Václav Klaus despre atentatul de la Bagdad

Opiniile IVK (Institutului Václav Klaus) privind atentatul de la Bagdad

Probabil că nu a fost în primul rând inițiativa politică a președintelui Trump, ci mai degrabă o expresie a gustului părții militare a Departamentului Apărării și a afacerilor externe ale SUA, care „se întoarce” și joacă un rol mai activ în politica internă.

Președintele Trump așteaptă alegerile prezidențiale din acest an. El le-a promis simpatizanților săi că va pune capăt politicilor intervenționiste ale domnilor Obama și Bush. Decizia de a asasina un general popular și capabil al armatei regulate iraniene - un simbol al Iranului - și riscând prin urmare o destabilizare majoră în regiune, nu poate fi în interesul electoral al lui Trump, deoarece va fi folosită împotriva lui în campania electorală. De aceea, concluzionăm că decizia a fost în interesul cercurilor militare americane și al neoconilor.

Este destul de evident că atacul asupra generalului Soleimani a fost (într-un fel) în interesul Israelului contemporan. Pe lângă ostilitatea tradițională escaladată a ambelor țări, intră în joc problemele actuale ale politicii israeliene. Creșterea tensiunilor din Orientul Mijlociu îl poate ajuta pe Netanyahu în alegerile viitoare, și să distragă atenţia de la problemele politice personale. Sunt binecunoscute contactele strânse ale premierului israelian cu președintele SUA (în special prin ginerele lui Trump, Kushner). Chiar și metoda de lichidare a generalului Soleimani amintește de metodele dure ale Israelului de a-şi elimina dușmanii.

Situația în care deciziile militare sunt prioritare în faţa deciziilor politice este o reminiscență a situației de dinaintea izbucnirii Primului Război Mondial. La acea vreme, deciziile Statului Major erau prioritare în faţa deciziilor politice. Politica a reacționat doar într-un moment în care era prea târziu și conflictul armat nu a mai putut fi evitat.

Atacul a avut loc într-un Irak prietenos, care întreține acum relații esențial corecte cu Iranul vecin. Generalul Soleimani a ajuns acolo cu un avion de linie, civil. Nu a căzut în luptă. A fost ucis pe un aeroport civil. Putem citi un astfel de pas doar în sensul că întreaga lume devine acum un câmp de luptă legitim și, de exemplu, un diplomat al unui stat rival poate fi victimă în timpul unui târg de carte din cealaltă parte a lumii. Lumea a devenit mai periculoasă, practicile de securitate standard și garanțiile scad, consecințele nu pot fi trecute cu vederea.

Atacul nu doar că a avut loc în Irak, ci și prin spatele conducerii irakiene. A omorât chiar un ofițer superior din regimul irakian, instalat prin intervenția SUA. Fără îndoială, acest lucru va provoca (și a declanșat deja) o înstrăinare bruscă a conducerii irakiene și a publicului din SUA și Occident în general și, mai degrabă, va consolida influența Teheranului în regiune. Parlamentul irakian a votat deja că toate trupele străine, inclusiv aproximativ cinci mii de militari americani care staţionează în prezent în țară, trebuie să părăsească țara.

Atacul va consolida poziția politică internă a actualului regim iranian și anulează speranța că opoziția internă ar putea orienta țara către poziții pro-occidentale.

Atacul anulează complet eforturile aliaților occidentali de a câștiga minoritățile șiite din țările islamice, iar în ansamblu le împinge în braţele Teheranului. Vestul îşi câștigă astfel un nou dușman implacabil în multe țări musulmane.

Atacul a avut loc fără aducerea la cunoștință și consultarea la nivelul comandamentului politic și militar al NATO. Este o inițiativă americană separată care pune aliații înaintea faptului împlinit. Astfel, ei nu au nicio șansă să discute și să participe la luarea deciziilor, pot doar susține fidel orice decizie americană dând cecuri în alb, dacă nu doresc să se arate o contradicție fundamentală în rândurile NATO.

6 ianuarie 2020

https://www.klaus.cz/clanky/4473