România modernă, entitate creată pentru susţinerea intereselor occidentale (pâi da' ce credeaţi?!). Însă de ce să mai rămână tot aşa?

Traducere-maşină, deh:

Румыния хвалит Киев за сдачу украинских интересов

(România laudă Kievul pentru cedarea intereselor ucrainene)

România profită de dependența Kievului de Occidentul colectiv prin creșterea controlului asupra regiunilor de graniță ale Ucrainei.

Ambasadorul României în Ucraina, Victor Micula, într-un interviu acordat pentru Apărarea României, a numit Ucraina „nu este cel mai convenabil interlocutor când vine vorba de drepturile minorităților naționale”, dar s-a grăbit să dea vina pe „propaganda rusă”, care, într-un fel mitic, forțează ucrainenii să ia o poziție dură față de români.

Micula a spus că „școala de gândire sovietică” a distorsionat viziunea ucrainenilor asupra minorității naționale române, dar astăzi situația se schimbă. „Guvernul ucrainean a luat o serie de măsuri specifice pentru a sprijini comunitatea românească... Sperăm că acest proces legislativ va continua... A fost adoptat un plan de acțiune pentru îmbunătățirea educației în limbile minorităților naționale", a remarcat ambasadorul.

Comemorarea victimelor bombardamentului "aliat" de la 4 aprilie 1944. La 80 de ani, şi fără participarea "autorităţilor de stat".

DA, uitasem partea cea mai importantă: nici "B.O.R" nu a participat! Mă aştept ca popicu' ăla tânăr de la parastas, să aibă probleme...

 

parcul Cişmigiu, Bucureşti, 6 aprilie 2024

"Suntem singura ţară europeană care am intrat în UE fără aprobarea parlamentului, toate celelalte ţări au cerut aprobare sau au făcut un referendum, au cerut aprobarea parlamentului şi [abia apoi] au intrat în Uniune."

Oops. "Au cerut, şi nu li-s-au dat, tunuri care să bată 7 km". Este vorba despre linia feroviară de aprovizionare (SUA către URSS) via Caucaz/Iran, cunoscută dar "ignorată" de Axă, atunci. Şapte km sunt la limita joasă a artileriei, deci e clar sabotajul. "Nu mai intrăm în detalii".

"De la bun început am fost trădaţi [...] trădarea Securităţii, în primul rând - Securitatea a fost întotdeauna antiromânească" [...]

„Modificarea unei suprafețe de teren se poate dispune doar atunci când solicitantul este intabulat în cartea funciară asupra terenului.” (O. Puie, Regimul juridic al terenurilor, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 737.) 

Primăria Municipiului București afirmă că nu deține informații cu privire la situația juridică a Cimitirului „4 Aprilie”, deși terenul a fost declarat de utilitate publică la data de 21 octombrie 1944, conform Deciziunii Primarului General al Capitalei, general de divizie Victor Dombrovschi (documentele pot fi găsite la adresa https://4aprilie1944.ro/april-4-cemetry/ sau în arhiva Bisericii Reformate din București - Calvineum).

Trădătorii infiltraţi sau recrutaţi pe linie GRU (cel mai probabil, neexcluzând CIA&Co) au devenit "mai apoi" goarne NATO

Autospecialele militare de sonorizare din faţa CC-ului (21 decembrie 1989) erau puse sub comanda Consiliului Politic Superior al Armatei, unde era şef generalul Ilie Ceauşescu. Adus acolo din 1975, la început ca şef al Direcţiei Organizatorice ("bucătăria"!), apoi secretar adjunct şi secretar al CPSA ('83-'89). Şi despre care Wikipedia zice că "În decursul serviciului militar a fost implicat în vânzarea către Statele Unite ale Americii a unor tehnologii militare sovietice".

Autospecialele alea aveau ordine precise, însă le-au îndeplinit doar parţial. Trecând la un moment dat la schimbarea de obiectiv, după cum reiese din clip (contrainformaţiile militare nu acţionau în zonă?!) La comanda lor "în teren" era locotenentul-major (acum, general în rezervă) Alexandru Grumaz, atunci în cadrul CPSA iar acum goarnă NATO. La MApN, în noaptea de 23-24 decembrie 1989 era căpitanul Emil Străinu, actualul general în rezervă (acum mult mai rotofei, şi în plus având mustaţă). Care "ne informa" în direct că morţii din Grupul Trosca "erau terorişti" - deh, după o noapte întreagă în dispozitiv, "nu ştia încă" adevărul, că fuseseră chemaţi acolo în mod expres. Misiune ordonată, cu coduri de semnalizare/identificare comunicate în prealabil şi respectate întocmai. Străinu este dirijat de decenii ca instrument de compromitere a "conspiraţioniştilor", vehiculând ipoteze alambicate şi bizare, chiar neverosimile, punctate doar cu mici adevăruri "permise" (pe sistem damage control) pentru credibilizare ca "voce antisistem". Ambii sunt şi masoni de rang înalt, Grumaz în plus şi afiliat al Clubului de la Roma (prin Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma).

 

Deci trădarea se instalase chiar sub nasul celor puşi de pază şi care dormeau în bocanci. Conservele GRU au acţionat - paradoxal - pe linie globalistă şi nu soviet hardline, cum era de aşteptat şi cum probabil aveau ordinele iniţiale: fiindcă chiar şi în URSS se instalase trădarea, mai întâi prin Gorbaciov apoi prin Elţân.

Atenţie la ce zice ăsta

Partea cea mai importantă, care începe de la jumătatea clipului.

 

https://www.facebook.com/cozminhoreagusa/videos/536434384105635

Că acum 20 de ani (pe "9/11") era împreună cu doi agenţi CIA în sediul central al PSD. Iar "consultanţii" respectivi tocmai "se întorceau din Rusia unde i-au dat asistenţă lui Putin pentru câştigarea alegerilor". Şi când la televizor s-a văzut chiar atunci show-ul cu Gemenii, au rămas foarte calmi şi s-au declarat miraţi că nu s-a produs deja până atunci, "a venit cam târziu". 

Deci Putin a permis acţiuni CIA pe teritoriul Rusiei. De pe urma cărora a beneficiat. Ceea ce ar explica unele dubii în ceea ce-l priveşte (link1  link2  link3  link4  link5  link6  link7). Mai ales, "inexplicabilele" bîlbîieli ale Rusiei în Siria, Libia, Ucraina şi Arţakh. Şi zvonul că ar fi primit un avertisment sever din partea "comandamentului suprem militar" (Stavka). Observăm şi similitudinea cu agentul Gorbaciov, care avusese contacte cu Casa Albă, înainte de a fi "ales" liderul URSS şi al PCUS (precum zice Dogaru).

 

Desigur, trebuie luată în calcul şi ipoteza că Guşă manipulează sau dezinformează ("gri") şi în acest clip. Mai târziu mi-am dat seama cât de frapant este detaliul că ăia i-au zis lui Guşă ce au făcut prin Rusia: 

- "evoluţiile din Rusia se prevedeau a fi înspre globalism şi deci nu mai conta păstrarea secretului, pentru niciuna dintre părţi" ? aproape fals (obiectiv eşuat dar totuşi sunt şi mici urme globaliste existente)

- Guşă avea security clearance de un nivel înalt (= agent străin important, în traducere)

- ori... "a dedus el toate astea"

Scop posibil: "însămânţarea" unor dubii asupra lui Putin. Ţinta: publicul antiglobalist RO. Dar şi dacă-i adevărat...

Background: poate Putin a jucat atunci la cacealma - să-i vadă pe ăştia la ce-i duce capu' şi să identifice cât mai mulţi membri şi colaboratori ai Reţelei devenită atunci oarecum vizibilă given the circumstances. Şi-atunci, da, "e adevărat" dar... nu-i aşa.

• Gata, l-am prins cu minciuna: alegeri în Rusia n-au fost "atunci, în 2001". Alegeri parlamentare (pentru Dumă) au fost în 1999 şi 2003, iar alegeri prezidenţiale în 2000. Doar cele pentru guvernatorii de oblast-uri (regiuni) au fost între 1999 şi 2002, eşalonat când rămânea vreun post vacant. Iar alegerile regionale "normale" s-au ţinut în 1998 şi 2004. Asta nu înseamnă, însă, că ăia nu erau ce erau şi n-or fi fost pe-acolo (pe la Guşă/pe la PSD) dar... şi pe dincolo.
  

Farewell to Bourgeois Kings

Ce stil, domn'e, ce stil...

• de văzut şi o chestie complementară, "pescuită" de mine mai demult - aici
  

(doar câteva pasaje:)

Though it didn’t start out that way, the war in Afghanistan morphed over time into a sort of modern Verdun for the liberal world order, a Verdun in a very ideological sense. For the french in the first world war, the name Verdun was made into the symbol of the french national spirit and willingness to win. It was the battle that defined the spirit of the entire war. Afghanistan, almost a century later, came to take on a similar ideological life of its own, now as the focal point of an entire worldview and historical epoch.

It was in Afghanistan more than anywhere else, that the rubber hit the road for the post-Soviet, hegemonically liberal, ”end of history” era of human flourishing that Francis Fukuyama so famously (and somewhat ambivalently) christened just as the Soviet Union was rattling its final death throes. It was in Afghanistan that not just a new rules-based international order was to be formulated, but also the new liberal ”world spirit”, in the Hegelian sense of the term. Where Hegel saw the spirit of the new age in the figure of Napoleon riding through Jena, the spirit of the liberal age increasingly came to be consciously and rhetorically centered, at least in part, in the figure of the afghan woman finally getting a chance to play football, celebrate pride month, and studying critical gender theory. This is not a polemical point, by the way. Many might laugh, especially today, at the notion of the university of Kabul graduating its first class of gender studies experts, but this was a small part of a much greater historical and ideological puzzle, a mere step in the great march called the progress of mankind. Gender studies might be laughable even to some of its advocates, but the historical teleology that underpinned the effort in Afghanistan was no laughing matter to anyone.

Their spectacular failure on every conceivable level now brings us to the true heart of the matter. Western society today is openly ruled by a managerial class. Where kings once claimed a divine right to rule, and the bolsheviks of old claimed a right to rule as messiahs of a future kingdom on this earth (bearing a conspicuously strong resemblance to a very old tradition of messianic christianity with the serial numbers filed off, by the way) the technocrats of today base their claims to lordship not necessarily on the idea of the democratic will of the people, but on the historical inevitability of technocracy as such. Just as there once was a properly ”socialist” way to understand great literature, there is today a properly technical, scientific, or ”critical” (in the academic sense of the term) way of understanding war, nation building, cinema, primitive marriage rituals, or whatever else. Our managerial leaders deserve to rule us, because managerialism as a world ethos is the only means of effecting functional rule in the context of a modern, international, post-national, information driven, knowledge economy, rules-based… well, you probably already know all the familiar buzzwords beloved by this class of people. Kings ruled in the epoch of monarchies, because only kings could rule, or at least so they all claimed. Technocrats rule our post-Soviet era for very much the same reason; they are, according to the legitimating narrative of our age, the only ones that can rule. Much like you can’t put a monkey in charge of a battleship, you can’t possibly hope to rule a modern country without being part of the educated managerial class.

Afganistan, vedere retrospectivă

Concert comemorativ, Rusia, 2009 (20 de ani de la retragerea din Afganistan). Cântecul "Чёрный тюльпан" se referă la repatrierea trupurilor militarilor sovietici căzuţi în luptă împotriva mujahedinilor ("monologul pilotului" avionului care efectua transportul respectiv).

În sală se pot vedea mulţi veterani ai campaniei din Afganistan. Interpretează Aleksandr Rozenbaum. Acelaşi cântec dar cu imagini din epocă - aici şi aici.

O sală plină dar nu pentru a susţine "cauza" pentru care URSS şi-a trimis militarii acolo, ci pentru ideea de Patrie şi de armată naţională. Este deja 2009, oamenii ăia n-au fost aduşi acolo cu de-a sila, ei toţi au un Crez. Nu vom vedea aşa ceva (prea curând) la noi, şi nicidecum pe la partenerii strategici. Acolo, altele sunt promovate...

Morgile de campanie aveau de lucru din plin. Ca să reziste stresului şi mirosului groaznic, soldaţii care lucrau acolo "erau pe vodcă". Asta ar putea explica cum într-un coşciug sigilat (deschis de familie, acasă, deşi era strict interzis) s-a pus corpul "care trebuia", greu identificabil, dar şi... încă o mână. A treia. Unele cadavre trebuiau "asamblate" înainte de expediere, din cauza distrugerii corpurilor prin explozii. Груз 200 ("Cargo/Marfă/Încărcătură 200") era codul militar sovietic care însemna "transport militar de cadavre".

Avioanele folosite erau Antonov An-12 (cargo militar, era şi varianta de transport desant) numite atunci Чёрный тюльпан (Laleaua neagră) datorită funcţiei lor de dric aerian. "În oazele din Jalalabad", cântecul spune că Tiulpanul "prăvălindu-se pe-o aripă, 'cade' cu noi" (в оазисы Джеллалабада / Cвалившись на крыло, тюльпан наш падал) - aterizările şi decolările se făceau sub unghi abrupt, adesea coborând în spirală strânsă pentru a evita raza de acţiune a armamentului mujahedinilor, care trăgeau în avioane şi elicoptere oricând aveau ocazia. Cam cum procedau şi piloţii francezi prin 1954, când aprovizionau bazele/forturile de la Dien Bien Phu (Vietnam), aflate sub asediu.

Victoria mujahedinilor şi retragerea sovieticilor din 1989 au avut la bază în principal susţinerea Pakistanului. La fel ca şi acum, când printre cadavre de talibani au apărut şi unele de ofiţeri pakistanezi (conform actelor găsite asupra lor).

Din România, lipsesc 29. Iar răniţi, mulţi grav, sunt peste o sută. Să renunţăm să găsim o justificare a trimiterii lor acolo...

The Black Tulip

In Afganistan, in the Black Tulip,
With a glass of vodka, we silently fly over the land.
Across the border, the sorrowful bird carries
Our guys home, to Russian summer lightnings.

In the black tulip, the guys who were on a mission
Fly to dear motherland for rest in peace.
Being torn to shreds, they have gone forever,
They can never hug warm shoulders.

Vin alegerile

Троцкий

80 de ani de la parada Victoriei (Madrid, 19 mai 1939)

Să dăm niţel filmul înapoi (1980-1985-1989)

Discuţie Iosif Constantin Drăgan - Ioan Talpeş (1985): 

D. - Bă, tu ascultă-mă pe mine. Aşa se va-ntâmpla. 

T. - Bun. Spune-mi şi mie cât costăm şi noi.

D. - Maxim treizeci de miliarde.

T. - Pâi, dom'ne, suntem o ţară, suntem...

D. - Bă, ascultă-mă că eu ştiu cum se fac astea. E de ajuns un capital de 3-5 miliarde, şi apoi ăsta se rostogoleşte. Cu susţineri, cu co-participări, cu astea, şi se creează Proiectul şi Programul. Deci pe voi asta v-aşteaptă.

Hmmm... "semantică"

Radu Jude

Ada Solomon

"Laureaţii" de la Karlovy Vary. În contextul descris la linkul principal, mie nu mi se pare o asociere întâmplătoare. Nu jude de Ev Mediu moldo-valah, ci cuvânt german care defineşte... ceva. Şi (pre)nume "pe profil". Păcat că Cehia găzduieşte asemenea mizerii.

Nu tai acum firu'-n patru ("a fost/n-a fost aşa") dar constat că nu se mai fac filme istorice în serviciul interesului naţional, nici măcar "de Centenar". Ci doar materiale de propagandă anti-România, cel mai adesea finanţate şi promovate de statul român colonizat.

Este o agendă care urmăreşte culpabilizarea românilor chiar şi pentru fapte petrecute înainte de naşterea lor, precum şi instituirea unor teme tabu şi a unor versiuni oficiale pe care dacă le ataci devii "fascist", "nazist", "extremist", "antisemit", "negaţionist". Iar unii care mimează "patriotismul" aplică această agendă din poziţiile de putere din stat ("Legea Crin Antonescu", "Legea Vexler"...).

Saccsiv: 

RADU JUDE castiga premiul Festivalului de la Karlovy Vary cu un film despre implicarea României în Holocaust la Odessa / CARE ESTE ADEVARUL ISTORIC?

Semne erau, numai că nu le interpretam corect

Credeau unii - majoritatea, ce mai... - că toate problemele se reduc la Ceaşcă. "Pleacă ăla şi-o să fie (mai) bine". Ete că nu! Iar cei care-l regretă uită că nici el n-a mirosit exact "dispozitivul", nici măcar când a ieşit din umbră şi s-a urnit la vedere. Deşi ăsta a fost "un proces" de ani şi ani şi ani, nu s-a produs brusc, hocus-pocus. Ne-om trezi într-un târziu?

O chestiune atât de evidentă însă pe care o ocolim, crezând că "a fost doar ceva atunci, pe timpuri"

Toate elitele din România - inclusiv seculariștii -, apără tot ce lezează catolicismul din această țară.
Este vorba, până la urmă, despre conflictul între un stat catolic, acum secular și un popor ortodox despre care a scris și Eminescu acum 130 de ani.

Popa Ciobotea ("patriarhul" ecumenist) poartă odăjdii albe, precum papii (dar "moda" a instaurat-o Miron Cristea, primul patriarh al României, şi mason), suntem singura ţară ortodoxă unde are loc mascarada asta şi toţi tăcem. Popimea ecumenistă a motivat vag, ceva gen "pentru a marca astfel latinitatea noastră". Hai sictir, boaitelor! 

Stema de stat conţine elemente care induc subliminal ideea de stat federal (întocmită de... un ungur, sub Ferdinand I), iar de curând i s-a adăugat şi coroana "regală" (de ce nu una de tip medieval, deschisă, precum avea Ştefan Cel Mare?). Imnul de stat este compus (sec. XIX) de un greco-catolic, fiind adresat... poporului care nu vrea să se deștepte din ortodoxie.

La acest moment Statul Român nu mai are o Viaţă Naţională, ci doar "funcţionează precum o instalaţie" ("nu se ştie" de cine mânuită).


ActiveNews:

România are un stat catolic și un popor ortodox. Istoria nefericirii noastre

Motto: „ Un stat, indiferent de regimul lui, căruia i se prăbușește serviciul secret este un stat cu mâinile ridicate. Niciunul dintre celelalte state comuniste europene nu a cunoscut această situație. Românii au cunoscut-o în 1917 și 1944. Niciun stat din lume nu a cunoscut trei căderi catastrofale în numai 70 de ani, și asta spune multe despre soliditatea statului nostru”(1)

Afirmația din titlu pare șocantă, pare neverosimilă sau chiar de-a dreptul idioată. Dar nu e deloc așa. Pentru a o înțelege, trebuie să cunoaștem istoria reală a statului român modern. Apariția sau mai bine zis, acceptarea de către Marile Puteri a existenței României a fost condiționată de catolicizarea românilor, ca o condiție sine qua non pentru ulterioara occidentalizare completă a țării.

Franța și Rusia au convenit ca principatele Moldovei și Țării Românești să se unească într-o FEDERAȚIE (pe model iugoslav și cehoslovac), sub domn străin. Elitele românești însă le-au tras clapa „marilor arhitecți” și au făcut unirea pe care o plănuiau în ascuns de mult timp, sub Cuza. Evident că soluția Cuza nu a convenit „protectorilor” noștri și ne-am trezit cu rege străin, în cel mai scurt timp. Catolic, bineînțeles.

Rege străin sub domnia căruia s-au dărâmat 26 de biserici ortodoxe în București, mai multe decât pe vremea tiranului Ceaușescu. Aceste detalii n-o să apară în cărțile de istorie, dar se pot găsi informații, prin documente, pe ici pe colo.

Vroiam să scriu despre asta, dar am găsit ceva "la gata"

Cum naiba se face că au ajuns în polemică exact politicieni care ar trebui (ar fi bine...) să fie referinţa/etalonul la PSD şi respectiv PnL, Şerban Nicolae şi Daniel Gheorghe? O spun făcând abstracţie - evident - de limitările inerente ale celor două partide ale Sistemului (dar "o concentraţie mai mare" de politicieni precum cei doi le-ar face mai suportabile). Am văzut, cu bănicioii şi cu predoii...

Poate că trebuie să le amintesc naivilor şi puriştilor: MIZA nu-i pe atunci, ci pe acum.

Iulian Capsali:

Capsali nu-i prost, ştie bine că şi Clăpăugul era în scenariu (şi nu ca "sacrificat"), dar "îl extrage" şi-i dă consideraţie ("R")...

Ca să fie băgat în seamă Soros în decembrie '89 la Bucureşti înseamnă că opera deja la Moscova

"Comunismul? Este un cal mort, hehehe." (citat aproximativ - Silviu Brucan, interviu la Radio Europa Liberă, ianuarie 1990)

Când am auzit vorbele astea ale lui Brucan (în direct...) mi-am dat seama imediat că to'a'şilor nu le păsa de ideologie ci rolul lor era de a ocupa poziţiile reale de putere sub indiferent ce pretext. Intuiam dedublarea, nu însă şi "etapa pregătitoare". În deceniile care au urmat, feseniştii au mimat comunismul rezidual, iar complicii lor - istoricii - au mimat lupta cu adversarul ideologic inexistent. Le-a mers, ambilor.

Sandra Pralong, în prezent consilier prezidenţial şi cadru de bază al Reţelei Soros, vorbind despre activităţile lui Soros în România la momentul decembrie 1989 (cei doi s-au întâlnit chiar pe 22 decembrie, deci aparatul era deja deturnat). Fundaţia Soros a activat legal în URSS/Rusia începând din 1987, cheltuind oficial circa un miliard de dolari, până la recenta interzicere.

Gorbaciovismul era de fapt globalism, şi aceasta era natura reală a "deranjului" din 1989.

*   *   *

Miliardarul american de origine evreiască George Soroș a venit la București chiar în ziua în care Nicolae Ceaușescu a fost deposedat de putere, pe 22 decembrie 1989. Informația a fost oferită chiar de primul președinte al sucursalei românești a Fundației pentru o Societate Deschisă (Open Society) și actual consilier al președintelui României, doamna Sandra Pralong.

Într-un articol apologetic despre doamna Pralong apărut în revista Elle, se afirmă că „In ziua în care izbucnește revoluția română, Sandra îl întâlnește pe George Soroș, nume de care avea să se lege revenirea ei în România”. Tot din acest articol, aflăm că magnatul american avea deja, clandestin, o sucursală în România și înainte de 1989, dar întâmpina probleme.

„Acesta voia să închidă filiala fundației sale din București, care nu prea dădea randament”. Cu alte cuvinte, oamenii care lucrau pentru Soroș înainte de 1989 nu reușiseră, probabil, să producă efecte notabile. Probabil, de-aceea, a fost nevoie de diversiunea cu pastorul Laszlo Tokeș, precum și de crimele inexplicabile de la Timișoara și București, pentru a radicaliza și scoate în stradă un popor nemulțumit, dar nu suficient încât să manifeste deschis împotriva regimului Ceaușescu, după cum nota istoricul Alex Mihai Stoenescu în partea a doua a volumului IV al lucrării sale, „Istoria Loviturilor de Stat din România”.

Mircea Vulcănescu - ultimul cuvânt

Pledoaria finală a lui Mircea Vulcănescu la "procesul" înscenat de noul regim aproape-comunist. Recentul scandal pornit de Institutul Elie Wiesel şi al cărui subiect este memoria lui Mircea Vulcănescu ne reaminteşte anomalia inexistenţei reabilitării sale juridice. Reabilitare formală, desigur. Pentru români Vulcănescu nu poate fi "trădător" ori "complice la crime".


Motto: “Orientat ideologiceşte spre dreapta tradiţionalistă, adică legat de izvoarele de gândire ale trecutului, dar căutând să adâncească sensul prefacerilor lumii de astăzi, a fost silit să ia deseori in publicistică atitudini neconformiste, fapt pentru care a fost socotit când «fascist» de cei de stânga, când «comunist» de cei din dreapta burgheză. In realitate, a căutat să înfăţişeze o orientare spiritualistă, realistă şi ortodoxă, apropiată de înţelegerea românească şi ţărănească a existenţei, şi o colaborare a tuturor forţelor generaţiei tinere la clădirea unei Românii mari şi puternice.” (Mircea Vulcănescu, Curriculum vitae)

Apararea

Text scris in decembrie 1946 pentru procesul desfasurat in decembrie 1946 – ianuarie 1947 in fata Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a Criminala

Domnule Presedinte si Onorata Curte,

Ascultind rechizitoriul Procurorului General, ca si actul de acuzare, am avut impresia ciudata ca ma aflu in fata unui caz dostoievskian.

Nu, Onorata Curte, in fata acelui judecator de instructie din Crima si pedeapsa, care, prin actiunea lui persuasiva, unita cu mustrarea de cuget care lucreaza dinauntru pe acuzat, ajunge sa-i smulga pina la sfirsit marturisirea crimei savirsite, ci in fata acelui caz straniu din Fratii Karamazov, in care fratele mai mic ia asupra sa, spre ispasire, pacatele fratelui sau.

NU, "mulţumesc" !

Cică "nu s-a aplicat bine" Ideea Europeană, blabla... Dogaru sugerează că o revenire la "proiectul iniţial", ar fi calea. 

Nu, "mulţumesc". Interesele diverselor oligarhii nu se extind către interesele generale sau naţionale. Ar însemna să ne lăsăm (iar) prostiţi...

Se intră mai puternic în subiect în "calupul" dintre 15:45 şi 27:55 (care se poate viziona integral aici).

• Declaraţia Schuman
• Schuman Project

WORLD COMMUNIST GOVERNMENT PLANNED AND FINANCED BY USA

ON NOVEMBER 2, 1987, A FEW SHORT YEARS BEFORE THE BERLIN WALL CAME DOWN, AND only two years after the signing of the U.S.-Soviet education agreements, Mikhail Gorbachev was reported by Novosti Press Agency Publishing House in Moscow to have said in his speech to the Soviet Central Committee, “We are moving toward a new world: the world of communism. We shall never turn off that road.” Even so, after the Berlin Wall came down (1989) Gorbachev was a keynote speaker at a major Republican Party fundraiser. "

The Land of the Free", huh ?

NewsWithViews:

By Charlotte Iserbyt
May 20, 2015
NewsWithViews.com

Euro-federalists financed by US spy chiefs -...
By Ambrose Evans-Pritchard in Brussels
19 September 2000

United States Key Player in Creation of Communist One World Government aka United Nations Agenda 21 (Regional Government)

I (Charlotte) just found an old email upon which I had written "This is one of the most important pieces of paper I have ever received! I knew Baron Boel and Marjolin in Brussels in 1961 when I was working for the United States Ambassador to Belgium, Douglas MacArthur II, the nephew of General Douglas MacArthur.

All researchers: education, UN Agenda 21, ConCon, etc. should have this information. It is for that reason my education blog is making it available as a post. All areas of research are inextricably connected as they relate to imposition of world government.

Most important excerpt from Telegraph article is quoted directly below:

Postcomunismul, virajul colonial (II)

Invazia vestică în Est s-a soldat cu acaparări masive şi la viteze istorice. Ca în scenariul clasic colonialist, capitalul vest-european s-a înfipt de la început în ceea ce constituie rulajul banului într-o economie: exploatarea resurselor naturale, distribuţiile de energie (cele care colectează banii din asigurarea cu energie) şi băncile. Restul – industrii, servicii, comerţ – s-a prăbuşit aproape implicit în braţele „eliberatorilor” vestici. 

Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

Destrămarea Uniunii Sovietice şi a conglomeratului ei satelitar din Euroapa centrală şi de est a oferit Vestului Europei oportunitatea istorică a unor surse de aprovizionare şi pieţe de desfacere aproape neaşteptate în cvasiproximitate şi de cvasigratuitate – un adevărat balon de oxigen pentru cel mai în vârstă dintre centrele de putere economică ale lumii şi, oricum, cu cel mai costisitor model social, devenit handicap în faţa ascensiunii noilor concurenţi mondiali din Asia. Vestul Europei s-a repezit pe Centrul şi Estul Europei oferite pe tavă de istorie. S-a dovedit a fi fost luat pe nepregătite, nearătând vreo strategie pe termen lung. De fapt, a făcut atât cât l-a dus capul! Probabil, nu puteau imagina altceva cele 5-6 puteri foste coloniale strânse laolaltă în cadrul UE, care de cel puţin două-trei secole nu-şi datoraseră prosperitatea decât extracţiei sistematice şi masive din teritoriile coloniale. Ceea ce era nou acum era doar faptul că trebuiau să pună în operă un sistem colonial în comun, un fel de „colonialism colectiv”. Regulile şi constrângerile aveau să fie stabilite în comun în cadrul UE, iar colonialismul propriu-zis urma să fie practicat de capitalul privat occidental, în frunte cu marile lui multinaţionale. A fost o politică statală de tip colonial!

Dezvăluiri: CINE ESTE BUNICUL LUI VICTOR PONTA?

Vocea Vâlcii :

Sursele noastre din interiorul PSD susţin că bunicul matern al lui Victor Ponta era evreul rus Naumovici (ulterior, mama Premierului şi-a scurtat numele în “Naum”, din motive lesne de înţeles). Până aici, toate bune şi frumoase, nimeni nu e vinovat dacă se naşte nigerian, congolez sau brazilian. La propunerea consilierilor sovietici care conduceau pe atunci România, bunicul lui Ponta este trimis la studii în URSS.