Postări
Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXXII)
Conducerea economiei de catre stat si conlucrarea interstatala
Tranzactiile economice intre statele individuale va fi considerata nu ca si comert intern pentru ca in mod natural nu ne putem gandi in perioada urmatoare la o indepartare completa a barierelor vamale si privitoare la devize. Se va bucura, insa, ca spatiu mare comercial de toate avantajele unei conduceri a pietei la nivel de stat.
Taranul in Romania, comerciantul de lemn in Norvegia, gradinarul in Olanda si crescatorul danez de pasari nu vor mai trebui atunci sa isi faca griji ca nu primesc pretul corespunzator stradaniei si muncii lor. Vor sti ca productia si desfacerea sunt stabilite si asigurate prin acorduri interstatale si ca nu mai ramane spatiu pentru speculanti si reveniri ale crizei.
De asemenea lucratorii la razboaiele de tesut din Protectorat si in fabricile chimice din Franta si din industria miniera belgiana nu trebuie atunci sa se teama de nici o presiune a salariului si somaj. Ar putea sa se bazeze pe faptul ca spatiul economic european ascunde in sine inca posibilitati tehnice si naturale neepuizate si ca necesarul de bunuri de consum de orice fel nu se va epuiza niciodata pentru masele de populatie ce isi au caminul pe teritoriul sau. Cuvantul somaj nu se va putea gasi in lexiconul economic european.
De asemenea din cercurile de intreprinzatori ne stau la dispozitie astazi deja exemple promitatoare de conlucrare interstatala. Daca ne gandim numai la conlucrarea stransa a cercurilor economice germane si italiene, la acordurile dintre industriile automobilistice germane, italiene si franceze, la asocierile germano-franceze in participatiune din industria chimica sau la diversele asocieri in participatiune germano-ungare, germano-romane, germano-finlandeze, germano-olandeze, germano-norvegiene. Sa ne gandim si la – as vrea sa folosesc doar o data cuvantul – acorduri cu adevarat europene in domeniul productiei de celuloza, in domeniul matasii sintetice, a celofibrei si a hartiei! Si sa ne gandim la un transfer de comanda al industriei germane in Franta, Belgia, Olanda, la bursa de comenzi, targurile tehnice. Toate aceste forme sunt expresie a initiativei private. As vrea sa constat aceasta inainte de toate cu insistenta. Vointa intreprinzatorilor si-a gasit si aici o ocazie buna pentru a intra in actiune. Accentuez aceasta de aceea in mod special pentru ca chestiunea privind pozitia intreprinzatorului in economia dirijata adesea nu mai este discutata astazi adesea, uneori prea frecvent, in mod corect si corespunzator.
Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca sistemul necesita colucrarea economica a directivelor de stat, in mod natural in masura mai mare, decat au fost pana acum obisnuiti intreprinzatorii in multe state europene. Exemplele tocmai enumerate si practica economica intergermana de pana acum arata, insa, clar ca statul poate si vrea sa lase si in economia dirijata intreprinzatorului campul sau de actiune cel mai intim.
Daca dirijarea economiei de catre stat si acordurile interstatale construiesc autostrazi moderene in Europa cu toate garantiile imaginabile contra accidentelor pentru tranzactiile comerciale in forma managementului materialelor brute, reglementarii productiei, desfacerii, utilizarii muncii ca si a unui sistem de plata si compensare in permanenta imbunatatit, aceasta nu se intampla pentru a se deplasa pe ele doar cadrele unei birocratii sperioase si pentru a se aduce vehiculele unui colectivism exagerat. Pentru a ramane in imaginea prezentata: tranzactiile comerciale pe aceste drumuri trebuie sa ramana obiect al initiativei private in masura in care chestiuni speciale ale comunitatii nu cer o activitate de natura antreprenoriala din partea statului. Trebuie sa li se dea posibilitatea initiativei lui, spiritului sau inventiv, vehiculului lui comercial de a atinge cea mai mare performanta. Si numai atunci poate el sa ii dea performanta, daca i se lasa posibilitatea initiativei.
Acesta trebuie sa se ingrijeasca desigur ca transportul sa nu fie lipsit de disciplina. Si noi trebuie sa ne ingrijim ca participantilor la trafic ce nu sunt disciplinati, care pun in pericol transportul comercial din inconstienta sau neintelegere, sa le fie retras carnetul de conducere.
In rest, initiativa intreprinzatorului nu are nici o limitare. Economia atat de complicata a epocii noastre are nevoie atat de mult de dirijare din partea statului, insa nu se poate lipsi de fortele motrice ale initiativei private. Aceasta initiativa este trezita si stimulata, insa, nu doar – si aceasta se poate intelege pe deplin la nivel uman – prin constiinta sociala si simtul comunitar al intreprinzatorului, ci cel putin la fel de mult de catre un castig al intreprinzatorului care sa fie apreciat in functie de performanta. Asa cum intreprinzatorul se misca pe caile ordinii comerciale de stat si respecta reglementarile de transport generale, trebuie de aceea ca performanta sa individuala sa fie rasplatita in mod corespunzator.
In ceea ce priveste economia germana, li se da in aceasta situatie celorlalte popoare un exemplu ilustrativ. Principiul performantei este in cazul nostru este pus in aplicare printr-un numar mare de reglementari legale. Amintesc aici numai de politica de preturi a statului in cazul comenzilor publice.
Aceasta a depasit cu succes formarea pretului ce impiedica performanta conform costurilor proprii, si a oferit o valabilitate mai accentuata decat pana acum a principiului performantei prin rasplatirea initiativei private in forma recunoasterii si permiterii primelor de performanta pe fondul preturilor de grup fixe. Dirijarea de catre stat a economiei a putut sa slefuiasca concurenta reglementata in functie de performanta nu pana la a atinge finetea finala, dar se apropie deja foarte mult de forma corespunzatoare.
Scopul ramane acela de a se rasplati o performanta deosebita printr-un surplus corespunzator, pe de alta parte, insa, a nu se lasa sa apara risipa de mijloace financiare ca performanta. Tocmai in ceea ce priveste concurenta, straduinta mea este sa stavilesc si sa combat toate fluxurile contrare acestei directii.
Numai astfel se poate atinge cel mai inalt nivel de dezvoltare economica pe care il vizam in jocul armonios al puterilor economice de stat si antreprenoriale si care va oferi el singur o baza singura pentru pacea sociala si politica mentionata.
http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-xxxii
Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXXIII)
Asigurarea spatiului de viata si economic european
Nu as dori sa inchei consideratiile privitoare la aceasta problema fara a aborda inca doua premise care se rasfrang asupra economiei pure, care se situeaza mai degraba in domeniul politic si etic, pe care, insa, se poate baza numai o comunitate economica fructuoasa si durabila.
Una din premise este Securizarea spatiului de viata si economic european. Ne aflam inca in toiul luptei. Dar anul trecut ne-a dus cu un pas esential inainte. Pentru prima data in istorie, popoarele Europei continentale, cu putine exceptii, au aratat o solidaritate exemplara in lupta celui mai mare pericol care le ameninta viata si cultura in acel moment. Nu doar aproape intreaga Europa a adoptat un punct de vedere unitar in ceea ce priveste economia dirijata de razboi, ci de asemenea fiii sai cei mai buni au luptat umar la umar pentru binele comun. Acestei concentrari de forte nu ii poate lipsi succesul, mai ales ca acestei concentrari de forte dusmanii nu ii pot contrapune ceva de aceeasi valoare sau, spunem noi, ceva mai mare.
Accentuez aceasta in mod expres deoarece tocmai in ultimul timp din partea engleza si inca si mai mult din cea americana se duce o propaganda realmente grotesca. De aceea as dori sa ma aplec aici asupra chestiunii oarecum critic.
Intr-unul din ultimele discursuri, Führerul a spus:
Daca cititi vreodata in ziar ceva despre planurile gigantice ale altor state, ce ele intentioneaza sa faca, amintiti-va de ceea ce va spun eu acum:
1. Si noi suntem in slujba acestei lupte cu un intreg continent.
2. Nu vorbim despre capital, ci de forte de munca, si aceste implicam aceste forte de munca suta la suta.
3. Daca nu vorbim despre aceasta, aceasta nu inseamna ca nu facem nimic in aceasta privinta.
Ceea ce Führerul a anuntat in ceea ce priveste propaganda dusmanoasa s-a produs intre timp intr-o anumita masura, lucru uimitor pentru cel ce cunoaste obsesia americanilor de a se imbata cu numere record.
Noi stim ca americanii trebuie sa aiba intotdeauna lucrurile cele mai mari, mai bune, mai groase, mai lungi, mai rapide etc. In aceasta goana dupa recorduri, presedintele Roosevelt a supralicitat totul. A avut pentru aceasta desigur motive solide pentru ca trebuia sa le ofere ceva compatriotilor lui dintr-o rasuflare atunci cand anunta si o sporire extraordinara a impozitelor; si in cele din urma a avut nevoie de o consolare pentru pedeapsa dureroasa administrata de catre japonezi americanilor prin loviturile fulgeratoare in Oceanul Pacific. Domnul Roosevelt a improscat cu numere pentru tot ceea ce Statele Unite vor sa produca in viitor. Aceste numere nu sunt doar pentru specialist, ci la prima vedere si pentru orice observator capabil de judecata, spus mai rotund, hilare. A speculat desigur faptul ca pentru un public mai larg analiza posibilitatii de productie in Statele Unite cu date concrete urmeaza a fi facuta greu accesibila, iar comparatia cu forta noastra de productie dubleaza in mod natural aceste dificultati deoarece peste orice productie de material de razboi se asterne in mod natural valul secretului. Cu atat mai usor crede domnul Roosevelt ca poate induce in eroare o natiune care isi are religia in credinta in superioritatea absoluta a fortei de productie americane si a inteles sa raspandeasca aceasta credinta in superioritatea productiei in Statele Unite si in restul lumii. Da, domnul Churchill traieste de fapt numai din acest mit. Dar exista pentru europenii inzestrati cu capacitatea de a gandi din fericire o gramada de elemente evidente care le spun ca domnul presedinte Roosevelt se gaseste in plina betie a cifrelor.
Vointa de conlucrare europeana
Cea de a doua premisa – am vorbit anterior de doua premise – pentru o unitate economica durabila este acum una etica: Vointa de conlucrare europeana, asa cum este aceasta accentuata acum sub presiunea dura a conditiilor de razboi, trebuie sa fie ideea calauzitoare a conceptiei economice principale si pe timp de pace.
Aceasta inseamna o straduinta permanenta de a intelege marile scopuri si sarcini viitoare si a lucra pentru ele.
Aceasta inseamna, insa, si sa fii gata sa subordonezi interesele proprii intr-un caz dat acelora ale comunitatii europene; si acesta este telul cel mai inalt pe care il cerem noi statelor europene si pe care il vizam. Acesta poate insemna in cazuri individuale jertfa, rezultatul final va fi ca toate popoarele vor avea folos din acesta.
Noua nu ne convine precum ii convine Angliei sa ii vedem pe partenerii nostri comerciali cat mai slabi economic cu putinta. Suntem, din contra, interesati ca acestia sa fie pe cat posibil puternici. Nu platim doar prin preturi mari in mod constient cheltuielile lor speciale agrare de dezvoltare, ci promovam foarte tare de asemenea o industrializare rationala chiar daca ne cream astfel concurenti. Dar acesta este chiar doar aparent.
Facem aceasta pentru ca stim ca o industrie nu creaza numai temporar un necesar de investitii, ci trezeste noi cerinte si o noua necesitate, care imbunatateste standardul de viata general si astfel de aceasta beneficiaza si comertul nostru.
O astfel de conceptie economica cere o constiinta sociala; si tine de constiinta sociala a responsabilitatii faptul ca popoarele din Europa trebuie si pot sa ceara in conducerile statelor lor realizarea noii ordini economice.
Noua economie europeana trebuie sa priveasca indeplinirea obligatiilor sociale ca cea mai importanta sarcina a sa. Razboiul din zilele noastre, in care nu in ultimul rand despre o noua ordine economica e vorba, este astfel concomitent stadiul decisiv pentru o revolutie sociala. Din insamantarea celei mai nobile flori trebuie sa creasca pentru Europa si va creste o ordine sociala mai buna.
>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, II, III-IV, V, VI-VII, VIII-IX, X-XI, XII-XIII, XIV-XV, XVI-XVII, XVIII-XIX, XX-XXI, XXII-XXIII, XXIV-XXV, XXVI-XXVII, XXVIII-XXIX, XXX-XXXI, XXXII-XXXIII )
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu