo şi sigur că şi domnul Vîntu vrea, probabil, să fie un jucător şi pe scena politică, şi pe scena economică din Republica Moldova. Asta e ceea ce, din păcate, joacă şi domnul Vîntu, şi domnul Voiculescu: îşi folosesc trusturile ca instrumente pentru a obţine, de multe ori nelegitim, anumite avantaje competitive pe o anumită piaţă, anumite relaţii privilegiate cu statul şi bănuiesc că simt şi ei că în România încep să intre în normalitate, şi atunci se duc mai spre est, spre Republica Moldova. - Sunteţi un oficial al Statului, ca şi dl. Macovei. Cånd aţi citit această stenogramă otrăvită, aş putea spune, prin conţinutul ei, v-aţi pus cumva şi în pielea lui; ce v-a şocat cel mai tare? - Recunosc că m-am gândit la chestiunea asta, că ar putea să vină nişte oameni care se pretind jurnalişti, deşi ei nu mai fac presă demult, să mă şantajeze. Ce-aş fi făcut în locul lui? E o situaţie foarte delicată... Mie mi se pare că a gestionat-o relativ bine. Uitându-mă în stenogramă, sigur, poate are şi el vina lui, pentru că a intrat în aceste discuţii şi le-a prelungit... - Părerea mea este că e un joc în care a intrat ca să vadă până unde merg cei doi. - Cel puţin aşa pretinde dânsul, până la proba contrarie trebuie să-l credem, probabil că a încercat să vadă cât de departe merg, mai ales că Roşca Stănescu îl atacase înainte şi, clar, făcea o presiune asupra lui şi probabil vroia să vadă ce vrea omul ăsta, de fapt, de la el... Da, e o situaţie extrem de delicată şi sper ca dl. Macovei - am înţeles că nu a spus clar ce a făcut exact -, dar eu sper să fi făcut o plângere, la Parchet, pentru că mie mi se pare clar că acolo e vorba de şantaj. - În tot cazul, s-a exprimat ceva de genul că ceea ce a făcut Roşca-Stănescu „este tangent cu penalul“. - Da, este, sigur! Se poate discuta în ce măsură înregistrările respective pot fi folosite ca probă în instanţă, dar dincolo de asta e clar un caz de şantaj şi cred că e normal ca dl. Macovei să fi făcut deja o plângere la Parchet. - Şi dl. Chirieac, şi dl. SRS, şi dl. Vîntu sunt interesaţi acum de Republica Moldova, din cåte se vede. Credeţi că toate acestea au legătură cu faptul că dl. Geoană face des excursii în Deltă şi chiar mai departe, peste Prut, până la Moscova? - Da, poate nu e un lucru vizibil pentru foarte multă lume, dar şi trustul Realitatea, în speţă dl. Vîntu, şi Antena 3, adică dl. Voiculescu, îl sprijină evident în această campanie pe candidatul Mircea Geoană. Sprijinul nu vine de două-trei săptămâni, el e de mai multă vreme, şi vreau să mai spun un lucru, pentru că foarte mulţi nu înţeleg asta: acest sprijin nu este gratuit. Asta nu înseamnă că dl. Geoană le dă ceva acum, dar sunt convins că, după alegeri, aceşti oameni, Vîntu, Voiculescu, aşteaptă, au anumite aşteptări de la dl Geoană. - Cum ar fi, ce credeţi, interese economice? - Interese economice în primul rând. Aşa cum a spus şi preşedintele Băsescu de foarte multe ori, pentru că şi asupra preşedintelui au existat asemenea cereri şi presiuni din partea domnilor Vîntu şi Voiculescu - desigur, venite prin intermediari - e vorba de privatizarea unor regii de stat, Poşta Română, Regia Sării, unele întreprinderi care încă aparţin de stat şi sunt de interes strategic; asta, de fapt, vor să obţină. Nu-i nimic rău să privatizezi; eu sunt pro-privatizare, dar nu cred că trebuie să privatizăm oricum, cum a fost privatizat, de pildă, Petromul, în condiţiile respective dezavantajoase pentru statul român. - Sau cum a dispărut Rompetrolul. - Exact, cum s-a întâmplat cu Rompetrolul. Ori, trebuie să fie şi în avantajul statului român, iar în zonele care sunt de importanţă strategică trebuie să ne gândim de mai multe ori îninte de a face privatizări. Ori, aici e ceea ce, de fapt, a încercat preşedintele Băsescu să impiedice, şi ceea ce va încerca în cel de-al doilea mandat, pe care îl va obţine, şi ceea ce Vîntu şi Voiculescu îşi doresc să nu se mai întâmple. De aceea, pentru ei Băsescu e un obstacol. Geoană e mult mai flexibil şi sunt convins că tot sprijinul pe care îl primeşte acum va trebui să îl plătească, va trebui să plătească nota de plată pentru acest sprijin, dacă va ieşi preşedinte, ceea ce presupun că nu se va întâmpla.
România se află într-o criză profundă, determinată nu doar de criza globală, ci şi de criza de sistem social-politic intern, nu mai puţin gravă. Această din urmă criză îşi are rădăcinile în impostura ce s-a produs la momentul în care revoluţia din decembrie 1989 a fost deturnată de „salvatorul” Iliescu şi de echipa sa compusă din nomenclaturişti de rangul 2 ai partidului, securităţii şi armatei, cu intenţia iniţială de a implementa în R.S.R. doar perestroika şi glasnostul gorbaciovist, dar care apoi, văzând că e imposibil să menţii „lagărul socialist” cu pluripartidism, cu libera concureţă, cu presa liberă şi cu o justiţie independentă (fie acestea şi minimale), s-au transformat din „comuniştii cu faţa umană” şi „adevăraţii socialişti” din seara zilei de 22 decembrie 1989 în „capitaliştii” sălbatici care vor transfera în cont propriu cea mai rentabilă parte din avuţia „întregului popor”. Ei au utlizat în acest scop nu regulile economiei de piaţă şi legile statului de drept pe care pretindeau demagogic că le-au redescoperit şi că le apără, ci mentalităţile şi metodele specifice „PCR”, bazate pe „pile, cunoştinţe, relaţii”, aşadar pe o corupţie devastatoare (în condiţiile în care fostul aparat de stat comunist nu doar că a rămas intact, ci a crescut monstruos în aşa-zisa perioadă de tranziţie, iar justiţia a fost ca şi inexistentă). Acesta e sistemul ticăloşit care a lovit România ca o năpastă infernală, mult înainte de a o lovi criza globală. Il putem denumi şi regimul Iliescu...
Ce este „sistemul ticăloşit” ? Este monstruoasa coaliţie dintre statul funcţionăresc hipertrofiat şi hipercentralizat de tip comunistoid şi un fals „stat de drept”, un stat de drept formal, evident, în care legile ordonatoare sau reglatoare-ocrotitoare ale sistemului libertăţii economice şi democratice fie nu există, fie sunt făcute doar în interesul unor clanuri, fie nu sunt aplicate decât discreţionar de funcţionarii, poliţaii, procurorii sau judecătorii proveniţi în cea mai mare parte din comuniştii cu mentalitate quasimafiotă, situaţie în care clanurile, frăţiile sau lojile constituite din impostorii decembrişti şi / sau din clientela lor au putut face ravagiile binecunoscute: indivizi care au devenit milionari sau miliardari (în valută forte) peste noapte, furând de la stat, spoliind bănci, înşelând sute de mii de cetăţeni şi corupând enorma funcţionărime şi justiţia pretins imparţială şi care indivizi practic tind să se substituie statului de drept şi ordinii publice, în interes strict privat sau de clan. Din cauza acestei pegre amorale / imorale, cinice, lacome, corupte, hedonist-consumiste şi egoiste, milioane de români oneşti au fost siliţi să părăsească ţara spre a-şi găsi de lucru printre străini ori s-au resemnat să subziste – hic et nunc – la limita civilizaţiei, într-un stat fals asistenţial, căci în fapt quasifeudal, în care relaţia dintre stat şi cetăţeanul asistat este aceea dintre stăpân şi vasal. Io, statul sau primarul (comunei, oraşului, judeţului) îţi dau atât cât să nu mori de foame (fără să-ţi creez locuri de muncă, ci doar prin minimalul „ajutor social”), iar tu mă votezi în etern. Or, în felul acesta, falimentul naţional – într-o lume deja postmodernă – este inevitabil.
Cel care a vorbit primul în mod deschis despre „sistemul ticăloşit” şi pericolul enorm pe care acesta îl reprezintă pentru societatea românească a fost preşedintele Traian Băsescu, în consens cu echipa sa de colaboratori. Însă preşedintele Băsescu nu doar că a denunţat „sistemul ticăloşit”, ci s-a înfruntat în mod explicit cu el încă de la începutul mandatului său, contând pe aliaţii politici din ADA, dar care din păcate nu s-au dovedit la înălţimea platformei „Dreptatea şi Adevărul”. Astăzi, practic, în condiţiile contraatacului virulent al „sistemului ticăloşit”, infiltrat peste tot (deci nu doar în tabăra „mogulilor”, dar şi, bineînţeles, în kafkianul Aparat de Stat sau în „justiţia” încă nereformată), Traian Băsescu nu mai are de partea sa decât publicul pe care l-a cucerit cu incontestabil talent politic. Acest public e însă din ce în ce mai bulversat de campania media ostilă preşedintelui, in fapt un permanent linsaj, şi comandată de cupola „sistemului ticăloşit” (care îl consideră pe preşedinte un „trădător al sistemului”). De aceea, acum e momentul ca preşedintele reformator să ştie că nu este singur în faţa golemului criptomafiot şi că alături de el se află nu doar oamenii simpli, ci şi cei ce trebuie să fie formatori de opinie şi cariatide ale societăţii civile mature şi responsabile. Pe aceştia şi pe toţi cei ce se simt solidari cu acţiunea reformatoare a preşedintelui Traian Băsescu îi chemăm să semneze apelul de faţă.
Se foloseşte termenul de "procuror" atunci când Mogulistan Media vorbeşte despre ex-procurorul Nastasiu (care a cerut eliberarea din arest a lui Omar Hayssam).
Acelaşi termen este folosit şi pentru ex-procurorul Angela Ciurea (exclusa de CSM din magistratură pentru o deplasare la Nisa, unde a ajuns pe cheltuiala infractorului Stamen Stancev, cu care a luat astfel legătura fară acordul superiorilor).
Ca procuror de şedinţă, Angela Ciurea a pus concluzii precum că este de acord cu ridicarea interdicţiei lui Stamen Stancev de a părăsi ţara.
Prima confruntare electorală între doi candidaţi la funcţia de preşedinte nu a fost spectaculoasă.
Cam aceleaşi teme lansate deja în dezbaterea publică, uneori însoţite de o nuanţă umoristică. Crin Antonescu insinuează rămânerea lui Traian Băsescu sub influenţa regimului comunist, subliniind că n-a fost "în acelaşi partid" cu Ion Iliescu sau Adrian Năstase.
I se dă replica pe tema 322/GRIVCO, precum şi atitudinea liberalilor la prezentarea Raportului comisiei de analizare a regimului comunist. Să ne reamintim : liberalii şi pesediştii râdeau la circul lui CVT şi al PRM, unii chiar participau; Bogdan Olteanu dispare fără urmă, şedinţa este prezidată de un personaj de la PSD. Prima declaraţie a lui Geoană: "Discursul lui Băsescu îl angajează doar pe el şi Preşedinţia", iar Voiculescu spunea: "Am făcut o declaraţie de război Chinei". Formal, la acel moment, PNL era încă în alianţă cu preşedintele şi cu PD.
Tema modernizării statului. Antonescu clar în defensivă, parează cu lozinci ieftine.
Încearcă să puncteze la tema educaţiei, singurul segment al dezbaterii unde a avut un uşor avantaj, dacă exceptăm glumiţele, adesea îndoielnice.
Impresia generală este că ambii candidaţi nu au dorit ostilizarea electoratului adversarului, Crin Antonescu cu gândul la calificarea pentru turul doi.
Mare satisfacţie în Parlamentul European, după ce Preşedintele ceh Vacklav Klaus a semnat Tratatul de la Lisabona. Mai mult, imediat după ce Klaus a semnat şi Tratatul de la Lisabona a fost ratificat de ultima ţară care ezita, a mai dispărut un posibil obstacol.
David Cameron, liderul Conservatorilor britanici şi, foarte probabil, viitorul Prim Ministru britanic, a anunţat că renunţă la organizarea unui referendum pe tema Tratatului de la Lisabona, în Marea Britanie. Referendumul fusese promis explicit de laburişti, partidul de guvernămînt, şi a fost susţinut energic de conservatori. Ulerior laburiştii au dat, treptat, înapoi, şi au renunţat, sub diverse argumente, la organizarea referendumului care făcea parte, iniţial din Programul lor de Guvernare. Acum, Conservatorii, care erau consideraţi, partidul anti-unionist prin excelenţă, au renunţat deasemenea. Argumentul lor: Tratatul de la Lisabona a devenit, practic, o realitate, după ce a fost ratificat de toată Europa. Argumentul nu e greşit dar realitatea pe care o apără e deficitară.
În fond, după aventurile Tratatului de la Lisabona, ansamblul UE iese bine, în timp ce bunele practici şi reputaţia democraţiei nu ies deloc bine. Mai întîi, pentru că Tratatul de la Lisabona e urmaşul fostului Tratat Constituţional care a fost respins, prin referendum, de alegătorii francezi şi olandezi. Votul lor a fost clar dar valoarea lui finală a fost nulă. Imediat după eşec, Tratatul Consituţional a fost retras, trimis în depou, rebotezat şi retrimis pe piaţă, sub numele de Tratatul de la Lisabona. Evident, nimeni n-a mai avut curajul să rişte şi Tratatul de la Lisabona n-a fost trimis în faţa alegătorilor francezi şi olandezi ci ratificat de parlamentele francez şi olandez. Din votul franco-olandez n-a rămas nimic. Rezultatul operaţiunii le comunică multor europeni că votul lor are o utilitate limitată.
Apoi, Tratatul de la Lisabona a fost învins de alegătorii din Irlanda. După un an şi jumătate, irlandezii au aflat, încă, că votul nu e corect şi trebuie să voteze din nou. A doua oară, Tratatul de la Lsiabona a trecut şi - nu e clar de ce - de data asta votul a fost declarat valid. Rezultatul acestei operaţiuni: destui europeni au înţeles că democraţia e variabilă şi nu decide ce decide.
În sfîrşit, capitularea partidelor britanice e, la rîndul ei, un episod mai mult decît discutabil. Promisiuni scrise solemne au fost retrase iar această substituire a aliementat masiv proasta reputaţie a politicienilor democraţi. În al doilea rînd, după ce a anunţat că renunţă la referendum, Cameron a lansat proiectul unei legi care stabileşte - atenţie! - că, de acum înainte, orice Tratat European va fi supus obligatoriu referendumului. Episodul e hilar şi echivalează cu: legea e sfîntă pentru toţi cei de după mine dar nu pentru mine.
Adoptatea Tratatului European nu e o poveste întru totul armonioasă. Vechi principii şi obişnuinţe democratice au fost relativizate sau chiar încălcate. Cine porneşte pe acest drum se poate aştepta la surprize.
Postări
