Noi, toti cei care am domnit in ultimii 30 de ani, suntem principalii vinovati de dezastrul abatut asupra Romaniei! Suntem vinovati de distrugerea economiei nationale, de falimentarea industriei, agriculturii, cercetarii, invatamantului, sanatatii, securitatii nationale, culturii, sportului, a tuturor domeniilor vietii sociale. Nu aduc aceste acuzatii pentru a castiga simpatia voastra, si chiar daca o castig, la ce imi foloseste, nu doresc nici sa candidez si nici sa acced in functii publice, ci o fac pentru ca aceasta este realitatea, o fac cu convingerea ca doar asa ne putem spala cat de cat constiinta pentru raul pe care l-am facut cetatenilor acestei tari! Poate va puneti intrebarea de ce ma fac si eu vinovat? Este adevarat, nu am condus guverne, nici nu am facut parte din ele, n-am condus parlamente si nu am fost niciodata membru al lor, am fost seful unei structuri cu atributii in domeniul sigurantei nationale, intr-o zona relativ restransa a tablei de sah imense pe care o reprezinta aceasta. Sunt vinovat pentru lipsa mea de intelegere si de orientare in acea perioada, pentru faptul ca m-am transformat intr-un sustinator fervent al intrarii Romaniei in UE si in NATO, pentru ca nu mi-am folosit puterea de influenta personala pe care am avut-o in raport cu factorii de decizie politica si administrativa, ca nu am facut demersurile necesare pentru a stopa acest proces, atunci cand mi-am dat seama ca este pagubos pentru tara noastra, pentru poporul roman. Am considerat ca este deja tardiv, ca, oricat de mult as incerca, n-am sa reusesc sa-l opresc, creand din aceste argumente scuza in spatele careia m-am asezat si am stat comod. Cand mi-am dat seama de dimensiunea gaunoasa a accederii in structurilre euroatlantice? Atunci cand am vazut ca partenerii nostri din UE si NATO au transformat-o intr-un TROC, adica, mai pe intelesul tuturor: “VOI ne dati noua TOTUL, iar NOI, in schimb, nu va dam NIMIC”. Si asa au si facut! Ne-au luat totul, iar ce nu le-a trebuit, ne-au obligat sa distrugem, ca sa nu le faca concurenta. Ne-au luat fabricile, uzinele, bancile, terenurile cele mai productive, padurile, aurul, si multe altele mai pretiose ca el, gazele naturale, energia electrica, apele, oxigenul, hotelurile, statiunile turistice, traditiile, si le-au adus pe ale lor, ne-au luat produsele naturale si de calitate, si ne-au trimis rebuturile pe care nu le consuma, fiind periculoase pentru sanatate. Ne-au dat in schimb doar promisiuni: ca ne vor sprijini sa ajungem la nivelul lor, ca vom beneficia de ajutor in situatii de criza, ca ne vor apara de agresiunea agentilor economici puternici din afara UE, ca Uniunea si unitatea care o caracterizeaza vor fi folositoare tuturor. Si v-ati convins cat de folositoare au fost si sunt. Sub stindardul acestei unitati au intrat cu bocancii in viata noastra, ne-au talharit de toate bunurile de pret pe care le-am avut, ne-au organizat viata asa cum au vrut, ne-au arestat, ne-au defaimat, ne-au umilit, ne-au stirbit demnitatea si, nu in ultimul rand, ne-au pus sa intram in confict cu parteneri cu care aveam relatii bune pe toate palierele. Doar asta am primit in urma trocului cu ei. Va rog sa-mi spuneti doar o singura actiune semnificativa desfasurata de catre cei de la Bruxelles in folosul Romaniei. Nu o sa gasiti vreuna. Dar o sa gasiti destule desfasurate in detrimentul nostru. Spuneti-mi ce beneficii ne-a adus intrarea in NATO. Unii utopici o sa spuna ca umbrela de securitate, iar eu o sa-i intreb care umbrela, si, ca sa se convinga, le recomand sa lectureze ce afirma cei mai valorosi strategi americani si anume ca trebuie sa ne aparam singuri, ca tara lor nu va risca un conflict militar cu Rusia, pentru noi. Atunci de ce am permis sa transformam colosul de la Rasarit intr-un adversar militar? Relatiile cu NATO si cu SUA au fost doar paguboase pentru noi. Le-am dat tot ce au dorit, la preturi de nimic, militarii nostri s-au jertfit pentru ei in teatrele de operatii militare din zonele in care au creat conflicte, le-am cumparat cu multe miliarde de dolari tehnica si armamentul invechite, le-am cedat din teritoriul nostru si din suveranitate, si ce am primit in schimb? NIMIC, nici cel putin ridicarea vizelor. Am obtinut totusi ceva, ostilitatea Rusiei, transformarea Romaniei in tinta nucleara, pentru ca am permis trupelor americane sa fie dislocate in apropierea granitelor rusesti, ca am permis sa se instaleze scutul antiracheta de la Deveselu. De ce oare Ungaria si Cehia nu au fost de acord? Pentru ca cei care i-au condus si ii conduc pun inainte de toate interesele nationale, interesele poporului lor.
Probabil va intrebati de ce vin acum cu aceste acuzatii? Am sa va raspund cu toata sinceritatea. Acum s-a produs picatura care a umplut paharul. Cand am vazut cum se zbat singure, cu dezastrul abatut asupra lor, tari cu o pozitie mult mai puternica in structurile euroatlantice, in speta Italia si Spania, iar strigatul lor disperat dupa ajutor i-a lasat pe cei de la Bruxelles indiferenti, ba, mai mult, UE a anuntat ca aloca Frantei si Germaniei cate 300 de miliarde de Euro, iar Italiei si Spaniei, nimic. Cum suntem parteneri egali, cand ei primesc sute de miliarde de euro, iar noi doar firimituri. Ne-au dat un miliard, dar nici pe asta intreg si cu conditii.
Ce este mai grav insa, este faptul ca au inceput sa decida in locul nostru! Va intrebati de ce nu avem paturi suficiente in spitale pentru cei bolnavi? Ce au facut toate guvernele care s-au succedat la carma tarii pana acum in aceasta directie? Oricum nu le-a interesat, dar si daca vroiau sa faca ceva nu aveau voie. Ne-a interzis UE sa mai construim spitale de stat. Da, au dat o Directiva prin care ne-au interzis, asa cum au facut-o si in alte multe domenii, asa cum ne-au plafonat productia la multe bunuri, inclusiv a celor de consum. Ne-au osandit la moarte, ne-au interzis dreptul de a beneficia de tratamentul medical cuvenit, tratament care pe multi dintre cei care s-au prapadit, i-ar fi salvat.
Si atunci, imi pun firesca intrebare: mai este bine sa ramanem in aceste structuri, sau nu?
Ii lasam in continuare sa ne praduiasca si sa ne umileasca, sau le spunem sa plece acasa. Vreti sa ii purtam in continuare pe umerii nostri, sa le inghitim toate jignirile pe care ni le aduc, sau le spunem sa-si ia cu ei si impertinentul de ambasador, Excelenta-Sa Prostan Zuckerman? Va las pe voi sa analizati si sa decideti, indiferent de ceea ce am scris eu. Ceea ce gandesc si simt eu este mai putin important. Important este ceea ce ganditi si simtiti voi!!!
Dumnezeu sa ne fereasca de prieteni si parteneri, ca de dusmani ne aparam singuri!!!
Postări
