Bilanţ 2021

După o pauză de trei ani, reiau "evaluările anuale". Le întrerupsesem fiindcă dădusem chix cu unii "pozitivi", care s-au dovedit a fi exact invers. Iar eu m-am dovedit - atunci - prea... entuziast. Am introdus categorii noi: "menţiuni" (onorabile şi neonorabile), şi "carantină" (care cuprinde entităţi sau persoane "de neignorat, dar încă greu de clasificat" ori care par a-şi fi schimbat chiar şi parţial "datele iniţiale").

Cu plus, la intern:

1. Î.P.S. Teodosie

2. neatribuit

3. AUR

4. Cristian Terheş, Marian Motocu, Aurelian Popa, Dan Chitic, Gheorghe Piperea

5. Liviu Dragnea şi APP

- - - - - - -

1. Fără să mă inspir de la Active News ("l-au pus şi ei"), ajunsesem la această concluzie de luni de zile - văzându-i atitudinea "normală" într-o ţară în care se face aproape totul spre a instala anormalitatea. 

2. La cât este de făcut, politicienii RO mai au de depus mult efort...

3. Cu toate îndoielile mai mult sau mai puţin justificate, deocamdată creditez AUR-ul: este singurul partid parlamentar care iese din şablonul globalist-conformist. Ar fi bine să renunţe definitiv la Călin Georgescu ăla, care este reţeta sigură de alungare a naţionaliştilor non-naivi (mă rog, dacă nu chiar asta se urmăreşte...).

4. Lideri autentici grassroots, ultimii doi anunţă câte-un partid. Chitic, cam de multişor; Piperea, "un partid de stânga" (când PSD este eurosocialist iar pe "centru-dreapta" se calcă pe picioare băsiştii, cioloşiştii şi peneliştii, rămâne loc de stânga-stânga şi de dreapta-dreapta).

5. Nu-i de-ajuns doar să se manifeste (să ne anunţe că "au apărut"), ci "trebuie să livreze" (organizare, militantism, vizibilitate publică, alea-alea...). De ce nu auzim nimic despre poziţionarea APP relativ la AUR (şi reciproca...)? Sau faţă de alte nuclee care tind să devină partide.

Menţiuni onorabile: 

 

Farewell to Bourgeois Kings

Ce stil, domn'e, ce stil...

• de văzut şi o chestie complementară, "pescuită" de mine mai demult - aici
  

(doar câteva pasaje:)

Though it didn’t start out that way, the war in Afghanistan morphed over time into a sort of modern Verdun for the liberal world order, a Verdun in a very ideological sense. For the french in the first world war, the name Verdun was made into the symbol of the french national spirit and willingness to win. It was the battle that defined the spirit of the entire war. Afghanistan, almost a century later, came to take on a similar ideological life of its own, now as the focal point of an entire worldview and historical epoch.

It was in Afghanistan more than anywhere else, that the rubber hit the road for the post-Soviet, hegemonically liberal, ”end of history” era of human flourishing that Francis Fukuyama so famously (and somewhat ambivalently) christened just as the Soviet Union was rattling its final death throes. It was in Afghanistan that not just a new rules-based international order was to be formulated, but also the new liberal ”world spirit”, in the Hegelian sense of the term. Where Hegel saw the spirit of the new age in the figure of Napoleon riding through Jena, the spirit of the liberal age increasingly came to be consciously and rhetorically centered, at least in part, in the figure of the afghan woman finally getting a chance to play football, celebrate pride month, and studying critical gender theory. This is not a polemical point, by the way. Many might laugh, especially today, at the notion of the university of Kabul graduating its first class of gender studies experts, but this was a small part of a much greater historical and ideological puzzle, a mere step in the great march called the progress of mankind. Gender studies might be laughable even to some of its advocates, but the historical teleology that underpinned the effort in Afghanistan was no laughing matter to anyone.

Their spectacular failure on every conceivable level now brings us to the true heart of the matter. Western society today is openly ruled by a managerial class. Where kings once claimed a divine right to rule, and the bolsheviks of old claimed a right to rule as messiahs of a future kingdom on this earth (bearing a conspicuously strong resemblance to a very old tradition of messianic christianity with the serial numbers filed off, by the way) the technocrats of today base their claims to lordship not necessarily on the idea of the democratic will of the people, but on the historical inevitability of technocracy as such. Just as there once was a properly ”socialist” way to understand great literature, there is today a properly technical, scientific, or ”critical” (in the academic sense of the term) way of understanding war, nation building, cinema, primitive marriage rituals, or whatever else. Our managerial leaders deserve to rule us, because managerialism as a world ethos is the only means of effecting functional rule in the context of a modern, international, post-national, information driven, knowledge economy, rules-based… well, you probably already know all the familiar buzzwords beloved by this class of people. Kings ruled in the epoch of monarchies, because only kings could rule, or at least so they all claimed. Technocrats rule our post-Soviet era for very much the same reason; they are, according to the legitimating narrative of our age, the only ones that can rule. Much like you can’t put a monkey in charge of a battleship, you can’t possibly hope to rule a modern country without being part of the educated managerial class.

Pe şleau.

Nu mai pun placa cu "60.000 de morţi" ca acum 31 de ani, mesajele alarmante le croiesc pe profilul de individ pe care - cred ei... - au reuşit să-l obţină de atunci până acum.

Opinia Institutului Václav Klaus privind situaţia din Afganistan

Şocantele, pentru mulţi surprinzătoarele evoluţii din Afganistan - fulgerătorul eşec al intervenţiei occidentale (sub conducerea SUA) susţinută de guvernul afgan şi triumful victorios al islamiştilor talibani, confirmă poziţia susţinută consecvent de IVK privind acest conflict şi participarea noastră.

Suntem oponenţi acerbi ai intervenţionismului agresiv în numele drepturilor omului şi ai eforturilor de a exporta noţiunile universalismului occidental privind organizarea societăţii în țări care nu sunt adecvate din punct de vedere cultural, social sau religios pentru așa ceva. Războiul afgan a demonstrat foarte repede această inadecvare și de aici a rezultat o anumită reținere pe care preşedintele Václav Klaus a avut-o în timpul mandatului său.

Înfrângerea zdrobitoare de către Afganistan a expansionismului occidental este doar un exemplu dintre altele: Irak, Libia, Siria, Ucraina. Acestea sunt țări în care Occidentul a încercat să se amestece fără scrupule în problemele lor interne pentru a le trăda în cele din urmă, părăsindu-le, nereușind să se ridice la înălțimea așteptărilor pe baza cărora a intervenit în acestea și a susţinut partea societății care părea să favorizeze Occidentul.

Sfârșitul surprinzător al războiului afgan și transferul puterii către talibani, indiferent de soarta actualilor prieteni și aliați, este o amintire și un avertisment pentru toți cei care se lasă pe mâinile celor puternici, se bazează pe ei și uită să ia seama la propria lor securitate. Dezastrul de astăzi a confirmat că marile puteri nu au prieteni, ci doar interese. Desigur, acest lucru nu este valabil doar pentru Afganistan.

Victoria talibanilor nu este surprinzătoare, așa cum arată comentatorii zilei, ea se vedea venind de ani de zile. Că NATO și Statele Unite au minimalizat acest fapt este o dovadă suplimentară a neînţelegerii lor asupra societății afgane. Este dovada ipocriziei celor care au profitat din plin de două decenii de război și au fost interesați să-l prelungească, indiferent de rezultatele efective ale acestuia.

La fel, a fost unilaterală - și, după cum s-a dovedit, şi falsă - afirmația că „Afganistanul și poporul său îi resping în mod copleșitor pe talibani”. Dacă ar fi fost așa, talibanii nu ar fi obținut niciodată controlul deplin al întregii țări, cum vedem astăzi, avansând prin Kabul fără nicio rezistență.

Viteza prăbușirii guvernului marionetă pro-occidental afgan și a armatei sale bine echipate și înarmate occidental arată că susţinerea lor la nivelul ţării a fost zero. Dimpotrivă, moralul ridicat al luptătorilor talibani a confirmat puterea autentică a rezistenței împotriva ocupanților și înrădăcinarea fermă a talibanilor în țară și în tradițiile sale. Acest lucru nu este surprinzător. Afganistanul se întoarce la un regim care corespunde caracterului societății locale mai mult decât experimentele cu exportul democrației liberale. Prin urmare, să nu permitem eforturi isterice pentru a exploata situația afgană spre a crea un nou val de migrație în masă către Europa.

Tocmai în lumina acestei experiențe, să recunoaştem că Occidentul de astăzi nu are autoritatea de a forța organizarea societății în conformitate cu ideile sale, nicăieri în lume. Să ne reamintim și măsura în care a fost ostracizat oricine evalua critic nivelul implicării NATO în Afganistan, Irak, Siria sau în escaladarea tensiunilor în Ucraina.

În același timp, dezastrul afgan arată cât de controversat a fost efortul de a fundamenta structura și tradițiile armatei cehe nou construite pe logica unei forțe expediționare mercenare care luptă în conflicte îndepărtate. Înfrângerea Occidentului, pe care o vedem astăzi în Afganistan, este, de asemenea, o înfrângere pentru politica externă cehă și ar trebui să o putem recunoaște măcar acum. Și să o folosim pentru o reflecție fundamentală. Vieţile a 14 soldați cehi, curmate inutil, ne obligă să facem acest lucru.

Václav Klaus şi echipa IVK, 16 August 2021

https://www.klaus.cz/clanky/4787

• Václav Klaus - texte traduse
  

Afganistan, vedere retrospectivă

Concert comemorativ, Rusia, 2009 (20 de ani de la retragerea din Afganistan). Cântecul "Чёрный тюльпан" se referă la repatrierea trupurilor militarilor sovietici căzuţi în luptă împotriva mujahedinilor ("monologul pilotului" avionului care efectua transportul respectiv).

În sală se pot vedea mulţi veterani ai campaniei din Afganistan. Interpretează Aleksandr Rozenbaum. Acelaşi cântec dar cu imagini din epocă - aici şi aici.

O sală plină dar nu pentru a susţine "cauza" pentru care URSS şi-a trimis militarii acolo, ci pentru ideea de Patrie şi de armată naţională. Este deja 2009, oamenii ăia n-au fost aduşi acolo cu de-a sila, ei toţi au un Crez. Nu vom vedea aşa ceva (prea curând) la noi, şi nicidecum pe la partenerii strategici. Acolo, altele sunt promovate...

Morgile de campanie aveau de lucru din plin. Ca să reziste stresului şi mirosului groaznic, soldaţii care lucrau acolo "erau pe vodcă". Asta ar putea explica cum într-un coşciug sigilat (deschis de familie, acasă, deşi era strict interzis) s-a pus corpul "care trebuia", greu identificabil, dar şi... încă o mână. A treia. Unele cadavre trebuiau "asamblate" înainte de expediere, din cauza distrugerii corpurilor prin explozii. Груз 200 ("Cargo/Marfă/Încărcătură 200") era codul militar sovietic care însemna "transport militar de cadavre".

Avioanele folosite erau Antonov An-12 (cargo militar, era şi varianta de transport desant) numite atunci Чёрный тюльпан (Laleaua neagră) datorită funcţiei lor de dric aerian. "În oazele din Jalalabad", cântecul spune că Tiulpanul "prăvălindu-se pe-o aripă, 'cade' cu noi" (в оазисы Джеллалабада / Cвалившись на крыло, тюльпан наш падал) - aterizările şi decolările se făceau sub unghi abrupt, adesea coborând în spirală strânsă pentru a evita raza de acţiune a armamentului mujahedinilor, care trăgeau în avioane şi elicoptere oricând aveau ocazia. Cam cum procedau şi piloţii francezi prin 1954, când aprovizionau bazele/forturile de la Dien Bien Phu (Vietnam), aflate sub asediu.

Victoria mujahedinilor şi retragerea sovieticilor din 1989 au avut la bază în principal susţinerea Pakistanului. La fel ca şi acum, când printre cadavre de talibani au apărut şi unele de ofiţeri pakistanezi (conform actelor găsite asupra lor).

Din România, lipsesc 29. Iar răniţi, mulţi grav, sunt peste o sută. Să renunţăm să găsim o justificare a trimiterii lor acolo...

The Black Tulip

In Afganistan, in the Black Tulip,
With a glass of vodka, we silently fly over the land.
Across the border, the sorrowful bird carries
Our guys home, to Russian summer lightnings.

In the black tulip, the guys who were on a mission
Fly to dear motherland for rest in peace.
Being torn to shreds, they have gone forever,
They can never hug warm shoulders.

Countdown To Release Osama's Death Certificate

CIA and ISI Built bin-Laden Compound, Obama Ordered Assasination in Live Feed

UPDATE DATED May 4, 2011 at 20:30 CET

Sam Vaknin, Ph.D. - 5/4/2011

The United States shared with the Israelis the two-way wireless and satelite video feeds (provided by the raiding party's helmet-cams and drop-down transmitters) of the assault on bin-Laden's compound. At a certain point an officer is heard asking for instructions "from the Commander (in Chief Obama - SV)". Obama then ordered him to "terminate target" (i.e, to kill bin-Laden) although this is not captured on tape. Obama gave the lethal command from an underground situation room, flanked by Panetta, Clinton, Gates, and other senior officials.

In 2001, shortly after the invasion of Afghanistan, the CIA whisked bin-Laden and his family to a safe haven in Pakistan, among friendly tribesmen who served as guides and supplier for American special forces on the ground. The CIA, in cahoots with Pakistan's ISI, then embarked on the construction of the compound that was stormed on May 1, 2011. In 2005-6, bin-Laden and his family were transferred there and virtually imprisoned. Bin-Laden was not allowed to carry weapons and he had no bodyguards. The entire fortress-like edifice was locked from the outside. The CIA allowed only couriers to come and go with censored mail and minimal money orders. One of the couriers was a Tunisian and the other Jordanian. They both collaborated with the Mossad and with the CIA on multiple assignments.

The decision to assassinate bin-Laden was adopted after he was repeatedly heard threatening to expose what he knew about various covert operations in the USA and elsewhere should he not be allowed free movement.[...]

Afganistan - filmări în timpul luptei

Filmări cu o cameră fixată pe cască

Ambuscadă în provincia Kandahar, Afghanistan

Militar iranian implicat în aprovizionarea talibanilor, arestat în Afganistan

Un membru al fortei Al-Qods, unitatea de elita a Gardienilor Revolutiei din Iran, a fost arestat de forta NATO in Afganistan (ISAF) in provincia Kandahar (sud), unde se ocupa de contrabanda cu arme provenite din Iran, a anuntat ISAF vineri.

Barbatul, care este cunoscut drept unul dintre furnizorii de arme pentru talibani, a fost capturat sambata trecuta, in districtul Zhari din provincia Kandahar, zona din Afganistan in care ISAF desfasoara in prezent o ofensiva impotriva talibanilor, relateaza AFP.

Potrivit purtatorului de cuvant al ISAF, barbatul, al carui nume nu a fost dat publicitatii, era in legatura cu liderii talibani din Afganistan. Nu este prima data cand Iranul este acuzat ca sustine rebelii afgani.

Ziare.com

Nu demult, s-a descoperit un container cu 22 de tone de explozibili, provenind din Iran.

"Asistenţă" vs. presiuni

The Independent: Rusia ridică preţul său pentru salvarea NATO din mlaştina afgană

Rusia stabileşte termeni mai duri pentru NATO, în schimbul asistenţei în Afganistan, cu cererile ca Alianţa să limiteze numărul de trupe cu baze în ţările foste membre ale Pactului de la Varşovia. Moscova a fost de acord, în principiu, să furnizeze "câteva zeci" de elicoptere militare şi a început instruirea forţelor de securitate afgane. Discuţiile sunt, deasemenea, în curs de desfăşurare privind posibilitatea ca NATO să transporte arme şi muniţii pe teritoriul Rusiei ca o alternativă la o rută pakistaneză, care a ajuns sub atacuri repetate ale talibanilor.

Dar ministrul de externe rus Serghei Lavrov se spune că a cerut NATO să renunţe la desfăşurarea de "forţe militare semnificative" în ţări care au aderat la Alianţă după destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, susţinând că prezenţa lor nu ar fi utilă unei relaţii de încredere.

Ştirea vine înainte de summitul NATO de luna viitoare de la Lisabona, la care va participa preşedintele Dmitri Medvedev şi unde se aşteaptă anunţuri spectaculoase privind Afghanistanul şi apărarea antirachetă.

Limitările sub presiunile Moscovei privind ceea ce NATO poate desfăşura vor duce în mod sigur la proteste din partea noilor state membre din Europa de Est. Trupele ruseşti au rămas în Osetia de Sud şi Abhazia de la războiul cu Georgia de acum doi ani, iar NATO a fost în imposibilitatea de a-l convinge pe preşedintele Medvedev să le retragă.

Ruşii şi-au retras unele trupe din Georgia şi au anunţat că nu vor fi suplimentate cele din Abhazia şi Osetia de Sud. În acelaşi timp, au căutat în mod repetat să separe criza georgiană de un tratat cu NATO privind armamentul.

Protestele vehemente ale Moscovei l-au convins deja pe preşedintele Barack Obama să renunţe la planurile de amplasare a scutului de apărare antirachetă în Polonia şi Republica Cehă. NATO a fost de acord ca Rusia să fie consultată cu privire la sistemul alternativ. Anders Fogh Rasmussen, Secretarul General al NATO, va vizita Rusia înainte de summitul de la Lisabona.

Relaţia în încălzire a fost parţial compromisă ieri, când Mihail Gorbaciov a avertizat că victoria în Afganistan este "imposibilă".

Fostul lider sovietic, care a retras forţele ţării sale din Afganistan în 1989, a declarat că Statele Unite se vor confrunta cu un alt Vietnam, dacă vor refuza să pună capăt conflictului actual.

Rusia s-a plâns, deasemenea, că NATO a fost lent în a acţiona în urma informaţiilor despre producţia de droguri din Afganistan, manifestându-şi îngrijorarea profundă cu privire la comerţul cu heroină din Asia Centrală.

The Independent: Russia raises its price to rescue Nato from Afghan quagmire

REUTERS: Russia wants troop limit in new NATO states: report

Telegraph: Russia and Nato plan joint initiative in Afghanistan 

Iranul este parte în conflictul din Afganistan: poliţia afgană a confiscat 22 de tone de explozibili proveniţi din Iran

Poliţia afgană a descoperit şi confiscat 22 de tone de explozibili de provenienţă iraniană. 

Explozibilii sunt folosiţi de talibani împotriva militarilor afgani şi occidentali. 

Doi militari români au murit, iar un altul a fost rănit, când autovehiculul în care se aflau a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat (IED).

Este evidentă implicarea regimului de la Teheran în aprovizionarea talibanilor cu armament, muniţie si explozibili. Doar nu este vorba de 22 de tone de cartofi, ci de explozibili.

FoxNews - Afghan Police Seize 22 Tons of Explosives From Iran :

Poliţia afgană a declarat miercuri că a confiscat 22 de tone de explozibil ascuns în cutii marcate "alimente", "jucării" şi "ustensile de bucătărie", care ar fi fost importate din ţara vecină, Iran.

Descoperirea a fost făcută marţi, la un punct vamal din provincia de vest Nimroz, de lângă graniţa iraniană.

"Am găsit aceste materiale ascunse într-un container de 40' (cca 12m lungime) care venise din Iran. Explozibilii au fost camuflaţi ca mărfuri alimentare, jucării şi ustensile de bucătărie", a spus  Mohammad Musa Rasouli, adjunctul şefului poliţiei locale, pentru AFP.

Bombele fabricate din muniţii şi explozivi vechi sunt principala armă utilizată de către insurgenţii talibani şi alţii care luptă impotriva guvernului afgan sprijinit de Occident şi de trupe din Occident, şi provoacă cea mai mare parte din victimele militare.

Comandanţi militari străini şi unii oficiali afgani au acuzat Iranul că furnizează arme talibanilor, grupul principal al insurgenţei de la invazia din 2001 a SUA, care a înlăturat regimul lor de la putere.

Teheranul, un vechi inamic al SUA, neagă acuzaţiile, şi înalţi oficiali afgani spun că nu au nici o dovadă împotriva Iranului.

SUA şi NATO au trimis peste 150.000 de soldaţi în Afganistan pentru a lupta cu talibanii şi pentru a apăra administraţia preşedintelui Hamid Karzai.

Un clip şocant

Despre acest clip din 6 aprilie 2009 de la Radio Free Afghanistan (ramură a Radio Liberty) s-a spus că ar fi fost interzis, ori că este un trucaj. Apar fraze ciudate, incoerenţe, afirmaţii şocante.

Deasemenea, s-a mai spus că Hillary Clinton ar prezenta semne de oboseală extremă, ori simptomele bolii de cancer cerebral:

1:00 - "...these military actions is a result of the continuing violence perpetrated by the women and children of your country"

1:35 - "What we wish to do in conjunction with the Taliban, Al Qaeda and their allies is impose harsh restrictions on the women and children"

1:55 - "...and we're gonna do all we can to take steps to try to eliminate the women of Afghanistan and we will do our very best to destroy the fabric of society throughout Afghanistan".

Sunt total de acord

CASUS BELLI FOR ATTACKING IRAN: THEY ARE PAYING TALIBAN TO KILL OUR SOLDIERS

CASUS BELLI AS DEFINED BY WIKI:

Casus belli is a Latin expression meaning the justification for acts of war. Casus means "incident", "rupture" or indeed "case", while belli means "of war".

IOW: ANY NATION THAT ATTACKS OR CAUSES OTHERS TO ATTACK OUR ARMED FORCES IS AT WAR WITH US. AND ANY NATION AT WAR WITH US IS A NATION WE CAN JUSTIFIABLY ATTACK AT WILL.

VIA HOT AIR:

THIS IS A REASON TO ATTACK THEM NOW - OR AFTER AN ULTIMATUM:

At least five Iranian companies in Afghanistan's capital are using their offices covertly to finance Taliban militants in provinces near Kabul, according to a Sunday Times investigation.

Afghan intelligence and Taliban sources have told the newspaper that the firms, set up in the past six months, provide cash for a network of district Taliban treasurers to pay battlefield expenses and bonuses for killing the enemy and destroying their vehicles.

... according to the Taliban treasurer, who has been interviewed by The Sunday Times,Iran is paying bonuses of $1,000 for killing an American soldier and $6,000 for destroying a U.S. military vehicle.

ATTACKING IRAN IS THE KEY TO PEACE IN AFGHANISTAN AND THE HOLY LAND.

WE HAVE MORE TO GAIN BY DOING IT - AND ASAP, THAN BY NOT DOING IT OR WAITING .

REPEAT: THE ROAD TO PEACE GOES THROUGH TEHRAN.


http://astuteblogger.blogspot.com/2010/09/casus-belli-for-attacking-iran-they-are.html

Afganistan - filmări needitate

Soros în spatele "Wikileaks" ?

Pe siteul Cryptome a apărut un articol care ridică ipoteza că Wikileaks ar beneficia de susţinere din partea unor organizaţii care sunt ale controversatului multimiliardar George Soros, cum ar fi  Open Society Institute  (articolul are titlul "George Soros Open Source Institute Inquiry on Wikileaks").

Un comentator care semnează "A" scrie:

A writes:

I've been following coverage of Wikileaks' release of the Afghan Diaries closely, and have admired your skepticism. I feel firmly we are on the same page. However, I would like to make an attempt to clear some possible disinformation that is floating about. While it's obvious that the "diaries" are a mix of propaganda and publicly available information, I do suspect the entire operation is funded from a controlling interest.

Thank you for taking the time to read this far, and allow me to voice my concern. Many are running with the claim that Wikileaks was funded by The Open Society Institute. (Soros connection). I, myself, suspected the same, after Declan's CNET interview with you...

"Operating a Web site to post leaked documents isn't very expensive (Young estimates he spends a little over $100 a month for Cryptome's server space). So when other Wikileaks founders started to talk about the need to raise $5 million and complained that an initial round of publicity had affected "our delicate negotiations with the Open Society Institute and other funding bodies," Young says, he resigned from the effort."

However, judging by that article, it's just not clear to me, whether or not Open Society Institute, in fact, provided funding for Wikileaks.

Este vorba despre interviul dat de americanul John Young (unul din deţinătorii siteului Cryptome) pentru CNET News. Young, un arhitect de 74 de ani, a început să publice la Cryptome diverse documente mai puţin accesibile publicului, cu un deceniu înaintea lui Wikileaks. 

Astfel, a intrat în conflict cu Microsoft după ce a publicat protocolul de colaborare cu autorităţile de pe plan mondial pentru investigarea online a suspecţilor, fără ca aceştia să fie notificaţi.

Cu toate acestea, Cryptome a menţinut un standard de responsabilitate, nepublicând documente care ar slăbi securitatea naţională a SUA, sau a altui stat NATO, precum Wikileaks.

Young a acceptat să colaboreze în urmă cu trei ani cu staff-ul de la Wikileaks, acceptând şi să fie interfaţa publică a organizaţiei. 

El explică în interviu cum a rupt colaborarea cu Wikileaks:

You had a falling-out with the other Wikileaks founders?
Young: Yes. But it was over this: someone said that the initial goal was $5 million. That caught my attention. One, because I think the type of stuff I was going to publish, you should never do it for money. Only because that contaminates the credibility and it turns it into a business opportunity where there's great treachery and lying going on.
And it will contaminate Wikileaks. It always does. In fact, that's the principal means by which noble endeavors are contaminated, the money trail. That's pretty obvious. I happen to think that amateur stuff is better than paid stuff.

How long were you involved before you resigned?
Young: Not long. A few weeks. It wasn't long. However, one of the things that happened is that somehow I got subscribed to that list under another nym and the messages kept coming in. I got to keep reading what they were saying about me after they booted me off. The messages kept coming in. So I published those too.

Did they criticize you for, well, leaking about Wikileaks?
Young: They certainly did. They accused me of being an old fart and jealous. And all these things that come up, that typically happen when someone doesn't like you. That's okay. I know you would never do that and journalists never do that, but ordinary people do this all the time.

Young are următoarea corespondenţă cu Open Society Institute al lui George Soros:

Cryptome request submitted 9 August 2010 to:
http://www.soros.org/contact

Does the Open Society Institute or other initiatives financed by Mr. George Soros support Wikileaks.org, its staff, supporters or its affiliates, either directly or indirectly though other parties.
If financial or other support is provided could you describe it: extent, time frame, terms and conditions?
Your response will be published on the public education website Cryptome.org of which I am the administrator.

Thank you very much.

Sincerely,
John Young

Cryptome.org
251 West 89th Street
New York, NY 10024
212-873-8700

 - - - - - - -

Response to inquiry submission:

Contact

Thank you for contacting the Open Society Institute. Your message has been forwarded to the appropriate department for review.

We make every effort possible to respond to all inquiries—and in a timely fashion. However, due to the volume of email received, we cannot guarantee a response to every message.

General information about OSI and the Soros foundations network may be found in the About Us section of this website. Specific information about OSI programs and projects may be found in the Initiatives section.

- - - - - - -

Young a mai adresat şi următoarea solicitare către CIA:

And a related inquiry faxed to the CIA 9 August 2010:

http://www.foia.cia.gov/sample_request_letter.asp

9 August 2010

By mail and fax to: (703) 613-3007

Information and Privacy Coordinator
Central Intelligence Agency
Washington, D.C. 20505

Dear Coordinator:

Under the Freedom of Information Act, 5 U.S.C. subsection 552, I am requesting information or records on Wikileaks.org, Julian Assange and others unknown associated with Wikileaks and its affiliates.

Please supply the records without informing me of the cost if the fees do not exceed $1,000.00, which I agree to pay.

If you deny all or any part of this request, please cite each specific exemption you think justifies your refusal to release the information and notify me of appeal procedures available under the law.

Information or records provided by you will be published on the public education website Cryptome.org for which I am the administrator.

If you have any questions about handling this request, you may telephone me at (212) 873-8700.

Sincerely,
John Young
Cryptome.org
251 West 89th Street
New York, NY 10024

Birocraţia luptă de partea talibanilor

Olanda a decis să îşi retragă din Afganistan contingentul de 1900 de militari. 
Fără a schimba prea mult situaţia din teren, este mai mult un semnal politic. 

Poate aici a dus politica lui Obama privind noile "rules of engagement" (normele de desfăşurare a luptelor), care îngreunează enorm activitatea trupelor şi le expun la riscuri inutile.

Un interesant interviu cu un veteran al USMC (United States Marine Corps), John Bernard, despre birocraţia absurdă şi prejudecăţile care subminează efortul de război în Irak şi Afghanistan- via Gates of Vienna - Dumbing down our national interest:

John Bernard este un veteran cu douăzeci şi şase ani petrecuţi în United States Marine Corps, şi pe blogul de rezervist la Lăsaţi-i să lupte sau aduceţi-i acasă ! (Let Them Fight or Bring Them Home !). Misiunea lui este de a evidenţia regulile absurde de angajare a inamicului (rules of engagement) impuse membrilor armatei SUA, şi pentru a demasca politicile nebuneşti şi periculoase ale liderilor noştri politici.

Săptămâna trecută Vlad Tepes l-a intervievat pe domnul Bernard pe skype. Din păcate, calitatea sunetului de la clipul rezultat este atât de scăzută încât este dificil să-l auzi în mod clar. Cu ajutorul lui  Vlad  am transcris întreaga conversaţie, şi o postez mai jos. Pentru a îmbunătăţi fluxul narativ, am editat toate ezitările, substituenţii, auto-corecţiile, şi cuvintele şi frazele repetate.

John Bernard este un exemplu al calităţilor extraordinare pe care le aşteptăm de la soldaţii, marinarii şi puşcaşi marini americani. El este inteligent, lucid, bine informat, şi devastator în analiza sa. De l-ar asculta şi politicienii.

Cei care sunt interesaţi pot urmări întregul interviu pe Vimeo, sau în două părţi pe YouTube: Partea 1 şi Partea 2.

Interviu cu  John Bernard

Let Them Fight or Bring Them Home!

7.26.2010

Preocupările dvs. principale sunt regulile de desfăşurare a luptelor, care fac războiul din Afganistan periculos şi absurd. Este corect?

Da. Dacă te uiţi la regulile de angajament ca la o doctrină de sine stătătoare, sau ca la o directivă de sine stătătoare, atunci este o luptă aproape imposibilă.

Nu poţi discuta despre regulile de angajament, fără a discuta strategia care le susţine. În fiecare strategie - nu-mi pasă dacă e pe câmpul de luptă sau în cazul forţelor de poliţie, pe străzi - toată lumea care poartă arme este guvernată de un set specific de reguli care le spun când pot angaja lupta, oricine ar fi aceia împotriva cărora sunt autorizaţi să lupte.

În acest caz special, strategia s-a schimbat undeva în jur de 2009 într-o doctrină aproape exclusivă de contrainsurgenţă (counterinsurgency). Şi doctrina contrainsurgenţei este într-adevăr mult mai strictă decât cea a poliţiei de pe stradă. Deci, regulile de angajament sunt în mod intenţionat stricte pentru a le permite să opereze sub doctrina counterinsurgency.

Ne puteţi da câteva exemple de reguli de desfăşurare a luptei care se aplică în prezent în Afghanistan?

Absolut. Regulile de angajament - şi, din nou, acesta este un document fluid, este un set de reguli fluid. Ele se schimbă ocazional. Singurul lucru pe care oamenii trebuie să-l înţeleagă este că nu există nimic publicat, sau nimic pentru consumul public. Ei locuiesc în interiorul unei directive secrete. Deci, chiar şi  discutarea în Congres este dificilă, pentru că oamenii care deţin cheile, să spunem, la cufărul cu secrete, nu doresc să abandoneze această directivă.

Deci, tot ce putem face este să ne bazăm pe ceea ce ni s-a comunicat verbal, şi ştim că este corect, pentru că, sincer, ăsta e modul în care soldatul obişnuit şi puşcaşul marin primesc aceste comenzi, deopotrivă. Acestea pot fi scrise într-un fel de document intern, dar nu le vei găsi în niciun document ieşit de la Pentagon.

Directorul CIA, Leon Panetta: "Iranul poate obţine bomba atomică în doi ani, sancţiunile nu funcţionează"

Directorul CIA, Leon Panetta, a acordat un interviu pentru ABC News  (emisiunea This Week, via Wired News):

Principalele subiecte:

* Credeţi că recentele sancţiuni îi vor descuraja pe iranieni de la încercarea de a îmbogăţi uraniu?
Cred că sancţiunile vor avea un anumit impact ...
Îi vor descuraja în ambiţiile lor în ceea ce priveşte capacitatea nucleară?
Probabil că nu.

* Credem că [iranienii] au suficient uraniu slab îmbogăţit, chiar acum au destul pentru două arme. Ei trebuie să-l îmbogăţească, integral, în scopul de a ajunge acolo. Şi estimăm că, dacă au luat această decizie, ar trebui probabil un an pentru a ajunge acolo, şi probabil încă un altul pentru dezvoltarea unui tip de sistem de lansare viabil.

* Un acord de pace în Afganistan?
Concluzia este că nu am văzut cu adevărat nicio informaţie fermă că ar exista un interes real în rândul talibanilor, aliaţii militanţi ai Al Qaeda, al-Qaeda însăşi, Haqqanis, TTP, alte grupări militante. Nu am văzut nici o dovadă că aceştia sunt cu adevărat interesaţi în procesul de reconciliere.

* Cred că numărul estimat de militanţi Al Qaeda [în Afganistan] este de fapt relativ mic. Cred că vorbim, cel mult, despre 60 până la 100, poate mai puţini.

* Când a fost ultima dată când am avut informaţii bune privind locaţia lui ben Laden ?
A fost o vreme de atunci. Cred că am putea merge înapoi, să zicem, aproape de începutul anilor 2000.

* Atacuri cu drone în Pakistan?
Nu există nicio îndoială că le efectuăm cu respectarea dreptului internaţional şi a legilor privind desfăşurarea războiului.

* Ce spuneţi de acest nou contract de 100 milioane de dolari cu Blackwater?
Au venit cu o ofertă care a fost mai ieftină cu aproximativ 26 milioane de dolari decât a prezentat oricine altcineva. Şi cu o echipă despre care am putea spune că îşi face bine treaba, că "şi-a intrat în mână". Deci, nu a fost mult de ales, pentru a accepta acest contract ... în zona de război, vom continua să avem nevoie de securitate. Avem o mulţime de baze avansate. Avem o mulţime de atacuri la unele din aceste baze. Avem nevoie de securitate. Din păcate, există doar câteva companii care oferă acest tip de securitate.

* La ce ameninţare nu suntem suficient de atenţi?
Întreaga zonă a securităţii cibernetice. Suntem acum într-o lume în care războiul cibernetic este foarte real. [Hmm - editorul]. Ar putea pune în pericol sistemul nostru de reţele [energetice]. Ar putea ameninţa sistemul nostru financiar. Ar putea paraliza această ţară, şi cred că este o zonă căreia trebuie să i se acorde o atenţie mult mai mare.

Ghinion. Mucegai.

Fungus hits Afghan opium poppies By Bethany Bell BBC News, Vienna

A fungal disease is thought to have infected 50% of the country's poppy crop

A serious disease is affecting opium poppies in Afghanistan, Antonio Maria Costa, the head of the UN Office on Drugs and Crime (UNODC) has said.

Mr Costa told the BBC that this year's opium production could be reduced by a quarter, compared to last year's yield.

He said the disease - a fungus - is thought to have infected about half of the country's poppy crop. Afghanistan produces 92% of the world's opium.

Mr Costa said opium prices had gone up by around 50% in the region.

That could have an impact on revenues for insurgent groups like the Taliban which have large stockpiles of opium, he added.

Mr Costa told the BBC that the disease was affecting poppies in the provinces of Helmand and Kandahar, the heartland of opium cultivation and the insurgency in Afghanistan.

He said some local farmers believed that Nato troops were responsible for the outbreak, but he said such fungi occur naturally every few years.

"I don't see any reasons to believe something of that sort. Opium plants have been affected in Afghanistan on a periodic basis," Mr Costa said.

Four years ago there was a similar infestation.

"As the farmers would be tempted because of their loss of income to join the insurgency, I don't see any reasons why the coalition would be acting in a way that would be so unpopular and so treacherous for the conduct of the conflict," he said.

http://news.bbc.co.uk/2/hi/south_asia/8679203.stm

Rusia, UE, Afganistan

Revista presei - Radio Europa Liberă :

The Economist despre iritarea Rusiei față de Parteneriatul Estic

Washington Post despre sfîrșitul capitalismului de stat creat de Putin

26.02.2010

Raluca Bătănoiu

Comentariul din The Economist analizează politica externă, duplicitară, a Uniunii Europene: pe de o parte critică Statele Unite din cauza politicilor fostului preşedinte George Bush care a pus accent pe lupta împotriva terorismului , ignorând , de exemplu, ecologia; pe de altă parte, aceeaşi Uniunea Europeană trece cu vederea politicile Kremlinului, colaborând cu fostul preşedinte rus, actualul prim ministru Vladimir Putin. Săptămânalul britanic notează că Uniunea Europeană tot mai visează să influenţeze Rusia, un partener strategic, pentru ca Moscova să devină „mai orientată către vest, mai deschisă şi accesibilă”. Citînd o recentă publicaţie a Centrului European de Reformă, un think-tank londonez, Economist arată că „Uniunea Europeană speră ca modernizarea să reprezinte alinierea Rusiei la valorile şi normele Uniunii”.

Pentru Rusia însă, este de părere Dmitri Trenin de la Centru Carnegie din Moscova, modernizarea nu însemnă decât să-şi folosească resursele naturale pentru a cumpăra cât mai multă tehnologie europeană, cât mai multe bunuri, în perimetrul Uniunii Europene.

Cu 10 ani în urmă, Rusia nu dădea mare atenţie extinderii Uniunii Europene în Europa de est. „Atâta timp cât NATO nu se apropie de graniţele noastre” – era teza Moscovei. Lucrurile s-au schimbat între timp, Moscova reacţionează acum iritată la proiecte cum ar fi Parteneriatul estic, oferit de Uniunea Europeană unui număr de 6 ţări din fostul spaţiu sovietic, între care Republica Moldova.

"Then there is the area where the EU really does enjoy soft power, its neighbourhood. A decade ago, Russia took a relaxed view of EU enlargement, even to former Warsaw Pact countries, says Mr Trenin. The mantra was “anything but NATO”; and hostility to NATO was about America, not about Europe.

Nowadays, diplomats detect a chill in Russian attitudes to EU projects in its backyard, especially the “eastern partnership” with Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia, Moldova and Ukraine. This impression is bolstered by Alexander Grushko, a deputy foreign minister. Russia wants a say before any “rapprochement” between the EU and countries like Ukraine, he says. Projects such as visa liberalisation or energy links must not make former Soviet republics “choose” between the EU and Russia. “The EU should not move ahead with projects in the eastern partnership that are not also the fruit of Russia-EU dialogue.”

„Iritarea trebuie luată ca un compliment”, este de părere The Economist. „Valorile europene se dovedesc o armă puternică, dacă Uniunea Europeană ar reuși să atragă cât mai multe ţări fost sovietice într-un spaţiu dominat de aceste valori” – încheie The Economist.

The Washington Post anunţă sfârşitul capitalismului de stat, creat în Rusia de Vladimir Putin: PIB-ul a scăzut în 2009 cu 7,9%, mediul de afaceri se degradează, competiţia este tot mai slabă iar corupţia creşte. Autorul comentariului (şi autorul cărţii „Revoluţia capitalistă din Rusia”) Anders Ǻslund, scrie că la această situaţie s-a ajuns prin naţionalizarea substanţială a marilor întreprinderi de către Putin, astfel că economia de acum este dominată de un monopol al corporaţiilor de stat, toate conduse de confidenţi ai Kremlinului. Ǻslund face astfel o comparaţie a situaţiei actuale cu cea din 1987, când preşedintele de atunci, Mikhai Gorbachev a fost nevoit să introducă politica glasnost, de deschidere a pieţei ruse. La momentul actual preşedintele Dmitri Medvedev promite să reaşeze balanţa politică, este critic la adresa corupţiei şi a corporaţiilor de stat iar vocile critice la adresa Kremlinului se intensifică: „Cu alte cuvinte”, notează Washington Post, „Rusia în sfârşit trece prin dezgheţul din mijlocul iernii”.

"A cacophony of elite voices are offering critiques, to the point that 2010 already bears some resemblance to 1987, the year Mikhail Gorbachev's glasnost policy of openness came to life. Igor Yurgens's Institute of the Contemporary Development, which is chaired by none other than Russian President Dmitry Medvedev, has taken the lead with a full-fledged call for Western liberalism, advocating the dissolution of the Interior Ministry and the FSB, successor to the KGB. On Feb. 18, Medvedev followed its cue and sacked 17 police generals. In December, the old Kremlin courtier Gleb Pavlovsky even called on Putin to retire, saying the prime minister is obsolete".

The Times îşi centrează analiza pe progresele campaniei internaţionale din Afghanistan. Capturarea celor doi comandanţi ai grupării Taliban, şi schimbarea strategiei forţelor NATO, care încearcă să protejeze mai mult populaţia civilă, sunt veşti bune . Dar drumul spre victorie este încă lung, notează Times. „Dacă câştigi bătălia militară (...), dar o pierzi pe cea politică, până la urmă pierzi de tot”, scrie cotidianul britanic.

"Meanwhile, although Western military resources have increased, the EU has continued to prove completely incapable of finding the trainers necessary to fulfil one of our key exit strategies — the retraining and reform of the Afghan police. This alone makes the achievement of President Obama’s target of starting withdrawal in the middle of next year extremely unlikely".