De veghe în anul de se cară

I-aş mai pune şi-un alt nume: Asparangus ! (de la Asparagus officinalis, denumirea ştiinţifică a sparanghelului).

Spune şi TU NU #rezist

Mesajul lui Klaus Muiannis pentru ai lui, fix din lanul de SPARANGEL.

Pănă termină ăsta de rostit o frază, alții plantează, cultivă și recoltează SPARANGELU`.

Noroc cu GETA de la Sibiu că are grijă de el, l-a machiat chiar mișto, l-a făcut să pară mai uman, NErobotizat 😂😂😂

#sparangelumatii

https://www.facebook.com/AlinMacarieUS/videos/215787839679488

Farage's Final Speech

"Discursul de BRexit" al lui Nigel Farage în "parlamentul european". Într-o conferinţă de presă de după, afirmă că va fi în continuare vigilent.

PSD, agent electoral şi complice al lui Iohannis

Învăţământul a devenit un teren de vânătoare al globaliștilor pentru minţile viitorilor adulţi. Au fost introduse elemente de import precum "colegiu" în loc de "liceu" şi mascarada cu robe de la absolvire, şi este în curs atacul identitar prin falsificarea istoriei naţionale şi inocularea de valori antinaţionale, așa-zis "universale" sau "europene". S-a revenit la "manualele alternative" cu autori dubioși și cu agende și mai dubioase, în locul manualelor unice editate de colective de autori, sub autoritatea ministerului învățământului. Cele unice au fost discreditate prin erori flagrante strecurate intenționat și "neremarcate" înainte de a se da "bun de tipar". Se permite propaganda politică de la gradiniţă până la facultate sub masca "activităților ONG-urilor" deși formal, legal, ea "este interzisă". Ce să caute ONG-uri și chiar ambasadori și agenții guvernamentale străine peste elevi, "la clasă"?!

De câțiva ani Iohannis beneficiază de acompaniament PSD la festivitățile de deschidere a anului școlar și universitar. Primarul sectorului 4 București (PSD), primarul și prefectul PSD de Constanța, iar la deschiderea anului școlar 2019-2020 a participat primarul PSD de la sectorul 2, un ins obscur al cărui nume l-am aflat abia cu acest prilej (știam de Onțanu "la 2"). "Nu găsea el" o altă școală în tot sectorul! Și n-a fost aleasă întâmplător școala, se numește "Ferdinand I" (trimitere la monarhie, în... republică), și a fost decorată de ambasada Licuriciului. Desigur, Iohannis a folosit prilejul pentru a ataca PSD în discursul politic... de deschidere a anului școlar. Și jigodia de "primar PSD" era la câțiva metri de el și tot n-a plecat (alte poze, aici și aici).

Primăria Sectorului 2 București:

 

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, însoțit de domnul Toader Mugur Mihai, primarul sectorului 2 şi domnul Dan Cristian Popescu, viceprimarul sectorului 2, au participat la festivitatea prilejuită de deschiderea noului an de învățământ la Școala Gimnazială “Ferdinand I”. 

O spun eu, văzând că alţii ocolesc: Pleşoianu a avertizat şi în legătură cu Licuriciul

„Să fim #pro americani!”. Să fim! Dar asta înseamnă oare următorul monolog? ”Vă iubim, sunteți partenerii noștri strategici. Sigur, dacă vreți să ne vizitați țara trebuie să stați la coadă imensă să luați, dacă vă ajută bunul Dumnezeu, viză!” (aplauze). ”Sunteți extraordinari, aveți și petrol și gaze la Marea Neagră și Legea offshore trebuie să fie dată în așa fel încât să fie bine ca să nu fie rău”.(aplauze)

S-a instituit aşa, un fel de moratoriu, să nu critici "partenerul strategic". Care vrea să ne bage într-un război major şi să aducă în România armament nuclear (cu jaful, e-n grafic - ca şi ceilalţi "parteneri"). Narativul fiind "acum e Trump, deci...". Deci nimic.

Discursul lui Liviu Pleşoianu de la congresul PSD (aici şi clipul video):


„Am fost tentat să vin cu o cămașă albă, așa cum am fost anul trecut la marele miting împotriva abuzurilor,unde mulți dintre dumneavoastră ați participat. Dar am decis să vin în cămașă neagră, pentru că asistăm la un film horror, care a rulat pe marile ecrane. Ca în orice film horror, tema este simplă: dintr-odată, toți oamenii de pe pământ tac, toată lumea tace, nimeni nu mai scoate niciun sunet. Oamenii nu mai vorbesc între ei, delegații la congrese nu mai vorbesc. Care este motivul? Care este tema filmului horror pe care vi-l povestesc? La fiecare zgomot produs, la cel mai mic sunet, ca-n orice film serios horror apar niște monștri răi. Și-i mănâncă pe oameni. Cum se termină acest film? Natura umană, natura lucrurilor face ca cei care au decis să tacă, din greșeală, să se împiedice prin casă și să producă un zgomot. În somn, niște oameni mai vorbesc și astfel vin monștrii cei răi. Acest film are un final bun: asumându-și riscul să vină monștrii cei răi, o parte dintre oameni își asumă să vorbească, să comunice între ei.

E cam "gata", nu cred că mai aşteptăm mult

Magistralul discurs iohannisian (nu, nu-i armean ;-) )

... De o inestimabilă valoare teoretică şi practică...

Kraut Iohannis joacă în prelungiri, aproape singur pe teren, deşi ar fi trebuit să primească demult cartonaşul roşu. "Dacă PSD, care a creat această criză, nu o rezolvă urgent, voi convoca consultări la Palatul Cotroceni pentru a vedea care sunt soluțiile posibile."

Echipa adversă este încuiată-n vestiar de clica_capitulardă Dragnea-Tăriceanu ("Nu facem nimic împotriva preşedintelui. Suspendarea nu a fost şi nu este o soluţie. România are nevoie de stabilitate"), iar galeriei i s-a comunicat că n-are rost să se prezinte la meci ("noi n-am organizat niciun protest"). Bă, vouă nu vi-e frică c-or să vă ia ăştia cu pietre, cu pari, când mai daţi pe la club?

Spectatorii sunt - cei mai mulţi - de partea echipei anti-Iohannis, dar tehnicienii pun reflectoarele şi obiectivele doar pe agitaţi ("Ciii-nee nu sareee / Nu vrea schimbare"), care apar ca "vocea autorizată a Boborului".

Până una-alta, troglodiţii (le-)au încurcat treaba, votând iarăşi majoritar "cum nu trebuie", aşa că urmează a fi operate ajustări. Ar urma însă ceva diferit faţă de mascarada #Colectiv, prea a fost pe faţă pasarea puterii de la majoritatea ex-USL la tehnocraţi (iniţiată prin ruperea USL). Dar d-lor sunt creativi (n'aşa?), vor găsi ei ceva.

"Nu trebuie să reiasă că o guvernare antiausteritate şi naţionalistă poate avea succes şi îşi poate duce la capăt mandatul, eventual cu şanse de realegere".

Ochii mari, naţie...

Discursul inaugural al lui Donald Trump

Detractorii au scos-o repede: "Manifestul Populist" (aluzie la Manifestul Comunist al lui Marx şi Engels).

The time for empty talk is over.

Now arrives the hour of action.

A Few Remarks on the Brexit and Trump Victories - As Seen from Central Europe

I always try to be straightforward and avoid understatements – I call both Brexit and Trump victories. And I will try to use this opportunity to say why.

A. I don´t look at the world from a distant planet, I look at it from Central Europe, from Prague. This is Europe, this is geographically the heart of Europe, but this is a part of Europe with a valuable and instructive history and experience. Without pedantically discussing where Central Europe starts or ends, let me say that I don´t include countries like Ukraine or Macedonia. This part of the world, the individual Central European nations, can be characterized:

- by its – in the history many times – questioned and suppressed independence, sovereignty and statehood;

- by its communist past and the still relatively recent rebirth of freedom, democracy and market economy (for that reason I exclude Austria, but the country is more Central European than it likes to be);

- by the widespread belief of its citizens that everything which is opposite to communism is right, just, morally and socially correct, by the belief that the West is by definition better than the East, that the Western institutions – like the EU, UN, NATO, IMF, etc. – are perfect and  untouchable as compared to COMECON and the Warsaw Pact and by the hope that becoming members of these institutions is by itself a guarantee of freedom and prosperity.

Václav Klaus: "După căderea comunismului, am presupus în mod eronat că a venit definitiv libertatea"

Discursul lui Václav Klaus la ceremonia European Freedom Awards, unde a fost premiat cu Premiul Libertăţii Europene (European Freedom Award) şi unde a ţinut şi Nigel Farage un discurs. Ştirea este inexistentă în limba română, "agenţiile n-au aflat despre aşa ceva". Mass-media străină a prezentat în mod negativ evenimentul (link1, link2).

[...] The fall of communism opened the door for freedom and democracy in our countries. We enjoyed it tremendously and erroneously supposed that freedom is here, and is here to stay. We were wrong. During the 27 years after the fall of communism, we have slowly begun discovering that we live in a world which is different than the one we dreamt of. It became evident that the lack of freedom is not inevitably connected with only one – however evil – form of totalitarian and authoritarian regime, with communism. There are other non-democratic isms and institutional arrangements which lead to similar results and consequences.

Due to them we live in a far more socialist and etatist, controled and regulated society now than we could have imagined 27 years ago.We feel that we are in number of respects returning back to the arrangements we used to live in the past and which we had considered gone once and for all. I do not have in mind specifically my country but Europe and the Western world as a whole.

After the fall of communism, my optimism was based on a strong belief in the power of principles of free society, of free markets, of the ideas of freedom, as well as on a belief in our ability to promote and safegard these ideas. Today, coming slowly to the end of the second decade of the 21st century, my feeling is different. Did we have wrong expectations? Were we naive? I don´t think so.

1. We knew that socialism, or socialdemocratism, or “soziale Marktwirtschaft“ is here, is here to stay and – due to its internal dynamics – would expand;

2. we were always afraid of the green ideology, in which we saw a  dangerous alternative to the traditional socialist doctrine;

3. we were aware of the built-in leftism of intellectuals. We followed with great concern the “excessive production of under-educated intellectuals” that emerged in the West as a result of the expansion of university education for all;

4. communism had been based on an apotheosis of science and on a firmly rooted hope that science would solve all existing human and social problems. To our great regret, the West believed in the same fallacy.

I can assure you that we were aware of all that in the moment of the fall of communism. We – perhaps – underestimated some other crucial issues:

Ssssorin Dumitrescu o zice pe faţă

Dar oare rămâne tot monarhist ? Deci, inconsecvent cu orientarea naţional-identitară afirmată aici (fiindcă e clar că monarhiile de azi nu mai sunt demult redute ale conservatorismului, ci ale progresismului şi globalismului dizolvant).

Fluierul:

Sorin DUMITRESCU – Academia Română e pîndită de un grav impas axiologic: „Grupurile Soroş” din România au fost special instruite şi finanţate pentru a numi şi implementa în posturile de conducere ale principalelor instituţii responsabile cu orientarea culturii spirituale, persoane şi simpatizanţi, devotaţi „cauzei Soroş”!

Text citit în Aula Academiei Române, în ziua de 24.06.2016, în şedinţa membrilor reuniţi, ai tuturor secţiilor.

Distinşi colegi, 

Calea istoriei recente a statului român beneficiază de două stele polare: Biserica Ortodoxă Română (BOR) şi Academia Română (AR).

BOR şi AR – o ştie toată lumea – sînt cele două instituţii fundamentale ale României, cărora le revine uriaşa sarcină de a garanta, axiologic şi identitar, stabilitatea statală.

Dar prin puterea creativă de excepţie a personalităţilor care o compun – acum şi în trecut – AR îi revine în mod special transmiterea modelelor formative pe care le produce de-a lungul vremii o axiologie identitară în act.

Potrivit regulamentului AR, excepţia personalităţii academice este dată de valoarea contributivă a creativităţii sale şi, implicit, a operei.

Citez: „unicul criteriu de primire în Academia Română este caracterul de excepţie al contribuţiei candidatului… într-un cuvînt excelenţa în creaţie”.

Nimeni nu explică însă la ce fel de contribuţie se referă regulamentul. Cel mai adesea se consideră, că pentru arte ca şi pentru cercetarea ştiinţifică, ar fi de ajuns ingeniozitatea mentală a autorului, caracterul „inspirat” al lucrării, splendoarea abilităţilor ei ştiinţifice sau artistice, talentul originalităţii sau gradul de înnoire tematică şi modală care, toate la un loc, ar reprezenta, valoarea contributivă.

Experienţa dovedeşte că aceste calităţi native nu pot fi votate de jurii decît subiectiv, după cum unul sau altul din membrii juriului se încîntă sau se plictiseşte…

De aici decurg în mod inerent o seamă întreagă de erori de apreciere, care uneori ajung să pună la îndoială însăşi justeţea şi corectitudinea selecţiilor. Iată de ce, pentru a aprecia corect o operă sau o candidatură, este neapărat nevoie de un reper; un reper valoric autoritar şi maximal, în funcţie de care, poate fi rapid stabilită, destul de precis şi de obiectiv, valoarea contributivă.

Or, adevărata valoare contributivă a unei opere artistice sau ştiinţifice nu poate fi decît fără precedentul în lume a exprimării ei , care de la sine pune capăt selecţiei subiective, votată superficial: candidaturi, opere, premii, distincţii ocazionale etc.

Fără precedentul unei imagini, a unei viziuni ştiinţifice sau a unei cercetări poate să nu convină, unuia sau altuia, dar nimeni nu le va putea nega obiectivitatea valorii contributive. Dacă criteriile exclusiv subiective impun automat VOTUL secret, selecţia, prin raportarea la un reper autoritar (fără precedentul în lume ), cere, ca şi în cazul juraţilor, ca stabilirea valorii contributive a unei opere sau a unei candidaturi, să se facă în biroul de secţie al AR., în regim deschis şi prin decizie comună a majorităţii.

Academia Română nu ar trebuii să întârzie explicarea şi familiarizarea publicul tării cu criteriul solid al fără precedentului în lume, prin însăşi selecţia de personalităţi şi de lucrări pe care şi le asumă.

Astfel contribuie încă odată şi nemijlocit la modificarea standardelor gustului public, şi implicit la potenţarea cotelor spirituale ale naţiunii.

Însă ceea ce deprimă este încăpăţînarea cu care continuăm, la indicaţia conducerii secţiilor, să facem, selectarea membrilor onorifici, corespondenţi şi titulari, servindu-ne de criterii subiective, periferice şi extrem de indulgente.

Asta pe banii, şi aşa destui de puţini ai AR! Fără precedentul unei opera este foarte puţin luat în seamă de juriile secţiilor. Primirea în AR se rezumă, majoritar, la „talentaţi” şi la aplombul estetic al acestora, adică la valori laice modeste, care pretutindeni fac inflaţie.

Şi ca şi cum la noi acestea n-ar fi fost de ajuns, inflaţia axiologică coexistă adesea cu dăinuirea unor nenorocite peceţi lăsate de vechea aşezare politică a ţării.

There is a gap between the opinion of the people and the policy pursued by the elite

Discursul rostit de premierul ungar Viktor Orbán în faţa ambasadorilor Ungariei este foarte lung, şi se concentrează în special pe criza "refugiaţilor". Două pasaje tratează chestiuni-cheie: democraţia reală, reprezentativă, instrumentarea mass-mediei, şi frontierele statului suveran. Orbán se referă în mod ironic la "imperfecţiunea" democraţiei ungare, în care politicienii (încă mai) ţin cont de opinia publică, spre deosebire de cei din statele din Vest (Those countries are more developed democracies than we are, and therefore their leaders are able to distance themselves more from the people. This is less possible in a less developed democracy such as Hungary; here, we must immediately integrate public opinion into our policies: there is less tolerance, and if we pursue a policy contrary to their view the public show tolerance for a much shorter period).

I feel compelled to say that in most European countries – I could honestly say in ninety per cent of European countries – there is a gap between the opinion of the people and the policy pursued by the elite. (I am not going to mention which countries – not a single one – to spare our Foreign Minister the time-consuming task of having to receive ambassadors.) In a democracy this is a serious problem. This difference may be covered up for a while with, say, orchestrated journalism. And if you look at the press of one country or another (I myself check it every day), no one could reasonably claim that there is no orchestrated journalism. We stand accused of causing problems for press freedom; but if one surveys the entire Hungarian press for its depiction of the migrant crisis, if one examines the various voices and tones, if one looks to see how opinions diverge, one finds a much broader spectrum than in the press of the countries which believe themselves to be – entirely without foundation – more advanced than our own. This is not a philosophical question, or a question of media law; this is a question of facts. Every morning more proof emerges that there are orchestrated opinions on these issues. I am not accusing anyone of personally controlling the press or public opinion; I am not even claiming that political leaders guide these opinions. I am merely pointing out that western societies are constructed in a way that makes it possible to pursue policies there over a longer period – I mean weeks, rather than years – with apparent public support, which the majority of the people do not actually support; but even there, this cannot go on indefinitely. Those countries are more developed democracies than we are, and therefore their leaders are able to distance themselves more from the people. This is less possible in a less developed democracy such as Hungary; here, we must immediately integrate public opinion into our policies: there is less tolerance, and if we pursue a policy contrary to their view the public show tolerance for a much shorter period. There is a limit everywhere, however, and this is what is creating internal tensions within European politics, because everyone feels that things cannot go on like this forever. The public’s voice will have to be heard sooner or later. The people of Europe will regain their ability to influence politics sooner or later, as this is their constitutional right – it is just a question of time. I am certain that, sooner or later, there will be a different migration policy in Europe – one that will stand on different foundations. Such a policy must be developed, as a democratic system cannot live with this internal contradiction for long, and Western Europe is unquestionably a democracy. It will therefore have to resolve this internal contradiction, too, one way or another.

Limitele (autoimpuse ?!) ale lui Viktor Orbán

Într-un discurs ţinut în faţa ambasadorilor Ungariei, premierul Orbán anulează (implicit) teza "suveranităţii politicii externe ungare" (There is something else that I have experienced in the last six months in my visits to a number of countries. This is the discomfort of pursuing an independent foreign policy, after a foreign policy line which was governed by a different logic.), afirmând că nu se poate pune în discuţie direcţia pro-Vest, "fiindcă a fost stabilită prin referendumuri":

"The fact that we form part of the West came about as a result of two referenda. I also said this in Parliament, when MPs from Jobbik raised the idea of leaving NATO; I told them that what they ask for is not possible, given that referenda decided on Hungary’s NATO and EU membership. This is a circumstance that no government policy may overrule or seek to overrule. Therefore contrasting our western integration with the policy of eastward or southward opening or any other bilateral or regional policy is nonsensical. This is why I say that it is fortunate that this problem has not yet emerged at the level of ambassadors. The underlying claim is that, based on the current state of Hungarian constitutional law – and we are lucky to have a former President of the Constitutional Court in the ranks of the diplomatic corps – not a single Hungarian public figure has the right to call western integration into question, given that we resolved this issue with referenda, with decisions by the people."

Whatever you may spin this, pentru mine sună a declaraţie de capitulare. Desigur, asta ar presupune în prealabil existenţa unei lupte cu hidra UEistă. De fapt, ambiguitatea (voită sau nu...) a apărut încă din momentul când în noua constituţie ungară (votată de majoritatea FIDESZ-Orbán) a ajuns să fie menţionată Uniunea Europeană şi chestiuni conexe privind apartenenţa Ungariei la această entitate.

"Direcţia pro-Vest" a cam ajuns "colonizarea Estului de către Vest", şi nu sunt foarte sigur că acest "progres" ar fi trecut de vreun referendum...

•  Viktor Orbán - texte traduse

Pas si vite...

Nu că n-ar putea fi mâna organizaţiei Illuminati ("Les Illuminés"); dar în limba franceză - care are multe subtilităţi -, "illuminé" (forma la singular de la "[ces] illuminés" ) înseamnă "fanatique", "fou", "farfelu" (adică fanatic, nebun sau dezaxat).

Ar fi culmea ca tocmai unul ca Hollande (care-i - clar ! - şi el, "în schemă") să-şi demaşte aliaţii. Dar unii cred c-ar fi făcut-o:

"Ceux qui ont commis ces actes; ces terroristes, ces illuminés, ces fanatiques , n'ont rien a voir avec la religion musulmane"

Iohannis: cuvinte-cheie, dar şi afirmaţii în clar

Jupheidi und jupheida,
Schnaps ist gut für die Cholera !

Căpşună Vodă

Pasajele-cheie din discursul inaugural al lui Kraut Iohannis, "ideile de bază": consens, ca la Ilici ("opoziţie şi putere într-un singur gând, într-un singur glas"); direcţii unice ("subînţelese", sau rod al "voinţei generale"... neplebiscitată, însă !), de la care nu se admit abateri sau rezerve; disponibilitatea de-a băga România în războiul altora (susţinând până atunci că face totul spre a-i asigura securitatea); pistonarea "marilor proiecte" (este menţionată ca atare doar revizuirea Constituţiei, dar implicit şi regionalizarea, şi trecerea la euro); last but not least - construcția Europei unite (este mai precaut, nu ca EuroBăse care cerea crearea "Statelor Unite ale Europei"; şi "unite", cu "u" mic, nu mare).

Discurs de lacheu-vătaf care vine de la stăpân cu lecţia-nvăţată:

România nu are voie să rămână țara proiectelor mereu începute și niciodată terminate, de la Constituție la autostrăzi, țara vorbelor frumoase și faptelor puține, țara care face legi pentru prezent nu pentru viitor, pentru interese particulare nu pentru binele comun.

Václav Klaus: "Europa la 25 de ani de la căderea Cortinei de Fier"

Discurs ţinut la "parlamentul european", unde tehnicienii ueişti au sabotat parţial sunetul înregistrării ("Please excuse video quality - we relied on the Parliament's audiovisual services instead of having it filmed by our Group"). Conferinţă organizată de grupul eurosceptic EFDD.

bonus:

Dissolve the whole EU, stick to the agreement on the economic area; is the best thing to do (Petr Mach MEP, EFDD Group)

Putin To Western Elites: Play-Time Is Over

Zero Hedge:

Via Club Orlov blog,

Most people in the English-speaking parts of the world missed Putin's speech at the Valdai conference in Sochi a few days ago, and, chances are, those of you who have heard of the speech didn't get a chance to read it, and missed its importance. Western media did their best to ignore it or to twist its meaning. Regardless of what you think or don't think of Putin (like the sun and the moon, he does not exist for you to cultivate an opinion) this is probably the most important political speech since Churchill's “Iron Curtain” speech of March 5, 1946.

In this speech, Putin abruptly changed the rules of the game. Previously, the game of international politics was played as follows: politicians made public pronouncements, for the sake of maintaining a pleasant fiction of national sovereignty, but they were strictly for show and had nothing to do with the substance of international politics; in the meantime, they engaged in secret back-room negotiations, in which the actual deals were hammered out. Previously, Putin tried to play this game, expecting only that Russia be treated as an equal. But these hopes have been dashed, and at this conference he declared the game to be over, explicitly violating Western taboo by speaking directly to the people over the heads of elite clans and political leaders.

The Russian blogger chipstone summarized the most salient points from Putin speech as follows:

Barroso: "The European Union in the New World Order"

EU Press Releases:

Speech - The European Union in the New World Order
European Commission - SPEECH/14/612   21/09/2014 

José Manuel Durão Barroso

President of the European Commission

The European Union in the New World Order

Yale School of Management

Brussels, 21 September 2014

Ladies and gentlemen,

Dear students,

When Mahatma Gandhi was once asked 'what he thought about Western civilization', he famously replied: 'I think it would be a very good idea'.

Today, when you hear someone discuss 'the new world order', you may be forgiven for spontaneously thinking: 'World order? That would be a good idea as well'!

It would certainly seem an improvement on the evolutions we have been seeing recently, in which disorder is the order of the day, and a number of threatening trends can only be described as 'unworldly'. From Eastern Ukraine to Syria and Iraq, some events just don't fit the world view we had been cherishing for years, possibly even decades.

And yet, out of all this chaos some kind of order will eventually materialise, and in our defence against such threats we will find the real essence of our governing systems.

We will have to.

Strelkov: "Nu vom permite ca Rusia să fie făcută bucăți și distrusă"

Strelkov a demisionat, dar nu stă degeaba. Mobilizează forţele naţionaliste din Rusia şi-i demască pe trădătorii infiltraţi în conducere. Îl exclude pe Putin din sfera conspiraţiei anti-Rusia (şi anti-Novorossia), deşi unii se îndoiesc că Putin n-ar fi implicat, de asemenea. S-a zvonit (iar el confirmă, acum) că o condiţie pentru o mai bună aprovizionare a separatiştilor de către Rusia ar fi fost plecarea sa. Descrie efectul demisiei sale ca benefic pentru unificarea conducerii din Novorossia, dar consideră (şi nu numai el) că acordurile de la Minsk reprezintă o trădare. Cu participarea conjuncturală a actualei conduceri din Novorossia (neimplicată în "plan"). De curând a apărut alt zvon - că ar fi murit (poate fi un avertisment).

Nu vom permite ca Rusia să fie făcută bucăți și distrusă

Discursul lui Igor Ivanovici Strelkov, 11 septembrie 2014

S-a făcut o lună de la momentul în care a trebuit să demisionez din poziția mea de ministru al apărării al Republicii Populare Doneţk ("RPD") și de comandant-șef al miliției [trupele separatiştilor]. Nu voi spune că această decizie a fost ușoară pentru mine. De asemenea, nici circumstanțele în care a avut loc, simple. Orașul Donețk și întreaga grupare a forțelor armate ale RPD au fost într-o încercuire operațională, respingând cu mare dificultate atacurile nesfârșite ale forțelor represive, care veneau din toate direcțiile.

Doar câțiva dintre cei din conducerea republicii știau că în următoarele câteva zile vor avea loc schimbări semnificative, și că inamicul va suferi o înfrângere decisivă. Am fost unul dintre cei puțini, dar nu am putut face nici măcar o aluzie către subordonații mei că în curând vom fi în ofensivă și că începe recuperarea pozițiilor ocupate de către inamic. A fost chiar mai greu de închipuit că eliberarea orașelor și a localităților abandonate din regiunea Donbas (abandonate în conformitate cu ordinele date de către mine personal) ar trebui să fie condusă de altcineva decât mine. Din punct de vedere moral, a fost greu să-mi abandonez camarazii, lăsându-i, ca să zic așa, în "orele mici de dinainte de ivirea zorilor," atunci când moartea cauzei noastre comune părea pentru mulți a fi inevitabilă.

Ponta când spune "susţinerea poziţiei României" înţelege recitarea după instrucţiunile date de alţii. De alte state şi de "actori non-statali".

Ponta, la Reuniunea Anuală a Diplomației Române. La care n-aveau ce căuta Catherine Ashton şi alţii - miniştrii de externe din Repmoldova şi Georgia.

"Vreau să vă rog ca dumneavoastră, reprezentanții diplomatici ai statului, să prezentați de fiecare dată în mod foarte clar poziția României, atitudinea noastră față de cele mai importante teme și în același timp să promovați așa cum este normal, așa cum o fac în mod legitim și foarte bine reprezentanții altor țări la București, să promovați interesele legitime ale României, ale UE și ale partenerilor noștri strategici."

Câtă deosebire faţă de ce înţelege Václav Klaus prin diplomaţia naţională ! Din discursul ţinut în faţa ambasadorilor cehi (în 2011):

"Diplomaţia înseamnă serviciu. Aceasta înseamnă un serviciu pentru cetăţenii ţării noastre şi pentru nimeni altcineva. Nu serveşte o instituţie supranaţională. Ştiu că vorbesc în faţa unui corp profesionist de diplomaţi şi nu a unor politicieni, dar politicienii, precum şi ambasadorii cehi, trebuie să simtă cea mai mare responsabilitate faţă de ţara lor şi faţă de cetăţenii săi."

"Soluţia" universală a lui EuroBăse: pepe-socialismul

Aceleaşi clişee uzuale: "stalinism" în loc de "comunism" (să nu se supere eurosocialiştii); 9 mai, ca-n Rusia (nu 8 mai, ca-n Vest); "Statele Unite ale Europei". Eurosocialiştii (S&D/PES) sunt partenerii popularilor (PPE) la cârma UE, cu toate că la nivelele naţionale se mimează "conflictul".

Din discursul de la Cotroceni de Ziua Europei:

"Tot astăzi sărbătorim și Ziua victoriei împotriva fascismului, care, alături de stalinism, a marcat în modul cel mai odios omenirea în secolul XX."

"Riscul cel mai mare este ca alegerile din 25 mai să devină mijlocul prin care partidele populiste să confiște agenda de integrare europeană printr-o reprezentare exagerată în Parlamentul European. Intrarea masivă a acestora în legislativul european ar contrazice pur și simplu ideea pe care se clădește Uniunea Europeană, ca formă de solidarizare a statelor și națiunilor europene într-un demers comun de conservare a păcii și de asigurare a prosperității.