12 iulie 2014

Disidenţii au fost oamenii Sistemului


Gabriel Andreescu (2001, "Un concept al Europei federale"): "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Nu neapărat ai celui comunist, ci al celui globalist - dovadă, ce susţine un ipochimen precum acest Gabriel Andreescu, "fost disident".

Despre a cărui soţie s-a aflat că a lucrat pentru Securitate, spionând la Ambasada Olandei în RSR. Iar dumnealui nu avea cum să nu ştie, şi totuşi nu s-a ferit să dea lecţii de anticomunism şi să scrie cărţi bazate pe cercetarea arhivelor CNSAS.

Cazul a fost semnalat prima dată de Dorin Tudoran (şi el, controversat) pe blog. 

Poate cea mai bună caracterizare a disidenţilor (ei fiind, de fapt, neo-troţkişti) este cea apărută în 1991 în revista Respekt (din încă-Cehoslovacia), în articolul "Václav Klaus şi începutul reinstaurării plictiselii", tradus de... soţia lui Dorin Tudoran:
Fostul regim nu a reuşit niciodată să-i defăimeze pe disidenţi. Acum, disidenţii se află pe punctul de a se defăima de unii singuri. Criticii lui Klaus provin în marea lor majoritate - dar nu exclusiv - din cercurile foştilor disidenţi. Pe de altă parte, nu toţi foştii disidenţi se numără printre inamicii lui Klaus. Dar ameninţarea s-a simţit limpede încă înainte de-a se dovedi că Václav Klaus nu este un simplu economist, ci şi un politician. "Nu dorim să fim experimentatori pe plan social, să devenim un exemplu strălucit pentru restul lumii", declara el, într-un discurs în stil foarte personal, prin care a cîştigat aplauzele respectivei conferinţe a Forumului Civic, făcînd furori printre intelectuali. Prin asta, Klaus a dovedit exactitatea a două observaţii făcute de Timothy Garton Ash: că politicienii est-europeni care pretind că nu sunt nici de dreapta, nici de stînga, sunt de fapt de stînga, şi că revoluţiile din 1989 nu au adus cu ele nici o idee fundamental nouă.

2 comentarii :

Riddick spunea...


Meniu de vară: colaboraţionişti şi disidenţi prăjiţi

Discuţiile patetice despre colaborare, despre disidenţă sunt în desfăşurare pe „Observator cultural”, pe Vox publica şi pe blogul lui Dorin Tudoran. Şi scandalul promite să se extindă. Cei interesaţi le pot urmări şi pot chiar interveni direct, doar e luna iulie, când se dau la masă colaboraţionişti şi disidenţi crocanţi. Să-l mai cităm o dată, în încheiere, pe Dorin Tudoran despre Gabriel Andreescu : „Istoria nu se scrie cu dacă..., dacă..., dacă... Textul meu la care vă referiți (ca și alte texte ale mele) mărturisesc dragostea și respectul pe care i le-am purtat dlui Andreescu. Dar consider cel puțin necuviincios să cercetezi alte cazuri, înainte de a clarifica o situație care îți este cu mult mai aproape. Este, repet, cel puțin necuviincios, să dai verdicte în legătură cu alții, când taci - monumental - despre "cadavrul din (propria) garderobă". Este vorba despre credibilitate. Fără ea, demersurile dlui Andreescu par un stol de păsări fără aripi” (pe forumul “Observator cultural”, numărul curent).
Tăcerea lui Gabriel Andreescu nu v-o aminteşte pe cea a preopinentului său (inclusiv într-un proces) Andrei Pleşu ? Vădit, nu e pace în luna iulie!

http://www.cotidianul.ro/meniu-de-vara-colaborationisti-si-disidenti-prajiti-243147/

Riddick spunea...


Mai multe amănunte despre Andreești, aici:

http://activenews.ro/sotia-cunoscutului-disident-gabriel-andreescu-fost-informatoare-securitatii-daniela-ghitescu-andreescu-il-spiona-si-turna-pe-ambasadorul-coen-stork_1848298.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):