17 mai 2012

Se știe, dar se face exact pe dos



Când știi că dezvoltarea națională este pentru moment dependentă mai ales de împrumuturi, nu votezi în unanimitate eurodiktatul fiscal care îți interzice să te dezvolți pe datorie:

Prezent la reuniunea Consiliului miniştrilor de Finanţe ai Uniunii Europene, Claudiu Doltu, proaspăt numit secretar de stat în cadrul Ministerului de Finanţe de la Bucureşti, a încercat să indice câteva repere care pot oferi o perspectivă pentru România următorilor ani.

Doltu a spus că pentru a avea un „mediu plăcut de trăit" există practic două soluţii: creşterea productivităţii sau banii altora. 

Şi cum creşterea productivităţii e rezultatul creşterii investiţiilor de capital, iar acestea nu avansează decât pe măsură ce economisirea creşte, „România nu se poate aştepta la nimic spectaculos, în această privinţă cel puţin în următorii 20 de ani", a fost de părere Doltu.

Şi atunci, pentru dezvoltarea economică singura soluţie este reprezentată de „banii altora": fie investiţii străine directe, fie fondurile structurale sau pentru agricultură, fie împrumuturi", este de părere oficialul român.

Secretarul de stat spune că, deşi România nu are, în prezent, o economie vulnerabilă, nu ne vom putea aştepta la ceva „spectaculos" în următorii ani.

Adevărul

3 comentarii :

Anonim spunea...

Sa plateasca cu capul cine a adus-o in situatia aceasta. Logic nu. Asa se cuvine in TARA LU DRACULEA.

Riddick spunea...

Mai întâi trebuie să ne intre nouă bine-n cap că nu e de votat niciunul dintre actualele partide parlamentare.

Anonim spunea...

Nu-l citez pe TUTEA mentorul meu spiritual de frica sa nu fiu interpretat gresit.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: