15 ianuarie 2014

Oligarhia nu-şi permite un eşec al referendumului regionalizării

 
Numit "referendum pentru revizuirea Constituţiei". Deşi a fost anunţat şi planificat pe două zile, sunt şanse ca să nu se mai ajungă la el, cel puţin nu odată cu alegerile europarlamentare. Se pot găsi tertipuri constituţionale sau procedurale (exemplul #1, exemplul #2) astfel încât să fie reprogramat odată cu alegerile prezidenţiale, sau pentru 2015, atunci cu un prag de validare de 30%.

Să se falsifice cifra participării la vot, ca în 2003, este ceva mai greu la pragul de 50%, dar nu imposibil. Dacă mai trece ceva timp, se poate afişa un consens, acum se merge pe o propagandă nefavorabilă aprobării referendumului, puterea şi opoziţia apărând "în conflict" pe tema revizuirii, deşi au ca punct comun regionalizarea. 

Dacă nu trece referendumul (invalidare sau respingere) va reieşi că românii resping regionalizarea. Care s-ar putea relua prin proceduri legislative, ocolind un alt referendum. Costurile politice ale sfidării voinţei naţionale ar fi transferate în beneficiul unui partid parlamentar care să se poziţioneze contra regionalizării. Ar putea fi PP-DD acel partid?
 

Un comentariu :

Riddick spunea...

Germania sugerează o amânare:

Deutsche Welle:

Ce nu poţi face astăzi, lasă pe mâine

Poate ar fi mai bine ca adoptarea unei noi Constituţii să fie lăsată pentru mai târziu.

Preşedintele şi majoritatea politică ar trebui să încheie un armistiţiu pe tema Constituţiei şi să renunţe fiecare la planurile sale, urmând ca subiectul să fie reluat într-un moment mai propice.

http://www.dw.de/ce-nu-po%C5%A3i-face-ast%C4%83zi-las%C4%83-pe-m%C3%A2ine/a-17360875


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: "Nu mă voi ascunde după deget: suplimentul FCD este într-adevăr un manifest, fiindcă socotim că Uniunea Europeană este un proiect neterminat și că doar desăvârșindu-l, creând adică Statele Unite ale Europei, putem să evităm perspectiva deloc încântătoare de a deveni un vulgar apendice al Asiei, un muzeu al civilizațiilor sau o simplă piață de desfacere pentru economiile emergente. Înainte de toate, doream să subliniez, prin contrast cu îngustimea identităților naționale, care sunt niște constructe relativ recente, larghețea identității europene și universalitatea celei creștine. Creștinismul transcende națiile, cu tot tribalismul și triumfalismul lor războinic".

 

Postări populare: