Ne-am săturat, dar doar spunem, nu şi aplicăm

Există un Plan, şi mai multe alte Planuri

CVT făcea aluzie la relocarea israelienilor. Un fel de contingency plan pentru eventualitatea că-n Middle East s-ar încheia şarada. Pe surse, ca teritorii principale de relocare - în Europa - ar fi vizate România şi Ucraina (pentru "relocarea de masă"). Însă în Ucraina încă nu era îndeplinită principala condiţie prealabilă: un regim politic în acord cu Planurile. Doar trei ani au trecut după 2011 şi am văzut EuroMaidanul de la Kiev şi lovitura de stat globalistă din Ucraina. Pe care Putin a tolerat-o inexplicabil, deşi semnele prevestitoare ale iminenţei sale erau vizibile de mai bine de un an iar gravitatea ei pentru Rusia n-avea nevoie de demonstraţie. Ar trebui să ne dea de gândit explozia "imobiliarelor" în oraşele mari din România, "cine va ocupa atâtea locuinţe?". Cât să fie de mare cererea internă?!

Uitasem să adaug că în sală "la Kalergi-Iohannis" se aflau Popa Ciobotea ("Patriarhul Daniel"), Cazanciuc şi Corlăţean (de la PSD). Şi nu numai ei, e inutil să-i mai înşir şi pe cei de la PnL, USR....

• Free Muslim Immigration to Europe; English Version - Secret European Union-agreements with 10 European and North African Countries, Abstract from the Barcelona - Euro Mediterranean Declaration of 1995

• Planul Kalergi: genocidul popoarelor europene are loc ACUM!

• Hartă interactivă a colonizării României…

• Who are the Masterminds behind Europe´s Immigration Suicide?

Extremismul (sanchi...) "soft" al trepăduşilor euro-globalismului

"Bleen" continuă pe aceeaşi linie cu care ne-a obişnuit (link1, link2).

Când te autoindentifici drept corp străin şi militezi împotriva naţiunii, meriţi cele mai drastice consecinţe.

Consecinţa "negativă" pentru noi (neintegrarea) este cât se poate de pozitivă şi de dorit, dar ea ar rezulta dintr-o rezistenţă a naţiunilor, nu ca o "concesie" sau "carantină"; integrarea echivalează în "viziunea" lor cu destructurarea naţiunilor (identităţilor naţionale). Unde n-o da norocu' peste noi să scăpăm mai iute de scârbele astea de occidentali care - cum bine zicea cineva - ne-au luat resursele, ne-au demolat industria şi ne-au dat o zdreanţă de steag albastru-galben...

Politicienii acţionează împotriva României, în afara mandatului popular. Dar nici acesta nu-i "suficient de clar".

Având doar partide europeiste în parlament şi la guvernare, asistăm la o mascaradă a "divergenţelor" lor pe teme precum interesul naţional, suveranitatea, poziţionarea în UE sau alianţele din cadrul acesteia. PSD-ALDE speculează "ceauşismul rezidual" (omiţând tocmai piesa lui de rezistenţă - "neamestecul în treburile interne"), PnL-USR-PMP merg pe retorica "UE/Vestul ştie ce-i mai bine pentru noi". Nu vom vedea la niciunii vreun plan de rezervă, în eventualitatea dispariţiei UE; doar nuanţări "în context european". Nu vor dezbateri publice reale, temele fierbinţi le pasează sub lozinca "consensului naţional". Mimează divergenţe pe teme irelevante în scopul unei false diferenţieri, spre a suplini lipsa unui partid naţionalist semnificativ. Mai pe scurt: "ţin treaba sub control".

"Divergenţe"? Ia să vedem. Era clară opţiunea privind "poziţionarea în cadrul UE" a cuplului Cioloş-Iohannis: cu "nucleul franco-german". Ponta începuse după ce nu mai era premier să susţină o apropiere a României de Grupul de la Vişegrad, dar cât era în funcţie n-a făcut nimic în acest sens ci critica guvernul ungar pentru "nerespectarea valorilor europene", şi vroia "SUE".

Interviu cu Lazăr Comănescu, ministru din guvernul tehnocrat Cioloş:

Rareş Bogdan: Am revenit - "Jocuri de putere" - continuăm discuţia, interviul cu ministrul afacerilor externe, domnul Lazăr Comănescu, excelenţa sa este prezent în platou şi îi mulţumesc. Domnule ministru, sigur că sunt foarte multe teme pe care vreau să continuăm, dar vă întreb o întrebare directă, România va face parte din Grupul de la Vişegrad sau e vreo dorinţă de a face parte din grup? Şi când, dacă se doreşte?

Lazăr Comănescu: Domnule Rareş Bogdan, suntem şi vom continua să fim promotorii Uniunii Europene puternice. Evident că într-o Uniune Europeană pe care o dorim puternică, existenţa unor consultări în diverse formate dar care visează consolidarea Uniunii Europene, alea toate ne interesează şi cred că v-am răspuns la întrebare în acest fel. Când avem lucruri de discutat, interese comune, probleme de rezolvat, dar din perspectiva consolidării construcţiei europene, vă asigur că suntem interesaţi şi vom participa.

Articol despre Dragnea:

Surprinzător

Mă aşteptam ca europarlamentarii din România să voteze pentru Raportul Verhofstadt, care propune revizuirea tratatelor UE înspre un suprastat. Raportul "a trecut" cu 282 voturi pentru, 269 împotrivă şi 83 de abţineri.

Când colo, surpriză! De nu i-aş şti cine sunt, aş putea spune chiar "surpriză plăcută". Din cei 32 de europarlamentari au votat pentru raport doar Victor Boştinaru, Claudiu Ciprian Tănăsescu şi Claudia Ţapardel (toţi trei de la PSD şi din grupul socialist S&D). Csaba Sógor şi Iuliu Winkler (UDMR, PPE) s-au abţinut, iar Damian Drăghici (PSD, S&D) şi Renate Weber (ALDE.ro, ALDE.eu) nu au participat la vot. Au votat contra raportului şi loial consemnului "vot contra" al eurogrupului propriu, Laurenţiu Rebega (PFN, ENF) şi... Monica Macovei (M10, ECR). Toţi ceilalţi au votat contra raportului şi contrar consemnului "vot pentru" al propriului eurogrup.

Lista de vot pe state - aici. Lista de vot pe eurogrupuri - aici.

Un alt raport, Bresso-Brok (care propune "doar" schimbări în cadrul Tratatului de la Lisabona), a fost votat tot azi (329 pentru, 223 împotrivă, 83 abţineri). Din nou, nevotat de europarlamentarii din România, cu excepţia lui Cristian Dan Preda (independent, PPE) care a votat pentru. Similar primului raport, apar "cuplurile" Drăghici-Weber (nu au participat la vot) şi Sógor-Winkler (abţineri). "Non-vot" nu înseamnă absenţă - au fost prezenţi toţi.

Lista de vot pe state - aici. Lista de vot pe eurogrupuri - aici.

Evident, nu interpretez votul de azi ca fiind rezultatul "convingerilor patriotice". Renate Weber, Marian-Jean Marinescu (PnL, PPE) şi Emilian Pavel (PSD, S&D) sunt semnatari ai Manifestului Spinelli, care cere desfiinţarea statelor naţionale. Mircea Diaconu (ALDE.ro, ALDE.eu) s-a retras "strategic" de pe lista de semnatari. Raportul Verhofstadt a trecut la o diferenţă mică de voturi (13), şi cu un număr mare de abţineri (83). Deşi voturile "pentru" sunt doar 44% din numărul total al europarlamentarilor, regulamentul prevede că rezultatul este dat de compararea cu numărul obţinut prin împărţirea la doi a sumei voturilor pro şi contra (nu se iau în considerare abţinerile). Cvorumul minim pentru validarea votării este de 1/3 din totalul numărului de europarlamentari. Având în vedere diferenţa mică faţă de voturile "contra" (42%), s-ar putea spune că s-a lucrat la imaginea unor europarlamentari având însă grijă ca raportul "să treacă". Jocul s-a făcut între eurogrupurile popular (PPE), liberal (ALDE), socialist (S&D) şi ecologist (Greens/EFA), celelalte eurogrupuri având zero voturi "pentru" la ambele rapoarte (ECR, EFDD, ENF, GUE/NGL). Cea mai mare parte a "abţinerilor utile" sunt de la PPE şi S&D; "nu te arăţi că eşti pentru dar nici nu votezi împotrivă, c-atunci iese pe dos".

Schimbare de strategie a globaliştilor: o fac pâş-pâş, nu se mai "aruncă". Pericolul, însă, n-a dispărut.

Pericol major

Verhofstadt

Se anunţă o reluare a acţiunilor de transformare a UE într-un stat multietnic (că nu i-ai mai putea zice "multinaţional"). Pe 16 februarie se va vota în "parlamentul european" Raportul Verhofstadt, intitulat "Posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene". Guy Verhofstadt (Belgia, ALDE) este un eurofederalist turbat, iar "materialul" său se referă la eliminarea unor prerogative esenţiale ale statelor-membre şi transferarea lor catre o structură suprastatală ("reformarea UE"). ALDE-Tăriceanu este în dificultate, nu mai ţine limbajul dublu dacă eşti asociat cu ALDE.eu, unde-i şef Verhofstadt.

Documentul (care va fi dezbătut azi şi supus la vot joi) nu va duce la schimbări imediate. Pentru asta ar trebui acţionat la nivelul Comisiei Europene şi al fiecărui stat-membru. Voi reveni când se va publica votul, cu modul de vot al europarlamentarilor din România (folosesc alt termen decât "români" nu fiindcă n-ar fi real în totalitate privind etnia, ci fiindcă - cu o excepţie, Laurenţiu Rebega - nu manifestă loialitate faţă de statul român).

Care sunt "inovaţiile", lăudate şi publicate pe un site anti-România ("20 de puncte cheie pentru viitorul României europene"). Am accentuat şopârlele:

1.  Metoda Uniunii – gata cu ”Europa a la carte”. Statele nu vor mai putea alege cât și ce respectă din normele europene.  [Deci prevederi UE care nu au aprobare la nivel naţional devin "musai". Statele - cum se vede mai jos în text - îşi pierd dreptul de veto, oricum limitat în prezent doar la anumite chestiuni.]

2.  Mutarea Agenției Europene a Medicamentului și a Autorității Bancare Europene de la Londra.

3.  Cod de convergență – fiscală, mobilitatea muncii, investiții, coeziune socială, pensii, finanţe publice, capacitate administrativă și de bună guvernanță. Pactul bugetar să intre în sistemul juridic al UE.  ["Gata" şi cu modelul social european (social-democrats, anyone?), nu numai cu interesele economice naţionale, şi în general cu interesele de stat.]

"De acord!"

O.K., Bleen, Bodu şi ceilalţi trădători. Dar... rezumaţi-vă la voi şi alegeţi altă substanţă în care să vă dizolvaţi (var nestins, merge?). Mai zgândăriţi-ne voi mult, şi-o să-l vedeţi pe dracu'. "Nu-i o ameninţare: e o promisiune".

Rumânii ăştia nătărăi, îndărătnici...

... care nu ştiu ei că "noi" le vrem binele...

(Rumân este un termen preferat de infractorul fiscal - din Germania, anii '90 - Ion Ţiriac, termen care înseamnă: ţăran fără pământ, rob, şerb, iobag; om sărac lipit)

Prost-neprost, de 27 de ani ("nu se pune" ante-'90, când erau riscuri reale) "rumânul" asistă pasiv la dezastrul care a cuprins toată țara și s-a revărsat peste el în casă. Dezastru produs de unii precum acest V. Lazea, economist-șef al BnR  (și membru al unui ong masonic, ARCoR), care pune înaintea intereselor românilor (pe care-i face - indirect - proști) interesele altora:

• România stă foarte prost, cultural vorbind, în ceea ce privește cum ar trebui să fie atunci când va intra în zona euro. O să exemplific cu trei domenii: efort continuu și nu heirupism, spirit comunitar și nu individualism, respectarea angajamentelor, a contractelor și a semnăturilor puse pe tratate.
• La noi, societatea are suflu scurt, se apucă de o chestie, durează câteva luni, se schimbă Guvernul, se ia totul de la zero. Proiectele lungi, care să se continue în timp, peste ciclul electoral, se pot număra pe degetele de la o mână. Cu o asemenea mentalitate noi nu avem ce să căutăm în zona euro. Să fie foarte clar! Cu o mentalitate de tipul Meșterul Manole, ce construiește unul astăzi, mâine dărâmă celălalt, nu avem, cultural, ce să facem în zona euro. Efortul continuu, de lungă durată, este ceea ce trebuie. Clasa politică ar trebui să spună (în parcursul către euro — n.r.) că noi ne pregătim de o cursă de maraton și nu de una de 100 de metri.
• În zona euro, ceea ce se cere este capacitatea de compromis, de a căuta consensul, de a te așeza la masă și de a discuta cu ceilalți, nu ‘descurcăreala’ pe cont propriu. Atâta timp cât suntem individualiști, nu avem ce căuta în zona euro. Eșecul Greciei este în primul rând un eșec cultural. Ei sunt încă mai individualiști decât românii, dar românii sunt mai individualiști decât spaniolii, portughezii și italienii. Noi, cu acest accent pe „eu” nu pe „noi” nu avem ce căuta în zona euro.
• Aceste aspecte culturale, dacă nu sunt rezolvate, și elitele nu au dat semne în acest sens, adaugă încă o dimensiune, mai gravă decât convergența, la parcursul către euro.

NU, "mulţumesc" !

Cică "nu s-a aplicat bine" Ideea Europeană, blabla... Dogaru sugerează că o revenire la "proiectul iniţial", ar fi calea. 

Nu, "mulţumesc". Interesele diverselor oligarhii nu se extind către interesele generale sau naţionale. Ar însemna să ne lăsăm (iar) prostiţi...

Se intră mai puternic în subiect în "calupul" dintre 15:45 şi 27:55 (care se poate viziona integral aici).

• Declaraţia Schuman
• Schuman Project

Lecția unui masacru – eșecul proiectului european

Imigrantul nu se poate integra într-un PIB și nu se poate îndrăgosti de o rată de creștere

Cotidianul:

”Masacrul comis de asasinii de la sediul redacției Charlie Hebdo as socat, a bulversat, a indignat. Dar el ne cere și lămuriri. Este sarcina poliției să stabilească care au fost complicitățile de care au beneficiat autorii acestei atrocități. Va fi obiectul unei anchete și, să sperăm, al unui proces al asasinilor. Dar apar deja două probleme: cea a Națiunii, și deci a suveranității, și cea a laicității”, scrie Jacques Sapir, director la Școala de Înalte Studii în Științe Sociale din Paris.

Eșecul integrării înseamnă refuzul Națiunii

Încă un trădător !

Pun pariu ca ştirea asta nu va fi publicată (prea curând) de mass-media. Mircea Diaconu, al doilea europarlamentar din România (după Renate Weber) care este semnatar al Manifestului Spinelli, un text care cere dizolvarea statelor naţionale din UE şi crearea unui "stat european".

Ce mai propagandă i s-a făcut acestui cabotin şi impostor, dându-i-se o aură de "patriot" şi "uitându-se" că în decembrie 1989 se-nvârtea în jurul "guvernului Verdeţ", iar apoi a activat în organizaţia sorosistă Alianţa Civică. Iată-l, acum, "trădător cu acte":

(Renate Weber apare de două ori, greşeala "de tipar" indicând şi reconfirmarea statutului de europarlamentar Spinelli)

Manifestul Spinelli pentru o Europă Unită:

Aceasta este Europa pe care o votăm ?

BURSA:

      Farsa democraţiei europene presupune ca, odată la cinci ani, cetăţenilor continentului să li se ofere iluzia alegerii. Nu contează că interesul este tot mai scăzut, în special pe fondul puterilor tot mai mari şi tot mai discreţionare pe care şi le-au asumat instituţii cărora le este frică de confruntarea directă cu alegătorii.
     Alegerile din acest an au, însă, un caracter aparte. Ele se des¬făşoară pe fondul unei crize fără precedent în istoria europeană postbelică, iar cetăţenii, din Nordul bogat până în Sudul falimentar, nu mai pot să-i creadă pe conducători. De ce? Pentru că nu le mai permite portofelul.
     Salvarea cu orice preţ a băncilor şi impunerea unei austerităţi fără sfârşit pentru cetăţeni au fost decise în spatele uşilor închise, unde şantajul şi nesocotirea suveranităţii naţionale au reprezentat modul obişnuit de lucru.
     În memoriile sale recent publicate ("Testul de stres: reflecţii asupra crizelor financiare"), Timothy Geithner, fost Secretar al Trezoreriei americane şi fost preşedinte al Federal Reserve Bank of New York, s-a declarat şocat de "panica violentă" manifestată de autorităţile europene în anii de vârf ai crizei. 

     "Le-am spus europenilor că dacă doresc să ţină cizma pe gâtul Greciei, atunci trebuie să convingă pieţele că nu vor permite falimente ale statelor sau colapsul unor întregi sisteme bancare", mai scrie Geithner în cartea sa. Oare de ce a folosit fostul oficial american imaginea cizmei pe gâtul poporului? Reflecta prea bine realitatea pentru a fi ignorată?

Europe de Bruxelles: le néant

Pasaj din articolul de la Polémia, Crimée/Ukraine: Russie 1 Europe Zéro:


Europe de Bruxelles: le néant

Les Zéropéens n’ont pas d’armée, les Russes si. Les Russes savent lutter et mourir pour leur mère patrie, leur «rodina». Les Zéropéens, eux, considèrent le patriotisme comme une discrimination et, quand des soldats français meurent en embuscade en Afghanistan, leurs familles poursuivent l’état-major devant la justice. Les Zéropéens n’ont que des mercenaires, les Russes ont encore des soldats: nuance.

Les Russes sont fiers de leur passé, y compris communiste; les Zéropéens traînent leur mémoire repentante comme un boulet.

Les Zéropéens n’ont pas de diplomatie non plus: ils ne savent que faire et ils ignorent même où s’arrête l’Europe. Les Russes, eux, le savent.

Cum înhami bizonu' la căruţa "SUE": îi promiţi ceva, moca

Corina Creţu, europarlamentar PSD/S&D:

"Dacă ei sunt totuşi o povară, nu cred că ar fi aşa o mare problemă ca, la nivelul Uniunii Europene, să înfiinţăm un fond special de asigurări sociale, care să compenseze eventualele pierderi ale ţărilor care au astfel de probleme din cauza altor cetăţeni europeni. Sunt decisă ca, în următoarea perioadă, să deschid o dezbatere în PE pe această temă, care are o mai largă arie de cuprindere, pentru că se referă, de fapt, la generalizarea unor beneficii sociale la nivelul UE. Îmi exprim convingerea că raţiunea va fi mai puternică decât demagogia şi populismul şi vom reuşi să dezbatem, în viitoarea campanie pentru alegerile europene, teme relevante pentru viitorul Uniunii în ansamblul său, şi pentru fiecare cetăţean în parte."

Şeful redacţiei bulgare de la Deutsche Welle:

"În pofida acestor riscuri ar fi o oportunitate bună de a pune cărţile pe masă şi de a deschide, în sfârşit, o discuţie necesară pe tema unei Europe federale. O Europă în care toţi ar avea acces la sistemele sociale. O astfel de discuţie s-ar putea purta într-un Parlament UE, mai puternic şi cu mai multă încredere de sine. Aşa, fără să vrea, migranţii bulgari şi români ar putea contribui la unificarea Europei."

Europa de azi şi mizeria ei. Circul de la Vilnius şi circarii lui lipsiţi de talent

Ziarul Financiar:

Niciodată Uniunea Europeană, în puţin de lunga ei existenţă nu a fost mai ridicolă decât în ultimii doi ani. Şi niciodată nu a avut lideri atât de neconvingători când era cea mai mare nevoie de astfel de oameni. Iar la Vilnius s-ar fi desfăşurat se pare, azi ca şi ieri, un summit crucial soldat cu primirea Moldovei şi a Georgei într-o înţelegere de perspectivă îndoielnică şi bizară.

În vreme ce la Kiev se dau acatiste pentru primirea ţării în UE la sfântu-aşteaptă, la Londra, Paris sau Berlin se vâd bule papale: pocăiţi-vă nefericiţi ai Estului, aveţi credinţă, mântuira voastră e la doi paşi. Doar că ea costă!

Niciodată UE nu a fost o mai mare maimuţăreală. Şi, totuşi, cât de fascinantă rămâne această religie!

De la 1 ianuarie 2014 România este obligată să vândă pământ cetăţenilor din UE care vor dori să-l cumpere, la preţul pieţei, desigur, dar românii s-ar putea să nu beneficieze de întreg dreptul la muncă în ţări ale Uniunii – la preţul pieţei, fireşte - şi cu atât mai puţin de drepturile sociale ce derivă din calitatea lor de cetăţeni europeni. Deşi ambele prevederi sunt cuprinse în aceleaşi acorduri convenite cu mulţi ani în urmă.

Nimeni, nici Comisia Europeană nici Marea Britanie, Franţa sau Germania nu explică convingător ce e cu povestea asta. Sunt cele două milioane de români plecaţi din ţară cerşetori prin Europa? De când şi cât plăteşte Europa pentru ei? De când Olanda nu mai poate respira din cauza românilor?

Vocea Rusiei formulează (prudent, deocamdată) principiul fuziunii Rusia-UE

Dezvoltarea economică regională şi oaia rătăcită, România

[...] Acum, pe ruinele fostului Consiliu de Ajutor Economic Reciproc (CAER) creat în 1949 de Moscova şi sub controlul ei până la desfiinţare, în 1991, se naşte o înţelegere nescrisă, supusă regulilor economiei de piaţă şi iniţiativei private. O nouă „organizaţie” economică regională, neoficială, bazată pe geografie, schimburi fireşti cu proximitatea şi, nu în ultimul rând, pe complementaritatea resurselor.

(1) Reforma, privatizarea şi edificarea economiei de piaţă; (2) democratizarea; (3) integrarea în structurile europene şi euro-atlantice, UE şi NATO; (4) noile relaţii cu hegemonul globalist, SUA, într-o lume monopolară; (5) reconcilierea cu Rusia şi reformularea raporturilor cu spaţiul ex-sovietic; (6) dezvoltarea economică regională şi, în sfârşit, (7) apariţia unui nou identitar european – eurocomunitarul răsăritean, dublu beneficiar al accesului liber în spaţiul public occidental, dar şi pe piaţa uriaşă euro-asiatică vecină – aceştia sunt cei şapte stâlpi pe care se edifică noua Europă răsăriteană. După 45 de ani de împotmolire politică şi ideologică, construcţia se desfăşoară într-o istorie accelerată (Toynbee, Gerard Piel, Peter Russell), cu schimbări secvenţiale bruşte, la capătul cărora, probabil peste câteva decenii, Răsăritul va fi „veriga de legătură lipsă” (the missing link) Est-Vest, coloana vertebrală a unei Europe „in integrum” economic, de la Atlantic la Urali.

http://romanian.ruvr.ru/2013_11_07/Dezvoltarea-economica-regionala-Si-oaia-ratacita-Romania-0317/

Despre Plan, puteţi afla mai multe dacă citiţi şi:

• "Statele Unite ale Europei" 

• The Economist, 1988: "Peste 30 de ani, va exista o monedă unică mondială"

• Convergență: Globaliștii presează fuziunea Rusia-UE

• Discurs Jean-Marie Le Pen despre conspiraţia UE

• "Ce este europeismul?" (Václav Klaus, 2006)

• Trădătorii nici măcar nu se mai ascund!

Uniunea Europeană, această mumie socialistă

Presseurop

 Kim Carson 

Europa are prea multe reglementări, este condusă de o birocraţie autosuficientă şi înclină spre monopolul statului. Va ajunge să fie un muzeu, dacă nu va regăsi spiritul întreprinzător, apreciază fostul negociator pentru admiterea Poloniei în Uniunea Europeană. 

Jarosław Mulewicz

Europa nu suferă de maladia Parkinson. Europa este o victimă a Legii lui Parkinson. În prezent, orice companie, orice organizaţie care are mai mult de 200 de angajaţi nu mai are nevoie de venituri, de profit sau de clienţi. Contează doar birocraţia şi procedurile interne, care îi ţin pe angajaţi ocupaţi.

Dar acest lucru este valabil atât pentru companii, cât şi pentru Uniunea Europeană, mai bine spus pentru “mumia europeană”, aşa cum o numesc unii experţi.

Sisteme de funcţionare perimate

Electoratul UE se opune categoric procesului de integrare europeană

Asta începe să se transforme în voturi care mătură de la putere partidele eurocolaboraționiste. S-a văzut în Grecia, deși legea electorală trucată (cu 50 de mandate din parlamentul de 300 acordate primului partid clasat) ar putea întârzia o vreme rezultatul politic real.

Adevărul

Majoritatea electoratului european consideră că procesul de integrare europeană a slăbit puterea economilor naţionale, se arată într-un sondaj publicat recent. Acest sondaj reprezintă un semnal de alarmă la adresa liderilor europeni care caută în continuare o soluţie la nivel federal pentru criza datoriilor suverane.

Respingând sugestia de a renunţa la şi mai multă suveranitate naţională, rezultatul sondajului arată că publicul este mult mai sceptic cu privire la beneficiile apartenenţei la UE şi la uniunea monetară şi se opune categoric creşterii puterilor instituţiilor europene în ceea ce priveşte deciziile cu privire la bugetele naţionale, anunţă publicaţia fianciară „Financial Times”.

Se știe, dar se face exact pe dos

Când știi că dezvoltarea națională este pentru moment dependentă mai ales de împrumuturi, nu votezi în unanimitate eurodiktatul fiscal care îți interzice să te dezvolți pe datorie:

Prezent la reuniunea Consiliului miniştrilor de Finanţe ai Uniunii Europene, Claudiu Doltu, proaspăt numit secretar de stat în cadrul Ministerului de Finanţe de la Bucureşti, a încercat să indice câteva repere care pot oferi o perspectivă pentru România următorilor ani.

Doltu a spus că pentru a avea un „mediu plăcut de trăit" există practic două soluţii: creşterea productivităţii sau banii altora. 

Şi cum creşterea productivităţii e rezultatul creşterii investiţiilor de capital, iar acestea nu avansează decât pe măsură ce economisirea creşte, „România nu se poate aştepta la nimic spectaculos, în această privinţă cel puţin în următorii 20 de ani", a fost de părere Doltu.

Şi atunci, pentru dezvoltarea economică singura soluţie este reprezentată de „banii altora": fie investiţii străine directe, fie fondurile structurale sau pentru agricultură, fie împrumuturi", este de părere oficialul român.

Secretarul de stat spune că, deşi România nu are, în prezent, o economie vulnerabilă, nu ne vom putea aştepta la ceva „spectaculos" în următorii ani.

Adevărul

Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler (XXXII, XXXIII)

Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXXII)

Conducerea economiei de catre stat si conlucrarea interstatala
 
Tranzactiile economice intre statele individuale va fi considerata nu ca si comert intern pentru ca in mod natural nu ne putem gandi in perioada urmatoare la o indepartare completa a barierelor vamale si privitoare la devize. Se va bucura, insa, ca spatiu mare comercial de toate avantajele unei conduceri a pietei la nivel de stat.

Taranul in Romania, comerciantul de lemn in Norvegia, gradinarul in Olanda si crescatorul danez de pasari nu vor mai trebui atunci sa isi faca griji ca nu primesc pretul corespunzator stradaniei si muncii lor. Vor sti ca productia si desfacerea sunt stabilite si asigurate prin acorduri interstatale si ca nu mai ramane spatiu pentru speculanti si reveniri ale crizei.