Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

06 noiembrie 2016

Václav Klaus: "După căderea comunismului, am presupus în mod eronat că a venit definitiv libertatea"

Discursul lui Václav Klaus la ceremonia European Freedom Awards, unde a fost premiat cu Premiul Libertăţii Europene (European Freedom Award) şi unde a ţinut şi Nigel Farage un discurs. Ştirea este inexistentă în limba română, "agenţiile n-au aflat despre aşa ceva". Mass-media străină a prezentat în mod negativ evenimentul (link1, link2).

[...] The fall of communism opened the door for freedom and democracy in our countries. We enjoyed it tremendously and erroneously supposed that freedom is here, and is here to stay. We were wrong. During the 27 years after the fall of communism, we have slowly begun discovering that we live in a world which is different than the one we dreamt of. It became evident that the lack of freedom is not inevitably connected with only one – however evil – form of totalitarian and authoritarian regime, with communism. There are other non-democratic isms and institutional arrangements which lead to similar results and consequences.
Due to them we live in a far more socialist and etatist, controled and regulated society now than we could have imagined 27 years ago.We feel that we are in number of respects returning back to the arrangements we used to live in the past and which we had considered gone once and for all. I do not have in mind specifically my country but Europe and the Western world as a whole.
After the fall of communism, my optimism was based on a strong belief in the power of principles of free society, of free markets, of the ideas of freedom, as well as on a belief in our ability to promote and safegard these ideas. Today, coming slowly to the end of the second decade of the 21st century, my feeling is different. Did we have wrong expectations? Were we naive? I don´t think so.
1. We knew that socialism, or socialdemocratism, or “soziale Marktwirtschaft“ is here, is here to stay and – due to its internal dynamics – would expand;
2. we were always afraid of the green ideology, in which we saw a  dangerous alternative to the traditional socialist doctrine;
3. we were aware of the built-in leftism of intellectuals. We followed with great concern the “excessive production of under-educated intellectuals” that emerged in the West as a result of the expansion of university education for all;
4. communism had been based on an apotheosis of science and on a firmly rooted hope that science would solve all existing human and social problems. To our great regret, the West believed in the same fallacy.
I can assure you that we were aware of all that in the moment of the fall of communism. We – perhaps – underestimated some other crucial issues:
- we probably did not fully appreciate the far-reaching implications of the 1960s, the fact that this “romantic” era was a period of the radical and destructive denial of the authority, of traditional values and social institutions;           
- we underestimated that the growing apothesis of human rights was in fact a revolutionary denial of civic rights and of many liberties and behavioral patterns connected with them. Human rights do not need any citizenship. That is why human-rightism calls for the destruction of the sovereignty of individual countries, particularly in today’s Europe;
- we didn´t see all the side-effects of the European integration process and didn´t fully recognize the very special role played by a construct called the European Union.  Nevertheless, our learning process was very fast. I am frustrated that even now not many people in Western Europe see it. Most of them see only what the EU propaganda wants them to see. They seemingly believe that the EU is
- a peace-guaranteeing community of nations;
- a democratically run grouping of countries, where the demos feels like a demos;
- a coherent entity monoculturally based on European values and behavioural patterns;
- an entity which centralizes only a small part of decision-making (only the issues that cannot be – because of existing externalities – solved efficiently at the level of individual countries);
- a conglomerate of countries where all are equal (in the Orwellian sense);
- a family-like institution where the weaker members are significantly helped by the stronger ones;
- an institution where the opposition to official views is welcome, allowed and made possible;
- an institution where there is a genuine, democratically formed and implemented policy, etc., etc.
Nothing can be farther from the truth than this propagandistic scheme. The current European Union is something else:
- it is an entity without demos, which means without democracy;
- it is an entity with only a weak common identity. For many of us, being a European basically means a geographical delimitation. As regards our identity, we are primarily Czechs, Italians, or Swedes. And we are proud of it. There are some “European” commonalities, but Europe has never been a melting pot;
- it is an entity which misuses the term subsidiarity for disguising the actual state of affairs and the predominant tendency – the ever-growing centralization of the EU decision-making;
- it is – especially after the Lisbon Treaty – an entity with one dominant country, Germany, which – as was recently stated by the its “Staatsminister für Europa” Michael Roth – must fulfil its leading role in Europe whether it likes it or not;
- it is an entity without authentic, genuine solidarity;
- it is an entity constrained and weakened by a non-functioning monetary union and by the irresponsible Schengen arrangements, etc. [...]

(integral la NewsReload)

6 comentarii :

Anonim spunea...

Sint tot mai multe stirile inexistente în limba română, despre care agenţiile n-au aflat nimic. Iar anumite stiri sint inexistente nu doar in romana, ci in orice limba vorbita in Occident. Uite una dintre stirile STRICT INTERZISE europenilor si americanilor, una care chiar m-a lasat perplex.

Cunosc Suedia, am fost de citeva ori la Stockholm, dar nu banuiam ca suedezii au fost total incalecati, cam la fel cum a fost incalecata Germania prin 1920, de au ajuns nemtii, cei mai productivi oameni din lume, sa manince din gunoaie si nemtoaicele sa se prostitueze pentru o supa. Acolo vor ajunge si suedezii si inca foarte curind. Si americanii, bineinteles.

Desi, avind in vedere dezastrul in care i-a adus stinga pe suedezi, cu moralitatea si credinta in Dumnezeu distruse aproape complet, ar fi trebuit sa-mi cada fisa ca radacina raului e aceeasi SI in Suedia ca peste tot in Occident.

Mai sint curios doar de unde o sa apara urmatorul Hitler. De fapt, ma astept sa apara un sir intreg de hitleri. In cascada. Presimt ca de data asta chiar se va muri (pe bune si in masa). Nu cred ca se vor mai lua prizonieri si nici deportari nu cred ca se vor mai face. Va fi ceva asemanator cu spectacolul distrugerii Cartaginei:

"După trei ani, cînd cartaginezii erau deja slăbiţi de foame şi de boli, romanii au reuşit în sfîrşit să spargă zidurile oraşului. Au urmat şase zile de lupte, stradă cu stradă, dar rezistenţa cartaginezilor a fost slabă.

Oraşul a fost incendiat şi au urmat scene interminabile de groază în timp ce focul mistuia cladiri şi oameni. Romanii i-au ucis pe toţi cei care rezistau. Supravieţuitorii, 55.000 de oameni, reprezentau mai puţin de zece procente din populaţia iniţială. Au fost cu toţii vînduţi ca sclavi. Senatul Roman a decretat ca rămăşiţele Cartaginei să fie complet distruse. Ruinele au ars timp de 17 zile."

Voltaire: "Ca sa afli cine iti e stapinul, tot ce trebuie sa afli e pe cine nu ai voie sa critici."

Anonim spunea...

Ce ar mai putea sa semnifice acest articol nesemnat si publicat de site-ul respectiv !?!?

Anonim spunea...

Ce bine sa ajunga sub privirile a cit mai multor romani !

Riddick spunea...

Răspund pe rând.

La primul comentariu:

Ciudat, mulți evrei fug din Suedia (de musulmani) și ar fi un caz special orașul Malmo care a cam devenit un fel de Arabistan. Evreii globaliști fac rău și coetnicilor lor, nu au rețineri (Soros și Netanyahu nu se înghit, primul-globalist/progresist, al doilea-nationalist/sionist). Probabil acest gen de proprietari are presa acolo. Și, da, vine Lupta Cea Mare.

La al doilea comentariu:

Ăla spune adevărul chiar anomim, că îi convine lui Ivan de publică e partea a doua. Iar românii ar trebui să ia aminte și să se trezească în al unsprezecelea ceas.

La al treilea comentariu:

E bine să ajungă dar românii să se și întrebe: "De ce a votat PSD cabinetul Ciolos la învestire ?" - au fost 389 de voturi pentru și numai 115 contra.

conumishu spunea...

Mă mir că nu a văzut Klaus puterea religiei științifismului (ca să inventez un cuvînt). Secolul 19 e un exemplu perfect, mai ales a doua jumătate. Tot ce s-a pornit cu revoluția franceză a fost continuat, sistematic, pe mai multe planuri și, evident, dușmanul principal a fost și a rămas creștinismul. De unde și încercarea de înlocuire cu religia drepturilor omului, cu cea a optimismului pozitivist - știința care rezolvă tot, doar o chestie de timp - democratismul egalizant (da, dar în jos și pe teme secundare) ș.a.m.d.

Așa au apărut și miturile Darwin, Einstein, Freud și chiar Marx (în ciuda tangenței directe cu politicul nu era chiar tipul de activist, gen Troțki sau Cohn-Bendit). S-au ridicat pe socluri acești noi apostoli, aproape deificați după aceea. Pe ramură.

Simultan, biserica a fost săpată, mai ales prin învolburarea conceptelor. De grija conexiunii cu turma credincioșilor proprii ierarhi și gînditori au reușit, involuntar adesea, să deturneze rolul bisericii spre unul preponderent social, au împins un efect inerent al milei creștine pe post de scop principal.

Acum vom culege roadele confuziei generalizate, indiferent de viteza cu care ne dezmeticim, unii dintre noi. Ce s-a stricat în generații nu se reface prea curînd.

Chiar Klaus îmi pare - și nu e neapărat un reproș - că joacă pe terenul adversarului fără să realizeze că nu trebuie să accepte anumite reguli. Cum ar fi "sanitizarea" discursului/analizei prin delimitarea strictă de dimensiunea spiritual religioasă. E tot un fel de abordare științifică, de ostracizare (dacă se poate folosi cuvîntul în acest context) a lui Dumnezeu. Sincer, nu știu cum ar trebui procedat, odată ce ieși dintr-o viziune teologică intri, imediat, pe un teren minat, dar sînt tot mai convins că ceva se poate face și am bănuiala că, undeva pînă spre renaștere, în evul mediu ăla "întunecat", ordinea lumii și lucrurilor era mult mai bine înțeleasă.

Riddick spunea...

Secolul 19 a adus mai ales în ultima să parte o creștere generală a nivelului de trai (Europa&America) și masele au asimilat noile dogme drept ceva pozitiv. Cu Biserica a început mai accentuat (la catolici) cu Conciliul Vatican II, vezi la Tradition in action - critică subversiunea de la catolici. La ortodocși a fost recent Sinodul Tâlhăresc din Creta, ratificat de BOR.

Klaus se limitează la critica încălzismului. Se definește drept liberal clasic, nu drept conservator și poate de aici "inconsistentele".

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):