16 februarie 2017

Surprinzător


Mă aşteptam ca europarlamentarii din România să voteze pentru Raportul Verhofstadt, care propune revizuirea tratatelor UE înspre un suprastat. Raportul "a trecut" cu 282 voturi pentru, 269 împotrivă şi 83 de abţineri.

Când colo, surpriză! De nu i-aş şti cine sunt, aş putea spune chiar "surpriză plăcută". Din cei 32 de europarlamentari au votat pentru raport doar Victor Boştinaru, Claudiu Ciprian Tănăsescu şi Claudia Ţapardel (toţi trei de la PSD şi din grupul socialist S&D). Csaba Sógor şi Iuliu Winkler (UDMR, PPE) s-au abţinut, iar Damian Drăghici (PSD, S&D) şi Renate Weber (ALDE.ro, ALDE.eu) nu au participat la vot. Au votat contra raportului şi loial consemnului "vot contra" al eurogrupului propriu, Laurenţiu Rebega (PFN, ENF) şi... Monica Macovei (M10, ECR). Toţi ceilalţi au votat contra raportului şi contrar consemnului "vot pentru" al propriului eurogrup.

Lista de vot pe state - aici. Lista de vot pe eurogrupuri - aici.

Un alt raport, Bresso-Brok (care propune "doar" schimbări în cadrul Tratatului de la Lisabona), a fost votat tot azi (329 pentru, 223 împotrivă, 83 abţineri). Din nou, nevotat de europarlamentarii din România, cu excepţia lui Cristian Dan Preda (independent, PPE) care a votat pentru. Similar primului raport, apar "cuplurile" Drăghici-Weber (nu au participat la vot) şi Sógor-Winkler (abţineri). "Non-vot" nu înseamnă absenţă - au fost prezenţi toţi.

Lista de vot pe state - aici. Lista de vot pe eurogrupuri - aici.

Evident, nu interpretez votul de azi ca fiind rezultatul "convingerilor patriotice". Renate Weber, Marian-Jean Marinescu (PnL, PPE) şi Emilian Pavel (PSD, S&D) sunt semnatari ai Manifestului Spinelli, care cere desfiinţarea statelor naţionale. Mircea Diaconu (ALDE.ro, ALDE.eu) s-a retras "strategic" de pe lista de semnatari. Raportul Verhofstadt a trecut la o diferenţă mică de voturi (13), şi cu un număr mare de abţineri (83). Deşi voturile "pentru" sunt doar 44% din numărul total al europarlamentarilor, regulamentul prevede că rezultatul este dat de compararea cu numărul obţinut prin împărţirea la doi a sumei voturilor pro şi contra (nu se iau în considerare abţinerile). Cvorumul minim pentru validarea votării este de 1/3 din totalul numărului de europarlamentari. Având în vedere diferenţa mică faţă de voturile "contra" (42%), s-ar putea spune că s-a lucrat la imaginea unor europarlamentari având însă grijă ca raportul "să treacă". Jocul s-a făcut între eurogrupurile popular (PPE), liberal (ALDE), socialist (S&D) şi ecologist (Greens/EFA), celelalte eurogrupuri având zero voturi "pentru" la ambele rapoarte (ECR, EFDD, ENF, GUE/NGL). Cea mai mare parte a "abţinerilor utile" sunt de la PPE şi S&D; "nu te arăţi că eşti pentru dar nici nu votezi împotrivă, c-atunci iese pe dos".

Schimbare de strategie a globaliştilor: o fac pâş-pâş, nu se mai "aruncă". Pericolul, însă, n-a dispărut.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):