A revenit dom' profesor (Stan-"Laptop"). De văzut cât va mai dura, ştiind stăpânii de la Alifie News.

 

Valentin Stan a avut treabă vreo câteva luni, aşa s-ar explica "dispariţia temporară". Putea totuşi să omită "evocarea zilei de 10 mai".

Cât despre Tucă-Vaccin(atu'), rămâne cum am stabilit: un propagandist de-al Sistemului, varianta soft. Se dedublează încă destul de convingător.

Altfel de profesor (Bivolaru), imitat de un fost elev (Cioloş). "Cu sonor" - aici.

• Iohannis si presedintele Poloniei, mesaje in forta adresate Rusiei: „Avem teritorii ucrainene ocupate si nu ne putem intoarce privirea de la aceasta parte a continentului” / Iohannis a afirmat ca Romania si Polonia vor continua sa se implice in securitatea regiunii, la nivel aliat. „Vom continua sa intarim NATO ca si alianta. Vom garanta securitatea natiunilor noastre pe flancul estic si vom fi in situatia sa jucam impreuna un rol foarte important in aceasta regiune”, a subliniat el. La randul sau, presedintele Poloniei a vorbit de necesitatea ca politica de construire de capabilitati pe flancul estic al NATO „sa fie continuata si realizata”.
• Da, bă... Chiar avem, numai că încă de prin '44-'45, nu abia "din 2014" (RO: Cernăuţi/Чернівці́; PL: Lwów/Львів, Drohobycz/Дрого́бич;  / HU: Ungvár/У́жгород). Numai că voi vorbiţi despre "ale ălora", dar nici alea n-au fost obţinute tocmai "natural".
  

• Abolirea prezumției de sănătate la oameni / Când statul a abolit prezumția de sănătate, toate aberațiile descrise mai sus nu doar că au devenit realitate, dar, iată că au devenit și obișnuință. Cât a durat până ce coșmarul a devenit viața noastră obișnuită, de zi de zi? Un an. Doar un an. Atât a durat ca să obișnuim cu anormalitatea, cu răul. Cam puțin.

În ipoteza tot mai vehiculată a înşurubării lui Geoană drept candidat al Licuriciului, Cioloş poate fi - eh bien - luat în considerare drept... "pozitiv"

 ... desigur, numai la turul doi şi numai în eventualitatea în care naţionaliştii reali nu ar avea deloc sau nu ar reuşi să-şi plaseze propriul candidat în turul doi. Pentru care se spune că ar fi fost deja selectată "perechea de gemeni": Chioveşi, şi Geoană (respectiv de la PnL+UE/PPE şi de la PSD/Ciolacu+Licurici). 

În ipoteza în care candidatul naţionalist n-ar exista (/ pentru turul doi) şi acolo s-ar strecura Ciocloş, şi considerând plauzibile punctele 1) şi 2), atunci Ciocloş ar fi de votat la balotaj cu Chioveşi ori cu Geoană - desigur, boicot (neparticipare) la vot dacă "perechea de gemeni" prestabilită ar intra în finală.

Cei trei sunt toţi licuricişti. Chirieac pe faţă, Vâlcu aşea, mai sotto voce, iar Guşă face pe imparţialu'. Aşa că trebuie receptaţi în cheia asta.

("Mixich* real-Big Pharma" tace-n păpuşoi: sare cu postări din 11 taman în 15 aprilie, şi reporneşte cu banalităţi: pentru el "n-a existat" scandalul Cîţu-Voiculescu; mi se pare semnificativ dar... nu desluşesc sensul) 

* "de la numele croat Mikšić" (el se dă drept aşa ceva dar... asta o şi fi?)

"Memorandum secret?" Şi nu ne punem cu parii pe ei?!

Funar, via Justiţiarul:

Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană și creșterea vârstei de pensionare în România la 70 de ani au aceeași cauză?!

Încă se ascunde Adevărul privind motivele pentru care Marea Britanie a decis prin referendum să părăsească, după 47 de ani, Uniunea Europeană! Conducătorii Marii Britanii, indiferent de culoarea lor politică, i-au informat pe britanici despre „Super-Memorandumul” secret care a fost semnat la Strasbourg, între 25 și 29 iunie 2014, cu aplicabilitate în perioada 1 mai 2016 – 16 august 2020. În introducerea documentului se precizează că: „Noi, semnatarii acestuia, ne luăm angajamentul ca, în numele celor vizați, pe durata aplicării Memorandumului să implementăm toate reformele prevăzute de acesta. Durata de implementare a Memorandumului poate fi prelungită.” Din partea României, acest Memorandum a fost semnat, se pare, de către Președintele Klaus Werner Iohannis și Premierul Dacian-Julien Cioloș.

Prevederile Memorandumului se referă la: Învățământ; Biserică; Reforma administrativă; Spitale și sistemul de sănătate; Fondurile de asigurări și pensii.

Dintre reformele obligatorii să fie introduse în țările din Uniunea Europeană am selectat următoarele:

-Se desființează educația religioasă a elevilor și se acordă prioritate educației sexuale.

-Se vor organiza vizite obligatorii la sinagogă și moschee pentru toți elevii din ciclul primar și, treptat, pentru toți elevii din ciclul gimnazial și primar.

-Se renunță la ora de religie la toate ciclurile de învățământ.

-Se va trece la concedierea profesorilor din toate ciclurile și categoriile de învățământ și se procedează la introducerea internetului.

-În toate bisericile creștine se va introduce o sărbătoare dedicată holocaustului evreiesc, care va fi ținută de trei ori pe an, în zilele de 27 ianuarie, 21 aprilie și în Duminica Tomii.

-Se desființează toate sărbătorile naționale și paradele.

-Organizația Națiunilor Unite va prelua controlul tuturor religiilor de pe planetă.

-Ierusalimul va deveni capitală spirituală.

Bot în bot

Şi cică "pe ăştia de la PSDragnea", gloabele astea, ar fi trebuit eu să-i votez pe 26 mai, la alegerile europarlamentare. Nu, am stat acasă, că ştiam eu ce ştiam. Acum, încă o dovadă a cârdăşiei dintre PSD (S&D) şi europeiştii declaraţi, de la PnL, USR şi PRO România (respectiv PPE, RE, EDP/PPE). O să revin şi cu o alta, porcăriile votate în "europarlament" de aceiaşi de la PSDragnea (aloo, "Dragnea i-a aprobat", ca să fie clar! abia după aia l-au săltat); cu ăilalţi era demult lămurită treaba.

În altă ţară ieşea scandal dacă "opoziţia" (PSD) venea la convocare ca elevii la cancelarie, chemaţi de diriginte ca să nu le scadă nota la purtare.

LOrban, la Bruxel.

"Am luat decizia de a invita la această întâlnire pe toţi europarlamentarii români, atât pe cei care sunt în grupul PPE, cât şi pe cei care sunt în grupul Renew şi în grupul socialist. M-am bucurat că au răspuns invitaţiei foarte mulţi europarlamentari, am vrut să avem această discuţie pentru că eu cred că la nivelul Parlamentului European trebuie să avem un dialog foarte strâns, să ne coordonăm poziţiile, să susţinem interesele României, pentru că [...]" 

"Este extrem de important ca astfel de întâlniri să mai aibă loc, pentru că, sigur, în ţară suntem în competiţie, de multe ori ducem competiţia asta dincolo de nişte limite, dar în ceea ce priveşte acţiunea apolitică la nivelul UE, trebuie să cooperăm şi să ne unim eforturile, să încercăm să folosim influenţa pe care o are fiecare partid politic la nivelul grupului politic şi la nivelul altor oficiali ai instituţiilor europene, astfel încât [...]"

Să susţină "interesele ţării". Mda, aşa cum sunt ele definite de Pn... ăăă... de filiala RO a PPE. Apar acolo Tudose (întors în PSD), Avram, Terheş, Benea, Ciuhodaru... Nu-i văd pe Manda şi Nica, şi pe matracucile Grapini şi Plumb (altfel, şi ăştia patru sunt nelipsiţi la votarea porcăriilor europeiste, ca parte a "majorităţii pro-europene din PE"). Desigur, niciunul nu şi-a trecut pe blog sau pe feisbuc isprava, neee, o dau la hoha cu "lupta cu Iohannis". PTIU!!! Din nou, nu mă interesează ăilalţi, că_cu ei e clară deja. Şi cu şulfele de la UDMR (2 buc.) - ce va face UDMR dacă FIDESZ iese luna viitoare din PPE? (cum se aude).

Dacă pesedeul euroreformat are de gând s-o ţină langa cu jocul pe mână moartă, n-are decât. Eu caut să-i mai trezesc din votanţi. 

Tablou sumbru, dar nu "final"

Visegrád Post:

Élections en Roumanie : une dépense inutile ?

[...]   Le PSD étant, depuis dimanche, absent de toutes les institutions exécutives du pays, il sera difficile de lui faire porter le chapeau ; tout au plus pourra-t-on rejouer le refrain du « lourd héritage » communiste, recalibré en l’occurrence sur les trois ans du système Dragnea (pourtant en proie, tout du long, aux sabotages assez peu discrets de Iohannis et de l’État profond). À partir de ce point, plusieurs options s’offriront aux copywriters du Romania Show :

• tenter d’offrir au sparring-partner PSD un ultime tour de piste lors des législatives prévues pour décembre 2020 au plus tard – c’est-à-dire le laisser avaliser les pillages prévus d’ici là, et endosser rétrospectivement une fois de plus la responsabilité globale du naufrage social roumain ;
• confier « l’alternance » à l’USR (ou plus généralement à la galaxie euro-mondialiste des Cioloş, Ponta et autres Barna) ; cette solution serait la plus séduisante pour la post-Roumanie urbaine, qui pourrait enfin suivre sans haut-le-cœur un débat politique n’opposant plus, comme à l’Ouest, que diverses variantes de la même idéologie libérale, post-nationale et LGBT ; mais, dans un contexte de divorce euro-atlantique en voie d’approfondissement, elle représente néanmoins aussi un risque pour un État profond roumain pour l’instant principalement parrainé par la CIA, dans la mesure où les réseaux internationaux de l’USR pointent plutôt vers Bruxelles et Paris.

Continuitate în trădare

Prima vizită externă a lui Ponta ca premier USL a fost la Viena. "Sărind" peste Ungaria lui Viktor Orbán, despre care a declarat public că nu vrea să-l întâlnească (fiind un "extremist", cică). Mai apoi (2017) bălmăjea ceva cu "apropierea de grupul de la Visegrad", din care face parte şi Ungaria. Da-da, te-ai trezit după cinci ani şi dai din gură când nu mai ai cum aplica personal soluţia, pân' atunci o ardeai cu "SUE", preluînd tema de la EuroBăse. Ilie Şerbănescu a punctat la vremea respectivă adevărata natură a vizitei. 

Din nou Ilie Şerbănescu (la Cotidianul), despre continuitatea în trădare; cazul gazelor româneşti:

Propunere de bășcălie pentru dl Tudose: gazul românesc

[...]  Din păcate, dl Tudose n-a făcut decât să ne amintească, de fapt, cine e: căci își începuse mandatul de premier contramandând net orice încercare de studiere (în vederea implementării) a intenției de a înlocui impozitarea profitului (care este o mascaradă) cu un derizoriu, dar neevazional, impozit pe cifra de afaceri, adică exact modalitatea prin care ar fi putut fi limitate rușinea, umilința și sfidarea externalizării din țară a celor pe puțin 40 miliarde euro anual! Acum, când glumița cu banii românești s-a cam îngroșat, îi putem propune dlui Tudose un alt subiect de avut în atenție!

Tac-su' se orientase bine când cu loviluţia

... deci deşi era antic, fusese acceptat.

Perfect explicabil. Nu era nicio incompatibilitate între "generalul"* Iulian Vlad ("neamul lui", mă rog...) şi eurotehnocraţi. Mă amuză "polemica" recentă (de după moartea sa) dintre troţkimăneni/deontologi şi "naţional-ceauşişti". Primii se fac că nu ştiu c-a lucrat (cel puţin în '89) pentru cauza lor, ceilalţi se fac că nu ştiu că "a defectat", foarte probabil cu mult înainte ca fraierul de Ceaşcă să-l "considere". Vlad pretindea că l-a informat "complet" despre întâlnirea Bush-Gorbaciov de la Malta, însă n-a dezvoltat tema nici după ce fusese scos din puşcărie; aşa, măcar ca "general patriot", nu?! Secu' nu mai era demult "garantul cuceririlor revoluţionare" (dac-o fi fost vreodată...), ci era - se vede treaba - la ordinele unora din umbră, to say the least. 

* fusese degradat militar (şi condamnat) de instanţă, dar continua sa fie numit "general" inclusiv la evenimente organizate de SRI (şi alte "organe de stat") unde era des invitat

De Ce News:

Manipulare în presă. Guvernul Tudose, CRITICAT pentru numirea făcută de tehnocratul Cioloș

După moartea ultimul șef al Securității lui Nicolae Ceaușescu, în presă a apărut o informație. Nu era nici de ultimă oră, nici adevărată în totalitate. Vorbim despre o informație scoasă din context, care a apărut cu un an și jumătate mai târziu.

Iulian Vlad, care a condus Securitatea comunistă până la desființarea acesteia, a murit sâmbătă, 30 septembrie 2017.

Fiul fostului general de Securitate este Adrian Vlad. Știrea că acesta muncește în Guvernul Tudose a făcut furori în o parte a presei și pe rețelele sociale.

Ceea ce au uitat să spună cei care au lansat informația în spațiul public este că Adrian Vlad are funcția de Consilier superior în cadrul Corpului de Control al Prim-ministrului din vremea Guvernului Cioloș. Prima declarație de avere este publicată după numire, în martie 2016. Tehnocrații au guvernat România din noiembrie 2015 până-n ianuarie 2017.

În spațiul public s-a transmis însă, peiorativ, că premierul Mihai Tudose l-ar fi numit în Guvern pe fiul fostului șef al Securității comuniste. La baza știrii stă declarația de avere a lui Adrian Vlad. Însă, declarația a fost depusă în APRILIE 2017, iar știrea face furori acum, mai ales după moartea tatălui său. În plus, pe declarația de avere scrie clar că este pentru anul fiscal 2016. Pe lângă aceste informații, chiar lângă documentul acesta, avem declarația de avere depusă după numirea sa în funcție.

Pentru GrindeAnus, diminuarea puterilor lui Iohannis era ceva negativ

Conform Realitatea TV, Cioloş "reformase" DGPI prin ordonanţă de urgenţă (probabil urgenţa era că pierdea alegerile...) militarizându-l, iar PSD-ALDE îl "deturnează" prin proceduri parlamentare, demilitarizându-l eliminând din dispozitivul guvernamental un (s)pion de-al Preşedinţiei. Observăm dublul limbaj: procedura excepţională ("militarizarea de urgenţă") este ceva pozitiv, iar procedura parlamentară (finalizată printr-o lege trimisă la promulgare) este ceva negativ, "deturnare" (titlul articolului: Cum a fost deturnat serviciul secret al MAI în subordinea "protejatei lui Dragnea").

Printr-un fals în comisiile parlamentare, PSD a demilitarizat structura și a făcut să dispară un punct esențial în procedura de numire a comandanților DGPI: avizul emis de CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării).

Militarizarea presupune, de regulă, un control mai sever, specific instituțiilor cu rol de anticorp. În cazul ăsta, principiul a fost aplicat unei entități care poartă istoria celui mai controversat serviciu secret din România. Tehnocrații lichidau astfel o ambiguitate legislativă exploatată politic timp de 27 de ani.

Trimiteau pentru prima dată DGPI sub control parlamentar și, în același timp, mențineau avizul CSAT în procedura de numire a comandantului.

De-abia aştept...

...Să văd ce-i cu legea asta. Una foarte necesară, dar pe care nimeni n-o mai vedea venind. Depunerea ei ca iniţiativă legislativă prima oară (pe 28 iunie 2016) nu era cam prea aproape de vacanţa parlamentară şi de finalul legislaturii? Acum a ajuns clasată, procedura-tip urmată pentru legile încă neajunse în dezbatere parlamentară (nu se transmit ca iniţiative legislative următoarei legislaturi). Nu am reuşit s-o identific la profilul iniţiatorului de la Senat (Şerban Nicolae, PSD); vroiam să văd ce avize au dat guvernul Cioloş şi Consiliul Legislativ, şi alţii.

Iniţiatorul a redepus-o, cu completări. Presimt că această lege ("privind unele măsuri pentru protejarea intereselor economice ale statului") va stârni împotriva ei duşmani chiar şi din interiorul coaliţiei PSD-ALDE şi de la guvern, chiar dacă Dragnea o lăudase (la prima depunere din 2016). Miza este enormă, nu numai patrimonială ci şi politică. Fiindcă această lege, odată intrând în vigoare ar returna statului român active trecute fraudulos în patrimoniul "investitorilor" dar şi ar desfiinţa dogma "afară cu statul din economie". Curtea de Conturi a dezvăluit de ani de zile că nu sunt respectate clauzele contractelor de privatizare; şi totuşi, nu se întâmplă nimic - anchete, procese, activarea clauzelor de reziliere a privatizărilor. Cârcotaşilor care ar numi asta "comunism", le transmit îndemnul de a-l considera comunist şi pe Viktor Orbán, care a declarat de vreo câţiva ani că "în Ungaria s-a încheiat privatizarea" (adică: "statul nu mai vinde nimic"; ba dimpotrivă, naţionalizează). Elementele care se vor opune acestei legi se vor autodemasca drept elemente antinaţionale (birişii, cataramii, cioloşii, MRU-ii...).

Spre deosebire de proiectul depus în legislatura 2012-2016, actul normativ prevede că “în cazul terenurilor pentru care nu s-a finalizat procedura prevăzută la art. 12 din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se procedează la majorarea capitalului social al societăţilor deţinătoare, în favoarea statului, potrivit prezentei legi”.

Potrivit actului normativ, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a legii se procedează la identificarea şi evaluarea actualizată a acestor terenuri.

Proiectul de lege prevede că în cazul în care statul nu mai deţine calitatea de acţionar la respectiv societate, acesta redobândeşte această calitate prin majorarea capitalului social cu aport în natură reprezentat de valoarea terenurilor care intră sub incidenţa acestei legi.

Politicienii acţionează împotriva României, în afara mandatului popular. Dar nici acesta nu-i "suficient de clar".

Având doar partide europeiste în parlament şi la guvernare, asistăm la o mascaradă a "divergenţelor" lor pe teme precum interesul naţional, suveranitatea, poziţionarea în UE sau alianţele din cadrul acesteia. PSD-ALDE speculează "ceauşismul rezidual" (omiţând tocmai piesa lui de rezistenţă - "neamestecul în treburile interne"), PnL-USR-PMP merg pe retorica "UE/Vestul ştie ce-i mai bine pentru noi". Nu vom vedea la niciunii vreun plan de rezervă, în eventualitatea dispariţiei UE; doar nuanţări "în context european". Nu vor dezbateri publice reale, temele fierbinţi le pasează sub lozinca "consensului naţional". Mimează divergenţe pe teme irelevante în scopul unei false diferenţieri, spre a suplini lipsa unui partid naţionalist semnificativ. Mai pe scurt: "ţin treaba sub control".

"Divergenţe"? Ia să vedem. Era clară opţiunea privind "poziţionarea în cadrul UE" a cuplului Cioloş-Iohannis: cu "nucleul franco-german". Ponta începuse după ce nu mai era premier să susţină o apropiere a României de Grupul de la Vişegrad, dar cât era în funcţie n-a făcut nimic în acest sens ci critica guvernul ungar pentru "nerespectarea valorilor europene", şi vroia "SUE".

Interviu cu Lazăr Comănescu, ministru din guvernul tehnocrat Cioloş:

Rareş Bogdan: Am revenit - "Jocuri de putere" - continuăm discuţia, interviul cu ministrul afacerilor externe, domnul Lazăr Comănescu, excelenţa sa este prezent în platou şi îi mulţumesc. Domnule ministru, sigur că sunt foarte multe teme pe care vreau să continuăm, dar vă întreb o întrebare directă, România va face parte din Grupul de la Vişegrad sau e vreo dorinţă de a face parte din grup? Şi când, dacă se doreşte?

Lazăr Comănescu: Domnule Rareş Bogdan, suntem şi vom continua să fim promotorii Uniunii Europene puternice. Evident că într-o Uniune Europeană pe care o dorim puternică, existenţa unor consultări în diverse formate dar care visează consolidarea Uniunii Europene, alea toate ne interesează şi cred că v-am răspuns la întrebare în acest fel. Când avem lucruri de discutat, interese comune, probleme de rezolvat, dar din perspectiva consolidării construcţiei europene, vă asigur că suntem interesaţi şi vom participa.

Articol despre Dragnea:

Când vom auzi şi politicieni români folosind expresia "consolidarea statelor naţionale"?

Nu prea curând, şi nu pe cei din conducerea partidelor parlamentare. Şi nici trecută în documente oficiale de partid (declaraţii, statute, programe); nici măcar la singular, referitor la România.

România încă mai bâjbâie, "vişegrazii" au deja o poziţie comună privind o eventuală reformă a UE.

"Dorim o Europă mai bună, nu 'mai multă Europă' sau 'mai puțină Europă'. Pentru noi este important ca reformele Uniunii Europene să se bazeze pe egalitatea intereselor tuturor statelor membre."

Şi totuşi, opţiune minimală. Nici măcar opţiunea doar o piaţă comună, şi-atât. Care apare (parţial formulată) printre "propunerile lui Juncker". 

Este clară poziţia lui Iohannis, exprimată prin Cioloş. România a evitat permanent Grupul de la Vişegrad, însă recent Meleşcanu a făcut o aluzie privind o eventuală aderare.

Cert este că Bucureștiul se instituie ca apărător al stării de fapt și că va lua distanță față de Polonia în cadrul Consiliului European din luna septembrie. În plus, se pare că evită cu tot dinadinsul să colaboreze cu Grupul de la Vișegrad, alegând consultări ”regionale”, menite să disocieze între țările componente. 

Să continui să susţii că vrei să faci parte din "nucleul dur" al UE şi după ce tocmai acest nucleu anunţă că vrea "exclusivitate", denotă autism sau trădare împinsă la limită.

Coaliţia PSD-ALDE cere consultări pe subiect, sugerând că poziţia lor ar diferi (ceea ce eu NU CRED, este doar o strategie de simulare a dezbaterii între actori care joacă roluri prestabilite în aceeaşi piesă).

România încă n-a "basculat", dar unii se aşteaptă c-o va face

De ce evită Barnier orice contact cu regimul pesedist, care controlează autoritar administrația locală, parlamentul și guvernul? Să știe, oare, că acesta nu are viață lungă și că Cioloș ar putea reveni mai repede decît s-ar fi crezut la guvernare?

Era de o slugărnicie penibilă anunţarea Axei (de către EuroBăse). Dar abia acum (cu Brexit şi cu Trump) ea ar reprezenta o miză majoră (acţiunile din articol sunt din urmă cu două zile).


Ne pregătim să punem cruce axei Bucuresti-Londra-Washington?

Ştirea zilei de azi pare să fie deplasarea, în premieră, a președintelui Iohannis la bilanțul DIICOT, gest care ar putea întări ce scriam zilele trecute, anume faptul că șeful statului e într-o campanie de apropiere de structurile de forță. 

Declarațiile lui Iohannis în fața conducerii parchetului, inclusiv atacurile la adresa guvernului PSD, pun în umbră un eveniment programat tot azi care ar trebui să dea mai serios de gîndit, însă.

E vorba de întrevederea pe care Iohannis o va avea cu negociatorul-șef pentru Brexit, Michel Barnier.

De ce ar fi atît de aparte vizita acestuia?

Contextul e nițel mai complicat.

Și ar putea avea legătură strînsă cu o vorbă împămîntenită în ultimele decenii, la noi, cu un substrat cît se poate de real, din nefericire: anume că România are o lejeritate deosebită în a-și trăda aliații, oricare ar fi ei.

După integrarea în NATO, țara noastră s-a plasat, inclusiv prin eforturile fostului președinte Băsescu, pe așa numita axă București-Londra-Washington.

10 ani mai tîrziu, odată cu venirea la putere a lui Iohannis, axa a virat, subtil, spre București-Berlin-Washington, iar în prezent se îndreaptă spre forma București-Berlin-Paris.

Iar vizita lui Barnier, de azi, nu e străină de respectiva translație.

Oamenii politici ai anului 2016 (bilanţ)

Internaţional, cu plus:

1. DONALD TRUMP
2. NIGEL FARAGE
3. VLADIMIR PUTIN
4. BASHAR AL-ASSAD
5. RODRIGO DUTERTE

Trump reprezintă victoria părţii sănătoase a Americii, şi promisiunea "inducerii" unei demult-necesare schimbări în tot Vestul. Farage şi-a adus partidul (UKIP) în centrul politicii britanice, şi a fost motorul principal al victoriei Brexitului. Putin a "rebranduit" Rusia, a transformat-o din "ex-URSS" într-un stat care începe să capete un caracter conservator. Al-Assad a demonstrat cine (şi ai cui) sunt adevăraţii terorişti din Siria şi de partea cui sunt sirienii. Duterte a arătat că şi un stat "marginal" (Filipine) poate avea demnitate şi poate da replica cuvenită aşa-zişilor "aliaţi" care-l tratau drept colonie.

Internaţional, cu minus:

1. BARACK OBAMA
2. HILLARY CLINTON
3. DAVID CAMERON
4. ANGELA MERKEL
5. "POPA BĂRGĂLIU" (PAPA FRANCISC / BERGOGLIO)

Daaaa...

 

(Dar n-aş fi atât de optimist precum guru-ul de la Meritocraţia, Laurenţiu Primo; vreau să văd fapte. Stranie, consideraţia lui arătată faţă de Kovesi. Iar "antiamericanii" de la PSD au trimis un om în stafful de campanie al lui Hillary Clinton. Cum ar putea fi compatibili cu o eventuală nouă linie Trump?)

 

PSD îşi joacă soarta

 

Scaramouche, Scaramouche, will you do the Fandango? 

Deci Kraut Iohannis refuză nemotivat desemnarea premierului propus (neinspirat!) de coaliţia majoritară PSD-ALDE. Refuză orice nominalizare şi vine cu solicitarea unei noi propuneri, deşi "are două" (dacă-l putem considera pe Tomac de la Partidul Băsesc/PMP drept o propunere serioasă...). Refuză să îşi exercite atribuţia constituţională, aceea de a desemna premierul.

„Bună ziua!
Săptămâna trecută, când am avut consultări cu partidele politice, PSD și ALDE, care au ținut să vină împreună la consultări, mi-au propus-o pe doamna Sevil Shhaideh pentru poziția de Prim-ministru.
Am cântărit cu grijă argumentele pro și contra, și am decis să nu accept această propunere. În consecință, solicit coaliției PSD + ALDE să facă altă propunere. Vă mulțumesc!”

Dacă "argumentele" ţin de soţul cetăţean străin (româno-sirian) al premierului-candidat, de ce nu s-au luat aceleaşi precauţii şi la desemnarea lui Julien Ciocloş (căsătorit cu o cetăţeană franceză)? Ce, dacă este dintr-un stat "aliat", nu sunt probleme?!

Nu are rost mascarada anticipatelor, fiindcă tot cuplul Cioloş-Iohannis ar rămâne la butoane, pe termen nedefinit (ne întoarcem după alegeri la aceeaşi situaţie procedurală). Jos cu mutălăul! Suspendare şi demitere! Enough is enough!

Va asculta coaliţia de vocea electoratului său, sau de Factorul Extern? Până în prezent n-a făcut decât să-şi înstrăineze sau contrarieze propria bază de susţinere.

Diversiunea cu "verificarea prealabilă necesară" (legal, ne-necesară!) este demontată foarte bine aici.

Mesajul electoratului, 2016

În 2012 a fost un mesaj antiausteritate, dar Sistemul l-a ignorat. În 2016 a fost un mesaj împotriva guvernării fără mandat popular, împotriva Păpuşarilor. Dar şi un mesaj antiausteritate ("nu aveţi mandat pentru aşa ceva").

Acum, electoratul de dreapta a constatat că nu are ce partid vota, iar cel de stânga va descoperi că a votat altceva decât a crezut iniţial. Victoria PSD-ALDE nu este neapărat o victorie a stângii: ce, o majoritate PnL-USR(-UDMR) ar fi fost de dreapta?!

Se poate elibera fără ezitare "certificatul de deces" pentru muribunzii PRM, PER şi PnŢCD (în ANR) şi avortonii Noua Republică, Noua Dreaptă şi M10. PRU n-a trecut pragul, să fi fost creat ca să deturneze voturi de la PSD? Prin neintrare în parlament, sau printr-o defecţiune într-o eventuală coaliţie. A, şi acest "prag", ce-a mai intrat el în normalitate drept ceva firesc, când de fapt este un instrument al oligarhiei pentru controlul majorităţilor parlamentare. Un vot "are drepturi egale" indiferent cât de multe sunt de acelaşi fel, pragul ar trebui să fie variabil (calculat după numărătoarea finală), împărţind numărul de voturi valabile la numărul de mandate.

UDMR este suprareprezentată pe fondul slabei participări la vot a românilor. După votare, PSD n-a exclus o "înţelegere" cu UDMR, deşi în campanie a declarat contrariul. Sistemul a strecurat la limită în parlament Partidul Băsesc (PMP), dirijând UnPR spre PMP, la fuziune. UnPR fusese resuscitat de PSD, care în primăvară l-a împins în primării şi CJ-uri pe liste comune (să aibă cu ce merge la Băsescu...), deşi în toamnă UnPR trădase înţelegerea comună cu PSD şi ALDE şi a acceptat "varianta Iohannis" la consultările pentru formarea guvernului (după demisia lui Ponta). USR este o bulă, o făcătură care a crescut canibalizând PnL, şi care va promova de la tribuna parlamentului teze tip Soros. Un experiment periculos va ataca minţile românilor cu un nou tip de propagandă.

La stânga PSD există o zonă încă nereprezentată politic în mod real, dar care momentan este acoperită prin mesajul "catch all" al PSD-ului. PnL, asociindu-se cu progresiştii de la USR şi cu progresistul Cioloş, şi-a înstrăinat electoratul "naţionalist". A făcut aceeaşi greşeală ca şi guvernul Năstase şi mai apoi guvernul Boc, "guvernul ajunsese să conducă partidul, şi nu invers". Se resimte puternic lipsa unui partid conservator, naţionalist, eurosceptic. Va fi Partidul Forţa Naţională în măsură să "livreze", în viitor ?

"PSD, care joacă o falsă partidă de stânga, ascunde aceeaşi realitate tragică a României actuale (ca şi PnL)"

Când privatizezi societăţi rentabile, nu poţi pretinde că urmezi o prioritate economică, ci una politico-ideologică*: de la 100% din profit cât lua statul, acum "pe cota unică" (de impozitare) ia doar 16%. Ca să ajungă iar la cuantumul iniţial când lua 100%, ar trebui ca societatea să-şi crească profitul de peste şase ori (100/16=6,25). Aproape imposibil, cel puţin pe termen mediu. Ca să nu mai zic de societăţile "nerentabile artificial", aduse în această stare** ca să apară privatizarea ca ultimă soluţie, în locul aplicării legii şi opririi jafului.

* ... care e şi a PSD-ului social democrat (nu-şi zic "socialişti" la intern, deşi fac parte din Internaţionala Socialistă)
** Hidroelectrica, cu cele mai mici costuri de producţie, ajunsese "în faliment" fiindcă vindea "băieţilor deştepţi" curent sub preţul de cost !

Ilie Şerbănescu (la Cotidianul):

Nu sunt bani de salarii, pentru că roadele creşterii economice nu aparţin României

Într-un moment în care, în perspectiva apropiatelor alegeri parlamentare, cele două principale partide de pe scena politică par să se fi încăierat de-a binelea pe indiferent ce, a izbucnit şi o dispută pe o problemă concretă: există sau nu bani pentru niscai majorări salariale în sănătate şi învăţământ, dispută exacerbată de o grevă a acelor lucrători din sănătate necuprinşi în proiectatele majorări? PSD susţine că există bani, bazându-se pe creşterea economică prevăzută pentru 2017, recunoscută de guvern şi comisia sa de prognoză şi, în plus, certificată şi de previziunile Comisiei de la Bruxelles, Băncii Mondiale şi FMI. Socoteala este că, la minimul prevăzut de 5%, un plus de circa 40 miliarde lei se va mişca prin economie, din care statul va colecta cel puţin 12 miliarde lei, respectiv cele 30 de procente pe care în mod curent bugetul public le preia anual din PIB. Or, cele 12 miliarde lei supracompensează impactul estimat al controversatelor creşteri de salarii din menţionatele sectoare bugetare, altfel considerate pe hârtie de toată lumea prioritatea zero. PDL, pornind de la faptul că echilibrele bugetare sunt deja ameninţate sub influenţa scăderii TVA şi a majorărilor salariale deja întreprinse în rândurile unor bugetari, consideră că nu există bani pentru noi majorări salariale şi că ori va fi pus în pericol deficitul bugetar faţă de normele europene, ori va trebui să se opereze o nouă distructivă reducere a alocaţiilor pentru investiţii. Destul de misterios, în calculele PNL, ca şi în cele ale guvernului Cioloş (care de altfel sunt aceleaşi), nu apare un plus generat de minunata creştere economică prevăzută şi recunoscută de toată lumea, inclusiv de ”partenerii noştri” europeni.

Culmea este că fiecare dintre părţile în dispută are dreptatea sa! Dar numai pentru că toţi - adică ambele partide, ca şi guvernul Cioloş - nu spun adevărul. Și adevărul este unul singur în domeniu! Și explică foarte simplu lucrurile.

De la preluarea de către capitalul străin în economie a punctelor strategice şi pârghiilor de comandă, economia românească, bună sau rea cum era, a încetat să mai existe. Acum există ceea ce s-ar putea numi ”economia din România”. Aceasta are două componente, fără prea mari legături între ele. Pe de o parte, economia aparţinând capitalului străin, care deţine sectoarele de forţă şi deci decizia. Pe de altă parte, economia aparţinând capitalului românesc, de stat şi privat, care, în mare, este cea care pune pingele la pantofi. Nici măcar pingele la pantofii celei dintâi, căci aceasta întreţine relaţii cu mult mai puternice cu bazele ei din afara ţării: se aprovizionează tehnologic din afară, livrează grosul produselor şi serviciilor afară. Cu piaţa internă nu prea are legături de producţie şi nici chiar pe lanţurile de comercializare: de pe piaţa internă se aprovizionează doar cu utilităţi şi forţă de muncă şi foloseşte piaţa internă precumpănitor ca debuşeu pentru retail.

"Dacian Cioloş - principalul actor străin de origine română chemat să interpreteze rolul unui prim-ministru român chiar în România"

O grijă specială a marcat în plus prestaţia lui Dacian Cioloş: aceea ca nu cumva să facă ceva care să fie interpretat ca reprezentând vreun avantaj pentru România, deşi aceasta era cea mai săracă şi mai năpăstuită din UE. Ca bilanţ din această combinaţie a rămas faptul concret că România a ieşit şi mai năpăstuită din mandatul de comisar [european] al lui Dacian Cioloş: cele mai mici subvenţii agricole din UE au fost de la început şi au rămas şi astăzi pentru agricultorii români! Principiul a fost că ineficienţilor agricultori nou veniţi în UE să nu li se acorde decât o pătrime din cuantumul acordat agricultorilor cu vechi ştate în UE (ca de pildă francezi sau germani) şi diferenţierea să se micşoreze treptat. Nu a fost recuperată nici după 10 ani de la intrarea României în UE. 

Ilie Şerbănescu despre Ciocloş, la Cotidianul:

O fi pogorât Christos pe pământ şi noi, cei de rând, nu ne dăm seama?!

Pe măsura apropierii parlamentarelor se înteţesc presiunile politice şi manipulările mediatice în direcţia unei continuări post-scrutin a prezenţei în fruntea guvernului a dlui Cioloş, etichetat deocamdată tehnocrat şi nu se ştie cum botezat după alegeri. Pentru fraieri, dl Cioloş se ţine tare în faţa invitaţiilor de tot felul şi se pare chiar că nu va intra în vreun partid. De fapt, în ruptul capului nu vrea să se supună (sau mai bine zis să se expună) votului popular, spre a nu ridiculiza cumva, prin ceea ce ar obţine, propaganda care i se face. Aparent, dorinţa de a-l avea pe mai departe premier aparţine preşedintelui Iohannis, care, pe de o parte, pentru a acomoda cât de cât situaţia cu Constituţia, spune că un premier nu trebuie să fie membru de partid, ci doar să aibă în spate susţinerea unor partide din parlament, iar, pe de altă parte, i-a şi găsit dlui Cioloş două partide care să-i acorde susţinerea. Problema este că nu se ştie dacă voturile acestor partide vor fi suficiente pentru a forma o majoritate în viitorul parlament, dacă acest lucru mai are vreo importanţă în România.

Pentru a învolbura tensiunea, dl Cioloş, deşi în mod aproape clar nu va participa la alegeri, este pus să lanseze în spaţiul public un fel de platformă de guvernare. Și, cu toate că platforma nu depăşeşte, conceptual şi programatic, nivelul unei compuneri de şcoală primară, este nu numai însuşită de partidele susţinătoare, dar propaganda de suport o asemuieşte cu un fel de ”program prezidenţial”, sugerând că dl Cioloş ar fi capabil de mai mult, probabil în ideea diversionistă ca adversarii domniei sale să fie mulţumiţi când îl vor vedea pe mai departe tot la Palatul Victoria, şi nu la Palatul Cotroceni!

Cum ne-a dresat Europa

Nu trebuie uitat că ueizarea României, cea de-a doua Mare Ţeapă postceauşistă (prima fiind Loviluţia), a fost posibilă prin falsificarea referendumului constituţional din 2003, şi a avut la bază complicitatea întru trădare a clasei politice.

Naţional:

Este cea mai mare pacaleala inghitita de romani dupa februarie 1945, cand, la Yalta, Europa a fost impartita arbitrar, pe un petec de hartie, intre marile puteri. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, zic specialistii in vorbe ca a insemnat o mare realizare. Pentru UE, sigur. Mai putin pentru romani, care, mai degraba, traiesc senzatia unei dezradacinari.

    

Jean Claude Juncker are probleme cu dusul paharului la gura, fapt reprosat si de Merkel, dar asta nu il impiedica sa conduca Europa dupa ce vorbeste cu extraterestrii   

Ne-am umplut de avantaje, desigur. Avantajul de a pune la geam, pe 1 Decembrie, de Ziua Nationala, si drapelul UE. Avantajul de a spune ca suntem tara europeana, desi am fost in Europa mereu, iar dupa unii istorici aveam cea mai buna administrare a teritoriului in timp ce altii se jucau de-a statul prin boscheti.

Pacaliti cu margele colorate

Ilie Şerbănescu revine (ca publicist)

România este singura ţară din Europa în care statul nu s-a opus în vreun fel ofensivei capitalului împotriva muncii din timpul crizei şi din perioada postcriză, în timp ce în toate celelalte ţări guvernele au căutat să contracareze această ofensivă, în fond pentru protecţia cetăţenilor lor.  

Ultima dată mai publica la Jurnalul Naţional, dar n-o mai face din martie 2015. La Antena 3 este din ce în ce mai rar invitat (Varanu' a capitulat, se pare). Dar iată că apare ca autor la Cotidianul, cu un prim articol:

Când soarta cobailor nu-i interesează pe stăpâni

Guvernul Cioloş a făcut un pas înapoi în legătură cu proiectul de modificare a unor importante reglementări în domeniul fiscalizării muncii, lăsând responsabilitatea iniţiativei respectivelor modificări în seama secretarului de stat de la Finanţe, Gabriel Biriş, care, în consecinţă, şi-a dat demisia. Importanţa modificărilor respective depăşea cu asupra de măsură atribuţiile funcţiei de secretar de stat, dl Biriş fiind cu mult mai probabil folosit în chestiunea cu pricina pe post de balon de încercare şi, în final, de ţap ispăşitor sau acarul Păun.

Sub aparenţa unei reduceri procentuale a contribuţiei pentru pensii, urma ca întreaga această contribuţie (21,7% asupra salariului brut) să treacă în sarcina angajatului, spre deosebire de prezent, când peste 60 de procente (respectiv 15,8% din 26,3%) sunt în seama angajatorului. Salariile brute urmau să crească la concurenţa acoperirii sumei necesare pentru suportarea integrală de către angajat a contribuţiei prevăzute pentru pensii, procedura de plată a contribuţiei rămânând în continuare reţinerea la sursă (adică vărsământul de către angajator). Cota de 21,7% urma să se aplice şi asupra veniturilor din activităţi independente sau chirii.

Acum, la un anumit timp după demisia dlui Biriş, când pare că iureşul iscat a trecut, este poate mai nimerită o discuţie asupra problemei. La rece, cum se spune, pentru că, din păcate, guvernul Cioloş a aruncat în piaţă demersul nu la rece, ci la ”înghesuială”, fără vreo dezbatere publică deşi conştient de implicaţii, şi fără ezitări doctrinare sau practice, ca şi cum ar fi avut de îndeplinit o sarcină trasată ”de sus”! Ceea ce nu este deloc exclus, deoarece guvernul Cioloş este reprezentantul fără echivoc al actualului proprietar majoritar al economiei din România, care este capitalul străin (în linii esenţiale cel vest-european), fapt ce şi explică provenienţa de la Bruxelles a celor mai mulţi miniştri, inclusiv a premierului. În contextul dat, guvernul Cioloş a venit de la Bruxelles cu sarcini precise: să blocheze creşterile prevăzute de salarii în sectorul public sau să le contrabalanseze, spre a nu crea impulsuri similare în sectorul privat (căci salariile mici constituie cheia controlării în sistem colonial a României) şi să înceteze în actuala perioadă absorbţia de fonduri europene (care, probabil, au fost deja extrase de la Bruxelles pentru finanţarea refugiaţilor ajunşi în Germania şi alte ţări vestice).