Postări
Cuvintele şi gândurile trădării
Blestemul lui Ernest Maftei
Inghiţi-v-ar pământul, gloabe !
Ce-aţi legănat ţara pe dric.
Şi mi-aţi pus neamu-n patru labe,
Ajungă-v-ar blestemul biblic !
Ce-aţi legănat ţara pe dric.
Şi mi-aţi pus neamu-n patru labe,
Ajungă-v-ar blestemul biblic !
Pe cel ce-i încă bolşevic,
L-aş vinde-n lanţuri la tarabe.
Ei ! Care ai nevoi de gloabe !
Să le-nhămaţi la câte-un dric ?
Vreţi iar să ne târâm şoltâc ?
Cu gândul şters şi priviri oarbe ?
Orbecăind ca nişte zoabe ?
Abia cerşind un firfiric ?
Fire-aţi ai dracului de gloabe !
- Václav Klaus: "Ce este europeismul ?"
Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".
Adrian Gurzău, 2013: "Dacă ar lăsa Ungaria și, mai nou și România, să calce în picioare principiile fondatoare ale UE, principiile statului de drept, fără să aibă mecanisme de sancțiune, Uniunea Europeană și-ar pierde credibilitatea și și-ar încalcă propriile tratate. Liderii europeni nu vor putea să justifice asemenea fapte în fața propriilor lor contributori, așa că vor reacționa cât de curând. Așa că este cazul să se trezească și politicienii noștri aflați la guvernare și să pună în balanța interesului național dacă merită câțiva colegi de-ai lor corupți sacrificarea poziției României în Europa. Nu cred că din punct de vedere financiar cei doi domni care se joacă de-a viitorul României își pot permite sancțiunile europene, mai ales tăierea fondurilor. Datele statistice și realitatea din buzunarele românilor ar trebui să le taie elanul."
Adrian Năstase, 2002: "Politica externă şi de securitate comună (CFSP) s-a dezvoltat extraordinar în ultimul deceniu. Punctul tare al CFSP este reprezentat de deschiderea acesteia către multilateralism, deoarece poziţiile şi acţiunile adoptate în acest cadru reprezintă rezultatul unei negocieri între 'cei Cincisprezece'. În acelaşi timp, Europa beneficiază de o fereastră unică de oportunitate de a reveni în prima linie a afacerilor internaţionale, de data aceasta însă de o maniera complet diferită de cea de acum un secol. Există însă o serie de riscuri care aruncă o umbră asupra acestor perspective luminoase. În primul rând aceasta fereastră de oportunitate nu va dura mult. Consider că Uniunea nu mai are decât câţiva ani ca să se afirme ca un câştigator al scenei globale. În al doilea rând, UE trebuie să-şi definească cât mai curând poziţia faţă de centrele de putere. Care este viitorul relaţiei trans-Atlantice, care ar fi cea mai bună politică faţă de Rusia, cum putem aborda China? Cum putem menţine echilibrul între aceşti actori, mai ales în ceea ce priveşte Rusia si SUA ? [...] România preconizează o Uniune constituită ca o federație de state-națiuni. Susținem consolidarea dimensiunii comunitare; acest lucru presupune o întărire a instituțiilor europene direct responsabile de implementarea politicilor comunitare, mai ales a Comisiei Europene".
Adrian Năstase, 2011: "Fără îndoială, relaţia cu Statele Unite este importantă, dar nu este admisibil ca, fiind într-o perioadă de criză economică, să nu înţelegem că este important ca noi să participăm la construirea eventuală a unui avion de vânătoare european şi să cumpărăm acest avion eventual, nu să cumpărăm din Statele Unite, care este un competitor economic pentru Europa. Sigur că partenerii noştri europeni sunt nervoşi din acest motiv. Toate aceste lucruri creează tensiuni, toate aceste probleme, incapacitatea noastră de a discuta la nivel politic cu liderii din Franţa, Italia, Spania şi se crează o stare de nervozitate, de nemulţumire, şi ajungem să fim ironizaţi de posturile de televiziune din Franţa, iar românii se simt efectiv umiliţi pe continentul pe care trăiesc."
Adrian Năstase, 2019: "Într-un mod absolut stupid, PSD sub conducerea lui Dragnea a renunțat la temele care demonstrau cetățenilor că social-democrații au avut un rol major pozitiv pentru țară: eliminarea vizelor de călătorie in Europa, aderarea la NATO și finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. În locul lor, a fost asumat un suveranism prost interpretat, preluat dintr-o rețetă aplicată în Ungaria și Polonia. Suspendarea PSD din familia Socialiștilor Europeni a constituit un mesaj care a fost înțeles de alegători, nu și de conducerea PSD. Speriați de apropierea lui Dragnea de Orban și Salvini, doi adversari ai românilor, mulți oameni de stânga s-au orientat spre Pro România, care și-a asumat un mesaj clar pro-Uniune. Rețeta suveranismului nu a funcționat în România pentru că nu este legată de cultura politică profundă a cetățenilor. Românilor le place să se considere „europeni” și au mult mai multă încredere în Parlamentul European și în Comisie decât în parlamentul și guvernul naționale."
Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."
Adrian Papahagi, 2012: "Nu mă voi ascunde după deget: suplimentul FCD este într-adevăr un manifest, fiindcă socotim că Uniunea Europeană este un proiect neterminat și că doar desăvârșindu-l, creând adică Statele Unite ale Europei, putem să evităm perspectiva deloc încântătoare de a deveni un vulgar apendice al Asiei, un muzeu al civilizațiilor sau o simplă piață de desfacere pentru economiile emergente. Înainte de toate, doream să subliniez, prin contrast cu îngustimea identităților naționale, care sunt niște constructe relativ recente, larghețea identității europene și universalitatea celei creștine. Creștinismul transcende națiile, cu tot tribalismul și triumfalismul lor războinic".
Adrian Severin, 2001: "După ce Europa unită dotată cu o suprastructură politică reprezentativă va lua ființă, România îsi va păstra libertatea de decizie esențială în cadrul sistemului subsidiarității globale care va realiza echilibrul între vechile identități naționale și noua identitate europeană. Momentul de ruptură se va anunța singur: politicienii și elita românească în general vor ști când am depășit cu totul faza în care identitatea politică națională nu mai este în nici un fel pusă în cauză si cînd putem deci să investim această identitate în cadrul unui stat federal european".
Adrian Năstase, 2019: "Într-un mod absolut stupid, PSD sub conducerea lui Dragnea a renunțat la temele care demonstrau cetățenilor că social-democrații au avut un rol major pozitiv pentru țară: eliminarea vizelor de călătorie in Europa, aderarea la NATO și finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. În locul lor, a fost asumat un suveranism prost interpretat, preluat dintr-o rețetă aplicată în Ungaria și Polonia. Suspendarea PSD din familia Socialiștilor Europeni a constituit un mesaj care a fost înțeles de alegători, nu și de conducerea PSD. Speriați de apropierea lui Dragnea de Orban și Salvini, doi adversari ai românilor, mulți oameni de stânga s-au orientat spre Pro România, care și-a asumat un mesaj clar pro-Uniune. Rețeta suveranismului nu a funcționat în România pentru că nu este legată de cultura politică profundă a cetățenilor. Românilor le place să se considere „europeni” și au mult mai multă încredere în Parlamentul European și în Comisie decât în parlamentul și guvernul naționale."
Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."
Adrian Papahagi, 2012: "Nu mă voi ascunde după deget: suplimentul FCD este într-adevăr un manifest, fiindcă socotim că Uniunea Europeană este un proiect neterminat și că doar desăvârșindu-l, creând adică Statele Unite ale Europei, putem să evităm perspectiva deloc încântătoare de a deveni un vulgar apendice al Asiei, un muzeu al civilizațiilor sau o simplă piață de desfacere pentru economiile emergente. Înainte de toate, doream să subliniez, prin contrast cu îngustimea identităților naționale, care sunt niște constructe relativ recente, larghețea identității europene și universalitatea celei creștine. Creștinismul transcende națiile, cu tot tribalismul și triumfalismul lor războinic".
Adrian Severin, 2001: "După ce Europa unită dotată cu o suprastructură politică reprezentativă va lua ființă, România îsi va păstra libertatea de decizie esențială în cadrul sistemului subsidiarității globale care va realiza echilibrul între vechile identități naționale și noua identitate europeană. Momentul de ruptură se va anunța singur: politicienii și elita românească în general vor ști când am depășit cu totul faza în care identitatea politică națională nu mai este în nici un fel pusă în cauză si cînd putem deci să investim această identitate în cadrul unui stat federal european".
Adrian Severin, 2008: "Dacă acest proces continuă, Europa va plonja înapoi în feudalism. Formaţiunile statale liliputane care rezultă din dezagregarea complexelor naţionale civice, nefiind apte a juca un rol semnificativ în reglarea echilibrului de forţe care circumscrie dinamica ordinii mondiale, vor fi obligate să renunţe la democraţia internă, unica soluţie pentru garantarea securităţii individuale fiind încredinţarea destinului personal în mâna potentaţilor locali. Statele europene se pot salva doar în cadrul unei federaţii de naţiuni civice, sub forma cărămizilor alcătuind edificiul unei democraţii transnaţionale, al unei naţiuni cosmopolite europene. Geografia fizică, cea culturală şi cea politică se vor reconcilia astfel reconciliind securitatea individuală şi colectivă, naţională (culturală) şi geostrategică (internaţională). "Demosul" nu înseamnă popor în sens etnic, ci o comunitate de persoane unite în promovarea unui proiect comun rezultat din dezbaterea publică organizată într-un spaţiu comun. Negarea dreptului la existenţă a "demosului" european echivalează astăzi cu sinuciderea statelor-naţiune. Între europenizare şi feudalizare, naţiunile europene au o singură ieşire: Statele Unite ale Europei''.
Adrian Severin, 2010: "Nu mă ascund şi voi repeta mereu această formulă, a Statelor Unite ale Europei, pentru că este singura şansă pe care o avem. Obiectiv vorbind, printre susţinătorii acesteia trebuie să se numere şi România. În general, ţările noi membre, care aparţin Europei Centrale şi de Est, sunt primele interesate în Europa federală".
Alexandru Herlea, 2007: "Desigur au existat și există și eșecuri. Să-l amintesc pe cel legat de crearea CEA (Comunitatea Europeană de Apărare) respins în 1954 de către Parlamentul francez sau cel recent și acut privind Tratatul Constituțional respins prin referendum în Franța și Olanda. Sunt convins că se vor găsi curând soluții adecvate. Nici nu se poate altfel. În contextul globalizării pe plan mondial Europa Unită nu poate să nu se realizeze, ea este condamnată să reușească și va reuși tocmai pentru că are la baza programul schițat de părinții fondatori pentru care o adevărată Uniune înseamnă o construcție originală, sui generis, în care însă dimensiunea federală ocupă un rol important".
Alexandru Herlea, 2010: "Eu nu cred că există opoziţie între identitatea naţională şi identitatea europeană, dimpotrivă cea din urmă trebuie să fie cadrul în care identităţile naţionale şi regionale se pot exprima, afirmarea lor contribuind la afirmarea identităţii europene. Ceea ce s-a întîmplat la alegerile recente ale Preşedintelui şi Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe europeni denotă stadiul în care se află astăzi Uniunea Europeană. Ea nu este încă suficient de coaptă pentru a da expresie unei realităţi politice mature capabile să-şi afirme identitatea fără ambiguităţi şi continuă să rămână, aşa cum am mai subliniat-o, la nivelul interguvernalităţii unde deciziile mari politice se iau de către şefii statelor naţionale, şi nu la un nivel supranaţional".
Alina Inayeh, 2021: "[...] toți acei 30%, care mie îmi dau foarte multă bătaie de cap, cred că țările occidentale, deci nu numai UE, ci țările occidentale luate așa, ca pachet, au adus mai mult rău decât bine României. Și există un număr îngrijorător de mare, 67% dintre români, deci două treimi dintre ei, care cred că interesul național trebuie păstrat, trebuie salvat, trebuie luptat pentru el chiar dacă asta înseamnă pierderea calității de membru UE. [...] deci dacă interesul național o cere, să se ducă UE unde o vrea, pentru că interesul național este mult mai important. Ne apărăm cu dinții ceva ce nu înțelegem ce. Nu știm exact ce înțeleg românii prin interesul general.
Alexandru Herlea, 2007: "Desigur au existat și există și eșecuri. Să-l amintesc pe cel legat de crearea CEA (Comunitatea Europeană de Apărare) respins în 1954 de către Parlamentul francez sau cel recent și acut privind Tratatul Constituțional respins prin referendum în Franța și Olanda. Sunt convins că se vor găsi curând soluții adecvate. Nici nu se poate altfel. În contextul globalizării pe plan mondial Europa Unită nu poate să nu se realizeze, ea este condamnată să reușească și va reuși tocmai pentru că are la baza programul schițat de părinții fondatori pentru care o adevărată Uniune înseamnă o construcție originală, sui generis, în care însă dimensiunea federală ocupă un rol important".
Alexandru Herlea, 2010: "Eu nu cred că există opoziţie între identitatea naţională şi identitatea europeană, dimpotrivă cea din urmă trebuie să fie cadrul în care identităţile naţionale şi regionale se pot exprima, afirmarea lor contribuind la afirmarea identităţii europene. Ceea ce s-a întîmplat la alegerile recente ale Preşedintelui şi Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe europeni denotă stadiul în care se află astăzi Uniunea Europeană. Ea nu este încă suficient de coaptă pentru a da expresie unei realităţi politice mature capabile să-şi afirme identitatea fără ambiguităţi şi continuă să rămână, aşa cum am mai subliniat-o, la nivelul interguvernalităţii unde deciziile mari politice se iau de către şefii statelor naţionale, şi nu la un nivel supranaţional".
Alina Inayeh, 2021: "[...] toți acei 30%, care mie îmi dau foarte multă bătaie de cap, cred că țările occidentale, deci nu numai UE, ci țările occidentale luate așa, ca pachet, au adus mai mult rău decât bine României. Și există un număr îngrijorător de mare, 67% dintre români, deci două treimi dintre ei, care cred că interesul național trebuie păstrat, trebuie salvat, trebuie luptat pentru el chiar dacă asta înseamnă pierderea calității de membru UE. [...] deci dacă interesul național o cere, să se ducă UE unde o vrea, pentru că interesul național este mult mai important. Ne apărăm cu dinții ceva ce nu înțelegem ce. Nu știm exact ce înțeleg românii prin interesul general.
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."
Andrei Marga, 1995 ("Filosofia Unificării Europene"): "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete la prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană".
Andrei Pleşu, 2002: "Criteriul unificării e, însă, deocamdată, unul predominant economic şi financiar. Europa unită e - sau tinde să fie - o piaţă bine organizată. Se imaginează o sumedenie de facilităţi comerciale, monetare, vamale, care să facă viaţa întreprinzătorilor mai uşoară şi pe aceea a europenilor mai geometrică. Încercarea nu e lipsită de interes şi a dat deja rezultate semnificative. Întrebarea care se pune e în ce măsura această reformă mai curând administrativă e la înălţimea proiectului politic şi spiritual numit "unificarea europeană".
Angela Tocilă, 2013: "Dacă ardelenii vor pita și cuțitul la ei acasă ca să-și drămuiască și să se gospodărească el cum știe de când lumea, se găsește repede câte unul care ne-ar da cuțitul dar ar ține pita la București, ca să-și scoată lui miezul și apoi să ne-arunce și nouă o coajă, uscată dacă se poate, să nu ne-nvățăm cu binele cumva și să ne cerem și șunca... Mă întreb ce-ar fi dacă printr-un referendum regional ar decide ardelenii că vor autonomie, unguri, români, sași și ce-or mai fi pe-aici, că pe toți ne-ncape Ardealul... Ce-ar fi ? Ar trece cu batalioanele Carpații să ne impună pohta ce-au pohtit ? Ne-ar ține cu forța oare?"
A.R.D., 2012 (punct din programul de guvernare): “Sprijinirea ideii întăririi unității politice a Uniunii Europene, inclusiv în punerea bazelor creării Statelor Unite ale Europei (SUE)”.
Béla Markó, 2009: "România trebuie regionalizată, fostele regiuni trebuie restructurate şi să li se dea competenţe teritoriale. Nu este suficient să acordăm competenţe mai largi autorităţilor locale, trebuie făcută o nouă regionalizare în care Ardealul să fie o entitate distinctă, la fel şi celelalte regiuni istorice: Moldova, Muntenia, Dobrogea. Este posibil un al treilea pas, dacă vom ajunge la descentralizare şi regionalizare, împreună cu formarea autonomiilor. Un alt subiect de dezbatere este şi federalizarea, care pentru unii este ca un postav roşu, dar trebuie să vorbim despre asta şi vedeţi că eu vorbesc cu mare precauţie".
Béla Markó, 2015: "În urma refugiaților mă tem că se va întări nu Europa Unită, ci se vor întări statele naționale, pe care de-acum câțiva ani am sperat să le demolăm".
Andrei Marga, 1995 ("Filosofia Unificării Europene"): "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete la prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană".
Andrei Pleşu, 2002: "Criteriul unificării e, însă, deocamdată, unul predominant economic şi financiar. Europa unită e - sau tinde să fie - o piaţă bine organizată. Se imaginează o sumedenie de facilităţi comerciale, monetare, vamale, care să facă viaţa întreprinzătorilor mai uşoară şi pe aceea a europenilor mai geometrică. Încercarea nu e lipsită de interes şi a dat deja rezultate semnificative. Întrebarea care se pune e în ce măsura această reformă mai curând administrativă e la înălţimea proiectului politic şi spiritual numit "unificarea europeană".
Angela Tocilă, 2013: "Dacă ardelenii vor pita și cuțitul la ei acasă ca să-și drămuiască și să se gospodărească el cum știe de când lumea, se găsește repede câte unul care ne-ar da cuțitul dar ar ține pita la București, ca să-și scoată lui miezul și apoi să ne-arunce și nouă o coajă, uscată dacă se poate, să nu ne-nvățăm cu binele cumva și să ne cerem și șunca... Mă întreb ce-ar fi dacă printr-un referendum regional ar decide ardelenii că vor autonomie, unguri, români, sași și ce-or mai fi pe-aici, că pe toți ne-ncape Ardealul... Ce-ar fi ? Ar trece cu batalioanele Carpații să ne impună pohta ce-au pohtit ? Ne-ar ține cu forța oare?"
A.R.D., 2012 (punct din programul de guvernare): “Sprijinirea ideii întăririi unității politice a Uniunii Europene, inclusiv în punerea bazelor creării Statelor Unite ale Europei (SUE)”.
Béla Markó, 2009: "România trebuie regionalizată, fostele regiuni trebuie restructurate şi să li se dea competenţe teritoriale. Nu este suficient să acordăm competenţe mai largi autorităţilor locale, trebuie făcută o nouă regionalizare în care Ardealul să fie o entitate distinctă, la fel şi celelalte regiuni istorice: Moldova, Muntenia, Dobrogea. Este posibil un al treilea pas, dacă vom ajunge la descentralizare şi regionalizare, împreună cu formarea autonomiilor. Un alt subiect de dezbatere este şi federalizarea, care pentru unii este ca un postav roşu, dar trebuie să vorbim despre asta şi vedeţi că eu vorbesc cu mare precauţie".
Béla Markó, 2015: "În urma refugiaților mă tem că se va întări nu Europa Unită, ci se vor întări statele naționale, pe care de-acum câțiva ani am sperat să le demolăm".
Bogdan Aurescu, 2011: "Actualele evoluţii economice ar trebui să creeze condiţiile propice asigurării guvernanţei economice la nivelul întregii zone UE, nu numai pentru zona Euro".
Bogdan Chirieac, 2013: "Cu alte cuvinte, Germania a avut dreptate să considere România o țară neguvernabilă. Poate de aceea sunt necesare și Statele Unite ale Europei cu Berlinul pe post de Washington. Astfel, în sfârșit, și aceste teritorii însemnând România, Bulgaria, dar și Italia, Grecia, Ungaria, vor deveni guvernabile."
Bogdan Chirieac, 2013: "Cu alte cuvinte, Germania a avut dreptate să considere România o țară neguvernabilă. Poate de aceea sunt necesare și Statele Unite ale Europei cu Berlinul pe post de Washington. Astfel, în sfârșit, și aceste teritorii însemnând România, Bulgaria, dar și Italia, Grecia, Ungaria, vor deveni guvernabile."
Bogdan Chirieac, 2022: "UE nu se va dezintegra sub nicio formă. Dimpotrivă, mersul va fi, că vrem, că nu vrem - şi eu personal vreau - către formarea Statelor Unite ale Europei. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Dar în niciun caz nu se dezintegrează Uniunea Europeană. Astea sunt nişte vorbe de toacă. Deocamdată, cu plus, cu minus, până la urmă a făcut faţă cu bine şi pandemiei de Covid şi situaţiei economice dificile şi crizei energetice, plus solidaritatea în cazul războiului provocat de Rusia în Ucraina... deci are şi părţi incontestabile Uniunea Europeană!"
Bogdan Olteanu, 2013: "Cel puţin în directiva rezoluţiei bancare eu spun de tranziţie pentru că ne aşteptăm cu toţii să fie aplicat un nou mecanism de rezoluţie valabil în toată Europa. Se crede că mecanismul este necesar, noi credem în acest mecanism la BNR şi credem că uniunea bancară este un pas evident şi necesar, dar şi că un mecanism comun de rezoluţie este parte integrantă a acestei uniuni bancare şi el trebuie implementat şi convenit de cât mai multe ţări UE."
Bogdan Olteanu, 2014: "Foarte onorant pentru România este că probabil, pentru început, zona euro plus va fi formată din zona euro şi România. E posibil ca ulterior să se alăture şi alte ţări din afara zonei euro, deocamdată suntem primii şi încă singurii care şi-au manifestat această intenţie de a adera la Uniunea Bancară cât mai rapid."
Cătălin Predoiu, 2013: "Cunoscuta 'axă' Washington - Londra - Bucureşti trebuie să includă şi Berlinul.
Cătălin Predoiu, 2013:"Fundaţia Konrad Adenauer este un partener al României. A ajutat mult România, de exemplu, a furnizat experţi pentru elaborarea unor acte normative ale Ministerului Justiţiei. În prezent, derulează un program important de cursuri de guvernare publică, în care sunt implicaţi 120 de experţi în varii domenii. Vom coopta aceşti experţi în aparatul tehnic al Guvernului Alternativă PDL, ca staff de suport al miniştrilor noştri. Suntem un partid de centru dreapta care crede în proiectul european şi valorile europene."
Călin Popescu Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional, odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum".
Christian Mititelu, 2009: "Vaclav Klaus nu este un entuziast al Uniunii Europene; într-un discurs ţinut în Parlamentul European a comparat-o cu Uniunea Sovietică. Nu este, în general, un om al consensului. A refuzat să semneze şi alte convenţii internaţionale. În schimb, este un adept înfocat al economiei de piaţă liberă, dispus oricând să dea lecţii celor care au construit Europa liberală, cu libera circulaţie a cetăţenilor, bunurilor şi capitalului. [...] Astfel, dl Klaus contrariază practic toate capitalele Europene. Mai mult, deşi Cehia este o republică parlamentară iar preşedintele ţării are puteri limitate, Vaclav Klaus nesocoteşte poziţia guvernului şi sfidează decizia celor două camere ale legislativului de la Praga. Speculaţiile spun că va semna până la urmă, dar că ceea ce îl îndeamnă să procedeze astfel este rivalitatea sa cu predecesorul său Vaclav Havel. Ambii Vaclav vor intra probabil în cartea de istorie, dar nu pe aceeaşi uşă".
Christian Terheș, 2020: "Dacă România nu ar fi fost membră UE și NATO ar fi fost în situația Ucrainei, nu doar din perspectiva instabilității, dar poate și cu teritorii pierdute. Cu bunele si neajunsurile ei, Uniunea Europeană a adus pace prin prosperitate în Europa, iar acest lucru nu poate fi negat."
Claudiu Doltu, 2012: "În România, suntem foarte interesați de acest proces. Considerăm că uniunea bancară este un obiectiv bun, dar va trebui aleasă o cale corectă pentru a-l realiza."
Constantin Schifirneţ, 2013 ("Câţi intelectuali români îşi asumă identitatea europeană?"): "Credem că după aderarea la UE nu se justifică accentul pus de o bună parte a spaţiului public pe dezbateri despre identitatea naţională şi mai puţin despre identitatea europeană a românilor. Prin aderarea României la Uniunea Europeană, misiunea intelectualităţii de a justifica existenţa şi continuitatea naţională s-a încheiat."
Corina Creţu, 2012: "Statele Unite ale Europei, evocate cu ocazia punerii în operă a Tratatului de Stabilitate Fiscală, sunt, de fapt, o formă fără fond, o construcţie de imagine. Din păcate, liderii naţiunilor europene nu au mers cu imaginaţia până acolo încât să dea şi un conţinut Statelor Unite Europene. Nu înseamnă nimic faptul că avem un „ministru de externe” sau un preşedinte necunoscut unei foarte largi majorităţi a cetăţenilor europeni, pentru că nu este alesul lor, ci alesul şefilor de stat şi de guvern, pentru a nu-i încurca prea tare. Statele Unite ale Europei trebuie să fie, alături de statele naţionale, un spaţiu al existenţei democraţiei. Nu am reuşit să definim conţinutul cetăţeniei europene, politic vorbind, şi ca atare nu putem începe proiectul tot cu aspectele economice – importante, dar nu definitorii."
Corina Creţu, 2013: "În această perioadă de instabilitate economică pronunţată şi în faţa provocărilor demografice, care determină diminuarea populaţiei active şi creşterea ponderii beneficiarilor de pensii, migraţia forţei de muncă este parte a soluţiei pe care suntem datori să o susţinem la nivel mondial. Migraţia legală şi controlată poate aduce beneficii, deopotrivă, pentru ţara de origine şi pentru cea de destinaţie, de la reducerea sărăciei şi decalajelor la creşterea productivităţii."
Cristian Câmpeanu, 2013: "Răspunsul Uniunii Europene la această modificare geostrategică a fost integrarea politică şi economică sub bagheta Germaniei, ţară care a preluat rolul de prim-solist de la americani. Integrarea politică şi economică nu înseamnă că Europa va fi condusă de la Berlin de noul hegemon teutonic, ci că va fi condusă de la Bruxelles după reguli noi. În pofida discuţiilor despre „mai multă democraţie“ pe care Comisia le readuce în prim plan din când în când, Europa se îndreaptă spre mai multă tehnocraţie şi mai puţină democraţie. Asta înseamnă că din ce în ce mai multe dintre responsabilităţile politicilor la nivel national vor trece în sarcina unor experţi europeni, care vor putea controla, cenzura şi sancţiona politicile guvernelor naţionale. România şi Bulgaria au intrat în UE sub principiul că „e mai bine înăutru decât afară“, că reformele vor putea fi încurajate şi impulsionate mai bine cu fonduri europene din calitatea de state membre decât din aceea de state candidate. Acest principiu a fost greşit şi astăzi este mort. Politica europeană va deveni din ce în ce mai constrângătoare pe măsură ce interdependenţa şi gradul de integrare va creşte şi, dacă tot e „fiecare pentru el“, mai devreme sau mai târziu se va ajunge la „cui nu-i convine, poate să plece!“. Uşa UE rămâne deschisă, dar va fi deschisă în ambele direcţii. În acest fel trebuie privite şi discursul despre starea Uniunii al lui Barroso şi scrisoarea celor patru miniştri de externe care cer sancţiuni cu tăierea fondurilor pentru statele membre care nu respecte principiile fundamentale în materie de stat de drept şi libertăţi fundamentale. În deficitul de democraţie care va urma, menţinerea unor standarde europene înalte în materie de libertăţi individuale şi domnia legii şi sancţiunile, inclusiv financiare, vor fi un instrument puternic pentru a opri derapajele."
Cristian Diaconescu, 2007: "România europeană a început cu guvernul condus de Adrian Năstase, iar partidul european al unei Românii europene este condus de Mircea Geoană, aceasta fiind axa de putere. România şi-a început drumul democratic cu partidul fondat în 1990 de Ion Iliescu.”
Cristian Diaconescu, 2011:
- În ce orizont de timp vedeți realizat proiectul Statele Unite ale Europei, vehiculat ca unică salvare a statelor europene și, inclusiv, a monedei unice?
- Se pare că suntem pe acest drum, fie că dorim sau nu. Am acceptat integrarea, am modificat la nivel instituțional și juridic Romania de-o manieră extraordinară într-o perioadă foarte scurtă de timp, iar cetățenii au înțeles beneficiile integrării. Nu cred că reglajele în interiorul UE în ceea ce privește cheltuielile banului public ar trebui să deranjeze pe cineva. Nu este vorba de prejudicii aduse suveranității, dar nici de obsesii naționaliste. Statele Unite ale Europei, din punct de vedere constituțional, legal, juridic nu vor apărea cred că prea curand. Există încă foarte multe deosebiri istorice, religioase, de comportament, cultural, care fac destul de complicat un proces de armonizare. În timp, probabil că parlamentele vor începe să decidă și să gândească la fel.
Cristian Pîrvulescu, 2011: "Atenţi doar la dinamica indicatorilor sociologici sau economici, politicienii europeni au dezertat de la datorie. Simpli prestatori de servicii, ei aşteaptă manifestarea cererii. Oferta politică a devenit un fel de formă impusă, lipsită de conţinut. Situaţia nu stă astfel doar în România, unde proiectele, atunci când există, se prezintă ca simple înşiruiri de banalităţi lipsite de coerenţă internă, ci în întreaga Europă. Iar frica de o Constituţie europeană federală - singura care poate face faţă crizei economice - e simptomul cel mai clar al crizei de viziune prin care trece politica actuală".
Cristian Pîrvulescu, 2013: "În măsura în care un nou tratat european urmează să fie realizat în perspectiva câtorva ani, probabil după alegerilor europene din 2014, s-ar putea să fim nevoiţi să modificăm articolul 1. Altfel spus, să oferim mai clar elementele de suveranitate Bruxelles-ului, pentru că în momentul de faţă există doar un articol foarte vag în Constituţie în ceea ce priveşte relaţiile noastre cu Uniunea Europeană. Doamna Merkel explica în ultimele zile că pentru ieşirea din criză este nevoie de o cedare mai clară de suveranitate. Or, asta va presupune, nu numai în cazul nostru, al Franţei şi al altor state, modificarea acelor articole care sunt protejate de articolele speciale privind limitarea modificării constituţionale."
Cristian Pîrvulescu, 2013 ("Rătăciţi în trecut"): "Suveranitatea nu dispare, dar se deteritorializează"; "Actuala fază a globalizării va conduce spre o reorganizare a suveranităţii pe alte baze decît naţiunea"; "Dimensiunea teritorială a suveranităţii s-a dezvoltat odată cu statul-naţiune (ce nu trebuie confundat cu statul-naţional în care s-au împotmolit politicienii români), iar astăzi asistăm la sfîrşitul acestei epoci"; "Straturi de suveranitate pe care existenţa statului-naţiune le estompase în ultimele două-trei sute de ani"; "Incapacitatea statelor-naţiune de a mai gestiona eficient fluxurile locale şi internaţionale a dus la emergenţa unor instituţii şi organizaţii cu vocaţie supranaţională care îşi asumă tot mai multă suveranitate"; "Incapacitatea statului-naţiune de a răspunde nevoilor elementare ale populaţiei (locuri de muncă, asistenţă socială etc.)"
Bogdan Olteanu, 2014: "Foarte onorant pentru România este că probabil, pentru început, zona euro plus va fi formată din zona euro şi România. E posibil ca ulterior să se alăture şi alte ţări din afara zonei euro, deocamdată suntem primii şi încă singurii care şi-au manifestat această intenţie de a adera la Uniunea Bancară cât mai rapid."
Cătălin Predoiu, 2013: "Cunoscuta 'axă' Washington - Londra - Bucureşti trebuie să includă şi Berlinul.
Cătălin Predoiu, 2013:"Fundaţia Konrad Adenauer este un partener al României. A ajutat mult România, de exemplu, a furnizat experţi pentru elaborarea unor acte normative ale Ministerului Justiţiei. În prezent, derulează un program important de cursuri de guvernare publică, în care sunt implicaţi 120 de experţi în varii domenii. Vom coopta aceşti experţi în aparatul tehnic al Guvernului Alternativă PDL, ca staff de suport al miniştrilor noştri. Suntem un partid de centru dreapta care crede în proiectul european şi valorile europene."
Călin Popescu Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional, odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum".
Christian Mititelu, 2009: "Vaclav Klaus nu este un entuziast al Uniunii Europene; într-un discurs ţinut în Parlamentul European a comparat-o cu Uniunea Sovietică. Nu este, în general, un om al consensului. A refuzat să semneze şi alte convenţii internaţionale. În schimb, este un adept înfocat al economiei de piaţă liberă, dispus oricând să dea lecţii celor care au construit Europa liberală, cu libera circulaţie a cetăţenilor, bunurilor şi capitalului. [...] Astfel, dl Klaus contrariază practic toate capitalele Europene. Mai mult, deşi Cehia este o republică parlamentară iar preşedintele ţării are puteri limitate, Vaclav Klaus nesocoteşte poziţia guvernului şi sfidează decizia celor două camere ale legislativului de la Praga. Speculaţiile spun că va semna până la urmă, dar că ceea ce îl îndeamnă să procedeze astfel este rivalitatea sa cu predecesorul său Vaclav Havel. Ambii Vaclav vor intra probabil în cartea de istorie, dar nu pe aceeaşi uşă".
Christian Terheș, 2020: "Dacă România nu ar fi fost membră UE și NATO ar fi fost în situația Ucrainei, nu doar din perspectiva instabilității, dar poate și cu teritorii pierdute. Cu bunele si neajunsurile ei, Uniunea Europeană a adus pace prin prosperitate în Europa, iar acest lucru nu poate fi negat."
Claudiu Doltu, 2012: "În România, suntem foarte interesați de acest proces. Considerăm că uniunea bancară este un obiectiv bun, dar va trebui aleasă o cale corectă pentru a-l realiza."
Constantin Schifirneţ, 2013 ("Câţi intelectuali români îşi asumă identitatea europeană?"): "Credem că după aderarea la UE nu se justifică accentul pus de o bună parte a spaţiului public pe dezbateri despre identitatea naţională şi mai puţin despre identitatea europeană a românilor. Prin aderarea României la Uniunea Europeană, misiunea intelectualităţii de a justifica existenţa şi continuitatea naţională s-a încheiat."
Corina Creţu, 2012: "Statele Unite ale Europei, evocate cu ocazia punerii în operă a Tratatului de Stabilitate Fiscală, sunt, de fapt, o formă fără fond, o construcţie de imagine. Din păcate, liderii naţiunilor europene nu au mers cu imaginaţia până acolo încât să dea şi un conţinut Statelor Unite Europene. Nu înseamnă nimic faptul că avem un „ministru de externe” sau un preşedinte necunoscut unei foarte largi majorităţi a cetăţenilor europeni, pentru că nu este alesul lor, ci alesul şefilor de stat şi de guvern, pentru a nu-i încurca prea tare. Statele Unite ale Europei trebuie să fie, alături de statele naţionale, un spaţiu al existenţei democraţiei. Nu am reuşit să definim conţinutul cetăţeniei europene, politic vorbind, şi ca atare nu putem începe proiectul tot cu aspectele economice – importante, dar nu definitorii."
Corina Creţu, 2013: "În această perioadă de instabilitate economică pronunţată şi în faţa provocărilor demografice, care determină diminuarea populaţiei active şi creşterea ponderii beneficiarilor de pensii, migraţia forţei de muncă este parte a soluţiei pe care suntem datori să o susţinem la nivel mondial. Migraţia legală şi controlată poate aduce beneficii, deopotrivă, pentru ţara de origine şi pentru cea de destinaţie, de la reducerea sărăciei şi decalajelor la creşterea productivităţii."
Cristian Câmpeanu, 2013: "Răspunsul Uniunii Europene la această modificare geostrategică a fost integrarea politică şi economică sub bagheta Germaniei, ţară care a preluat rolul de prim-solist de la americani. Integrarea politică şi economică nu înseamnă că Europa va fi condusă de la Berlin de noul hegemon teutonic, ci că va fi condusă de la Bruxelles după reguli noi. În pofida discuţiilor despre „mai multă democraţie“ pe care Comisia le readuce în prim plan din când în când, Europa se îndreaptă spre mai multă tehnocraţie şi mai puţină democraţie. Asta înseamnă că din ce în ce mai multe dintre responsabilităţile politicilor la nivel national vor trece în sarcina unor experţi europeni, care vor putea controla, cenzura şi sancţiona politicile guvernelor naţionale. România şi Bulgaria au intrat în UE sub principiul că „e mai bine înăutru decât afară“, că reformele vor putea fi încurajate şi impulsionate mai bine cu fonduri europene din calitatea de state membre decât din aceea de state candidate. Acest principiu a fost greşit şi astăzi este mort. Politica europeană va deveni din ce în ce mai constrângătoare pe măsură ce interdependenţa şi gradul de integrare va creşte şi, dacă tot e „fiecare pentru el“, mai devreme sau mai târziu se va ajunge la „cui nu-i convine, poate să plece!“. Uşa UE rămâne deschisă, dar va fi deschisă în ambele direcţii. În acest fel trebuie privite şi discursul despre starea Uniunii al lui Barroso şi scrisoarea celor patru miniştri de externe care cer sancţiuni cu tăierea fondurilor pentru statele membre care nu respecte principiile fundamentale în materie de stat de drept şi libertăţi fundamentale. În deficitul de democraţie care va urma, menţinerea unor standarde europene înalte în materie de libertăţi individuale şi domnia legii şi sancţiunile, inclusiv financiare, vor fi un instrument puternic pentru a opri derapajele."
Cristian Diaconescu, 2007: "România europeană a început cu guvernul condus de Adrian Năstase, iar partidul european al unei Românii europene este condus de Mircea Geoană, aceasta fiind axa de putere. România şi-a început drumul democratic cu partidul fondat în 1990 de Ion Iliescu.”
Cristian Diaconescu, 2011:
- În ce orizont de timp vedeți realizat proiectul Statele Unite ale Europei, vehiculat ca unică salvare a statelor europene și, inclusiv, a monedei unice?
- Se pare că suntem pe acest drum, fie că dorim sau nu. Am acceptat integrarea, am modificat la nivel instituțional și juridic Romania de-o manieră extraordinară într-o perioadă foarte scurtă de timp, iar cetățenii au înțeles beneficiile integrării. Nu cred că reglajele în interiorul UE în ceea ce privește cheltuielile banului public ar trebui să deranjeze pe cineva. Nu este vorba de prejudicii aduse suveranității, dar nici de obsesii naționaliste. Statele Unite ale Europei, din punct de vedere constituțional, legal, juridic nu vor apărea cred că prea curand. Există încă foarte multe deosebiri istorice, religioase, de comportament, cultural, care fac destul de complicat un proces de armonizare. În timp, probabil că parlamentele vor începe să decidă și să gândească la fel.
Cristian Pîrvulescu, 2011: "Atenţi doar la dinamica indicatorilor sociologici sau economici, politicienii europeni au dezertat de la datorie. Simpli prestatori de servicii, ei aşteaptă manifestarea cererii. Oferta politică a devenit un fel de formă impusă, lipsită de conţinut. Situaţia nu stă astfel doar în România, unde proiectele, atunci când există, se prezintă ca simple înşiruiri de banalităţi lipsite de coerenţă internă, ci în întreaga Europă. Iar frica de o Constituţie europeană federală - singura care poate face faţă crizei economice - e simptomul cel mai clar al crizei de viziune prin care trece politica actuală".
Cristian Pîrvulescu, 2013: "În măsura în care un nou tratat european urmează să fie realizat în perspectiva câtorva ani, probabil după alegerilor europene din 2014, s-ar putea să fim nevoiţi să modificăm articolul 1. Altfel spus, să oferim mai clar elementele de suveranitate Bruxelles-ului, pentru că în momentul de faţă există doar un articol foarte vag în Constituţie în ceea ce priveşte relaţiile noastre cu Uniunea Europeană. Doamna Merkel explica în ultimele zile că pentru ieşirea din criză este nevoie de o cedare mai clară de suveranitate. Or, asta va presupune, nu numai în cazul nostru, al Franţei şi al altor state, modificarea acelor articole care sunt protejate de articolele speciale privind limitarea modificării constituţionale."
Cristian Pîrvulescu, 2013 ("Rătăciţi în trecut"): "Suveranitatea nu dispare, dar se deteritorializează"; "Actuala fază a globalizării va conduce spre o reorganizare a suveranităţii pe alte baze decît naţiunea"; "Dimensiunea teritorială a suveranităţii s-a dezvoltat odată cu statul-naţiune (ce nu trebuie confundat cu statul-naţional în care s-au împotmolit politicienii români), iar astăzi asistăm la sfîrşitul acestei epoci"; "Straturi de suveranitate pe care existenţa statului-naţiune le estompase în ultimele două-trei sute de ani"; "Incapacitatea statelor-naţiune de a mai gestiona eficient fluxurile locale şi internaţionale a dus la emergenţa unor instituţii şi organizaţii cu vocaţie supranaţională care îşi asumă tot mai multă suveranitate"; "Incapacitatea statului-naţiune de a răspunde nevoilor elementare ale populaţiei (locuri de muncă, asistenţă socială etc.)"
Cristian Preda, 2009 (întrebări din partea unui ONG, înaintea alegerilor europarlamentare):
- Tratatul de la Lisabona: Credeți că subminează suveranitatea națională sau că România a procedat bine ratificându-l?
Cred că România a făcut foarte bine ratificând Tratatul de la Lisabona. Europa are nevoie de acest Tratat. Pe de altă parte, din perspectivă românească, europenizarea statului trebuie să completeze europenizarea societăţii, care este deja, în bună măsură, o realitate.
- Sunteți de acord ca viitoarele tratate privind integrarea europeană să fie supuse referendumului național?Aş fi de acord ca un viitor tratat european să fie supus aprobării cetăţenilor, doar dacă textul Constituţiei ar include o asemenea obligaţie. Altfel, Parlamentul – ca depozitar al suveranităţii – se poate pronunţa în mod legitim. În orice caz, în România legea referendumului impune constrângeri care o fac greu aplicabilă.
Cristian Preda, 2011: "De mai multe decenii, naţiunea e pusă sub semnul întrebării. Totul a început pe Vechiul Continent, iar din contestare s-a născut o formă nouă, Uniunea Europeană. Spre deosebire de naţiune, Uniunea trezeşte, în ultimele decenii, încredere. De la şase membri fondatori, Europa reuneşte acum 27 de state. Nu puţine sînt cele care vor să i se alăture şi de-acum încolo. De fapt, extinderea a devenit o dimensiune politică. Ea nu exista pînă acum decît în cazul imperiilor".
Cristian Preda, 2014 (interviu, Dilema Veche - Cum vorbim despre Europa? „Limitarea puterii şi distribuirea ei“):
Cum participă România/românii la spiritul comun european?
Nu foarte original. Aş observa, de altfel, că în România federalismul e aproape un subiect tabu, fiindcă a fost creionat ca o ameninţare la adresa integrităţii teritoriale. Asta e ceva stupid: ideea federală e creatoare de ansambluri. Statele Unite, Canada, Elveţia sau India sînt exemple de stabilitate. Rusia e contraexemplul, dar acolo viaţa e proastă nu din pricina federaţiei, ci pentru că autoritarismul are mulţi suporteri. Revenind la România, dacă federalismul e evacuat ca periculos, sistemul european al puterii e perceput într-un chip denaturat. Europa e privită ca sursă de finanţare sau ca formă de disciplinare. E puşculiţă sau poliţai. Asta nu lasă prea mult loc pentru cetăţean. Mă tem că, în cîţiva ani, cînd se va vedea că Uniunea contrazice ambele ipostaze, proporţia de europeni din România va scădea dramatic.
Critic Atac, 2010 ("Abolirea statului: manifest pentru heteronomie politică"): "La 1866 s-a încredințat tronul țării unei Case regale străine. Poate că și astăzi guvernarea României ar trebui încredințată unei structuri exterioare. Pentru că nimic altceva nu pare să aibă șanse de reușită, statul român ar trebui abolit prin încredințarea guvernării țării unei structuri responsabile. Statul românilor ar trebui să fie exterior României. Modelul statului-națiune, consecință a ideologiei Revoluției franceze, este pe cale să își demonstreze caducitatea peste tot în Europa. România trebuie să aibă alt stat, unul democratic, funcțional, puternic. Nu văd altă soluție pentru România decât includerea ei într-un stat federal. România nu-și poate avea, azi, centrul în sine. Statul-națiune este, poate, cea mai catastrofală dintre formele fără fond pe care lipsa de discernământ a secolului trecut ne-a silit să le suportăm".
Dan Alexe, 2011 ("familia tradiţională este izvorul fascismului"): "Familia comunitară ar justifica importanța fascismului și a comunismului în Italia, Grecia și Europa de Est. Această familie comunitară explică absența tendințelor individualiste în societățile balcanice. Faptul că țăranii continuă să-și ridice casa lîngă ograda părinților, în loc să se debaraseze de ei ca niște adulți responsabili. [...] De aceeași natură e și faptul că în România generații de oameni și-au lăsat copiii să fie crescuți de bunici, sub pretextul facil al lipsei de timp. Cu atâtea tabieturi balcanice, nu putem spune că românii sînt poporul cel mai ocupat din lume, și cu toate astea convenția socială e că bunicii trebuie să locuiască cu proaspeții căsătoriți pentru a crește copiii, deseori într-un climat socio-afectiv sufocant. Tinerii porumbei stau cu socrii, aceștia crescînd odraslele, însă menținând și infantilizarea generației intermediare. În acest context trebuie înțeles poemul în care muma lui Ștefan cel Mare refuză să-i deschidă poarta castelului, iar el pleacă, spășit, să se bata cu agareenii. Doar nu era s-o dezamăgească pe mă-sa!... Însă, în același timp, capitalismul nu avea cum să se nască acolo".
Dan Luca, 2014: "Un guvern mondial însă nu va veni cu una cu două, căci deşi economiile sunt din ce în ce mai interdependente, iar multinaţionalele cu bugete ce depăşesc PIB-ul multor ţări sunt din ce în ce mai influente, orientând cancelariile din numeroase ţări, prin contribuţii la PIB-ul intern sau bani de campanie. Cert e că guvernul european e mai aproape temporal decât cel global căci mai uşor e să guvernezi regional decât global. Este foarte probabil aşadar că generaţia aceasta de europeni să meargă în următorul deceniu spre un Guvern Bruxelles, pe o structură federală, iar generaţia copiilor noştri să aibă misiunea democratizării unei guvernări globale."
Dan Mihalache, 2011: "Este limpede în momentul de faţă că ”Europa interguvernamentală”, aşa cum funcţionează ea acum, pe model consensual, pe un proces cumva de semi-integrare, nu va putea rezista unor teste de anvergura actualei crizei. Și atunci, fie vom avea un proces mai accelerat de integrare, inclusiv printr-un masiv transfer de suveranitate de la nivel naţional spre nivelul comunitar, în special în ceea ce priveşte politicile economice şi fiscale – acestea nu vor mai fi apanajul guvernelor naţionale, ci probabil competenţele unui organism comunitar. Va însemna abandonara consensului și vot majoritar in instituțiile europene. Sau vom asista la destrămarea proiectului european aşa cum a fost el construit în timp, până acum. În aceste scenarii va conta extrem de mult modul în care politicul va relaţiona cu opinia publică. Pentru că, dacă alegeri succesive vor aduce la putere în statele europene guverne populiste care vor prefera să sacrifice şi moneda unică şi proiectul european pentru un suport electoral conjuctural, este posibil ca scenariul pesimist să devină dominant".
Dan Pavel, 2002: "Există o altă problemă care trebuie discutată acum, pentru că altminteri vom fi în situaţia ca peste câţiva ani să o discutăm din nou, adică peste câţiva ani şi mă gândesc, când probabil că România va fi admisă în Uniunea Europeană, există tot felul de consecinţe constituţionale ale extinderii Uniunii Europene şi chiar dacă cu ocazia acestei discuţii ele nu vor fi incluse în noua Constituţie, trebuie lăsate nişte porţi deschise, astfel încât, de pildă, principii importante care sunt prevăzute în Constituţia României, cum ar fi cel al suveranităţii, să fie flexibillizate în funcţie de aceasta. Şi, de aceea, cred că un alt principiu - am fost surprins să aud aici că, sigur, discutăm despre revizuirea Constituţiei, dar cu anumite limite - este principiul acesta al amendamentelor constituţionale. Dacă ne apucăm să revizuim Constituţia eu cred că trebuie să ne referim şi la art. 148, cel care se referă la limitele revizuirii, pentru că o serie întreagă de principii cuprinse în art. 148, considerate intangibile, sunt tangibile şi sunt, de fapt, principii istorice."
Dan Puric, 2002: "În acelaşi timp, Europa de azi nu mai este cea de acum 70 de ani. Suntem martorii unei Europe Occidentale care a pierdut monopolul economic şi politic mondial şi care se află în postura de autoapărare în faţa tăvălugului american. Moneda unică euro este o reacţie pe plan financiar la agresivitatea fără limite a dolarului. Visul lui Napoleon, apoi al lui Charles de Gaulle sau al Cancelarului Konrad Adenauer, de a constitui o Europă Unită, se impune acum ca singura şansă de revitalizare, de consolidare a Occidentului european în faţa tiraniei modelului american".
Dan Tăpălagă, 2011: "La fel ca pe vremea altui imperiu, patria este acolo unde îți este bine. Până la urma va trebui să întelegem asta cu toții. Mai avem apoi de făcut trecerea la al treilea nivel. Mai trebuie să reușim un salt mental, de la patriotismul local și cel național la un fel de patriotism european, dacă-i putem spune așa".
Emil Aluaș, 2012: "Acum, mai mult ca oricând, nu este nici o urmă de îndoială în mintea mea, că autoadministrarea Ardealului şi Banatului va deveni realitate. Asistăm la o disoluţie a fostei Românii, la o transformare a centrelor de putere în zona Centrului Europei. Noi, Ardealul şi Banatul, trebuie să rămânem ceea ce am fost din totdeuna, uniţi şi apărând cultura şi valorile istoriei noastre".
Emil Aluaş, 2016: "Am menţionat în zeci de articole, unele citite peste Atlantic, că este pentru primă dată în istoria noastră când avem posibilitatea de a ne debarasa de tot ce este slav, inclusiv religia ortodoxă. Am denumit acest fenomen: O DESLAVIZARE. Trebuie să ne deslavizăm prin tot ce facem, gândim, construim, creăm. Ortodoxismul (care se potriveşte de minune mojicului rus, dar nu nouă) ne-a ţinut de peste 1000 de ani în întunericul sărăciei, mediocrităţii, lenii, alcoolului, şi ne-a transmis că trebuie să acceptăm fatidicul - asta ne este soarta."
Emil Aluaş, 2017: "Culpabilitatea pentru acea formă inumană şi criminală de comunism specific românesc, aparţine majorităţii copleşitoare a poporului român, în frunte cu foştii PCRişti, tot ei actualii conducători."
Emil Boc, 2011: "Partidul Democrat Liberal susţine acordul interguvernamental de uniune fiscală şi ca România să adere şi să semneze acest acord. PDL susţine revizuirea Constituţiei pentru ratificarea acordului interguvernamental de uniune fiscală. PDL a susţinut şi susţine o Europă unită, o Europă cu 27 de state, o Europă nu cu două viteze, ci cu o singură viteză, o Românie care să fie alături de nucleul dur al Uniunii Europene. Pactul european fiscal este un pact împotriva politicilor populiste şi demagogice".
Emil Boc, 2011:"Cred că se impune tot mai mult o dezbatere între politicieni şi state. Nu trebuie să ne temem să vorbim despre Statele Unite ale Europei. Poate nu azi, nu mâine, dar cred că trebuie să începem să vorbim despre asta, pe plan intern, în ţările noastre, şi după aceea la nivel european, fiindcă Statele Unite ale Europei nu înseamnă că statele îşi vor pierde caracteristicile lor, atuurile lor, ci vor dovedi voinţa supremă de a acţiona împreună, şi spre a putea reuşi într-o competiţie globală, ceea ce nu este uşor, trebuie să începem să vorbim despre asta."
Emil Constantinescu, 2006: "La 9 Mai 1950 lua fiinţă, prin vocea lui Robert Schuman, ministrul francez pentru Afaceri Externe, proiectul unui edificiu european solid. Prin declaraţia de la Paris, Schuman îndemna Franţa, Germania şi alte ţări europene să se unească în vederea creării “primului fundament concret al unei Federaţii Europene”, punând astfel bazele unei construcţii politice, care de peste o jumătate de veac asigură stabilitatea şi prosperitatea naţiunilor aparţinând marii familii europene. Astăzi trebuie să demonstrăm că România împărtăşeşte valorile europene şi este capabilă să contribuie la desăvârşirea edificiului european, a cărui cheie de boltă a fost aşezată cu peste 50 de ani în urmă. Definindu-şi propria identitate în contextul integrării, Romania poate să îşi aducă contribuţia la crearea unei noi identităţi europene. Drumul care ne duce către marea familie europeană nu este uşor, dar este unicul care ne poate asigura participarea activă la crearea unei Europe care să fie caracterizată de stabilitate, prosperitate şi solidaritate. Lungul interludiu totalitar din istoria Romaniei a lăsat o serie de remanenţe la nivelul mentalului colectiv, care nu pot fi şterse dintr-o dată. Dincolo de respectarea unor criterii economice sau tehnice, românii trebuie să demonstreze că deţin atât abilităţile profesionale cât şi o nouă mentalitate care să le permită integrarea în paradigma europeană. Robert Schuman spunea acum o jumătate de veac: „Europa [Unită] nu se va împlini dintr-o dată şi printr-o construcţie atotcuprinzătoare: ea se va împlini prin realizări concrete, creând mai intai o solidaritate de fapt.” Acest ideal, sintetizat în formula „Unitate în diversitate”, constituie valoarea fundamentală a unui proiect istoric şi politic, care trebuie să aparţină tuturor europenilor".
Emil Constantinescu, 2013: "În plan social, condiţia postmodernă aduce, după Gustave Le Bon, dizolvarea statului-naţiune în locul căruia apar „mulţimile psihologice” axate pe o singură problemă. Condiţia postmodernă la începutul secolului XXI este caracterizată de lipsa unităţii, identificarea diferenţelor şi proclamarea lor prin autonomie şi independenţa care au exacerbat dorinţa de putere. Pentru a ne regăsi propriul loc în lumea modernă este necesar să fie găsite noi legături sociale durabile. Ele vor putea fi descoperite prin căutarea punţilor dintre diferitele fiinţe ce compun o colectivitate. Postmodernismul a dus la progrese incontestabile în promovarea drepturilor minorităţilor rasiale, naţionale, etnice, sexuale. Am învăţat să respectăm diferenţa. Criza identitară cheamă la nevoia de unitate a fiinţei şi a lumii."
Florin Zamfirescu, 2014: "Cred cu tărie că extinderea homosexualității pe planetă noastră este o urmare a eșuării încercărilor repetate de a stopa creșterea demografică prin metodele anterioare - contracepție, limitarea numărului de copii prin lege, lămurirea populației, articole cu privire la împuținarea hranei, încălzirea globală, etc. Intervenția umană aici, s-a numit cândva nazism sau comunism. Cred cu tărie că toți aceia care propagă în masă „idei moderniste” și „decadente”, nu sunt decât pioni, marionete ale unor comandamente majore menite să protejeze specia umană de la colaps."
Fundaţia Creştin-Democrată, 2010 (lansarea fundaţiei; Discursul lui Bernhard Vogel, preşedinte de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer): "Credem în federalism şi avem convingerea că Europa trebuie să fie federală, dacă îşi doreşte un viitor. Bisericile creştine sunt partenerii noştri pentru că se raportează la aceeaşi imagine asupra omului. Cei care acţionează în baza valorilor nu sunt influenţaţi de cotidian şi îşi pot stabili ţeluri clare. Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a cărei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc, Germania vrea să ajute România, creştin-democraţii din Germania vor să îi ajute pe cei din România, Fundaţia Konrad-Adenauer vrea să va fie un partener de încredere, şi vă oferă tot sprijinul şi ajutorul".
Daniel Barbu, 2000: "Cum nu-i leagă nimic altceva decît limba şi sîngele, românii se arată deosebit de sensibili la tot ceea ce înseamnă diferenţă ori are aerul să pună în discuţie soliditatea acestor materii organice din care-şi construiesc naţiunea. Oricît ar părea de paradoxal, românii sînt, în mod tipic, incapabili de cel mai simplu gest de solidaritate umană, grăbindu-se în schimb să-şi demonstreze, în toate ocaziile, solidaritatea naţională. Paradoxul este numai aparent, căci solidaritatea naţională şi conştiinţa apartenenţei de neam sunt valori "de gata", preconstruite, care nu implică nici alegere şi nici efort personal. Solidaritatea umană este o valoare a cărei experienţă trebuie construită de fiecare în parte. Solidaritatea umană îţi cere să investeşti timp în recunoaşterea diferenţelor şi în folosul celor din jur, îţi cere să optezi între propriul tău interes şi un interes de factură mai generală. Ea presupune reflecţie, responsabilitate, acţiune, gratuitate, devotament şi chiar, în anumite situaţii, sacrificiu. Solidaritatea naţională nu solicită decît energia vocală şi refuzul pătimaş de a te pune în locul celuilalt. Pe de altă parte, însăşi noţiunea de "interes naţional", tot atît de ireductibilă juridic ca şi cea de ţară, devine recurentă în discursul politic românesc numai în acele situaţii în care naţiunea etnică este sau pare să fie ameninţată. Frecvenţa sintagmei, de rară utilizare în perioada interbelică, este deosebit de mare în textele scrise sau rostite de mareşalul Antonescu".
Daniel Ciobotea, 2013 : "Dorim în primul rând să mulţumim Excelenţei Sale José Manuel Barroso, pentru invitaţia adresată de a participa la întâlnirea anuală a liderilor religioşi din Europa cu înalţi reprezentanţi ai instituţiilor europene. Tema de anul acesta, care aniversează 20 de ani de la introducerea prin Tratatul de la Maastricht din 1992 a conceptului de cetăţenie europeană, este una actuală, deoarece crizele multiple care afectează Europa azi diminuează încrederea cetăţeanului în proiectul Europa unită. Criza economică actuală cere statelor membre şi tuturor cetăţenilor europeni moderaţie şi vigilenţă în folosirea banilor şi cheamă Uniunea Europeană să progreseze în înţelepciune şi solidaritate, adică să răspundă noilor probleme apărute ca tensiuni majore între criza economică şi credibilitatea politică, între politicile de austeritate şi nevoia de creştere economică, între libertatea individuală şi solidaritatea socială, între identitatea naţională şi unitatea globală, între tradiţie şi secularizare, între criza familiei şi diminuarea natalităţii, între criza vieţii spirituale şi degradarea vieţii sociale. În faţa acestor tensiuni, care creează adesea confuzie şi incertitudine în rândul cetăţenilor europeni, trebuie promovate mai intens coresponsabilitatea şi cooperarea între statele membre ale Uniunii, dar şi dialogul Uniunii cu cetăţenii europeni, insuficient informaţi sau insuficient motivaţi, pentru a susţine proiectul european."
Daniel Funeriu, 2014: Biserica Ortodoxă este, ÎN PARTE, infiltrată cu oameni în soldă sovietoidă, care se află majoritar în Moldova și Oltenia. Asta este cheia introducerii ortodoxiei ca temă de campanie de către Ponta. Mesajul adevărat este următorul: „dragă Rusie, spune-le preoților pe care-i controlezi să-și convingă enoriașii să mă voteze și dau eu la schimb ce vreți voi”. [...] Rămân la părerea că Uniunea Europeană este cel mai generos proiect din istoria omenirii, dar pentru ca el să rămână așa trebuie clar să revenim la câteva lucruri fundamentale. Unul dintre ele este cultura noastră europeană izvorâtă din iudeo-creștinism. [...] Ar fi o greșeală monumentală să ne imaginăm că drumul spre Vest este ireversibil. S-ar putea ca mulți să nu dorească același drum.
Daniel Ciobotea, 2013 : "Dorim în primul rând să mulţumim Excelenţei Sale José Manuel Barroso, pentru invitaţia adresată de a participa la întâlnirea anuală a liderilor religioşi din Europa cu înalţi reprezentanţi ai instituţiilor europene. Tema de anul acesta, care aniversează 20 de ani de la introducerea prin Tratatul de la Maastricht din 1992 a conceptului de cetăţenie europeană, este una actuală, deoarece crizele multiple care afectează Europa azi diminuează încrederea cetăţeanului în proiectul Europa unită. Criza economică actuală cere statelor membre şi tuturor cetăţenilor europeni moderaţie şi vigilenţă în folosirea banilor şi cheamă Uniunea Europeană să progreseze în înţelepciune şi solidaritate, adică să răspundă noilor probleme apărute ca tensiuni majore între criza economică şi credibilitatea politică, între politicile de austeritate şi nevoia de creştere economică, între libertatea individuală şi solidaritatea socială, între identitatea naţională şi unitatea globală, între tradiţie şi secularizare, între criza familiei şi diminuarea natalităţii, între criza vieţii spirituale şi degradarea vieţii sociale. În faţa acestor tensiuni, care creează adesea confuzie şi incertitudine în rândul cetăţenilor europeni, trebuie promovate mai intens coresponsabilitatea şi cooperarea între statele membre ale Uniunii, dar şi dialogul Uniunii cu cetăţenii europeni, insuficient informaţi sau insuficient motivaţi, pentru a susţine proiectul european."
Daniel Funeriu, 2014: Biserica Ortodoxă este, ÎN PARTE, infiltrată cu oameni în soldă sovietoidă, care se află majoritar în Moldova și Oltenia. Asta este cheia introducerii ortodoxiei ca temă de campanie de către Ponta. Mesajul adevărat este următorul: „dragă Rusie, spune-le preoților pe care-i controlezi să-și convingă enoriașii să mă voteze și dau eu la schimb ce vreți voi”. [...] Rămân la părerea că Uniunea Europeană este cel mai generos proiect din istoria omenirii, dar pentru ca el să rămână așa trebuie clar să revenim la câteva lucruri fundamentale. Unul dintre ele este cultura noastră europeană izvorâtă din iudeo-creștinism. [...] Ar fi o greșeală monumentală să ne imaginăm că drumul spre Vest este ireversibil. S-ar putea ca mulți să nu dorească același drum.
Declaraţia cultelor religoase pentru integrarea României în Uniunea Europeană, 2000: "Particularităţile culturale şi religioase ale fiecărei naţiuni pot servi ca liant şi ca o bogăţie pentru o Europă unită şi stabilă în loc să se constituie în factori de conflict, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în decursul istoriei. Cultele religioase au vocaţia sfântă de a contribui la reconcilierea şi apropierea dintre persoane şi popoare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor. În consecinţă, reafirmăm dorinţa noastră de integrare a României în structurile europene, motiv pentru care considerăm necesar înaintarea prezentei Declaraţii şi către forurile Uniunii Europene".
Doru Braia, 2003: "În opinia mea, zece milioane de dolari, cheltuiţi de americani într-o lună de zile pe litoralul Mării Negre, nu au absolut nici un fel de semnificaţie, faţă de miliardul de Euro planificat anual pentru integrare europeanã şi care, în acest moment, este foarte periclitat. Finanţatorii acestui miliard, ţările membre ale Uniunii Europene, care au îmbrăţişat iureşul american, fac parte dintre restanţierii facturilor de întreţinere ale Uniunii Europene, în timp ce Germania şi Franta, preponderent Germania, întreţin aceastã instituţie în care noi declarăm că dorim să ne integrăm. Nu cred că actuala atitudine a României va ajuta prea mult aderarea la NATO, dar sunt convins ca, în acest moment, eventualele concesii europene faţă de ţara noastră, devin o utopie. Aşa cã , în acest „test irakian”, ne putem pune întrebarea: România îşi doreste, sau poate să fie al cincizecişidoilea stat american, sau îşi doreste, şi poate fi, un membru cu drepturi depline în Uniunea Europeanã?"
Dragoş Paul Aligică, 2013: "Fiţi atenţi aici ce e greu cu adevărat şi ceea ce înseamnă a face politică: E greu să faci reforme şi să construieşti în pofida voinţei populare şi elitei politice. Ăia sunt meseriaşii adevăraţi, ăia merită admiraţia şi respectul. Ăla e leadership adevărat şi ăia sunt politicieni şi strategi adevăraţi. Cei care construiesc în pofida materialului clientului şi valului, nu cei care se dau duşi de val. Cei care iau masa inertă sau recalcitrantă de aici şi o mută dincolo. Aşa se construiesc societăţi, economii, naţiuni."
Dumitru Ţepeneag, 2009: "După cât se pare, mondializarea e inevitabilă. Sistemul capitalist are nevoie de această globalizare a mijloacelor de producţie şi a relaţiilor comerciale. Ceea ce presupune tot felul de pericole: de pildă, criza financiară cu consecinţele ei pe plan economic şi social şi de aici ni se trag. Dar ce-i de făcut? Cum zicea cineva, mentalitatea umană nu e capabilă să depăşească acest sistem capitalist. Mai ales acum, după zeci de ani de aşa-zis comunism în Rusia şi în ţările "surori". Globalizarea poate fi avantajoasă ţărilor mai sărace prin efectul vaselor comunicante. Deschiderea e însoţită de o tendinţă spre omogenizare. Sigur, se îmbogăţesc în primul rând bogaţii din ţările sărace, dar săracii-săraci se aleg şi ei cu nişte firimituri. În condiţiile capitalismului contemporan, o ţară mică sau chiar o ţară mai mare şi dezvoltată ca Germania nu are nici o şansă în "războiul economic" pe care îl duc şi-l vor duce în continuare marile unităţi teritoriale şi umane cum sunt China, India, Rusia şi Statele Unite. E nevoie de Europa Unită, fie şi cu toate dezavantajele ei. Aşa că mi-am mai schimbat părerea. Nu ştiu de ce preşedintele Václav Klaus e atât de înverşunat eurosceptic".
Doru Braia, 2003: "În opinia mea, zece milioane de dolari, cheltuiţi de americani într-o lună de zile pe litoralul Mării Negre, nu au absolut nici un fel de semnificaţie, faţă de miliardul de Euro planificat anual pentru integrare europeanã şi care, în acest moment, este foarte periclitat. Finanţatorii acestui miliard, ţările membre ale Uniunii Europene, care au îmbrăţişat iureşul american, fac parte dintre restanţierii facturilor de întreţinere ale Uniunii Europene, în timp ce Germania şi Franta, preponderent Germania, întreţin aceastã instituţie în care noi declarăm că dorim să ne integrăm. Nu cred că actuala atitudine a României va ajuta prea mult aderarea la NATO, dar sunt convins ca, în acest moment, eventualele concesii europene faţă de ţara noastră, devin o utopie. Aşa cã , în acest „test irakian”, ne putem pune întrebarea: România îşi doreste, sau poate să fie al cincizecişidoilea stat american, sau îşi doreste, şi poate fi, un membru cu drepturi depline în Uniunea Europeanã?"
Dragoş Paul Aligică, 2013: "Fiţi atenţi aici ce e greu cu adevărat şi ceea ce înseamnă a face politică: E greu să faci reforme şi să construieşti în pofida voinţei populare şi elitei politice. Ăia sunt meseriaşii adevăraţi, ăia merită admiraţia şi respectul. Ăla e leadership adevărat şi ăia sunt politicieni şi strategi adevăraţi. Cei care construiesc în pofida materialului clientului şi valului, nu cei care se dau duşi de val. Cei care iau masa inertă sau recalcitrantă de aici şi o mută dincolo. Aşa se construiesc societăţi, economii, naţiuni."
Dumitru Ţepeneag, 2009: "După cât se pare, mondializarea e inevitabilă. Sistemul capitalist are nevoie de această globalizare a mijloacelor de producţie şi a relaţiilor comerciale. Ceea ce presupune tot felul de pericole: de pildă, criza financiară cu consecinţele ei pe plan economic şi social şi de aici ni se trag. Dar ce-i de făcut? Cum zicea cineva, mentalitatea umană nu e capabilă să depăşească acest sistem capitalist. Mai ales acum, după zeci de ani de aşa-zis comunism în Rusia şi în ţările "surori". Globalizarea poate fi avantajoasă ţărilor mai sărace prin efectul vaselor comunicante. Deschiderea e însoţită de o tendinţă spre omogenizare. Sigur, se îmbogăţesc în primul rând bogaţii din ţările sărace, dar săracii-săraci se aleg şi ei cu nişte firimituri. În condiţiile capitalismului contemporan, o ţară mică sau chiar o ţară mai mare şi dezvoltată ca Germania nu are nici o şansă în "războiul economic" pe care îl duc şi-l vor duce în continuare marile unităţi teritoriale şi umane cum sunt China, India, Rusia şi Statele Unite. E nevoie de Europa Unită, fie şi cu toate dezavantajele ei. Aşa că mi-am mai schimbat părerea. Nu ştiu de ce preşedintele Václav Klaus e atât de înverşunat eurosceptic".
Emil Aluaș, 2012: "Acum, mai mult ca oricând, nu este nici o urmă de îndoială în mintea mea, că autoadministrarea Ardealului şi Banatului va deveni realitate. Asistăm la o disoluţie a fostei Românii, la o transformare a centrelor de putere în zona Centrului Europei. Noi, Ardealul şi Banatul, trebuie să rămânem ceea ce am fost din totdeuna, uniţi şi apărând cultura şi valorile istoriei noastre".
Emil Aluaş, 2016: "Am menţionat în zeci de articole, unele citite peste Atlantic, că este pentru primă dată în istoria noastră când avem posibilitatea de a ne debarasa de tot ce este slav, inclusiv religia ortodoxă. Am denumit acest fenomen: O DESLAVIZARE. Trebuie să ne deslavizăm prin tot ce facem, gândim, construim, creăm. Ortodoxismul (care se potriveşte de minune mojicului rus, dar nu nouă) ne-a ţinut de peste 1000 de ani în întunericul sărăciei, mediocrităţii, lenii, alcoolului, şi ne-a transmis că trebuie să acceptăm fatidicul - asta ne este soarta."
Emil Aluaş, 2017: "Culpabilitatea pentru acea formă inumană şi criminală de comunism specific românesc, aparţine majorităţii copleşitoare a poporului român, în frunte cu foştii PCRişti, tot ei actualii conducători."
Emil Boc, 2011: "Partidul Democrat Liberal susţine acordul interguvernamental de uniune fiscală şi ca România să adere şi să semneze acest acord. PDL susţine revizuirea Constituţiei pentru ratificarea acordului interguvernamental de uniune fiscală. PDL a susţinut şi susţine o Europă unită, o Europă cu 27 de state, o Europă nu cu două viteze, ci cu o singură viteză, o Românie care să fie alături de nucleul dur al Uniunii Europene. Pactul european fiscal este un pact împotriva politicilor populiste şi demagogice".
Emil Boc, 2011:"Cred că se impune tot mai mult o dezbatere între politicieni şi state. Nu trebuie să ne temem să vorbim despre Statele Unite ale Europei. Poate nu azi, nu mâine, dar cred că trebuie să începem să vorbim despre asta, pe plan intern, în ţările noastre, şi după aceea la nivel european, fiindcă Statele Unite ale Europei nu înseamnă că statele îşi vor pierde caracteristicile lor, atuurile lor, ci vor dovedi voinţa supremă de a acţiona împreună, şi spre a putea reuşi într-o competiţie globală, ceea ce nu este uşor, trebuie să începem să vorbim despre asta."
Emil Constantinescu, 2006: "La 9 Mai 1950 lua fiinţă, prin vocea lui Robert Schuman, ministrul francez pentru Afaceri Externe, proiectul unui edificiu european solid. Prin declaraţia de la Paris, Schuman îndemna Franţa, Germania şi alte ţări europene să se unească în vederea creării “primului fundament concret al unei Federaţii Europene”, punând astfel bazele unei construcţii politice, care de peste o jumătate de veac asigură stabilitatea şi prosperitatea naţiunilor aparţinând marii familii europene. Astăzi trebuie să demonstrăm că România împărtăşeşte valorile europene şi este capabilă să contribuie la desăvârşirea edificiului european, a cărui cheie de boltă a fost aşezată cu peste 50 de ani în urmă. Definindu-şi propria identitate în contextul integrării, Romania poate să îşi aducă contribuţia la crearea unei noi identităţi europene. Drumul care ne duce către marea familie europeană nu este uşor, dar este unicul care ne poate asigura participarea activă la crearea unei Europe care să fie caracterizată de stabilitate, prosperitate şi solidaritate. Lungul interludiu totalitar din istoria Romaniei a lăsat o serie de remanenţe la nivelul mentalului colectiv, care nu pot fi şterse dintr-o dată. Dincolo de respectarea unor criterii economice sau tehnice, românii trebuie să demonstreze că deţin atât abilităţile profesionale cât şi o nouă mentalitate care să le permită integrarea în paradigma europeană. Robert Schuman spunea acum o jumătate de veac: „Europa [Unită] nu se va împlini dintr-o dată şi printr-o construcţie atotcuprinzătoare: ea se va împlini prin realizări concrete, creând mai intai o solidaritate de fapt.” Acest ideal, sintetizat în formula „Unitate în diversitate”, constituie valoarea fundamentală a unui proiect istoric şi politic, care trebuie să aparţină tuturor europenilor".
Emil Constantinescu, 2013: "În plan social, condiţia postmodernă aduce, după Gustave Le Bon, dizolvarea statului-naţiune în locul căruia apar „mulţimile psihologice” axate pe o singură problemă. Condiţia postmodernă la începutul secolului XXI este caracterizată de lipsa unităţii, identificarea diferenţelor şi proclamarea lor prin autonomie şi independenţa care au exacerbat dorinţa de putere. Pentru a ne regăsi propriul loc în lumea modernă este necesar să fie găsite noi legături sociale durabile. Ele vor putea fi descoperite prin căutarea punţilor dintre diferitele fiinţe ce compun o colectivitate. Postmodernismul a dus la progrese incontestabile în promovarea drepturilor minorităţilor rasiale, naţionale, etnice, sexuale. Am învăţat să respectăm diferenţa. Criza identitară cheamă la nevoia de unitate a fiinţei şi a lumii."
Florin Zamfirescu, 2014: "Cred cu tărie că extinderea homosexualității pe planetă noastră este o urmare a eșuării încercărilor repetate de a stopa creșterea demografică prin metodele anterioare - contracepție, limitarea numărului de copii prin lege, lămurirea populației, articole cu privire la împuținarea hranei, încălzirea globală, etc. Intervenția umană aici, s-a numit cândva nazism sau comunism. Cred cu tărie că toți aceia care propagă în masă „idei moderniste” și „decadente”, nu sunt decât pioni, marionete ale unor comandamente majore menite să protejeze specia umană de la colaps."
Fundaţia Creştin-Democrată, 2010 (lansarea fundaţiei; Discursul lui Bernhard Vogel, preşedinte de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer): "Credem în federalism şi avem convingerea că Europa trebuie să fie federală, dacă îşi doreşte un viitor. Bisericile creştine sunt partenerii noştri pentru că se raportează la aceeaşi imagine asupra omului. Cei care acţionează în baza valorilor nu sunt influenţaţi de cotidian şi îşi pot stabili ţeluri clare. Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a cărei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc, Germania vrea să ajute România, creştin-democraţii din Germania vor să îi ajute pe cei din România, Fundaţia Konrad-Adenauer vrea să va fie un partener de încredere, şi vă oferă tot sprijinul şi ajutorul".
Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".
Gabriela Creţu, 2013: "Avem nevoie de o nouă utopie ! Una care să-i facă pe oameni să gândească din nou Uniunea Europeană în mod pozitiv și să diferențieze stânga de dreapta. Avem curaj !? Atunci uniunea politică ar fi un țel al statelor și o societate bună, scopul cetățenilor. Statul federal european, idee mai veche, poate redeveni un asemenea obiectiv, utopia care ar mai putea mobiliza cetățenii. Antieuropenismul ar trebui convertit într-un profederalism european."
George Ciamba, 2014: "Eu cred că e foarte important în ziua de astăzi să ne simțim cetățeni europeni, e foarte important să avem principiul solidarității europene în minte. Eu cred că apartenența la statutul de cetățean european transcende calitatea de cetățean român. Eu nu aș face o clasificare a ordinii în care sunt lucrurile mai importante, eu zic că e de egală importanță să-ți cunoști istoria și în același timp să-ți exprimi încrederea în proiectul european, în proiectul în care de fapt te desfășori acum."
Graţian Mihăilescu, 2013: "Singura noastră şansă este că suntem membri ai UE şi că din ultima declaraţie a lui Barosso, se pare că Europa va deveni federală în câţiva ani. Probabil aceasta va fi singura oportunitate pentru viitorul României : să facă parte dintr-o construcţie federală, puternică, o uniune politică, economică şi fiscală."
Guvernul Tăriceanu, 2005: "Rezultatul referendumului din Franţa asupra Constituţiei Europene exprimă opţiunea suverană a poporului francez. Construcţia europeană se află astăzi în faţa unei încercări, dar Guvernul României este încrezător că ea va fi trecută cu succes. Este important că votul francez nu constituie un "Nu" declarat Europei, ci mai degrabă expresia unei insuficiente comunicări cu cetăţenii asupra unui proiect atât de complex cum este tratatul constituţional, precum şi rezultatul unor dificultăţi politice interne. România îşi reiterează pe această cale susţinerea pentru ratificarea Constituţiei Europene".
Gyorgy Frunda, 2011: "Problema este de educaţie, de percepere. Din 1920 şi până astăzi, toţi românii au fost crescuţi, educaţi în spiritul statului naţional. Este o problemă greu acceptabilă din punct de vedere psihologic, dar acesta este adevărul, România nu este un stat naţional. Dar marile naţii, Italia, Franţa şi alţii au renunţat la definirea statelor lor ca şi state naţionale şi acest lucru este normal într-o Europă în care multiculturalismul şi multietnia sunt prezente în fiecare stat şi în care demersurile, scopurile politice sunt întemeierea Statelor Unite ale Europei sau Statelor Federale ale Europei, nicidecum un ansamblu de state naţionale care să lupte între ele."
Gyorgy Frunda, 2012: "Cred că în următorii patru ani voi putea convinge România să o lase mai uşor cu statul naţional, pentru că minciuna are picioare scurte. Această regiune există de mai multe secole, aceste regiuni au dobândit autonomia sub Maria Tereza, iar numitorul comun al Uniunii Europene şi al Împărăţiei Mariei Tereza sunt regiunile, iar viitorul se bazează tocmai pe aceste regiuni. Acesta e viitorul în Europa comună."
Herta Müller, 2012. Apare pe lista de semnături care susţin manifestul eurofederalist al lui Daniel Cohn-Bendit, împreună cu Pleșu și Cărtărescu: "Scopul fiind aici de a democratiza democraţiile naţionale cu scopul de a reconstrui Europa pe baza acestui strigăt de reunificare: “Nu întrebaţi ce poate face Europa pentru voi, ci ce puteţi face voi pentru Europa – Faceţi Europa!”. Dorind “adunarea cetăţenilor obişnuiţi care acţionează independent” iniţiatorii textului fac din proiectul lor “un act de autocreare datorită căruia Europa ar obţine o nouă constituţie ‘de jos’”.
Horia-Roman Patapievici, 2009: "Ei bine, teza mea este că Parlamentul European, care funcţionează mai degrabă ca un club de influenţare şi de lobbying decât ca un parlament obişnuit, e chemat să joace, pentru viitor, rolul corpului politic absent. Rolul său îmi pare a fi acela de a forma o comunitate politică provizorie, în vederea realizării treptate a comunităţii politice permanente, care, în proiect, ar fi demosul european. Parlamentul European este, prin urmare, un fel de corp politic european avant la lettre: în el, aşa zicând, se experimentează in vitro poporul politic european".
Hunor Kelemen, 2011: "Sigur, vorbim despre Statele Unite ale Europei şi eu, din acest punct de vedere, pe termen lung, văd o ieşire din situaţia actuală prin crearea acestei structuri. Atunci şi România, ca stat, va avea o autonomie în interiorul Statelor Unite ale Europei, în interiorul „statului mare". Trebuie să tindem către aceste lucruri şi să discutăm foarte sincer şi foarte deschis".
Ioan Buduca, 2000: Ce fel de modernizare? Ca în Rusia bolşevică? Întrebarea e cu atît mai gravă dacă modernizarea unei ţări are de armonizat o regiune occidentalizată mental, antropologic (pragmatismul liberal transilvan) şi regiuni non-occidentalizate (pragmatismul patrimonial, conservator, al fostului Regat). România e ţara aceasta. Paradoxul românesc face însă ca problema, sub raport politic, să fie inversată: fostul Regat a avut un puternic partid liberal, în vreme ce Transilvania a avut o tradiţie politică în afara axei liberalism-conservatorism, pe axa problemei naţionale. Problema Naţională (aţîţată mental prin tactici manipulative) face ca nici în prezent liberalismul de partid să nu fie preocuparea majoră a ardelenilor. Aşadar, Transilvania va redeveni izvor de liberalism politic şi prin urmare de bunăstare numai dacă problema naţională se va vărsa, toată, în mare? Comunitatea europeană să fie numele acesteia? Mă întorc la opţiunile cu valoare istorică. Numai două par a fi pe masa de joc. Altele n-au fost inventate încă. Ori federalizarea ţării, ori devoluţia regiunii transilvane. Federalizarea va crea mai multe probleme decît a vrut să rezolve. Fostul Regat va deveni, probabil, ceea ce este Sudul italian în raport cu Nordul: sărăcie şi mafiotism. Devoluţia ar reproduce problema naţională pe teritoriul noului parlament transilvan, dar cu un UDMR care ar urca de la 7% la 20% şi ar arbitra orice formulă gurvernatorială. Trebuie inventată o a treia opţiune. Una care să combine prejudecata statului naţional cu o descentralizare concepută pe zone de dezvoltare.
Ioan Robu, 2006: "Actul Marii Uniri de la 1918 a fost o extindere a Imperiului Român asupra Transilvaniei".
Ioan Rus, 2009: "În politică le-am spus mereu oamenilor, dar şi colegilor mei că, pentru a participa la istorie, pentru a supravieţui decent, este obligatoriu să avem spiritul vremii. Iar spiritul vremii se numeşte, astăzi, Europa Unită. Se poate, desigur, să urmezi sfatul unor minţi înfierbântate şi să trăieşti după alte rânduieli. Ne putem decide să vorbim turceşte când toţi în jurul nostru vorbesc englezeşte. Putem opta pentru giubea într-o lume în care se poartă pantaloni şi redingote. Dar riscăm să păţim ca Dinicu Golescu la Viena, când i s-a refuzat accesul la un spital de nebuni ca să nu-i smintească de tot pe pacienţi cu veşmintele sale orientale".
Ioan Rus, 2011: "Poporul nu ştie ce să decidă. Nu ştie ce beneficii sunt. Este nevoie de luni bune de dezbatere ca să apară necesitatea obiectivă a acestei reorganizări. Să nu spună cei din Arad, „cum mă, să mă conducă cei din Timişoara” sau invers. Până nu explici tuturor că este mai bine aşa, nu ai cum să începi să faci. Cum să te înfrăţeşti cu regiunile europene ca judeţ? Ceilalţi au costum şi cravată, eu am pantaloni scurţi. O regiune este mult mai greu de controlat, este mai greu să apară baronii locali. Totul este mult mai greu. Şi atunci nu vrea nimeni. În acest moment, noi băltim cu toţii, bălteşte societatea, bălteşte economia, bălteşte Guvernul şi sunt unii cărora le place ca puiului de bivol în baltă, şi atunci băltim cu toţii. Din păcate, cei din jurul nostru nu băltesc şi se duc şi fac ce trebuie. În loc să scădem decalajul dintre noi şi ei, îl creştem. [...] Această temă ar fi fost rezolvată în 2005 dacă Adrian Năstase ajungea preşedintele României, iar PSD prelua guvernarea. Chiar dacă tema este benefică, este greu de explicat în perioadă de criză".
Ioan Stanomir, 2020: "Pentru Transilvania şi Banat, dar si pentru Moldova, este vremea despărţirii de ciclul istoric dominat de atotputernicia capitalei României. Ordinea viitoare trebuie să fie una plurală şi policentrică, una dinamică şi flexibilă, una care să fie deschisă proiectelor de regionalizare. Unitatea de monolit a naţiunii trebuie să lase loc diversităţii fecunde. Reforma statului poate emancipa cetăţeni şi comunităţi de sub jugul statului inept şi ineficace."
Ion Iliescu, 2002: "În viitoarea Europă unită toate națiunile vor deveni minorități. Atunci vor dispărea toate prejudecățile și complexele de astăzi, că ne luptăm pentru o palmă de pămînt ca să vedem cui aparține".
Ionuţ Popescu, 2014: "ABSOLUT TOATE progresele care s-au făcut după '89, economice, politice, instituționale, absolut toate se datorează "amestecului" străin, așa că terminați cu interesul național pe care-l înțelege doar Iliescu, Vadim, Oprea și Ponta ! Adevăratul interes național al României a fost servit în ultimii 25 de ani doar de UE, NATO și SUA !"
"Iuliu" (Gyula) Winkler, 2012: UE nu mai poate rezista doar ca o uniune economică şi o piaţă unică, viitorul ei stând în federalizare, susţine deputatul european Iuliu Winkler (UDMR, PPE) într-o declaraţie scrisă depusă în cadrul dezbaterilor cu tema "Viitorul Europei" care au avut loc în plenul Parlamentului European (PE) reunit, miercuri, la Bruxelles. Parlamentarul european consideră că UE trebuie să devină o Europă federală, o Europă a regiunilor şi a comunităţilor, cu competenţe clare ale instituţiilor sale de la Bruxelles, balansate cu răspunderea limpede a eurocraţilor în faţa celor 500 de milioane de cetăţeni europeni. În opinia sa, deficitul incontestabil de democraţie al construcţiei europene de azi poate fi soluţionat doar prin potenţarea rolului PE. "UE nu mai poate exista doar ca o uniune economică şi o piaţă unică aşa cum o vrea Albionul, nu mai poate rezista doar ca o uniune interguvernamentală a statelor naţionale de secol XX".
"Iuliu" (Gyula) Winkler, 2014: "Un lucru important și care s-ar putea să ajungă să fie decis în următorii ani este evoluția construcției europene și anume vom face pași către ceea ce în limbaj mediatic se numește Statele Unite ale Europei. Este vorba de uniunea politică; deci mergem către o uniune politică sau batem pasul pe loc în această uniune interguvernamentală, care este condusă din trei în trei luni de 28 de președinți și prim-miniștri care se întrunesc în acel Consiliu European. Cele mai importante voci pe plan global, dar și în Europa, constată că statul național european nu poate să răspundă la provocările globale ale secolului 21. Apare temerea pierderii de suveranitate, dar vin și spun că într-o uniune politică evident că suveranitate nu se cedează către Bruxelles, nu se pierde de către statele membre, ci suveranitatea se exercită în comun la nivelul Bruxelles-ului, în instituția care se numește Parlamentul European."
Klaus Iohannis, 2014 (propunere PNL de "trecere la ora Europei Centrale"; adică, a Germaniei): "Este o declaraţie de intenţie clară şi fermă către valorile europene, de demnitate europeană, pe care liberalii şi le asumă fără echivoc. România trebuie să se alinieze la ritmul Europei, atât politic, economic, social, cât şi simbolic. Relaţiile noastre de parteneriat economic, colaborare politică şi administrativă sunt în primul rând cu instituţii şi companii europene. În plus, câteva milioane de români se află în Europa şi sunt în legătură cu familiile şi prietenii din ţară, iar o astfel de măsură ar avea o contribuţie şi în plan social, la crearea sentimentului de apartenenţă la o Europă Unită."
László Tőkés, 2012 (la congresul PPE de la Bucureşti): "Consider că toată problematica minoritară, a regiunilor dezavantajate, locuite de minoritari ar trebui să fie cuprinsă în politica de coeziune a Europei unite şi prin aceasta să se încerce depăşirea crizei generale a Europei unite. Între cauzele crizei se numără şi moştenirea comunistă, care ne frământă şi astăzi. Noi considerăm că problema regimurilor este o problemă genuină europeană şi, totodată, una specifică Românească. România supercentralizată nu va reuşi să iasă din criză, dacă nu se va face descentralizarea şi regionalizarea ţării. Partidul Popular Maghiar din Transilvania propune un astfel de program de descentralizare, de regionalizare, care va conduce la un sistem de federalism în România."
Leon Nica, 2011: "Nu sînt de acord cu organizarea de referendumuri, pentru că prostimea și-a dovedit ticăloșia, în ultimii 22 de ani, cînd a votat, dupa o revoluție anticomunistă, numai cu criminalii-comunisti, iar astăzi se vaită, dar doar din postura de spectatoare. Sînt însă de acord cu înființarea urgentă a 8 sau maxim 9 regiuni, pentru că numai așa se va putea asigura dezvoltarea eficientă a țării. Numai nostalgicii, oameni de tip nou - nici vită si nici vierme - vor dori să se mențină județele, care necesită un număr mult prea mare de funcționari, de fapt băgători de seamă cu salarii grase, nemeritate, ce sînt o aprigă frînă în calea dezvoltării și a libertății".
Leonard Orban, 2011: "Guvernele europene, deci şi cel român, vor avea în viitorul nu foarte îndepărtat competenţe din ce în ce mai mici în materie de reglementări în domeniul economic, deci şi o marjă de manevră din ce în ce mai redusă. Bugetele naţionale vor fi avizate de Bruxelles. Parlamentul va trebui să ţină seamă de aceste opinii. Şefii de state îşi vor asuma angajamente punctuale pe domeniul economic. Iar apariţia unui guvern al Uniunii Europene, în adevăratul sens al cuvântului, care să gestioneze politica economică şi fiscală este inevitabilă. În faţa competiţiei dure a Asiei şi Americii, Europa va trebui să-şi aleagă un guvern unic, altminteri riscă să-şi piardă influenţa. O pierdere a influenţei ar însemna o lovitură extrem de dură pentru fiecare cetăţean pentru că pierderea influenţei echivalează cu scăderea drastică a nivelului de trai. Eu nu văd o altă soluţie decât un guvern european".
Leonard Orban, 2011: "În momentul de faţă, interesul vital pentru România este consolidarea Uniunii Europene. Acea idee a Statelor Unite Europene este o idee spre care trebuie să mergem, pentru că, altfel, dacă ne uităm pe hartă, Europa e un continent mic, în pierdere de viteză, cu o populaţie care îmbrătrâneşte, cu anumite avantaje, dar şi cu multe dezavantaje. Dacă europenii vor să menţină un anumit nivel de trai, un anumit standard de prosperitate, au nevoie de unitate. Altfel, vom deveni irelevanţi la nivel global, ceea ce înseamnă că standardul de viaţă, prosperitatea va scădea semnificativ, ne vom confrunta cu crize majore şi, până la urmă, nu vreau să avansez scenarii foarte dure, dar, în condiţiile în care această construcţie se va prăbuşi, cred că există riscul să ne întoarcem la situaţiile de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial".
Liga Pro Europa, 2005:
Regiunile să fie recunoscute constituţional ca entităţi teritoriale şi politicoadministrative, dispunînd de competenţe conferite prin transferul acestora de la nivel statal la nivel regional în domenii ca: sănătatea, educaţia, administraţia locală, asistenţa socială, construirea de locuinţe, dezvoltarea economică, transporturile, politicile de mediu, agricultură, sport, artă, cultură, cercetare, etc. Regiunile ar urma să dispună de legislative şi executive regionale. Primele alegeri regionale ar urma să aibă loc în 2008. Fondul de solidaritate regională, administrat în mod transparent şi la care regiunile ar contribui în mod diferenţiat, după puterea lor economică, ar avea menirea să atenueze disparităţile regionale.
Parlamentul. Parlamentul României ar urma să îşi păstreze caracterul bicameral, cu competenţe distincte şi clare pentru fiecare cameră, inclusiv mecanisme de alegere diferite.
Senatul – Camera Superioară – i-ar include pe reprezentanţii regiunilor, ai minorităţilor naţionale, ai cultelor, ai românilor din afara graniţelor. Foştii şefi de stat ar putea fi senatori de drept.
Camera Deputaţilor – Camera Inferioară, ar urma să includă exclusiv parlamentari reprezentînd partide politice (nu şi reprezentanţi ai minorităţilor, în afara cazului cînd acestea îşi constituie partide şi ating pragul electoral).Sistemul de vot pentru Camera Deputaţilor ar urma să combine circumscripţiile uninominale şi sistemul de vot pe liste.
Guvernul. O parte însemnată a competenţelor guvernamentale ar urma să fie delegate în sus, odată cu integrarea europeană, către Comisia Europeană, iar o altă parte semnificativă ar urma să fie transferată către executivele regionale, în baza principiului subsidiarităţii, creîndu-se astfel premizele unei administraţii eficiente, flexibile şi ieftine.
Livius Ţîrnea (preşedinte PRM Timiş), 2013: "PRM este pentru aderare necondiţionată (PRM fiind un partid eurooptimist, idealul nostru fiind «România Mare într-o Europă Unită») şi ca o părere personală, deşi sunt un naţionalist convins, aş prefera ca România să fie condusă de la Bruxelles, decât de USL sau PDL, adică trebuie întotdeauna să alegem răul mai mic.”
Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, pastrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".
Marian Jean Marinescu, 2012:
Pavel Ionescu: Exact. Şi pentru finalul discuţiei, spuneţi-mi, când vedeţi că această Europă federală va fi, că se va numi aşa sau nu, va fi pusă la punct şi aplicată?
Marian Jean Marinescu: După părerea mea, acest lucru se va întâmpla prin legislaţie. Va fi foarte greu să fie impusă printr-un nou tratat, pentru că va fi foarte greu să se ratifice un nou tratat în cele 27 de state. Dar prin legislaţie, vom ajunge exact în acelaşi punct, foarte curând, în câţiva ani.
Marian Petre Miluț, 2011: "Acum se discută câteva lucruri pe care le-am subliniat de mult în discuţiile politice de la Bruxelles şi anume că trebuie să avem o Europă cu o singură monedă şi cu o singură bancă care bate monedă. Pe urmă, s-ar pune problema unui guvern federal, până la urmă. Şi atunci nu vor mai fi probleme cu miniştri locali. Din punct de vedere administrativ, trebuie regândit totul. Şi nu in ultimul rând, Europa va trebui să vorbească o singură limbă. Toată lumea va trebui să înveţe limba respectivă, în şcoli, obligatoriu.Trebuie să stabilim aceste trei lucruri: o nouă administraţie, o monedă unică şi o limbă unică. Şi atunci putem discuta de o Uniune Europeană şi peste 100 şi peste 200 de ani".
Marius Stoian, 2013: Regionalizarea - "un episod al Marelui Proiect European, care, într-un ciclu de câteva secole va dezmembra pentru a recompune o altă realitate antropo-geografică în termenii, acum futurişti, ai unei naţiuni europene cu “dialecte” naţionale de muzeu etnografic".
Mihai I, 2004: "Cunoscătorii continentului nostru au încercat să înțeleagă plămada Europei. Ei au găsit “spiritul creștin” și “spiritul gentilomilor.” Poporul nostru a respectat întotdeauna Biserica, comunitatea și unirea în fața lui Dumnezeu. Iar țăranul român a fost dintotdeauna nobil, uneori chiar regal. Mă gândesc la Elisabeta Rizea, la Brâncuși și la alții ca ei. Comunismul a lovit în aceste două fundamente ale Europei: a marginalizat credința și a ucis spiritul nobil. Voi, cei care vă aflați aici, în această seară, păstrați în voi reperele fundamentale ale Europei: aveți noblețe și, cum spunem noi, românii, aveți frica lui Dumnezeu. Integrarea noastră în Europa nu este numai o negociere. Creșterea națiunii române în viitoarea Europă unită depinde și de modul în care elitele noastre pot să revitalizeze “spiritul gentilomilor” în viața românească. Trebuie să plantăm, din nou, în solul fertil al țării noastre, semințele progresului. [...] Liderii Europei, adeseori, nu reușesc sã insufle popoarelor lor impulsul de a merge mai departe cu încredere. Deznãdejdea se numește acum “euroscepticism".
Mihai Giurgea, 2012: "Oamenii au început să-şi dea seama că societatea trebuie condusă nu de popor, ci de un sector privat puternic. Minciunile penibile ale bătrânilor politruci nu mai țin – decât poate la popoare inferioare, cerșetoare, socialiste. Ca grecii sau, poate, românii. Dar aceste popoare vor fi șterse din istorie. Cadavrul lor deja a început să miroasă."
Mihai Giurgea, 2014: "Îmi convine şi că România a devenit colonie germană: că sub conducere românească, m-au furat cu toții 20 de ani!"
Mihai Giurgea, 2014: "România NU MAI E sub controlul politicienilor români. România nu mai e nici măcar sub controlul poporului român (lucru care pe mine, personal, mă bucură foarte tare!). România e condusă în clipa asta dintr-un oraş numit Washington. Nu din oraşul Bucureşti."
Liga Pro Europa, 2005:
Regiunile să fie recunoscute constituţional ca entităţi teritoriale şi politicoadministrative, dispunînd de competenţe conferite prin transferul acestora de la nivel statal la nivel regional în domenii ca: sănătatea, educaţia, administraţia locală, asistenţa socială, construirea de locuinţe, dezvoltarea economică, transporturile, politicile de mediu, agricultură, sport, artă, cultură, cercetare, etc. Regiunile ar urma să dispună de legislative şi executive regionale. Primele alegeri regionale ar urma să aibă loc în 2008. Fondul de solidaritate regională, administrat în mod transparent şi la care regiunile ar contribui în mod diferenţiat, după puterea lor economică, ar avea menirea să atenueze disparităţile regionale.
Parlamentul. Parlamentul României ar urma să îşi păstreze caracterul bicameral, cu competenţe distincte şi clare pentru fiecare cameră, inclusiv mecanisme de alegere diferite.
Senatul – Camera Superioară – i-ar include pe reprezentanţii regiunilor, ai minorităţilor naţionale, ai cultelor, ai românilor din afara graniţelor. Foştii şefi de stat ar putea fi senatori de drept.
Camera Deputaţilor – Camera Inferioară, ar urma să includă exclusiv parlamentari reprezentînd partide politice (nu şi reprezentanţi ai minorităţilor, în afara cazului cînd acestea îşi constituie partide şi ating pragul electoral).Sistemul de vot pentru Camera Deputaţilor ar urma să combine circumscripţiile uninominale şi sistemul de vot pe liste.
Guvernul. O parte însemnată a competenţelor guvernamentale ar urma să fie delegate în sus, odată cu integrarea europeană, către Comisia Europeană, iar o altă parte semnificativă ar urma să fie transferată către executivele regionale, în baza principiului subsidiarităţii, creîndu-se astfel premizele unei administraţii eficiente, flexibile şi ieftine.
Livius Ţîrnea (preşedinte PRM Timiş), 2013: "PRM este pentru aderare necondiţionată (PRM fiind un partid eurooptimist, idealul nostru fiind «România Mare într-o Europă Unită») şi ca o părere personală, deşi sunt un naţionalist convins, aş prefera ca România să fie condusă de la Bruxelles, decât de USL sau PDL, adică trebuie întotdeauna să alegem răul mai mic.”
Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, pastrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".
Marian Jean Marinescu, 2012:
Pavel Ionescu: Exact. Şi pentru finalul discuţiei, spuneţi-mi, când vedeţi că această Europă federală va fi, că se va numi aşa sau nu, va fi pusă la punct şi aplicată?
Marian Jean Marinescu: După părerea mea, acest lucru se va întâmpla prin legislaţie. Va fi foarte greu să fie impusă printr-un nou tratat, pentru că va fi foarte greu să se ratifice un nou tratat în cele 27 de state. Dar prin legislaţie, vom ajunge exact în acelaşi punct, foarte curând, în câţiva ani.
Marian Petre Miluț, 2011: "Acum se discută câteva lucruri pe care le-am subliniat de mult în discuţiile politice de la Bruxelles şi anume că trebuie să avem o Europă cu o singură monedă şi cu o singură bancă care bate monedă. Pe urmă, s-ar pune problema unui guvern federal, până la urmă. Şi atunci nu vor mai fi probleme cu miniştri locali. Din punct de vedere administrativ, trebuie regândit totul. Şi nu in ultimul rând, Europa va trebui să vorbească o singură limbă. Toată lumea va trebui să înveţe limba respectivă, în şcoli, obligatoriu.Trebuie să stabilim aceste trei lucruri: o nouă administraţie, o monedă unică şi o limbă unică. Şi atunci putem discuta de o Uniune Europeană şi peste 100 şi peste 200 de ani".
Marius Stoian, 2013: Regionalizarea - "un episod al Marelui Proiect European, care, într-un ciclu de câteva secole va dezmembra pentru a recompune o altă realitate antropo-geografică în termenii, acum futurişti, ai unei naţiuni europene cu “dialecte” naţionale de muzeu etnografic".
Mihai I, 2004: "Cunoscătorii continentului nostru au încercat să înțeleagă plămada Europei. Ei au găsit “spiritul creștin” și “spiritul gentilomilor.” Poporul nostru a respectat întotdeauna Biserica, comunitatea și unirea în fața lui Dumnezeu. Iar țăranul român a fost dintotdeauna nobil, uneori chiar regal. Mă gândesc la Elisabeta Rizea, la Brâncuși și la alții ca ei. Comunismul a lovit în aceste două fundamente ale Europei: a marginalizat credința și a ucis spiritul nobil. Voi, cei care vă aflați aici, în această seară, păstrați în voi reperele fundamentale ale Europei: aveți noblețe și, cum spunem noi, românii, aveți frica lui Dumnezeu. Integrarea noastră în Europa nu este numai o negociere. Creșterea națiunii române în viitoarea Europă unită depinde și de modul în care elitele noastre pot să revitalizeze “spiritul gentilomilor” în viața românească. Trebuie să plantăm, din nou, în solul fertil al țării noastre, semințele progresului. [...] Liderii Europei, adeseori, nu reușesc sã insufle popoarelor lor impulsul de a merge mai departe cu încredere. Deznãdejdea se numește acum “euroscepticism".
Mihai Giurgea, 2012: "Oamenii au început să-şi dea seama că societatea trebuie condusă nu de popor, ci de un sector privat puternic. Minciunile penibile ale bătrânilor politruci nu mai țin – decât poate la popoare inferioare, cerșetoare, socialiste. Ca grecii sau, poate, românii. Dar aceste popoare vor fi șterse din istorie. Cadavrul lor deja a început să miroasă."
Mihai Giurgea, 2014: "Îmi convine şi că România a devenit colonie germană: că sub conducere românească, m-au furat cu toții 20 de ani!"
Mihai Giurgea, 2014: "România NU MAI E sub controlul politicienilor români. România nu mai e nici măcar sub controlul poporului român (lucru care pe mine, personal, mă bucură foarte tare!). România e condusă în clipa asta dintr-un oraş numit Washington. Nu din oraşul Bucureşti."
Mihai Răzvan Ungureanu, 2012: "Există o preocupare privind modul în care politicile europene pot fi puse sub semnul întrebării la nivelul executivelor şi parlamentelor naţionale de expresia politică a xenofobiei, a parohialismului politic, de atitudini antidemocratice, într-un cuvânt de atitudini antieuropene. Şi preşedintele Consiliului, şi eu considerăm că este nevoie de o dezbatere care, tehnic, poate fi legată de lucrările unui Consiliu European, antrenând factori politici de înaltă decizie, asupra valorii ideii europene şi a modului în care ne raportăm la aceasta".
Mihai Răzvan Ungureanu, 2012: "Istoria statelor are o doză mare din lupta pentru supraviețuire, în timp ce istoriile imperiilor sunt mult mai liniștite. Nu sugerez prin aceasta că trebuie să dezvoltăm o nostalgie față de imperii, dar este vizibil că mecanismele din interiorul acestora au fost puse în acțiune sub conceptul comun care este Uniunea Europeană".
Mihai Răzvan Ungureanu, 2012 (interviu Al Jazeera):
David Frost: Este, într-adevăr, extrem de interesant. Dar ce părere aveţi despre Germania? Simţiţi uneori că Germania are cam prea multă putere în Europa, sau chiar aşa şi este?
Mihai Răzvan Ungureanu: Germania este unul dintre cei mai importanţi parteneri ai României în cadrul Uniunii Europene, este una dintre principalele destinaţii ale experţilor români. Eu, însumi, am crescut într-o cultură germană şi mă mândresc cu acest lucru, deci sunt foarte fericit să văd că Europa se sprijină pe umerii Germaniei, pe umerii Franţei, sau ai Marii Britanii, de asemenea - şi aş putea acum cita aşa toţi cei 27 de membri ai Uniunii Europene. Deci nu pot să fac în nici un caz vreun comentariu sau să trag vreo concluzie.
Mihai Răzvan Ungureanu, 2012: "Istoria statelor are o doză mare din lupta pentru supraviețuire, în timp ce istoriile imperiilor sunt mult mai liniștite. Nu sugerez prin aceasta că trebuie să dezvoltăm o nostalgie față de imperii, dar este vizibil că mecanismele din interiorul acestora au fost puse în acțiune sub conceptul comun care este Uniunea Europeană".
Mihai Răzvan Ungureanu, 2012 (interviu Al Jazeera):
David Frost: Este, într-adevăr, extrem de interesant. Dar ce părere aveţi despre Germania? Simţiţi uneori că Germania are cam prea multă putere în Europa, sau chiar aşa şi este?
Mihai Răzvan Ungureanu: Germania este unul dintre cei mai importanţi parteneri ai României în cadrul Uniunii Europene, este una dintre principalele destinaţii ale experţilor români. Eu, însumi, am crescut într-o cultură germană şi mă mândresc cu acest lucru, deci sunt foarte fericit să văd că Europa se sprijină pe umerii Germaniei, pe umerii Franţei, sau ai Marii Britanii, de asemenea - şi aş putea acum cita aşa toţi cei 27 de membri ai Uniunii Europene. Deci nu pot să fac în nici un caz vreun comentariu sau să trag vreo concluzie.
Mihai Tudose, 2017: "La prima vizită la Bruxelles, în prima săptămână de mandat, asta am stabilit: suntem parte în Uniunea Europeană, ne place să fim acolo, ne-am dorit să fim acolo, suntem fericiți când luăm miliarde de euro de la UE, hai să-i respectăm măcar. Și a-i respecta, din punctul meu de vedere, înseamnă a-i informa cu ceea ce facem, să afle de la noi. Se întâmplă ceva pe zona de Educație, e în regulă, ministrul Educației se duce frumos până la comisarul de profil și-i spune: uite ce facem noi aici. Ca să afle de la noi, să știe și el ce se întâmplă, pe coeziune, pe Muncă. Nu vi se pare o normalitate lucrul acesta? Într-un domeniu atât de sensibil ca justiția nu vi se pare normal ca înainte să apară în spațiul public din România, mai ales pe surse, trunchiat, ca oamenii să știe exact despre ce este vorba, să le explicăm?"
Mihnea Motoc, 2011: "Niciuna dintre ţările UE nu ar fi putut evita singură colapsul. Cred, aşadar, că cine vorbeşte despre dezintegrarea UE este imoral".
Mircea Coșea, 2002: "În cartea de care vă spuneam, pe care nu am mai publicat-o, aminteam de mitul “industriei constructoare de mașini”. Vreau să spun că acest mit s-a perpetuat și există și astăzi într-o formă foarte periculoasă, care este, așa cum spuneau colegii mei, un fel de asimetrie sau defazare față de Europa. E vorba de “Fabricat în România”, care a apărut acum, sub o formă atemporală și absolut condamnabilă, prin pancarte care spun: “Vreți să aveți locuri de muncă ? Cumpărați în România!”. Toate acestea sunt anti-europene, anti-globalizare, anti-orice. Mitul, îmbrăcat într-o altă formă, dă românilor speranța că într-adevar noi putem să creăm, așa cum Ceaușescu spunea, “de la creioane până la reactoare”, dar nimeni nu și-a pus problema calității și a costurilor unor diversificări a producției. Este un mit care face rău și care este foarte grav, pentru că e o perversitate față de așa numita clasă muncitoare".
Mircea Diaconu, 2014 - semnează "Manifestul Spinelli" (al doilea europarlamentar din România care-l semnează, după Renate Weber).
Mircea Geoană, 2011: "Pentru România semnalul e clar, chiar dacă deciziile de astăzi se aplică statelor care se află în zona euro. Datoria noastră este să ne însușim aceste măsuri, chiar și în lipsa sancțiunilor. Nu mai avem voie să ne jucăm cu raportările de creştere economică la hectar şi nu mai putem să vindem gogoşi europenilor. Creşterea economică pe care o anunţăm trebuie să fie reală, nu rezultatul unor încercări de a linişti cetăţenii. Nu mai merge să anunţi o creştere de 1,8% pentru ca apoi să te trezeşti că ea este sub 1%. Nu mai merge să vii în Parlament cu orice fel de buget pentru ca apoi să vii cu rectificări bugetare sau cu decizii fiscale care să-ţi dea peste cap tot planul. Europa ne cere predictibilitate şi vrea să ne controleze dacă ne ţinem de ţinte, nu ne mai crede pe cuvânt. De fapt, nu mai crede pe nimeni pe cuvânt".
Mircea Geoană, 2012: "Aşa cum spuneam şi anul trecut, cred că dreapta democratică trebuie să-şi asume rolul său într-o nouă alianţă reîntărită cu stânga împotriva unor pericole reale şi să evite astfel împreună un eşec major al modelului european, din care să piardă toata lumea. Nu sugerez omogenitate ideologică, ci o compeţitie cu reguli şi cu un teren neutru, esenţial pentru o bună societate democratică."
Mircea Toma, 2012: "Faptul că a intervenit UE eu consider că a intervenit instanța superioară, cu autoritatea cu care are dreptul să intervină cu niște argumente juridice care există în acordul de aderare. Acordul de aderare înseamnă o parțială renunțare la suveranitate, să nu uităm. Constituția nu a fost suficient modificată ca să cuprindă acest lucru, România nu este un stat integral independent, noi ne-am asumat să fim parțial dependenți de o familiei europeană, deci să respectăm relația cu UE”.
Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economică transformă identitatea națională în identitate europeană."
Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."
Monica Macovei, 2011: "Cel puţin începând cu planul financiar, bugetar, fiscal trebuie luate decizii unice. Nu poţi să continui cu decizii şi interese reprezentând 27 de state membre care pot fi diferite una de alta şi care să apere interesul Uniunii ca Uniune. Nu se poate. Trebuie unificate şi înseamnă să dai o parte din suveranitate, să încredinţezi această decizie Comisiei Europene, ca să poată să fie luată rapid şi în interesul Uniunii. Trebuie să convingi pe toata lumea - aici nu vorbesc de români. Românii vor cât mai multă Uniune Europeană, vor să jucăm după regulile lor şi nu după regulile din România. Pentru români e rezolvată: vrem să se decidă la Bruxelles cât mai mult".
Monica Macovei, 2013 (despre rolul europarlamentarilor): “Părerea mea este că suntem aici pentru a face să progreseze Uniunea Europeană ca entitate, şi nu pentru a apăra menţinerea sistemelor noastre naţionale”.
Monica Macovei, 2015: " În ceea ce mă priveşte e foarte clar că menţin poziţia ca România să fie tot mai integrată în Uniunea Europeană. Problema este cum va arăta Uniunea Europeană peste câţiva ani de zile. Noi avem nevoie de Uniunea Europeană. Nu sunt defel eurosceptică. Eu cred că dacă în România facem un sondaj, oamenii vor spune în mai mare măsură că doresc ca legislaţia să fie adoptată în Parlamentul European şi nu în Parlamentul naţional şi voi urma această dorinţă a lor şi pentru asta mă voi lupta în continuare."
Monica Macovei, 2016: "Eu aş vedea obiectivul acela pe termen lung, de a crea Statele Unite ale Europei, chiar ca o soluţie practică pentru criza de acum. Cu cât ne-am uni mai mult acum, am face armată rapid, am investi în industriile de apărare (domeniu care în România a fost total distrus), ne-am apăra mai bine împotriva atacurilor. Și împotriva jihadismului, şi împotriva Federaţiei Ruse, şi împotriva oricărui alt pericol. Ar fi o soluţie acum să facem asta, dar nu văd toţi ca mine lucrurile astea. Eu încerc să-mi conving colegii, dar… Visul Statelor Unite ale Europei rămâne un vis, rămâne un obiectiv pentru mine şi pentru alţii, dar în acest moment, dacă suntem realişti, obiectivul imediat este să ţinem Uniunea Europeană împreună, să nu se rupă".
Mugur Isărescu, 2011: "Ştim că nu avem dreptul să ratăm, tocmai acum, şansa pe care România o are – trecerea la euro. Ţara noastră va fi însă nevoită să-şi comprime timpul dezvoltării. Banca Naţională a menţinut obiectivul trecerii la euro în 2015 şi acţionează în sensul îndeplinirii lui. Iar la BNR funcţionează cu bune rezultate un larg comitet specializat de pregătire a trecerii la euro. Existenţa viziunii şi a visului creării Uniunii Europene a produs mari beneficii. Ea a făcut din Europa o economie puternică la nivel mondial şi, ca sa-l citez pe Romano Prodi, a adus pace după secole de conflicte. Graniţele au dispărut treptat, iar oamenii au început să se simtă aparţinând unui spaţiu mai mare decât propria lor ţară. Determinarea noastră pentru intrarea în zona euro reflectă şi încrederea noastră în proiectul euro. Această încredere se manifestă într-o perioadă în care datoriile publice şi deficitele celor mai multe ţări din zona euro sunt nesustenabile".
Mugur Isărescu, 2013: "Este în interesul României să intre în Uniunea Bancară în primul rând pentru faptul că trei pătrimi din activele bancare totale din România se află în bănci sau entităţi financiare care au drept capital preponderent bănci din zona euro. Aceste bănci mai deţin două treimi din capitalul întregului sistemului bancar. În consecinţă, participarea la Uniunea Bancară vine în concordanţă cu interesul naţional al României."
Neagu Djuvara, 2011: “Vă garantez că în cel mult cincizeci de ani un român ajunge prim-ministru al Europei”
Rep.: Și s-a transmis din generație în generație talentul ăsta?
N.D.: Domnule, culmea culmilor, s-a transmis așa de bine încît țărănoii care sînt acum la putere au reluat din dibăcia boierilor care o aveau din tată în fiu de șase sute de ani. Dacă Europa funcționează din ce în ce mai bine, eu vă garantez că în cincizeci de ani președinte al Uniunii Europene ajunge un român.
Rep.: Dar noi sîntem o țară mică, nu prea contăm…
N.D.: Da, dar să știți un lucru, nu va fi o supremație a celor mai mari puteri, Germania, Franța, Marea Britanie. Va putea fi ales președinte sau premier al UE tocmai cineva dintr-o țară mică. Franțuzul n-o să vrea să fie un neamț, neamțul n-o să vrea să fie un franțuz, italianul n-o să vrea să fie un spaniol. Dar un românaș, un ceh, un polonez va fi admis."
Neagu Djuvara, 2015: "Liniștea mea sufletească este că nu mai există națiuni în Europa. Noi nu vom mai fi români, ungurii nu vor mai fi unguri, polonezii nu vor mai fi polonezi, toată lumea va fi european, și nu numai european, ci un european americanizat, fiindcă pecetea americană, științele moderne – internet, telefon - au măturat diferențele dintre popoare. Așa că nu mai am nicio îngrijorare că noi nu mai suntem români. Noi suntem europeni. Și niște europeni supuși influenței americane."
Ninel Peia, 2013: "Poate ar trebui să încercăm aşa: Statele Unite ale Europei (SUE), respectiv, transformarea Uniunii Europene într-o federaţie de state-naţiune (o republică constituţională federală, în esenţă), fiecare cedând suveranitatea autorităţilor de la Bruxelles şi Strasbourg. Pe scurt, asta merge, avem un model, avem ceva ghizi calificaţi, am putea avea o ţintă mai uşor şi mai rapid de atins."
Norica Nicolai, 2013: "Dincolo de orgoliile naționale, cred că ar trebui să existe un orgoliu european. Nu este important câte steaguri sau ce steaguri vor fi la bordul navelor noastre de acțiune. Este important să existe acțiune, iar ea să fie eficientă și corentă. Din punctul meu de vedere, coeziunea europeană înseamnă și politică de coeziune în materie de securitate. Dacă vrem să fim un real partener în asigurarea securității globale, atunci va trebui obligatoriu să reacționăm împreună."
Ovidiu Nahoi, 2016 (printre iniţiatorii unui apel, "Să ne salvăm Europa!"): "Trebuie să depăşim cadrul strict naţional şi să construim un soclu politic cu adevărat european care să poată înfrunta provocările mondializării, ale modernităţii şi o democraţie renovată printre altele şi prin alegerea directă a conducătorilor Uniunii. Europa este ţara noastră, nu poate exista viitor fără o uniune politică şi fără construcţia unui nucleu dur în jurul unui Stat Unic European. Suntem gata."
Partidul Mişcarea Populară, 2013 (Program Politic): "Europa este identitatea noastră culturală moștenită și afirmată istoric. Nu poți fi colonia propriei identități: vom afirma răspicat identitatea noastră națională inseparabilă de cea europeană. Vom promova identitatea noastră națională în complementaritate cu cea europeană, la fel de veche și de autentică. Aderarea României la UE este ireversibilă; România va continua integrarea și coeziunea, inclusiv prin aderarea la spațiul Schengen și moneda euro. Vom combate cu idei și argumente defetismul, batjocura valorilor naționale și europene, sau cultul subvalorii."
P.D.L., 2012: "Este nevoie ca Europei să-i fie prezentat un nou plan, care să-i ghideze dezvoltarea viitoare. Trebuie să fie clar pentru toţi că uniunea monetară nu poate supravieţui fără o uniune fiscală, care să ducă spre o integrare mai amplă şi mai largă. Acest plan trebuie acceptat şi de populaţie. El trebuie explicat clar şi arătat drept o cale de dezvoltare spre o societate liberă şi cu instituţii transparente. Chestiunea integrării europene va reprezenta tema faţă de care se vor poziţiona partidele politice din Europa în acest început de secol XX. Se vor crea două fronturi: pro şi contra integrării. Este important ca frontul pro să se constituie într-o coaliţie capabilă să învingă actorii contra."
Petre Guran, 2005: "Națiunea română va fi istorie iar BOR o sectă de provincie" (articol în ziarul Ziua): "Dacă în urmă cu 127 de ani poporul român se arăta dispus să plătească cu sânge pe câmpul de luptă suveranitatea politică a statului care îl reprezenta, astăzi același popor, în marea sa majoritate, se arată pregătit să pună capăt acestei suveranități în numele unei noi aventuri istorice. De facto, suveranitatea statului român a intrat într-un declin accelerat cu începutul celui de-al doilea război mondial, dar abia astăzi din proprie voință statul român se pregătește să renunțe de jure la o parte însemnată din formele suveranității națiunii române și este foarte probabil să renunțe cu desăvârșire la ideea de suveranitate națională dacă proiectul de federalizare europeană se va impune în noua structură politică a Uniunii Europene, o dată cu adoptarea constituției de către popoarele membre. Poporul român va fi parte a acelui mare popor european, care va fi însărcinat într-un viitor apropiat instituțiile politice ale Europei cu prerogativele suveranității culese de la fiecare stat național în parte. Aceasta înseamnă adoptarea unui sistem de valori, în care națiunea nu mai are vocația de a întemeia o putere politică. Oricum am cântari și interpreta decizia românilor de a da suveranitatea națională pe solidaritatea politică și economică a familiei europene, aceasta este un fapt, iar concluzia cea mai simplă este că suveranitatea națională nu mai reprezintă un concept politic activ nici măcar pentru carpato-danubiano-ponticii etern întârziați ai istoriei. Așadar, ce serbează Biserica națională? Aparent, desavârșirea instituțiilor necesare existenței naționale absolut independente. Dar în mai puțin de doi ani națiunea politică română va fi istorie, peste mai puțin de zece, Bucureștiul, sediul unei autorități proconsulare, iar peste mai puțin de treizeci, Biserica Ortodoxa Română o obscură sectă într-o provincie tot atât de vag identificată pe hartă ca și astăzi. Iată o previziune politică ce poate da subiectul unei discuții palpitante la un pahar de șampanie cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de patriarhie".
Petre Roman, 2002: "O mică corectură: 2007 nu este o dată fixată de către Comisia Europeană, ci de către guvernul României. Am făcut lucrul acesta ca ministru de externe, spunând, în ianuarie 2000, că România va fi gata pentru integrare la 1 ianuarie 2007. A fost o răspundere mare pe care mi-am asumat-o, cu calculele necesare, punând în balanță pro și contra și adoptând un termen stimulativ, deci mai degrabă un pic optimist".
Petre Roman, 2013: "În ultima vreme în Europa se răspândește o îndoială cu privire la destinul comun al țărilor europene. Cred că este un sentiment profund greșit. Unul dintre marii oameni ai Europei, Nicolae Titulescu, spunea că "soarta este opera celor tari și scuza celor slabi". Retrogradarea Europei într-un ansamblu fărâmițat de state cu vocație națională, dar putere nesemnificativă în lumea globalizată a marilor puteri economice și militare este obiectivul unor politicieni slabi, capabili de populism, dar incapabili de construcție. Îmbrățișarea Europei luminilor și democrației este calea mântuirii de petele negre din istorie, de întunecimea fatalismului și mlaștina corupției."
Petru Dumitriu, 2002,(interviu: "Eu propun federalizarea României"):
- Domnule Petru Dumitriu, am auzit o teză a dv. privind "federalizarea" României (teză care v-a atras şi o anume răceală din partea unei importante redacţii literare bucureştene). În ce constă această idee?
- E simplu. Eu propun să se facă un parlament la Iaşi, unul la Cluj, unul la Craiova, unul la Timişoara şi unul (al Munteniei) la Bucureşti sau Tîrgovişte, plus cel naţional la Bucureşti. Ăsta e sistemul american, sistemul elveţian, sistemul german. Şi eu văd că America e ţara conducătoare a omenirii azi!
- Adică să facem "landuri"...?
- Sau cantoane, ca-n Elveţia. Dar de ce "landuri"? "Ţări": Ţara Ardealului, Ţara Moldovei...
- Riscante opinii.
- De ce riscante? Ce, o să se rupă-n bucăţi? Ce, sînt tîmpiţi?
P.n.L. şi P.S.D. propun (2010) o modificare complexă a Constituției în toate domeniile în care Legea fundamentală trebuie corectată și pusă în acord cu Constituția UE. Cele două partide consideră că sfârșitul anului 2011, începutul anului 2012 ar constitui termenul până la care noua lege fundamentală ar trebui finalizată.
PnL, 2014 - pe noua siglă apare cercul celor 12 stele, simbolul UE.
P.R.M., 2007: Parlamentarii PRM, sfătuiţi să se "abţină" la votul privind staţionarea trupelor americane în România. Argumentele PRM pentru această decizie sunt acelea că în Europa Unită, a anului 2007, nici un Parlament naţional nu votează pentru aducerea unor trupe străine pe teritoriul ţării sale, mai ales dacă e vorba de trupe de pe alte continente.
P.S.D. Belgia, 2011: MANIFEST POLITIC PENTRU O EUROPĂ FEDERALĂ - O iniţiativă a Forumului Permanent al Societăţii Civile Europene
Forumul face apel la o idee de Uniune care este diferită de cea practicată de guvernele Statelor Membre. În special cu privire la Europa Mediteraneana şi de Est, Uniunea trebuie să mai vadă încă o dată (să revizuie) politicile de vecinătate. Trebuie sa creem noi legături cu “societatea civilă” care se „trezeşte” din ce în ce mai mult în ţările menţionate şi care speră în democratizarea instituţiilor. Deja prin 2006 Forumul sugera ca UE să co-fondeze, împreună cu ţările din jurul Mării Mediterane, Mării Negre şi Mării Caspice, o Alianţă a Celor Trei Mări, inspirată dealtfel şi din precedenta ECSC (Comunitatea Cărbunelui şi a Oţelului) şi de Procesul Helsinky.Luându-se în considerare insuficienţele Tratatului de la Lisabona, ar fi indicat să se revizuie fundamentele Uniunii, angajându-ne în dezbateri vaste în cadrul societăţii europene, în toate Statele Membre, pentru un Proces Constitutional European, care să răspundă aşteptărilor cetăţenilor europeni cu privire la democraţie, nevoilor epocii în care trăim, pentru a putea face faţă crizei multiforme actuale şi rolului Uniunii Europene în lume. În acest cadru, Forumul a decis să lanseze o dezbatere asupra metodei şi o agendă, care vor sta la baza acestui proces constituţional.Forumul Permanent al Societatii Civile Europene este convins de necesitatea de a inventa, prin dezbatere democratică şi respectând persoanele şi culturile, O Nouă Formă de Federalism la nivel de continent, adaptată la diversitatea europeană şi consolidându-i unitatea.
Radu Bălănescu (Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România, la gala MLNR), 2019: "Vin încărcat de optimism, în sfârșit societatea românească promovează dialogul, promovează prin factori decidenți extremi de importanți un pact pentru o cale europeană, pentru că România face parte din Europa și noi trebuie să promovăm cu toții acest lucru".
Radu Carp, 2011: "Întotdeauna statele aflate la periferie sunt avantajate de un model federal fiindcă ele capătă o putere de decizie pe care altfel nu o au. Nu este o surpriză. Germania a vrut mereu să capteze interesul periferiei şi o poate face printr-o construcţie de tip federal. În general, ideile care vin din partea Germaniei nu sunt idei nedemocratice sau care nu pot fi puse în aplicare. Sunt idei care merg în direcţia unei guvernanţe fiscale şi nu uneia politice".
Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".
Radu Duda, 2003 (după acceptarea funcţiei de Reprezentant Special al Guvernului României): "Noile forţe care se adaugă construcţiei europene înseamnă un aport pe termen lung, în ciuda unor necesităţi imediate de redistribuire a bunăstării pe un spaţiu mai extins. Europenii secolului XXI, care înţeleg utilitatea proiectului continental, trebuie să-şi depăşească frustrările şi să realizeze că loialitatea lor se va îndrepta, pe viitor, atât către pământul strămoşilor lor şi valorile nepreţuite ale acestuia, cât şi către Noua Europă. Produsul instituţional numit Biroul Reprezentantului Special are toate coordonatele necesare pentru a participa la constructia Europei de mâine: imaginaţie, creativitate, responsabilitate, o atitudine bazată pe implicare personală, optimism, hotărâre şi perseverenţă şi în plus, simbolul numit "familie". O Familie istorică, detaşată de interese politice, care participă la ridicarea unei Europe Noi, la consolidarea familiei europene".
Renate Weber, 2011 ("Cum ar arăta, de fapt, Statele Unite ale Europei? – cu o singură armată, un singur sistem fiscal, o limbă comună?"):
UE este o construcţie unică în lume, cu o evoluţie proprie. Şi-a creat propriile reguli şi instituţii pe măsură ce voinţa politică de integrare a devenit mai puternică. De aceea cred că e greşit să gândim mecanicist la o eventuală construcţie "Statele Unite ale Europei", ca la o federaţie despre care citim în cărţi de drept constituţional sau de ştiinte politice. Nici modelele existente azi în lume nu sunt relevante. Până unde ar merge integrarea e o chestiune secundară cât timp voinţa politică pentru adâncirea ei ar exista.
Roberta Anastase, 2011 : "Propunerea președintelui Traian Băsescu privind realizarea Statelor Unite ale Europei este bună, care se suprapune peste viziunea părinților Europei. Încă din momentul în care a fost construită Uniunea Europeană, acest concept era unul diferit faţă de cel al Consiliului Europei, Consiliul Europei fiind mai degrabă văzut ca un concept interguvernamental, în timp ce părinţii fondatori ai UE au văzut această construcţie ca şi Statele Unite. Toate evoluţiile ulterioare ale UE au fost în acest sens cu paşi mai mici sau mai mari. Astăzi, în mod evident, contextul este cel care poate să favorizeze accelerarea acestui proces şi ne arată că e nevoie de o politică integrată şi omogenă la nivel european."
Sabin Gherman 1998 (manifestul "M-am săturat de România"): "Dacă regret ceva, acum la treizeci de ani, e că m-am născut aici, că fac parte din cei ce au învățat pe la școli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecție continuă în fața istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o dată dovada virilității, noi, care în timpul invaziilor ne ridicam poalele în cap și fugeam în păduri, noi, care leșinam prin sălile unde se hotăra istoria, noi, care astăzi ne scremem pentru o bucată de pîine și nu mai știm ce șmechereli să mai inventăm. Ăștia sîntem, peticiți în cur, rupți în coate; intrăm în istorie ca-ntr-o infectă crîșmă de cartier. Între două ghiorăituri și-o înjurătură, poporul (boborul, domnilor), vorbește bățos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre "trăiască și-nflorească Moldova, Ardealul și Țara Românească". Și - iarăși - un ghiorăit victorios. M-am săturat să-mi fie rusine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun ca sînt din Transilvania. Altă țară. Altra paese. Other country. L'autre pays. [...] Niște oameni au făcut Unirea de la 1918. Alții sperau într-o confederație de tip helvetic, împreună cu Ungaria, Cehia și Austria. Alții, ca Slavici, au spus că unirea Transilvaniei cu România e o porcărie și au făcut pușcărie. Acum se vede ce-a ieșit. Seriozitatea, eleganța, disciplina - atribute ale Ardealului - au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizatia semințelor de bostan. Era o șansă pentru România să se unească cu Transilvania, să învețe cîte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost așa; România a înghițit Transilvania - de aceea din trei in trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde.[...] În rest, zile bune - m-am săturat de România, vreau Transilvania mea".
Sabina Fati, 2012: "Orice discuţie despre autonomia teritorială sau şi mai rău despre ipotetica federalizare a ţării îi face pe politicienii români, chiar şi pe cei mai raţionali, să se radicalizeze, fiindcă mitul statului unitar, sedimentat de propaganda ceauşistă a fost cultivat permanent după căderea comunismului. Aproape 20 de ani la rând rapoartele publice ale SRI menţionau astfel de pericole, fără să explice, însă care ar fi fost consecinţele ultime ale unor dezbateri pe această temă, mai cu seamă că în Europa există o tradiţie federalistă, iar Elveţia, Austria sau Germania funcţionează destul de bine."
Sebastian Bodu, 2011: "Probabil că acest mecanism de adoptare semi-automată a unor decizii, prin creşterea fortei executivului comunitar şi transferarea de atribuţiuni de la Consiliu (care s-a opus iniţial acestui mecanism), reprezintă cea mai mare realizare a acestui pachet legislativ, reprezintă un pas înainte către o uniune politică, cel puţin în ceea ce priveşte politica bugetară".
Sebastian Vlădescu, 2012: "Problema nu este rezolvată pentru că leaderii Europei sunt incapabili. Există un singur leader european care în momentul de faţă are un program care este vechi al acelei ţări europene, unul de conducere al Europei, de leadership european. Această bătălie va trebui să se lămurească, va trebui să se introducă un sistem în care banii colectaţi de la cetăţeni să fie folosiţi într-un mod cât mai eficient şi cât mai în folosul cetăţenilor. Astăzi pare imposibil ca statele să aibă o politică fiscală şi bugetară comună, iar mie, ca fost ministru de finanţe, mi se pare banal să avem o politică fiscală şi bugetară comună, pe care o avem într-o oarecare măsură pentru 1% din bugetul european. Să trecem de la 1% la 10% în următorii 5 ani şi de la 10% la 22-23% cât este bugetul federal american în momentul de faţă nu mi se pare o problemă".
Sever Voinescu, 2012: "Am văzut că există opinii diferite în PSD în legătură cu tratatul de stabilitate, unii sunt pro, alţii sunt contra. Important însă este ca ei să înţeleagă importanţa acestui tratat şi faptul că acesta trebuie semnat la 1 martie. În această dimineaţă, PSD a formulat două condiţii pentru semnarea protocolului. În ultima vreme, socialiştii produc numai condiţii. Preşedintele Traian Băsescu a fost unul dintre cei care au militat pentru o Europă unită, pentru un tratat care să nu se refere doar la ţările din zona Euro. Ar fi ridicol să mai avem acum dubii dacă trebuie semnat acest tratat".
Sever Voinescu, 2019: "Îmi dau bine seama că o Românie desprinsă de Uniune sau o Uniune mai slabă cu România în interior ar fi, pentru mine și pentru cei din jurul meu, scenarii de coșmar. Încercînd să-mi exersez luciditatea pe cît pot, văd așa: dacă acest popor român al meu, cu suma lui de defecte și calități, ajunge să fie deplin suveran în propria noastră țară va fi o nenorocire, înainte de toate, pentru noi înșine. Dezastrul pentru România ar fi să încapă exclusiv pe mîna românilor! Dacă vrem să trăim cît de cît în siguranță și cît de cît în prosperitate, nu o putem face decît în interiorul UE, supunîndu-ne regulilor UE. [...] În condițiile lumii românești, este imposibil să fii conservator și să vrei să ieșim din UE. Pentru simplul motiv că un conservator știe că suveranitatea nu este un scop, ci un mijloc. Un conservator știe că scopul unei națiuni este prezervarea și prosperitatea. Suveranitatea este doar un mijloc – mă ajută sau nu să ating scopul? Lucid, lucid pînă la durere, răspunsul meu este că poporul român, așa cum este el acum, nu este capabil să folosească suveranitatea în scopul prezervării și creșterii prosperității sale."
Silviu Prigoană, 2011 (este de acord cu eliminarea caracterului naţional al statului, susţinută de UDMR): "Acest lucru se întâmplă în toate statele europene. În toate constituţiile ţărilor care au aderat la spaţiul comunitar este eliminată această poveste. Acum intrăm în comunitatea europeană şi vom fi statele europene, aşa cum există Statele Unite al Americii, asta se doreşte de fapt şi caracterul naţional trebuie să dispară, va fi naţionalitate europeană. Ei sunt americani punct şi noi trebuie să fim toţi europeni punct, fără graniţe, fără Kosovo, fără mutat graniţe mai la Braşov sau mai la Oradea".
Silviu Sergiu, 2007 ("Televiziunile au aruncat în derizoriu intrarea în UE"): "Marea schismă din noaptea dintre ani a fost mai importantă decât marea unire cu Europa. Întrebările "vitale pentru naţiune" au fost "cine a fost fluierat mai abitir: Băsescu sau Tăriceanu?", "de ce s-au organizat două revelioane şi nu unul?", "cine a fost înconjurat de mai mulţi oficiali europeni: preşedintele sau premierul?".
Silviu Sergiu, 2013 ("Ne vor lua maghiarii Ținutul Secuiesc? Dacă vor putea, da!"): "România poate pierde Ținutul Secuiesc doar dacă NATO și UE vor înceta să existe. Atunci nu va mai conta, pentru că țara noastră se va întoarce în zona gri a Europei în care a mai fost, și va fi în pericol să-și piardă integritatea teritorială cu totul. Ar mai fi de reținut un lucru: Europa viitorului va fi o Europă a națiunilor, dacă acest proiect va supraviețui mult timp de acum încolo. Va fi o Europă unitară politic (ar fi de dorit sub forma Statelor Unite ale Europei), în care granițele statelor- națiune nu vor mai conta [...]."
Sorin Ilieşiu, 2011 (scrisoare deschisă către Putin şi Medvedev, adresată prin Ambasada Rusiei): "Excelenţele voastre, Europa unită – care trebuie să cuprindă şi Rusia – nu se poate construi pe urmele celui mai criminal pact din istorie. Rusia trebuie să devină vârful de lance al dreptăţii şi al adevărului".
Sorin Ioniţă, 2019: "Şanse minime, la ce prevede acum Tratatul UE. Dar ziceţi voi, n-ar fi mişto să putem delega justiţia unei confederaţii democratice "enhanced EU", ca atribuţie supranaţională? Să avem judecătorii şi tribunale în ţară, dar Curte Suprema la nivel comunitar, inclusiv cu judecători şi procurori români ataşaţi. N-aţi dormi mai liniştiţi, inclusiv cu PSD la guvernare, atunci când câştigă alegerile? Din partea mea, n-are decât să guverneze cine vrea norodul, atâta timp cât garanţia aplicării legilor şi statului de drept ar fi o funcţie la nivel confederal, în care să avem şi noi o voce, dar nu 100%. A, şi moneda euro, bineînţeles. Dreamland. Hai să vedem: cine îmi promite să se bată pentru asta până la sfârşitul vieţii lui, ia votul meu la PE în mai".
Sorin Roşca-Stănescu, 2010: "Din păcate, niciuna dintre administraţiile de la Bucureşti nu a dezvoltat şi nu şi-a consolidat relaţiile cu China. Chiar şi în cadrul Parteneriatului Euro-Atlantic, de multe ori noi i-am dezamăgit pe europeni, în favoarea Statelor Unite. Începând din 2011, şansa Bucureştiului este de a merge loial, împreună cu partenerii europeni, cât mai aproape de China."
Sorin Roșca-Stănescu, 2012: "Ca atare, printr-o viitoare uniune noi trebuie să câștigăm ceea ce am pierdut. Ceea ce am dat sau ceea ce ni s-a luat. Noi trebuie să primim asigurări că vom intra în randul statelor europene cu o economie și cu un nivel de trai performante. A doua realitate derivă din analiza intențiilor polilor de putere UE. Și, în primul rand, a intențiilor Germaniei. Dacă Germania vrea consolidare și integrare prin austeritate, atunci ea se va prăbuși în sine și va prăbuși UE. Dacă, dimpotrivă, Berlinul vrea dezvoltare și investiții, atunci da, avem ce căuta în federație."
Sorina Plăcintă, 2012: "Am fost încă de la început susținătoarea ideii de modernizare a felului în care suntem organizați. Am moștenit județele în forma lor actuală de la Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu ”înnoirile” aduse de Ceaușescu la începutul anilor 70. E rușinos să cultivăm această hărțulie veche, ineficientă, mâncătoare de fonduri și generatoare de două dintre cele mai grave boli ale statului: corupția și birocrația !"
UE este o construcţie unică în lume, cu o evoluţie proprie. Şi-a creat propriile reguli şi instituţii pe măsură ce voinţa politică de integrare a devenit mai puternică. De aceea cred că e greşit să gândim mecanicist la o eventuală construcţie "Statele Unite ale Europei", ca la o federaţie despre care citim în cărţi de drept constituţional sau de ştiinte politice. Nici modelele existente azi în lume nu sunt relevante. Până unde ar merge integrarea e o chestiune secundară cât timp voinţa politică pentru adâncirea ei ar exista.
Roberta Anastase, 2011 : "Propunerea președintelui Traian Băsescu privind realizarea Statelor Unite ale Europei este bună, care se suprapune peste viziunea părinților Europei. Încă din momentul în care a fost construită Uniunea Europeană, acest concept era unul diferit faţă de cel al Consiliului Europei, Consiliul Europei fiind mai degrabă văzut ca un concept interguvernamental, în timp ce părinţii fondatori ai UE au văzut această construcţie ca şi Statele Unite. Toate evoluţiile ulterioare ale UE au fost în acest sens cu paşi mai mici sau mai mari. Astăzi, în mod evident, contextul este cel care poate să favorizeze accelerarea acestui proces şi ne arată că e nevoie de o politică integrată şi omogenă la nivel european."
Sabin Gherman 1998 (manifestul "M-am săturat de România"): "Dacă regret ceva, acum la treizeci de ani, e că m-am născut aici, că fac parte din cei ce au învățat pe la școli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecție continuă în fața istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o dată dovada virilității, noi, care în timpul invaziilor ne ridicam poalele în cap și fugeam în păduri, noi, care leșinam prin sălile unde se hotăra istoria, noi, care astăzi ne scremem pentru o bucată de pîine și nu mai știm ce șmechereli să mai inventăm. Ăștia sîntem, peticiți în cur, rupți în coate; intrăm în istorie ca-ntr-o infectă crîșmă de cartier. Între două ghiorăituri și-o înjurătură, poporul (boborul, domnilor), vorbește bățos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre "trăiască și-nflorească Moldova, Ardealul și Țara Românească". Și - iarăși - un ghiorăit victorios. M-am săturat să-mi fie rusine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun ca sînt din Transilvania. Altă țară. Altra paese. Other country. L'autre pays. [...] Niște oameni au făcut Unirea de la 1918. Alții sperau într-o confederație de tip helvetic, împreună cu Ungaria, Cehia și Austria. Alții, ca Slavici, au spus că unirea Transilvaniei cu România e o porcărie și au făcut pușcărie. Acum se vede ce-a ieșit. Seriozitatea, eleganța, disciplina - atribute ale Ardealului - au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizatia semințelor de bostan. Era o șansă pentru România să se unească cu Transilvania, să învețe cîte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost așa; România a înghițit Transilvania - de aceea din trei in trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde.[...] În rest, zile bune - m-am săturat de România, vreau Transilvania mea".
Sabina Fati, 2012: "Orice discuţie despre autonomia teritorială sau şi mai rău despre ipotetica federalizare a ţării îi face pe politicienii români, chiar şi pe cei mai raţionali, să se radicalizeze, fiindcă mitul statului unitar, sedimentat de propaganda ceauşistă a fost cultivat permanent după căderea comunismului. Aproape 20 de ani la rând rapoartele publice ale SRI menţionau astfel de pericole, fără să explice, însă care ar fi fost consecinţele ultime ale unor dezbateri pe această temă, mai cu seamă că în Europa există o tradiţie federalistă, iar Elveţia, Austria sau Germania funcţionează destul de bine."
Sebastian Bodu, 2011: "Probabil că acest mecanism de adoptare semi-automată a unor decizii, prin creşterea fortei executivului comunitar şi transferarea de atribuţiuni de la Consiliu (care s-a opus iniţial acestui mecanism), reprezintă cea mai mare realizare a acestui pachet legislativ, reprezintă un pas înainte către o uniune politică, cel puţin în ceea ce priveşte politica bugetară".
Sebastian Vlădescu, 2012: "Problema nu este rezolvată pentru că leaderii Europei sunt incapabili. Există un singur leader european care în momentul de faţă are un program care este vechi al acelei ţări europene, unul de conducere al Europei, de leadership european. Această bătălie va trebui să se lămurească, va trebui să se introducă un sistem în care banii colectaţi de la cetăţeni să fie folosiţi într-un mod cât mai eficient şi cât mai în folosul cetăţenilor. Astăzi pare imposibil ca statele să aibă o politică fiscală şi bugetară comună, iar mie, ca fost ministru de finanţe, mi se pare banal să avem o politică fiscală şi bugetară comună, pe care o avem într-o oarecare măsură pentru 1% din bugetul european. Să trecem de la 1% la 10% în următorii 5 ani şi de la 10% la 22-23% cât este bugetul federal american în momentul de faţă nu mi se pare o problemă".
Sever Voinescu, 2012: "Am văzut că există opinii diferite în PSD în legătură cu tratatul de stabilitate, unii sunt pro, alţii sunt contra. Important însă este ca ei să înţeleagă importanţa acestui tratat şi faptul că acesta trebuie semnat la 1 martie. În această dimineaţă, PSD a formulat două condiţii pentru semnarea protocolului. În ultima vreme, socialiştii produc numai condiţii. Preşedintele Traian Băsescu a fost unul dintre cei care au militat pentru o Europă unită, pentru un tratat care să nu se refere doar la ţările din zona Euro. Ar fi ridicol să mai avem acum dubii dacă trebuie semnat acest tratat".
Sever Voinescu, 2019: "Îmi dau bine seama că o Românie desprinsă de Uniune sau o Uniune mai slabă cu România în interior ar fi, pentru mine și pentru cei din jurul meu, scenarii de coșmar. Încercînd să-mi exersez luciditatea pe cît pot, văd așa: dacă acest popor român al meu, cu suma lui de defecte și calități, ajunge să fie deplin suveran în propria noastră țară va fi o nenorocire, înainte de toate, pentru noi înșine. Dezastrul pentru România ar fi să încapă exclusiv pe mîna românilor! Dacă vrem să trăim cît de cît în siguranță și cît de cît în prosperitate, nu o putem face decît în interiorul UE, supunîndu-ne regulilor UE. [...] În condițiile lumii românești, este imposibil să fii conservator și să vrei să ieșim din UE. Pentru simplul motiv că un conservator știe că suveranitatea nu este un scop, ci un mijloc. Un conservator știe că scopul unei națiuni este prezervarea și prosperitatea. Suveranitatea este doar un mijloc – mă ajută sau nu să ating scopul? Lucid, lucid pînă la durere, răspunsul meu este că poporul român, așa cum este el acum, nu este capabil să folosească suveranitatea în scopul prezervării și creșterii prosperității sale."
Silviu Prigoană, 2011 (este de acord cu eliminarea caracterului naţional al statului, susţinută de UDMR): "Acest lucru se întâmplă în toate statele europene. În toate constituţiile ţărilor care au aderat la spaţiul comunitar este eliminată această poveste. Acum intrăm în comunitatea europeană şi vom fi statele europene, aşa cum există Statele Unite al Americii, asta se doreşte de fapt şi caracterul naţional trebuie să dispară, va fi naţionalitate europeană. Ei sunt americani punct şi noi trebuie să fim toţi europeni punct, fără graniţe, fără Kosovo, fără mutat graniţe mai la Braşov sau mai la Oradea".
Silviu Sergiu, 2007 ("Televiziunile au aruncat în derizoriu intrarea în UE"): "Marea schismă din noaptea dintre ani a fost mai importantă decât marea unire cu Europa. Întrebările "vitale pentru naţiune" au fost "cine a fost fluierat mai abitir: Băsescu sau Tăriceanu?", "de ce s-au organizat două revelioane şi nu unul?", "cine a fost înconjurat de mai mulţi oficiali europeni: preşedintele sau premierul?".
Silviu Sergiu, 2013 ("Ne vor lua maghiarii Ținutul Secuiesc? Dacă vor putea, da!"): "România poate pierde Ținutul Secuiesc doar dacă NATO și UE vor înceta să existe. Atunci nu va mai conta, pentru că țara noastră se va întoarce în zona gri a Europei în care a mai fost, și va fi în pericol să-și piardă integritatea teritorială cu totul. Ar mai fi de reținut un lucru: Europa viitorului va fi o Europă a națiunilor, dacă acest proiect va supraviețui mult timp de acum încolo. Va fi o Europă unitară politic (ar fi de dorit sub forma Statelor Unite ale Europei), în care granițele statelor- națiune nu vor mai conta [...]."
Sorin Ilieşiu, 2011 (scrisoare deschisă către Putin şi Medvedev, adresată prin Ambasada Rusiei): "Excelenţele voastre, Europa unită – care trebuie să cuprindă şi Rusia – nu se poate construi pe urmele celui mai criminal pact din istorie. Rusia trebuie să devină vârful de lance al dreptăţii şi al adevărului".
Sorin Ioniţă, 2019: "Şanse minime, la ce prevede acum Tratatul UE. Dar ziceţi voi, n-ar fi mişto să putem delega justiţia unei confederaţii democratice "enhanced EU", ca atribuţie supranaţională? Să avem judecătorii şi tribunale în ţară, dar Curte Suprema la nivel comunitar, inclusiv cu judecători şi procurori români ataşaţi. N-aţi dormi mai liniştiţi, inclusiv cu PSD la guvernare, atunci când câştigă alegerile? Din partea mea, n-are decât să guverneze cine vrea norodul, atâta timp cât garanţia aplicării legilor şi statului de drept ar fi o funcţie la nivel confederal, în care să avem şi noi o voce, dar nu 100%. A, şi moneda euro, bineînţeles. Dreamland. Hai să vedem: cine îmi promite să se bată pentru asta până la sfârşitul vieţii lui, ia votul meu la PE în mai".
Sorin Roşca-Stănescu, 2010: "Din păcate, niciuna dintre administraţiile de la Bucureşti nu a dezvoltat şi nu şi-a consolidat relaţiile cu China. Chiar şi în cadrul Parteneriatului Euro-Atlantic, de multe ori noi i-am dezamăgit pe europeni, în favoarea Statelor Unite. Începând din 2011, şansa Bucureştiului este de a merge loial, împreună cu partenerii europeni, cât mai aproape de China."
Sorin Roșca-Stănescu, 2012: "Ca atare, printr-o viitoare uniune noi trebuie să câștigăm ceea ce am pierdut. Ceea ce am dat sau ceea ce ni s-a luat. Noi trebuie să primim asigurări că vom intra în randul statelor europene cu o economie și cu un nivel de trai performante. A doua realitate derivă din analiza intențiilor polilor de putere UE. Și, în primul rand, a intențiilor Germaniei. Dacă Germania vrea consolidare și integrare prin austeritate, atunci ea se va prăbuși în sine și va prăbuși UE. Dacă, dimpotrivă, Berlinul vrea dezvoltare și investiții, atunci da, avem ce căuta în federație."
Sorina Plăcintă, 2012: "Am fost încă de la început susținătoarea ideii de modernizare a felului în care suntem organizați. Am moștenit județele în forma lor actuală de la Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu ”înnoirile” aduse de Ceaușescu la începutul anilor 70. E rușinos să cultivăm această hărțulie veche, ineficientă, mâncătoare de fonduri și generatoare de două dintre cele mai grave boli ale statului: corupția și birocrația !"
S.R.I. - Academia Naţională de Informaţii, 2011 (prezentare, la site - "Culturi şi instituţii europene"):
Cultura, devenită o componentă organică a personalităţii, contribuie la mai buna integrare socială a absolvenţilor şi la o mai mare deschidere în relaţiile interumane. Totodată, un nivel ridicat de pregătire în domeniu serveşte facilitării comunicării interculturale, condiţie esenţială în procesul integrării europene şi euro-atlantice. Însuşirea cunoştinţelor privitoare la istoria culturii şi a instituţiilor europene generează o înţelegere superioară a contribuţiei şi a locului României într-o Europă unită.
Stelian Tănase, 2005 (interviu):
- Nu. N-avem încotro. Avem oare altă soluție pentru România? Ce să facem, să ne apropiem de zonele arabe, să devenim fundamentaliști islamici? Să ne slavizăm sub umbrela lui Putin și a Kremlinului? Ce să facem? Avem alt scenariu? Eu cred că nu. Vad UE ca pe o locomotivă ce se va atașa la trenul numit România, care acum merge prea încet, gâfâind. O locomotivă care va trage România din trecut și o va aduce în contemporaneitate. De aceea, să primim Noul An cu speranță și încredere, cu un oarecare fatalism gen "asta e, nu mai putem schimba nimic", și să scoatem din 2006 tot ce are el mai bun pentru fiecare dintre noi.
Şerban Papacostea, 2014: "Gorbaciov caracteriza situația internațională, în puține cuvinte. „Există în clipa de față, spunea el anul trecut, o singură supraputere și situația aceasta se va mai prelungi mult timp – Statele Unite. În Sud-Estul Asiei se profilează a doua supraputere“, și aici insist eu, dacă Rusia se modernizează și Europa își găsește echilibrul și coeziunea, împreună vor putea constitui a treia supraputere."
G-ral. mr. Ştefan Dănilă, 2011 (Şeful Statului Major General): "Armata României este pregătită să apere şi să promoveze interesele naţionale şi pe cele ale Alianţei Nord-Atlantice şi ale Uniunii Europene".
Ştefan Vlaston, 2013: "Pentru România, Grecia, Spania, Portugalia, Italia, ţări cu un comportament economic iraţional, în care pomenile electorale sunt principalul mod de a câştiga alegerile, nu calitatea oamenilor, programelor şi proiectelor, este categoric util un jandarm european, care să evite ca ţări din UE să intre în capcana în care a intrat Grecia, ca urmare a acţiunilor unor conducători iresponsabili sau criminali de-a dreptul. Chiar evoluţia spre SUE, Statele Unite ale Europei, cu cedări de suveranitate, este benefică pentru România."
Ştefan Vlaston, 2015: "Toate astea s-au întâmplat pentru că n-au existat reguli clare şi pentru împrumuturi, şi pentru limita până la care merg suveranitatea şi independenţa economică. Este momentul adevărului. Avem nevoie de un nou proiect, un nou tratat, pentru constituirea Statelor Unite ale Europei (SUE). Cu reguli clare, cu avantaje clare pentru cei care aderă la proiect, cu responsabilităţi clare ale guvernelor, cu limitări de suveranitate pntru cei care aderă la Uniune. Fără independenţă economică, dacă independenţa înseamnă să iei bani împrumut, după care să nu-i mai restitui. Un guvern SUE unic, cu prerogative clar delimitate. Un buget al SUE comun, folosit după nevoi, de fiecare ţară, sub control SUE · Ponderea în instituţiile de control să fie dată de nivelul contribuţiei la bugetul comun, altfel ne întoarcem la evenimente precum cele de azi din Grecia."
Teodor Baconschi, 2011: "În discuțiile cu Alain Juppé și cu Franco Frattini am deplâns resurgența extremismului și a unui naționalism închistat de care credeam că am scăpat în Europa. Partidul Popular European este primul chemat să combată populismul xenofob, care în vremuri de criză poate prinde avânt. Popular și populist trebuie să fie astăzi, mai mult ca oricând, antonime radicale".
Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect. Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."
Teodor Baconschi, 2011: "Mai trebuie înțeles că Europa trece printr-o dublă criză: prima este globală, dar a doua ține de încrederea în însăși construcția Uniunii noastre. Aici poziția României este clară: fără reguli ferme, fără respectarea principiilor fondatoare ale Uniunii, riscăm să compromitem întreaga arhitectură europeană. Riscul este resurgența xenofobiei, restabilirea barierelor sau a valutelor naționale, și finalmente reducerea tuturor statelor europene la insignifianță globală. Europa contează doar unită, iar unitatea cere acceptarea principială a regulilor".
Theodor Stolojan, 2011: "V-am dat aceste exemple pentru a înţelege că într-o democraţie, dacă vrei să respecţi principiile democraţiei, rezultatul este, de regulă, suboptimal. Uitaţi-vă ce se întîmplă în SUA, în această luptă dintre republicani şi democraţi care, la un moment dat, paralizează rezolvarea problemelor pe care le are SUA".
Tibor Toro, 2012: "Primul punct al strategiei este autonomia comunitară a maghiarilor din România, pentru care totdeauna PPMT a militat, iar prin aceasta înţelegem autonomia teritorială pentru Ţinutul Secuiesc, autonomia culturală pentru întreaga comunitate maghiară din Transilvania şi o formă specială de autonomie pentru cei care trăiesc în Partium (Bihor, Satu Mare şi Sălaj). Vom încerca să găsim parteneri pentru o construcţie federalistă a României, o construcţie europeană care funcţionează mai bine decât statul centralizat. Noi dorim o Românie federală, o Transilvanie regională, un Partium autonom".
Toader Paleologu, 2011. Regretă că pentru schimbările introduse în constituție este necesară consultarea cetățenilor, pe care-i mai consideră și proști: "Cred că, într-adevăr, e necesară integrarea în Constituție a acelor prevederi privind deficitul. Constituția noastră e rigidă, nu e ca alte Constituții care pot fi amendate de către Parlament sau de către un congres mai larg. În Franța se convoacă congresul constituțional și se face o reformă. Nu e necesar referendumul. La noi, din păcate, din câte înțeleg, va fi nevoie și de un vot în Parlament și de un referendum. Frica mea e că un referendum cu o întrebare atât de tehnică nu poate suscita mare interes din partea publicului. E o chestiune tehnică, pe care nu o înțelege toată lumea sau pentru care nu se pasionează toată lumea".
Traian Băsescu, 2011: "Numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică şi militară. Altfel, Europa va rămâne o carte de istorie a lumii, în care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi", a avertizat Traian Băsescu. Şeful statuluia apreciat că viitorul Uniunii Europene ca structură politică de forţă este "incert" dacă nu se iau "deciziile care trebuie luate pentru funcţionarea UE". Traian Băsescu a precizat că este vorba despre punctul său de vedere, că nu sunt "decizii subterane" luate la nivelul UE, ci este "viziunea" sa cu privire la evoluţia Europei în continuare.
Tibor Toro, 2012: "Primul punct al strategiei este autonomia comunitară a maghiarilor din România, pentru care totdeauna PPMT a militat, iar prin aceasta înţelegem autonomia teritorială pentru Ţinutul Secuiesc, autonomia culturală pentru întreaga comunitate maghiară din Transilvania şi o formă specială de autonomie pentru cei care trăiesc în Partium (Bihor, Satu Mare şi Sălaj). Vom încerca să găsim parteneri pentru o construcţie federalistă a României, o construcţie europeană care funcţionează mai bine decât statul centralizat. Noi dorim o Românie federală, o Transilvanie regională, un Partium autonom".
Toader Paleologu, 2011. Regretă că pentru schimbările introduse în constituție este necesară consultarea cetățenilor, pe care-i mai consideră și proști: "Cred că, într-adevăr, e necesară integrarea în Constituție a acelor prevederi privind deficitul. Constituția noastră e rigidă, nu e ca alte Constituții care pot fi amendate de către Parlament sau de către un congres mai larg. În Franța se convoacă congresul constituțional și se face o reformă. Nu e necesar referendumul. La noi, din păcate, din câte înțeleg, va fi nevoie și de un vot în Parlament și de un referendum. Frica mea e că un referendum cu o întrebare atât de tehnică nu poate suscita mare interes din partea publicului. E o chestiune tehnică, pe care nu o înțelege toată lumea sau pentru care nu se pasionează toată lumea".
Traian Băsescu, 2011: "Numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică şi militară. Altfel, Europa va rămâne o carte de istorie a lumii, în care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi", a avertizat Traian Băsescu. Şeful statuluia apreciat că viitorul Uniunii Europene ca structură politică de forţă este "incert" dacă nu se iau "deciziile care trebuie luate pentru funcţionarea UE". Traian Băsescu a precizat că este vorba despre punctul său de vedere, că nu sunt "decizii subterane" luate la nivelul UE, ci este "viziunea" sa cu privire la evoluţia Europei în continuare.
Traian Băsescu, 2011: "Am făcut o trecere în revistă legată de problemele Uniunii Europene şi eu am susţinut nevoia unei mult mai puternice integrări şi nu mă jenez să reiau teza nevoii de a crea Statele Unite ale Europei. Mai mult, am subliniat faptul că nu avem timp de tergiversări şi calendarul unor decizii importante trebuie să fie foarte strâns".
Traian Băsescu, 2011: "Clasa politică este incorectă în Europa de la căderea comunismului, de 20 de ani. Oamenii politici europeni nu au ştiut când să se oprească şi şi-au îndatorat statele pentru a creşte pensiile, salariile, programele sociale. Soluţia în momentul de faţă în Europa este o integrare - Statele Unite ale Europei. Nu poţi să faci politică fiscală când politicile fiecărui stat sunt diferite".
Traian Băsescu, 2011: "Din păcate, întârzierea nu va folosi nimănui. Nu putem lăsa această misiune următoarei generaţii de politicieni. Trebuie să avem curaj s-o facem acum şi să începem să vorbim despre Statele Unite ale Europei. Dar nu numai să vorbim. Trebuie să le proiectăm şi să avem forţa politică, fiecare la noi acasă, să convingem cetăţenii că aceasta este soluţia".
Traian Ungureanu, 2011: „Băsescu a spus un lucru foarte important atunci, spus şi de alţi lideri: dacă nu devine o uniune, dacă nu-şi coordonează politica financiară, UE nu va rezista. Nu a fost vorba de cedări de suveranitate - există un joc de suveranitate, dar nu trebuie privit în mod dramatic".
Traian Ungureanu, 2013: "România e în Uniunea Europeană. Păi dacă eşti parte a Uniunii Europene, alegerile europene - asta va trebui să le spunem oamenilor - sunt alegerile locale, alegeri într-o parte a Europei, unde problemele europene sunt probleme locale. Sunt problemele României şi a fiecărei părţi din România. Noi încă nu am învăţat să nu mai facem deosebirea între România şi Europa. Avem alegeri europene şi nu sunt despre România. Ba sunt despre România şi sunt alegeri locale."
"Val" Vâlcu, 2013: "Găselnița cu suveranitatea a mers cât a mers, dar acum mai mult încurcă. În Evul Mediu, suveranitatea asta avea un nume, un trup și, pe cap, coroană. Pe 14 iulie 1789, am aflat că suveran este poporul. Cu cât mai mare și mai tare, cu atât mai suveran. Cât privește românii, suveranitatea pe jumătate, din prezent, e mai rea decât pierderea totală a suveranității, într-o viitoare federație. Păi, într-o federație, capitala nu are doar drepturi, ci și obligații. Ți-o impune Bruxelles-ul un guvernator, ca în 2012, dar îl mai și schimbă, dacă o ia razna. Nici procurorul pan-european nu ne-ar strica. Dacă am fi într-o federație, alegerea lui Barroso s-ar face și cu voturile de la București, așa cum alegerea lui Obama s-a făcut cu voturile din Ohio."
"Val" Vâlcu, 2014: "Această criză ar fi putut să fie momentul în care Uniunea Europeană se transformă dintr-o asociație interese economice într-o țară adevărată, în stare de ripostă la o agresiune externă. Din păcate, sunt semne că UE rămâne o construcție la fel de artificială ca Ucraina."
Valentin Naumescu, 2017: Ultrasimplificând discuţia, se vede că 70 de ani de integrare nu au reuşit să şteargă clivajul între statul naţional „democratic” şi Uniunea Europeană „elitistă”, între ideea că statul naţional este constructul de bază, ideal, suficient vieţii oamenilor atâta timp cât se bazează pe votul lor (asumpţie falsă, în opinia mea, căci votul e necesar dar nu suficient pentru ca lucrurile să meargă în direcţia corectă), idee artificial opusă unei Uniuni Europene construită, ce-i drept, de sus în jos, pe baza viziunii politice a unor elite care au încercat să schimbe cursul conflictual al istoriei continentului, creând însă un Proiect care nu a scăpat nici până astăzi de eticheta „deficitului democratic”. Uniunea nu va rezista referendumurilor, dacă se intră pe această pantă nocivă şi iluzorie. Poporul este astfel chemat să se pronunţe pe o chestiune emoţională în care este nevoie, de fapt, de responsabilitatea politică a celor deja aleşi, de soluţiile lor concrete, ei fiind, în fond, cei care dispun de toate detaliile şi informaţiile legate de consecinţele dezintegrării Uniunii Europene.
Valer Marian, 2013: "Servesc Patria Română şi Uniunea Europeană. Mă închin doar în faţa lui Dumnezeu, a steagului României şi a drapelului Uniunii Europene."
Vasile Blaga, 2012: "La București a avut loc cea mai mare manifestare de acest fel. Un congres emblematic, în care s-au trasat liniile politice pentru următorii 20 de ani. Va fi la fel de important ca tratatele de la Maastricht şi Lisabona".
Vasile Dâncu, 2011: "În lumina acestor raţionamente de fundal, proiectul regionalizării pare că a fost compromis pentru multă vreme din cauza acestei iraţionalităţi politice de fond, chiar dacă el ar fi trebuit să facă parte din strategia de descentralizare, strategie blocată după Rus şi Blaga, iar anul 2008 ar fi trebuit să ne prindă cu tot acest proces terminat. Acest proiect este compromis nu pentru că se opune UDMR sau pentru că nu este de acord USL, ci pentru că a fost compromis în ochii opiniei publice, în ochii comunităţilor. Baronii locali din toate partidele au găsit deja un suport de masă pentru a milita împotriva desfiinţării feudelor lor şi se vor folosi de asta mult timp de acum încolo. Se vor pune în fruntea maselor, vor milita pentru orice, doar să rămână ei distribuitorii unor fonduri care vin cu ţârâita de la Bucureşti".
Vasile Dâncu, 2013: "Vorbim despre modul în care ne integrăm în Europa, nu ne integrăm cu judeţe mici, trebuie să ne integrăm cu regiuni mai mari care să aibă forţă, să aibă identitate, să le putem construi o viaţă economică proprie. România poate fi întărită şi se poate întări numai dacă vom avea regiuni puternice. Altfel rămâne o ficţiune şi rămânem la nivelul acesta de subdezvoltare în care suntem în acest moment, pe ultimele locuri în Europa."
Vasile Dâncu, 2015: "Atunci când creăm legături puternice între țări ne aducem o importantă contribuție și la întărirea proiectului Europei unite și prospere. Am speranța că politicienii românii vor înțelege că Germania este căpitanul de echipă al acestui proiect, iar națiunea română va fi un foarte bun coechipier."
Vasile Puşcaş, 2011: "Conducătorii statelor membre sunt prea ocupaţi cu temele politice interne şi privesc spre Bruxelles doar prin prisma aşa-ziselor „interese naţionale", cochetând cu discursul populist pentru a se acomoda - spun ei - sentimentelor constituenţei electorale. În 2000, fostul ministru de externe german, Joshka Fischer, atenţiona că, dacă Uniunea Europeană nu se va reforma concomitent cu extinderea, se va ajunge la o „criză constituţională". În nume personal, el a lansat şi un îndemn la realizarea unei construcţii europene federative, ştiind că va fi criticat şi blamat. În 2005, UE a intrat într‑o „criză constituţională", ca urmare a respingerii Tratatului Constituţional, elaborat, între 2003-2004, de Convenţia privind Viitorul Europei. În fapt, respingând modernizarea UE prin Tratatul Constituţional, liderii europeni s-au întors la formula gaullistă a iniţiativelor franco-germane, din care a rezultat modestul şi contradictoriul Tratat de la Lisabona. Acest act nu a pus capăt „crizei constituţionale" europene, deoarece nici nu s-a uscat cerneala semnăturilor că s-a şi propus revizuirea sa, demers în desfăşurare în momentul de faţă, cu amendamente ce vor mai apărea şi din experienţa crizei. Totodată, criza nu este o realitate numai a unor ţări, ci are o întindere paneuropeană şi globală, solicitând reacţii şi soluţii corespunzătoare acestor manifestări, iar nu doar intereselor înguste ale unor grupuri sau state".
Traian Ungureanu, 2013: "România e în Uniunea Europeană. Păi dacă eşti parte a Uniunii Europene, alegerile europene - asta va trebui să le spunem oamenilor - sunt alegerile locale, alegeri într-o parte a Europei, unde problemele europene sunt probleme locale. Sunt problemele României şi a fiecărei părţi din România. Noi încă nu am învăţat să nu mai facem deosebirea între România şi Europa. Avem alegeri europene şi nu sunt despre România. Ba sunt despre România şi sunt alegeri locale."
"Val" Vâlcu, 2013: "Găselnița cu suveranitatea a mers cât a mers, dar acum mai mult încurcă. În Evul Mediu, suveranitatea asta avea un nume, un trup și, pe cap, coroană. Pe 14 iulie 1789, am aflat că suveran este poporul. Cu cât mai mare și mai tare, cu atât mai suveran. Cât privește românii, suveranitatea pe jumătate, din prezent, e mai rea decât pierderea totală a suveranității, într-o viitoare federație. Păi, într-o federație, capitala nu are doar drepturi, ci și obligații. Ți-o impune Bruxelles-ul un guvernator, ca în 2012, dar îl mai și schimbă, dacă o ia razna. Nici procurorul pan-european nu ne-ar strica. Dacă am fi într-o federație, alegerea lui Barroso s-ar face și cu voturile de la București, așa cum alegerea lui Obama s-a făcut cu voturile din Ohio."
"Val" Vâlcu, 2014: "Această criză ar fi putut să fie momentul în care Uniunea Europeană se transformă dintr-o asociație interese economice într-o țară adevărată, în stare de ripostă la o agresiune externă. Din păcate, sunt semne că UE rămâne o construcție la fel de artificială ca Ucraina."
Valentin Naumescu, 2017: Ultrasimplificând discuţia, se vede că 70 de ani de integrare nu au reuşit să şteargă clivajul între statul naţional „democratic” şi Uniunea Europeană „elitistă”, între ideea că statul naţional este constructul de bază, ideal, suficient vieţii oamenilor atâta timp cât se bazează pe votul lor (asumpţie falsă, în opinia mea, căci votul e necesar dar nu suficient pentru ca lucrurile să meargă în direcţia corectă), idee artificial opusă unei Uniuni Europene construită, ce-i drept, de sus în jos, pe baza viziunii politice a unor elite care au încercat să schimbe cursul conflictual al istoriei continentului, creând însă un Proiect care nu a scăpat nici până astăzi de eticheta „deficitului democratic”. Uniunea nu va rezista referendumurilor, dacă se intră pe această pantă nocivă şi iluzorie. Poporul este astfel chemat să se pronunţe pe o chestiune emoţională în care este nevoie, de fapt, de responsabilitatea politică a celor deja aleşi, de soluţiile lor concrete, ei fiind, în fond, cei care dispun de toate detaliile şi informaţiile legate de consecinţele dezintegrării Uniunii Europene.
Valer Marian, 2013: "Servesc Patria Română şi Uniunea Europeană. Mă închin doar în faţa lui Dumnezeu, a steagului României şi a drapelului Uniunii Europene."
Vasile Blaga, 2012: "La București a avut loc cea mai mare manifestare de acest fel. Un congres emblematic, în care s-au trasat liniile politice pentru următorii 20 de ani. Va fi la fel de important ca tratatele de la Maastricht şi Lisabona".
Vasile Dâncu, 2011: "În lumina acestor raţionamente de fundal, proiectul regionalizării pare că a fost compromis pentru multă vreme din cauza acestei iraţionalităţi politice de fond, chiar dacă el ar fi trebuit să facă parte din strategia de descentralizare, strategie blocată după Rus şi Blaga, iar anul 2008 ar fi trebuit să ne prindă cu tot acest proces terminat. Acest proiect este compromis nu pentru că se opune UDMR sau pentru că nu este de acord USL, ci pentru că a fost compromis în ochii opiniei publice, în ochii comunităţilor. Baronii locali din toate partidele au găsit deja un suport de masă pentru a milita împotriva desfiinţării feudelor lor şi se vor folosi de asta mult timp de acum încolo. Se vor pune în fruntea maselor, vor milita pentru orice, doar să rămână ei distribuitorii unor fonduri care vin cu ţârâita de la Bucureşti".
Vasile Dâncu, 2013: "Vorbim despre modul în care ne integrăm în Europa, nu ne integrăm cu judeţe mici, trebuie să ne integrăm cu regiuni mai mari care să aibă forţă, să aibă identitate, să le putem construi o viaţă economică proprie. România poate fi întărită şi se poate întări numai dacă vom avea regiuni puternice. Altfel rămâne o ficţiune şi rămânem la nivelul acesta de subdezvoltare în care suntem în acest moment, pe ultimele locuri în Europa."
Vasile Dâncu, 2015: "Atunci când creăm legături puternice între țări ne aducem o importantă contribuție și la întărirea proiectului Europei unite și prospere. Am speranța că politicienii românii vor înțelege că Germania este căpitanul de echipă al acestui proiect, iar națiunea română va fi un foarte bun coechipier."
Vasile Puşcaş, 2011: "Conducătorii statelor membre sunt prea ocupaţi cu temele politice interne şi privesc spre Bruxelles doar prin prisma aşa-ziselor „interese naţionale", cochetând cu discursul populist pentru a se acomoda - spun ei - sentimentelor constituenţei electorale. În 2000, fostul ministru de externe german, Joshka Fischer, atenţiona că, dacă Uniunea Europeană nu se va reforma concomitent cu extinderea, se va ajunge la o „criză constituţională". În nume personal, el a lansat şi un îndemn la realizarea unei construcţii europene federative, ştiind că va fi criticat şi blamat. În 2005, UE a intrat într‑o „criză constituţională", ca urmare a respingerii Tratatului Constituţional, elaborat, între 2003-2004, de Convenţia privind Viitorul Europei. În fapt, respingând modernizarea UE prin Tratatul Constituţional, liderii europeni s-au întors la formula gaullistă a iniţiativelor franco-germane, din care a rezultat modestul şi contradictoriul Tratat de la Lisabona. Acest act nu a pus capăt „crizei constituţionale" europene, deoarece nici nu s-a uscat cerneala semnăturilor că s-a şi propus revizuirea sa, demers în desfăşurare în momentul de faţă, cu amendamente ce vor mai apărea şi din experienţa crizei. Totodată, criza nu este o realitate numai a unor ţări, ci are o întindere paneuropeană şi globală, solicitând reacţii şi soluţii corespunzătoare acestor manifestări, iar nu doar intereselor înguste ale unor grupuri sau state".
Vasile Puşcaş, 2011: "Şi, Doamne fereşte, s-ar putea ca aceşti strigoi să fie scăpaţi iar de sub "controlul" stăpânilor şi să ducă la gesturi precum cele din anii '30, chiar în Occident, sau din anii '90, în Balcani. Căci azi, dreapta politică europeană prea se joacă aprinzând focuri în Europa, iar stânga se complace în peroraţii ideologice paralele realităţilor politice şi sociale contemporane. Cetăţene european, fii atent la strigoii din Europa !"
Vergil Chiţac (PnL, amiral în rezervă), 2019: "Eu sunt mâhnit când văd discuţii în România despre interesele noastre, interesele naţionale. Noi mergem la Bruxelles să reprezentăm interesele Europei, deoarece interesele României trebuie să fie conţinute în interesele Uniunii. A vorbi de interese particulare în Uniunea Europeană este o abordare de secolul XIX. Uniunea Europeană trebuie să fie un actor global şi trebuie să îşi afirme dimensiunea militară, în complementaritate cu NATO. [...] Deci, când vorbim de corupţie în România, de lipsa statului de drept sau atacarea statului de drept, trebuie să înţelegem că este un atac la NATO. Când mai avem proasta inspiraţie să ne burzuluim la nişte ambasadori, printre care se numără şi ambasadorul SUA, care vorbeşte în numele Administraţiei americane, ar trebui să ne gândim de două ori înainte şi să nu mai fim diletanţi."
Victor Boștinaru, 2012: "Astăzi, preşedintele Barroso a spus în plen lucruri pe care grupul socialiştilor şi democraţilor le spune de 3 ani de zile în continuu, faptul că modelul social democrat european nu trebuie abandonat, nu e mort, în contrast cu ceea ce spune preşedintele Băsescu acasă. Nu poţi să visezi la o Europă politică, o Europă federală, cum a propus astăzi preşedintele Barroso, dacă cetăţenii europeni sunt afectaţi de şomaj, sărăcie, dar pe de altă parte, ideile de fond exprimate astăzi de preşedintele Barroso, inclusiv posibilitatea supravegherii industriei financiar bancare, inclusiv creşterea capacităţii Uniunii de a activa ca un actor global major, sunt lucruri pe care, cel puţin grupul meu, dar nu doar grupul meu, le susţine de foarte multă vreme. Este limpede că o federaţie de state naţionale ar însemna să împărţim mai bine şi beneficiile şi poverile. Ar fi o mai justă redistribuire a beneficiilor şi a poverilor Uniunii".
Victor Ponta, 2011: "Ar trebui să avem curaj şi ar trebui să nu ne mai ţinem atât de mult de principii oarecum depăşite şi să cerem la graniţa Romaniei şi evident a Bulgariei, a Poloniei, o poliţie europeană. Deci nu ar fi niciun fel de problemă pentru suveranitatea României dacă la graniţa României cu Moldova sau cu Ucraina ar fi şi funcţionari olandezi, sau danezi, sau francezi, sau englezi, în orice alt fel. În acest fel, în mod sigur partenerii noştri europeni ar avea încredere".
Vergil Chiţac (PnL, amiral în rezervă), 2019: "Eu sunt mâhnit când văd discuţii în România despre interesele noastre, interesele naţionale. Noi mergem la Bruxelles să reprezentăm interesele Europei, deoarece interesele României trebuie să fie conţinute în interesele Uniunii. A vorbi de interese particulare în Uniunea Europeană este o abordare de secolul XIX. Uniunea Europeană trebuie să fie un actor global şi trebuie să îşi afirme dimensiunea militară, în complementaritate cu NATO. [...] Deci, când vorbim de corupţie în România, de lipsa statului de drept sau atacarea statului de drept, trebuie să înţelegem că este un atac la NATO. Când mai avem proasta inspiraţie să ne burzuluim la nişte ambasadori, printre care se numără şi ambasadorul SUA, care vorbeşte în numele Administraţiei americane, ar trebui să ne gândim de două ori înainte şi să nu mai fim diletanţi."
Victor Boștinaru, 2012: "Astăzi, preşedintele Barroso a spus în plen lucruri pe care grupul socialiştilor şi democraţilor le spune de 3 ani de zile în continuu, faptul că modelul social democrat european nu trebuie abandonat, nu e mort, în contrast cu ceea ce spune preşedintele Băsescu acasă. Nu poţi să visezi la o Europă politică, o Europă federală, cum a propus astăzi preşedintele Barroso, dacă cetăţenii europeni sunt afectaţi de şomaj, sărăcie, dar pe de altă parte, ideile de fond exprimate astăzi de preşedintele Barroso, inclusiv posibilitatea supravegherii industriei financiar bancare, inclusiv creşterea capacităţii Uniunii de a activa ca un actor global major, sunt lucruri pe care, cel puţin grupul meu, dar nu doar grupul meu, le susţine de foarte multă vreme. Este limpede că o federaţie de state naţionale ar însemna să împărţim mai bine şi beneficiile şi poverile. Ar fi o mai justă redistribuire a beneficiilor şi a poverilor Uniunii".
Victor Ponta, 2011: "Ar trebui să avem curaj şi ar trebui să nu ne mai ţinem atât de mult de principii oarecum depăşite şi să cerem la graniţa Romaniei şi evident a Bulgariei, a Poloniei, o poliţie europeană. Deci nu ar fi niciun fel de problemă pentru suveranitatea României dacă la graniţa României cu Moldova sau cu Ucraina ar fi şi funcţionari olandezi, sau danezi, sau francezi, sau englezi, în orice alt fel. În acest fel, în mod sigur partenerii noştri europeni ar avea încredere".
Victor Ponta, 2012 (despre votul uninominal cu un singur tur): "Această formulă este utilă în fața ascensiunii mișcărilor populiste din Europa, care pot câștiga o reprezentare parlamentară care va influența în sens negativ continuarea democratică și deciziile politice pe care România le va adopta".
Victor Ponta, 2012: "Mai multă autonomie, mai multă libertate, mai multă iniţiativă pentru Transilvania este în favoarea Transilvaniei şi a României. Oamenii au un spirit mai european aici şi nu trebuie să existe o rivalitate prost înţeleasă între Transilvania şi alte regiuni ale ţării. Sunt un adept convins a ideii de descentralizare şi de dezvoltare regională a Transilvaniei. Trebuie să facem acest lucru şi din punct de vedere politic. Sunt lucuri care definesc Transilvania şi care nu trebuie stricate de Guvernul central. Nu înţeleg de ce banii din taxele din Transilvania să vină în Bucureşti. Cred că dezvoltarea judeţelor din Transilvania se face mult mai bine de aici, decat de la Bucureşti".
Victor Ponta, 2013 : "În niciun caz nu trăiesc vreo spaimă că ia cineva vreo bucată din România și o duce la Bruxelles, nu am asemenea spaime, dimpotrivă, eu unul nu doar că sunt pro-european dar cred că Europa are ca șansă să supraviețuiască integrându-se mai mult și fiind mai unită decât este acum. Nu știu, poate găsim o soluție - există și în Constituția actuală - ca atunci când e vorba de tratatele europene, cu două treimi, să nu mai treci prin toată procedura cu referendum, ci cu două treimi din Parlament să poți să faci modificări sau să adopți legi cu caracter constituțional. Cred cã aceastã variantă va acoperi orice modificare din următoarea perioadă la nivel european. Sunt unul dintre cei care cred în acel proiect - și sper să se realizeze pe parcursul vieții mele politice - al Statelor Unite ale Europei."
Victor Ponta, 2013 (interviu Deutsche Welle):
DW: Nu demult s-a desfăşurat în mediul public românesc o mică dispută pe tema ”Statelor Unite ale Europei”. USL a fost destul de reticent faţă de această formulă adoptată de preşedintele Traian Băsescu.
Victor Ponta: Eu nu. Eu sunt total convins că, - sigur proiectul ideatic de State Unite ale Europei probabil că va mai necesita ceva timp, - dar eu sunt convins că acesta este proiectul pe care trebuie să-l susţină orice om politic cu viziune.
DW: Indiferent de costuri, indiferent de cedările de suveranitate?
Victor Ponta: Indiferent de cedările de suveranitate sau costuri. În cei 50-60 de ani de construcţie europeană, toate costurile sau cedările de suveranitate s-au dovedit mai mici decât beneficiile.
Victor Socaciu, 2012: "Nu e de competența poporului român să decidă dacă Parlamentul este unicameral sau bicameral. Românii nu pot decide o chestiune atât de tehnică, este o chestiune a unui Parlament, a unor oameni care știu despre ce e vorba. E o chestiune a elitei. În marile societăți nu mai există alegerea președintelui așa la îndemâna unui popor, ci la îndemâna Parlamentului. La noi e semi-prezidențial”.
Viorel Roman, 2012 ("Duplicitatea moldo-valahă"): "Este normal ca greco-ortodocşii după cinci sute de ani de cea mai coruptă şi stupidă administraţie din lume, cea turco-fanariotă, nu au cum avea un stat compatibil cu Europa occidentală. Promovarea prim-miniştrilor evrei Roman şi Ungureanu sau a ţiganilor romi Iliescu, Năstase, Vanghelie, plus clanurile lor Butoane, Vişinel, Cămătaru, Fane Spoitoru nu pot ascunde faptul că nu ei sunt de vină că statul şi societatea moldo-valaha sunt în derivă. Folosindu-se de invazia de ţigani spre vest, statul întregeşte acuma „Casa lui Ceauşescu” cu cea a „Mânuirii Neamului”, modelul de urmat al moldo-valahilor, nu a românilor. Vor reuşi valahii să marginalizeze modelul Şcolii Ardeleane orientat spre Roma? Cei care n-au cunoscut niciodată o politică raţională, sunt numai individual competitivi în Europa, asta pentru că preşedinţii moldo-valahi: Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu... se pregăteşte Antonescu, secondaţi de fideli lor Patriarhi, Teoctist şi Daniel, sunt în lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei constantinopolitane şi moscovite, după o expresie interbelică. Când va trece Carpaţii Biserica Unită ? Când aderă romanii la UE ?"
Vlad Nistor, 2023 (cerând introducerea "anulării legale" a dreptului de veto al statelor-membre UE neconforme cu "linia"): "Consider că pentru a ajunge la maturitate ca actor geopolitic autentic, Uniunea Europeană trebuie să-și extindă instrumentarul de politică externă și să consolideze structura sa instituțională pe direcția relațiilor externe. Votul în unanimitate, de exemplu, limitează în mod clar capacitatea UE de reacție rapidă."
Zoe Petre, 2012: "Am preferat votul pe liste fiindcă am considerat întotdeauna că partidele de la noi nu au forţa şi identitatea necesară pentru un alt tip de sistem electoral. Dar, unul dintre argumente pro-uninominal, explicate de Victor Ponta de la tribuna Parlamentului, mi-a trezit interesul: anume că un astfel de vot nu permite intrarea formaţiunilor anti-sistem în Parlament. Sau, oricum, aceste puterea acestor partide nu devine mare. În contextul în care Europa se află într-o stare de nedumerire, ideea ca noi să ne pricopsim cu un Parlament plin de dani diaconeşti, mă înspăimântă. Totodată, îmi repugnă total posibilitatea unei guvernări PDL-Dan Diaconescu, după alegeri. Ar fi o catastrofă. Dacă se vrea prevenirea a aşa ceva, prin uninominalul pur, este foarte bine".
