_ _ _ _ Arhivă:

Se dau tot mai multe semnale: "România nu scapă" (de război).
Cele din alt-media, mult mai explicite.
Dar... poate România scapă prin război.
Că de vreo câteva decenii nu-i capabilă să scape în vreun alt mod.
 
 

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.

“Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice şi neîncrederea în ordinea spontană a lucrurilor.

Europeiştii cred într-o societate umană structurată pe verticală şi ierarhizată. Ei doresc să proiecteze, să planifice, să reglementeze şi să-i administreze pe ceilalţi, pentru că numai ei ştiu ce este bine. Ei cred că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi. Conform acestei ideologii, piaţa este în primul rând anarhie şi guvernul este aici pentru a o corecta.”


"Ce este europeismul ?"

"Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale"

Václav Klaus












Urmăriţi prin e-mail


25 iunie 2016

"Brexit: oportunitate uimitoare pentru Europa" (Václav Klaus)

 
Marea Britanie este şi a fost dintotdeauna o ţară-cheie a Europei. Nu doar fiindcă este leagănul democraţiei moderne şi al capitalismului, ci mai ales fiindcă ei au decis - acum pentru a treia oară în istoria modernă - să blocheze un plan megalomanic de creare a unui imperiu pan-european (primele două cazuri au fost pe timpul lui Napoleon şi Hitler). Acum, locuitorii săi au decis retragerea sa din Uniunea Europeană.

O parte din mass-media şi din politicieni, care în ultimii ani şi-au făcut din proiectul neviabil al Uniunii Europene un scop suprem, au încercat chiar azi, vineri dimineaţă, să impună victoria emoţiei asupra bunului-simţ, anunţând un iminent dezastru economic "tip Black Friday" în Europa, şi vorbind despre necesitatea unei UE încă şi mai unite, etc. şi despre eşecurile UE datorate britanicilor, mai degrabă decât Bruxellesului şi acelora care conduc acolo. Precum dezastrul din Grecia, marasmul crizei sudice a imigranţilor şi strania sa "imposibilitate de soluţionare". Şi sute de alte chestiuni. Nemulţumirea a crescut de la an la an, în toată Europa. Ea a fost ignorată, suprimată, şi s-a împiedicat discutarea ei în public.

 Rezultatul referendumului britanic nu este un dezastru. Mai degrabă, este o mare oportunitate. Este o sursă de inspiraţie. Este un stimul extrem de necesar. Este dovada că actuala cale nu mai poate continua. Vor înţelege popoarele Europei, în cele din urmă, că proiectele de inginerie socială ale elitelor făcute pe la spatele cetăţenilor, trebuie să înceteze ? Că trebuie oprită centralizarea artificială, reglementarea şi birocratizarea tuturor aspectelor vieţilor noastre ? Că aşa ceva ar fi sfârşitul democraţiei şi că trebuie să se pună capăt deciziilor abuzive ale unor funcţionari nealeşi, aflaţi departe de cetăţeni ?

 Marea Britanie nu părăseşte Europa. Dă un foarte necesar semnal şi un impuls de schimbare [şi] pentru ţara noastră. Acesta este sensul referendumului britanic de ieri.

 Václav Klaus, Jiří Weigl, 24 iunie 2016

 http://www.klaus.cz/clanky/3958

# iunie 25, 2016
Etichete: , , , , , , ,

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: