Mă face să cred că acest pasaj "vroia să spună mai mult" chiar atunci, adică se adresa celor din 1988 (anul filmului), nu doar pretindea că redă o scenă din 1940

Şi nu numai celor "din 1988": mesajul este valabil şi azi, raportat la UENATOFMI (în film aluzia este la "Germania 1933-1945"). Cum regizor a fost Constantin Vaeni, consider ipoteza ca fiind plauzibilă (nu mai stau să caut confirmări prin interviuri cu Vaeni...). "A rezultat ceva mai mult decât vroia statul socialist, şi nu s-a prins nici cenzura". Fiindcă cenzura "(de partid şi) de stat" apăra internaţionalismul (atunci funcţionând, întâmplător, sub forma "socialismului"). Sau, poate apare dinadins aşa. Plausible deniability. Unii sesizaseră pericolul numit Perestroika. Precursorul globalismului, în Est.

Dar... ce să vezi? Cum-necum, filmul este difuzat abia în 1990, astfel încât mesajul îşi pierde potenţialul "efect iniţial". Cenzura a acţionat altfel, fiindcă încă de pe atunci alţii conduceau România, nu cine credeam noi. Nu "supraestimez" impactul potenţial al mesajului - pe atunci cinematografele aveau audienţă, chiar şi cu avalanşa videorecorderelor şi antenelor "pentru străini" şi de satelit, nu era încă internetul, ca "debuşeu". Cenzura filmului (ca şi alte cazuri de cenzură) este atribuită intervenţiei directe a "Cabinetului 2", dar mai degrabă aici găsiseră punctul slab, şi acţionau sub acoperirea înaltei autorităţi a Tovarăşei. Nu lipsit de importanţă: unul dintre scenarişti este Nicolae Dragoş, atunci redactor-şef la "Scînteia" - deci ăsta ştia ce să facă (sau... ce să NU facă), referitor la contracararea propagandei perestroikiste. El "i-a pus vorbele-n discurs" lui Iorga-Teodosiu.

Pasajul dintre momentele 9:26 şi 11:49.

Fondul pe care a avut loc "întârzierea" filmului şi deci, a pasajului relevant (explicaţii la ultimul link, ceva mai sus):

„Din vremea cavernelor, cand daca aveau ceva de impartit se luau la tranta dreapta, oamenii s-au civilizat si au ajuns sa nu se mai bata decat foarte rar de la egal la egal, practica timpului nostru fiind ca un ins sa stea smirna, iar altul sa-i care palme peste obraji si pumni perpendiculari pe maxilare. Aceasta operatie care, cu un termen militar, se cheama „mutarea falcilor“ e introdusa pe scara larga in cele mai felurite medii unde s-a stabilit o ierarhie. Viata nu ne-a iertat si am vazut in repetate randuri cum un om, de multe ori nici mai puternic, nici mai inteligent si nici mai frumos, bate pe un altul, iar victima nu poate riposta in nici un fel, ci sta cu mainile in jos si inghite. [...]

Pana acum, popoarele, daca aveau ceva intre ele, se luau la o tranta mai mult sau mai putin dreapta. Au fost state puternice care au cotropit tari mici, dar acestea s-au aparat si ele cum au putut, lovind unde au nimerit. Niciodata pana azi natiunea agresoare n-a pretins natiunii atacate sa stea in fata ei in pozitie de drepti.

Cursul evenimentelor din ultimii ani tinde sa stabileasca in Europa un fel de ierarhie de pe urma careia vom avea state-comisari, care isi vor lua sarcina sa aplice corectii popoarelor inferioare, fara ca acestea sa poata macar cracni. Cu alte cuvinte, istoria a ajuns in faza mutarii falcilor la natiuni.”

din “Mutarea falcilor la natiuni” (de Geo Bogza, 1933)

Mircea Dogaru vede "Merkel", eu văd "Licurici"

Ioh-anus a vrut să-"şi" instaleze omul "L(icurici)ui", adică pe Ciuciucă. Care, până la "primul" vot de învestire (Cîţu?) va avea deja 10-15 zile-n funcţie, apoi posibil alte 60 de zile până la anunţarea anticipatelor ("dacă vor cădea 'Cîţu' plus cel de-al doilea desemnat"), apoi 30 de zile de campanie şi încă 10-20 de zile până la învestire (posibil... chiar a sa). Deci Ciuciucă s-ar putea să fi fost înşurubat pentru minim patru luni. CE ar urma să se întâmple în următoarele luni pe plan mondial, poate chiar foarte pe-aproape, încât "să trebuiască" instalată EXCLUSIV O ANUMITĂ PERSOANĂ la Palatul Victoria? Văd posibile alegeri anticipate dacă nu va trece Cîţu (sau... prima desemnare iohannistă, "care-o fi ea"), şi dacă la a doua desemnare PnL nu "va veni el" cu Ciuciucă, ori dacă deşi Iohannis îl va desemna, PnL "şi restul" nu-l vor susţine la vot. Un scop al anticipatelor ar putea fi "să se facă din nou cărţile", adică să se reorienteze voturile PRO România şi PMP către PnL-USR, să iasă de data asta "un rezultat convenabil".

Văd că şi Mircea Dogaru prevede "tentativa Siegfried Mureşan", dar mie mi se pare c-ar fi doar planul de rezervă, planul principal fiind cu Ciuciucă prim-solist. O ieşire ideală din impas ar fi impunerea prin coaliţie parlamentară a unui al doilea nume, după Cîţu sau chiar "înainte", la consultările anunţate pentru 14 decembrie. Când zic "impunere" zic chiar "suspendarea krautului" dac-o face pe nebunu' şi-ar refuza numele propus de coaliţia parlamentară. Urmând ca desemnarea s-o facă preşedintele interimar, care ar fi preşedintele Senatului, membru al coaliţiei parlamentare majoritare.

SCRISOARE DESCHISA PRESEDINTILOR PSD SI AUR

DACA AR GANDI POLITIC, PARLAMENTARII PSD SI AUR

AR VOTA, IN INTERES NATIONAL, GUVERNUL CÎȚU!

Ordinele au fost atat de naprazanice, incat bietul Iohannis s-a vazut obligat sa incalce Constitutia Romaniei si pe cant! A organizat alegeri ale genocidului in plina pandemie declarata, spre nedumerirea romanilor care n-au inteles de ce fuge COVID-ul din sectiile de vot pentru a se ascunde in piete si in parcuri. A facut propaganda cu atata exces de zel impotriva PSD, incat romanul s-a enervat si a dat o palma cu piciorul partidelor sale de suflet, marii castigatori ai alegerilor fiind PSD si AUR. L-a tinut pe Basescu in stand-by 4 zile, dar n-a reusit sa-l aburce peste linie, ca de obicei. Inainte ca alegerile sa fie validate, inainte ca noul Parlament sa depuna juramantul, inainte ca partidele sa stie cate mandate au, inainte ca acestea sa fie chemate la consultari, ne-a comunicat, neoficial, alesul .... jolly joker-ul Florin CÎȚU! Iar adversarii politici s-au prefacut toti ca ar fi o noutate si au intrat in joc.

CVT vs. Iohannis

Pân'-acu', a/u intrat ca-n brânză...

Să vedem mai încolo ce-o fi, da' dacă nu ne trezim...

Nu-mi dau seama dacă Gelu Vişan este (prea) vehement, ori în rol de agent demoralizator ("asta-i, ei controlează tot; noi - doar spectatori, c-atât putem").

Gelu Visan

4 ore 

Lașitatea și Frica.

Scriam acum câteva zile că neoliberalismul Școlii de la Chicago promovat de Nazist și de Gașca lui cuprinde vânzarea resurselor, a Societăților cu Capital de Stat, a Sănătății și a Învătâmântului, Privatizarea în nume Propriu a Justiției, Anihilarea Opozitiei prin numirea unor securiști de paie în fruntea PSD, Trecerea Parlamentului în Subordinea Guvernului Iohannis, refacerea la cote nemaiîntâlnite a Statului Polițienesc și
Vânzarea României, a Economiei, a Resurselor și Societâților cu Capital de Stat, repet și o să o tot scriu, va culmina cu
Vânzarea Ardealului în 2022.
Până atunci vânzările anterioare vor fi fost încheiate.

Iohannis, reînscăunat inclusiv pe regie PSD

Ştiam imaginea asta mai demult, dar mi-am amintit că mai apare acolo încă o coincidenţă: culorile albastru şi galben ale PnL.

Poster de propagandă american din 1942. Pentru un mai mare impact (nu cred că-i greşeală de desen) este reprodusă casca germană (stahlhelm) model mai vechi, din primul război mondial, cu cele două nituri de fixare mai proeminente. Ca să corespundă imaginii kraut-ului, "dăltuită" în memoria numeroşilor combatanţi din WW1, şi a publicului acum matur care apucase primul război (subliminal, să sugereze şi "diavolul cu coarne"?). Astfel, imaginea pericolului se transmite mai natural.

Cealaltă mască, era la fel de respingătoare. N-aţi pierdut nimic, fiindcă nimic era de ales.

Prima zi de ocupaţie (germană, austro-ungară, bulgară, otomană) a Bucureştiului, 7 decembrie 1916, din relatările şi jurnalele unor martori oculari

Inscripţie de pe monumentul „Ultimul străjer al capitalei”, 
de la ieşirea din Bucureşti spre Otopeni (reamplasat în 2007).

Mareşalul August von Mackensen: „Pe măsură ce pătrundem mai adânc în oraş, se conturează imaginea vieţii şi forfotei unui mare oraş paşnic. Magazine deschise, cafenele pline! Poliţişti în uniformă reglementează într-o ţinută ireproşabilă circulaţia. În Berlin n-ar fi fost mai ordonat. Izolat răsună strigăte de ura! şi aclamaţii în limba germană. Nu ne găsim oare în mijlocul unei populaţii inamice? Nu este, totuşi, război? E un vis care ne înşeală?”

Vasile Cancicov: „Privesc dintr-un colţ al străzii priveliştea aceasta, cu sentimentul că sunt străin în ţara mea. Am plâns mult la viaţa mea, am plâns cu drept şi pe nedrept, dar nu mi-au scurs lacrimi mai amare ca astăzi când m-am întors acasă ruşinat că sunt român”. 

Constantin Bacalbaşa: „Am văzut zeci de mii de oameni ieşiţi în stradă, aclamând pe soldaţii care ne striveau, insultând cu entuziasmul lor patria care sângera. Am văzut în aceste zile, ca şi în multe zile următoare, câţi duşmani trăiesc pe acest pământ prea răbdător şi câte lifte neîndurate împotriva neamului nostru hrănim şi îmbogăţim.”

Shake, shake, shake, Angela

(Daily Stormer)

Senora's dance has no title
You jump in the saddle
Hold on to de bridle

Wer kann Rumänien retten?

Nici unul dintre motivele invocate obișnuit în campaniile de ațâțare a popoarelor nu m-ar fi putut face să lupt cu ură și cu dorința de a ucide. Faptul de a fi pe front era pentru mine un soi de act de prezență moralmente necesar și numai atât. Nu ideea de patrie, care pentru mine nu se confundă cu cea de stat în tendințele de cucerire economică, pentru că n-am orgoliul fierului și tăbăcăriei românești, dar nici ideea de administrație germană, care nu pare chiar așa de rea, nu m-ar fi făcut să lupt activ, să vreau să ucid. Un singur lucru m-a îmbolnăvit totdeauna, când mi l-am confirmat, de furie. Pretenția inamicului de a-mi porunci mie ca român în virtutea unei globale superiorități de rasă. Afirmația asta apărea incertă, în literatura de propagandă, și nu o credeam autentică. Am avut motive s-o cred, în partea a doua a campaniei, când eram uneori apostrofați din tranșeele apropiate și atunci am tras câteva focuri cu ura și cu satisfacția cu care ești ispitit să apeși pe trăgaciul unui browning, mic și gingaș, ca să dobori un atlet obraznic și grosolan (așa, ca o demonstrație). De câte ori un fapt dinafară ajungea până la acest substrat sensibilizat național al conștiinței mele, trezea în mine aceeași pornire de furie.

În traducere, "Cine poate salva România?", titlu propagandistic din presa germană, imediat după dezastrul de la Turtucaia (1916). Apare amintit în romanul lui Camil Petrescu, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" (Cartea a doua - Wer kann Rumänien retten?). Atunci, s-a găsit cine. Acum?


[...]  Venim pe drum spre cantonament; Orișan îmi șoptește cu gând îngenuncheat:

- Wer kann Rumänien retten?

- Ce vrei să spui?

- Am citit de două ori ziarele. Pierdem războiul.

- Și ce putem face?

- Douăzeci și cinci de mii de prizonieri la Turtucaia.

- Dacă generalii noștri nu știu un principiu de tactică, elementar: că o bătălie prost angajată nu se continuă, ci provoci alta, ca Joffre la Marna.

Mitică Rădulescu e indignat.

- Adică voi credeți prostiile alea despre Turtucaia? E congestionat de mânie. Credeți toate prostiile nemțești?... Și pleacă aproape întorcându-ne spatele.

Gheii şi cu Uia

În Macedonia a avut loc de asemenea un referendum, şi tot eşuat prin cvorum neîndeplinit. Scopul referendumului era aprobarea schimbării denumirii statului, în "Macedonia de Nord". Cică doar aşa ar fi fost de acord Grecia ca să aprobe intrarea în UE şi NATO. Dar populaţia a fost de altă părere, ţinând mai mult la identitatea naţională decât la "valorile europene". În faţa acestui detaliu insignifiant, globaliştii reacţionează forţând vot în parlamentul macedonean, însă pentru care mai au nevoie de vreo opt voturi (până la 2/3, majoritatea calificată pentru revizuirea Constituţiei - în chestiunea numelui). Şi atunci au încercat să mituiască parlamentari din opoziţie, iniţial cu câte 250.000 de dolari, apoi cu de zece ori mai mult. Deocamdată, fără succes. Principiile, voinţa naţională şi democraţia sunt vorbe goale pentru tartorii "proiectului european".

MINA Report:

Gay German FM: In Macedonia Boycott is Not the Solution, In Romania Boycott is the Solution

Gay German Foreign Minister Michael Roth (yes, the same guy who enjoyed peddling in Lake Ohrid with Nikolce Dimitrov), spent two months lobbying for Macedonia to change its name, scolded the Macedonian public not to dare and boycott the Referendum because like we all know boycott is never the answer, particularly when the final result is not liked in Berlin, London and the plantation owner in Washington.

Here is what Germany’s Foreign Minister had to say about Macedonia’s boycott:

But, the German idiot changed his mind days later during a Referendum in Romania.

The Romanians went out to vote in a Referendum to ban same sex marriage. The Referendum failed thanks to a massive financial involvement by Brussels, London and Berlin who very much bribed Romanian political parties and NGOs urging them to boycott the referendum. If a week earlier Boycott was not the answer, today absolutely Boycott was the answer. Per the German FM, Macedonia’s boycott doesn’t need to be respected, but the boycott in Romania, well that’s something else, the people have spoken there and it must be respected. And EU politicians act surprised when no one takes them seriously!

Să nu ne amăgim că ne-ar vrea unii binele...

Cred că trebuie mediatizată în mod repetat chestia asta, şi înţeles ce se află în spatele grijii ipocrite faţă de "echilibrele macroeconomice", "nedepăşirea limitei deficitului": ţinerea României în dependenţă. Fondurile europene - văzute ca "soluţie universală" -  sunt alocate pentru te miri ce aiureli scornite de autorităţile locale, de necesitate şi calitate discutabile, dar se raportează ca intrări de fonduri de care beneficiem toţi. Iar capitalul străin şi băncile străine vin aici ca să stoarcă profit, nu "ca să ne dezvoltăm". 

Utilizarea deficitului bugetar pentru dezvoltare – în fapt dezvoltarea prin credit – care a contribuit la creşterea economică a Occidentului nu mai este permisă Orientului, după ce Germania a decis că deficitul trebuie să fie de maximum 3% din PIB. Fără credite pentru dezvoltare, o ţară rămâne la mila investitorilor transnaţionali care vin, pompează bani dar vor şi schimbarea regulilor.

Abia acum am văzut/auzit aiureala

Cum pentru mine Eurovision nu mai exista demult (de dinainte de Femeia cu Barbă, "Conchita" Wurst), n-am urmărit în niciun fel procedurile de calificare şi cine s-a calificat "din partea României". Nu m-a interesat. Prin urmare, nu ştiam absolut nimic.

Ca azi să văd un titlu dubios, Comunicat de presă - Eurovision România: Kiev, 13 mai 2017 - Cât de sus va 'yodeli' România în Finala Eurovision 2017?

Gata, e clar! Pe loc am intuit aberaţia, mesajul anti-identitar: "nu mai suntem români, suntem nemţi/austrieci/tirolezi" ("mitteleuropeni"). 

Iodlărim (clipul): Ilinca feat. Alex Florea - Yodel It!  Acum înţeleg eu de ce această melodie "s-a calificat pentru a reprezenta România". Atac anti-identitar, plus propagandă subliminală pro-germană. Dacă era cântat în germană "cap-coadă", n-aş fi considerat a fi fost acelaşi lucru, ci "doar" pupcurism iohanno-merkelist (este oricum). "Doze mici", să aibă efect, să înghită tot fraieru', să nu se prindă. Propagandă anglo-saxonă nu cred că este, se foloseşte engleza "pentru a-i creşte audienţa" (deşi dacă era o melodie bună în română ar fi obţinut aceeaşi audienţă).

Severin: "întorşi de la Washington, Dragnea şi Grindeanu au periclitat interesele germane în România"

Romania are nevoie de o revolutie de eliberare nationala si sociala, dar nu de miscari anarhice fara lideri si fara programe clare. Anarhia nu poate duce decat la o noua dezamagire colectiva si la prabusirea statului. Aceasta poate servi doar celor care vor sa ne domine, iar nu noua.

Ca şi în cazul lui Severin, eurofederalistul ajuns conjunctural "naţionalist", am rezerve şi în ceea ce priveşte commitment-ul coaliţiei PSD-ALDE către o relaţie bazată pe valori comune cu noua administraţie americană.


[...] Intorsi de la Washington dupa instalarea noii administratii Trump, domnii Dragnea si Grindeanu au procedat la adoptarea rapida a unor acte normative care slabeau capacitatea Germaniei de a controla politicile Romaniei prin teroarea abuzurilor judiciare in folosul intereselor sale economice si al agendei sale geopolitice. Acestea sunt fapte. Dupa cum tot fapt este ca imediat au izbucnit uriase manifestari de strada perfect organizate, in sprijinul institutiilor justitiar-populiste.

Organizarea acestora a impus deschiderea catorva mii sau zeci de mii de "conserve", atent inventariate de partea adversa, consumul acestora pe Maidanul romanesc producand un mare gol in depozitele de agenti acoperiti ale celor implicati in jocul geo-politic si geo-economic est european (cifra cvasi oficiala a acoperitilor din serviciile romanesti singure este de aproximativ 12.000 de persoane, fiecare avand o retea de informatori de aproximativ 30 de persoane, cu un total de 360.000 de persoane apte a dezinforma si manipula, atat prin retelele de comunicare virtuala, cat si in contact real cu cei sincer nemultumiti din variate motive).

Poate ieşi România din marasm ?

Ar putea, dacă românilor le-ar păsa de propria lor soartă şi s-ar teme mai mult de ce-i acum în jurul lor (şi de ceea ce se pregăteşte să vină) decât de "impedimentul" de a recunoaşte că s-au complăcut decenii la rând într-o minciună "asumată colectiv"...

Cotidianul:

[...] Ce n-am avut? N-am avut români, cum Germania a avut nemţi. Români, n-avem nici acum, slavă Domnului! Dar avem nemţi, tot slavă Domnului! Doar că una e să ai nemţi în Nemţia, şi alta e să ai nemţi în România. Nemţii din Nemţia au familiile în Nemţia. Nemţii din România n-au familiile şi, implicit, nici interesele în România; sunt pentru România ce era Pilat din Pont pentru Ierusalim pe vremea lui Iisus. Mai puţin Iisus.

Da, ceea ce i-a lipsit României în cea mai mare parte a parcursului a fost of-ul de România. Au existat, ce-i drept, şi patrioţi. Altă Mărie, totuşi. Căci poţi să-ţi iubeşti aprig casa unde te-ai născut, şi să nu-ţi pese de neamurile nevoiaşe. Nevoile celor de-o seamă nu se cunosc din ceasloavele de aiurea. Se cunosc suferind împreună.

Ziceam de Cioloş. Ştie ce trebuie, ştie cu cine, ştie ce-şi doreşte pentru el. E restanţier la iubire; a învăţat-o ca dogmă - „iar lui Dumnezeu şi Tatălui nostru, slavă în vecii vecilor, amin! O.K.”.

Defectul celor aburcaţi în căruţa politicii de predestinatul prostimii inocente e că sunt ireproşabili. CV-uri ca la carte: doctorate, masterate, ai noştri tineri la Paris învaţă la gât cravata cum se face nodul. Sunt toţi la patru ace. Se strică, totuşi, omeneşte: nu pot iubi nimic cu adevărat în afara CV-ului lor.

Se ştie, istoria nu cunoaşte instituţie lăudată care să nu fi devenit simulacrul a ceea ce s-a vrut de la ea. Şi veţi spune: aşa e în toată lumea. Şi la fel voi spune şi eu: aşa e-n toată lumea. Şi dintotdeauna. Ne despart aliniatele. Noi am prins marasmul înainte de a fi cunoscut prinosul. Suntem defectivi de începuturi. Acelea care ne-ar ajuta, pe noi ca şi pe atâţia alţii, să putem reveni din când în când, şi, pe ici-colo, să tragem finalul în spatele performanţelor trecute. Suntem sfârşitul curat, modelul, matricea marasmului.

Iar conştiinţa marasmului naşte instant, cu ajutor din Fanar, iohanişti la vaca valahă de muls. Şi haos bine făcut.

Cum naiba de se găsi tocmai Severin să le dea peste bot ? Da' las' că-i bine

Ne comunicați dle ambasador că Germania „sprijină eforturile constante ale autorităților române de urmărire penală în lupta împotriva corupției”. Este o intenție salutară dacă se are în vedere punerea la dispoziția autorităților germane de urmărire penală a instrumentelor necesare spre a lupta împotriva corupătorilor germani care i-au infectat pe unii români cu virusul corupției. De autoritățile române de urmărire penală are a se ocupa statul român. El trebuie să le sprijine iar nu statul german. Germania ar face bine să pună capăt legislației și practicilor germane care oferă impunitate cetățenilor germani care prin mită și alte mijloace similare promovează interesele germane în străinătate. Când încurajezi pe corupătorii de la tine de acasă și îi combați pe corupții altora spunând că vrei să combați corupția acolo unde tu însuți i-ai permis să înflorească, nu te poți aștepta decât la a fi calificat drept ipocrit și duplicitar.

Mesajul nu este însă unul care porneşte de la principiul "interesul naţional este prioritar", se văd imediat nuanţele europeiste.

Scrisoare deschisă adresată Excelenței Sale domnul Werner Hans Lauk Ambasadorul Germaniei în România

Excelență,

Cu doar câteva zile în urmă Ambasada ce cu onoare conduceți ca înalt reprezentant diplomatic al Germaniei în România, a dat publicității un punct de vedere referitor la raporturile dintre statul de drept și statul democratic român.

Mă adresez dvs în legătură cu acest comunicat. În primul rând, observ că, în numele preocupării pentru ordinea de drept din România, aflată firește în competența românilor, comunicatul încalcă – atât în formă (prin comunicarea cu statul român altfel decât pe canale diplomatice) cât și în fond (prin amestecul în afacerile interene ale României) – ordinea de drept internațional, de care ar fi trebuit să vă îngrijiți dvs. În al doilea rând, rețin că în luarea de poziție a ambasadei germane sunt formulate aprecieri pe cât de inexacte prin raportare la standardele democratice europene, pe atât de diferite față de practicile germane din alte cazuri.

Grecia şi datoriile de război germaneCât mai valorează votul democratic pentru UE şi FMI

Cotidianul:

În urmă cu o săptămână, premierul Alexis Tsipras a cerut Germaniei să plătească datoriile acumulate faţă de Grecia în timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial. “După reunificarea Germaniei în 1990, au apărut condiţiile politice şi legale pentru soluţionarea acestei situaţii”, a spus Tsipras în faţa parlamentului elen. “Numai că începând de atunci, guvernul german a ales tăcerea, trucurile legale şi tergiversările. Şi, pentru că tot există discuţii astăzi la nivel european despre chestiuni morale, mai întreb: este morală această atitudine?”

Săptămânalul Der Spiegel a scris la începutul acestui an că Helmut Kohl, fostul cvancelar german, a folosit o serie de trucuri legislative pentru a evita plata reparaţiilor de război pentru Grecia, la începutul anilor 1990.

Până la debutul actualei dispute dintre Berlin şi noul guvern de stânga de la Atena, cancelaria federală a susţinut că îşi asumă responsabilitatea ocupaţiei naziste din Grecia, însă nu şi plata reparaţiilor de război. În primul rând, Germania nu recunoaşte Acordul de la Paris din 1946 privind reparaţiile, pentru că în acel moment nu exista un stat german. Republica Federală a Germaniei urma să apară abia în 1949 şi tocmai de aceea s-a mai semnat un acord privind reaparţiile, la Londra, în 1953. Nu este însă deloc limpede dacă acest din urmă acord anulează sau nu prevederile acordului de la Paris. A urmat apoi aşa-numitul acord “4+2” din 1990, care recunoaştea reunificarea Germaniei şi care preciza că are valoare de “tratat de pace”. Grecia a recunoscut oficial acest acord, iar el nu are nicio prevedere referitoare la despagubiri. Mai mult, Berlinul susţine că Grecia a primit după încheierea războiului echivalentul a 25 de miliarde de euro şi, mai mult, că guvernele conservatoare ale Greciei din acei ani nu au deschis deloc discuţia despre despăgubiri.

Picătura germană face ravagii

ARADON:

Tactica picăturii chinezeşti este cunoscută de către toată lumea, însă prea puţini sunt cei care conştientizează momentele în care aceasta este aplicată chiar pe pielea lor. România, în calitate de cobai al fuhrerului Merkel, suportă în mod cu totul inconştient acest tratament. Când spun inconştient, mă refer la popor, nu la cei care, aflaţi în sferele rarefiate ale puterii, sunt direct responsabil de îndobitocirea românului, condiţie esenţială pentru reuşita guvernării imperiale.

Spuneam, în urmă cu câţiva ani, pe timpul domniei lui Băsescu, prin unealta Boc, că România a devenit poligonul de încercare al lui Merkel şi compania pentru schimbarea istorică a filosofiei dreptului. Pentru că, nu-i aşa, nu ai cum să conduci un imperiu în care drepturile omului sunt respectate cu sfinţenie, în care trăiesc cetăţeni crescuţi de la ţâţa mamei cu laptele democraţiei. Pe scurt, Merkel- doar nu degeaba s-a format la şcoala STASI, în RDG- trudeşte la eliminarea totală a prezumţiei de nevinovăţie şi înlocuirea ei cu principiul comunist al prezumţiei de vinovăţie.

"Guvernul meu" și banda politică din PNL

Toată această circotecă politică împănată cu fraude și abuzuri numită ”regimul Băsescu” sau ”Boc-Băsescu” sau ”Udrea-Boc-Băsescu” încă nu a fost decontată nici politic și nici juridic. 

Cotidianul:

L-am reascultat pe Klaus Iohannis în interviul de joi seara, când vorbea despre același ”guvernul meu”. Dacă aș lua doar exprimarea ca atare, aș putea crede că președintele României mai are scăpări de limbaj. Nu i le-ar reproșa nimeni. Numai că, tot interviul, Klaus Iohannis a evitat cu eleganță toate precizările și toate capcanele care i-au fost întinse, dovedind că înțelege perfect nuanțele cuvintelor și știe să le evite cu o eleganță pe care n-am întâlnit-o la predecesori. Asta înseamnă că și atunci când a folosit (pentru a doua sau a treia oară) formularea ”guvernul meu” știa exact ceea ce spune și exact asta gândea.

Exprimarea este oarecum colocvială, aproape neglijentă, poate chiar nepoliticoasă, dar arată un lucru extrem de clar. Că președintele își dorește un guvern al său, care să execute proiectele sale, care să nu prea aibă păreri, care să lucreze cu ”deutsche disziplin und ordnung” la indicațiile venite de la Cotroceni.

Omenește vorbind, dorința sa este de înțeles. Constituțional, ea este sau duce mai degrabă spre o aiureală. Guvernul României, conform Constituției modificate, nu poate fi în nici un fel al președintelui. De aceea, în Constituția României, după modificare, președintele nici nu poate schimba premierul ”guvernului său”. Cât despre o majoritate parlamentară a președintelui, despre ea n-a vorbit nici Klaus Iohannis și nici altcineva. Ar fi o prostie care ar face din politica românească o muzică interpretată pe o singură coardă întinsă la plezneală.

S-a întîlnit mutul cu proștii

Invectiva:

Neamțul este onest.
Neamțul este harnic.
Neamțul este deștept.
Neamțul este frumos.
Nemțul halește cîrnatul pe varză finuț și civilizat, din vîrful buzelor, nu cu toată gura, ca un român înapoiat.
Neamțul este delicat ca spuma dintr-o halbă cu bere.
Neamțul tace și face. Adică își face treaba în tăcere.
Nu ca românul de la țară, care țipă să audă tot satul cînd se duce în fundul curții, să își facă treaba.
Neamțul este vestic. Neamțul este european. Neamțul este euro-atlantic. Este Omul din Atlantis.
Dacă vrea, neamțul îl bate pe Superman cu o mînă ținută la spate.
Neamțul este neamț.
Neamțul e prieten cu Angela Merkel. Angela Merkel îi povestește la telefon cum a pus roșii la sticlă pentru iarnă.
Neamțul este exact. Neamțul este precis. Este punctual.
Neamțul este om de onoare. Nu se știe dacă și onoarea este om de neamț.
Neamțul scrie cărți, neamțul dă autografe.
Neamțul recită, cîntă și dansează.
Daca se enervează, neamțul poate să și vorbească.
Dacă vrea, înghite și săbii.
Dar nu vrea, pentru că e om serios. Neamț.
Neamțul este preferatul mass media.
Neamțul are cel mai strălucitor cur din cîte au existat vreodată. O mare mulțime de proști fac rînd ca să i-l curețe cu limba.
Neamțul este exact ca o mașină germană: stabil și de încredere.
Doar airbag nu are.
Sau cine știe?

"Încă puţină guvernare germană"

"A bit more German Ruled", un articol despre Iohannis apărut pe 20 noiembrie 2014 la German-Foreign-Policy.com.

Sub președintele ales Klaus Iohannis, Germania îşi va întări foarte mult influența asupra României. Acest lucru a fost confirmat de un purtător de cuvânt guvernamental, care a explicat cum cancelarul Angela Merkel l-a asigurat în mod explicit pe Iohannis de "sprijinul său", în "consolidarea orientării europene a României" și a fost de acord "să îşi coordoneze în viitor cu el punctele de vedere pe subiectele importante de politică externă". Acest lucru va viza în special politicile care implică Rusia. Întrucât Traian Băsescu, președintele actual, aflat la final de mandat, a fost considerat un aliat al Statelor Unite, iar Victor Ponta, cel care a pierdut alegerile prezidențiale de duminica trecută, a fost văzut mai mult ca fiind pro-Rusia, în timp ce Klaus Iohannis, de mult timp demnitar "germano-român", este văzut în mod indubitabil drept pro-german. El are contacte bune în birocrația de la Berlin, precum și în comunitatea economică germană, și, de ceva timp, se mândreşte cu relațiile sale personale cu cancelarul Angela Merkel. Această nouă constelație îi oferă Berlinului posibilitatea de a-şi consolida în mod semnificativ strânsoarea asupra Europei de sud-est.

Virtuțile germane

"A bit more German Ruled"

Încă un articol despre Iohannis apărut la German-Foreign-Policy.com. Pe cel din 2009 l-am tradus aici.

BUCHAREST/BERLIN (Own report) - Under President-elect Klaus Johannis, Germany will greatly strengthen its influence on Rumania. This has been confirmed by a government spokesperson, who explained that Chancellor Angela Merkel explicitly assured Johannis "her support" in the "reinforcement of Rumania's European orientation" and agreed "to coordinate standpoints on important foreign policy issues with him in the future." This will particularly affect policies involving Russia. Whereas Traian Băsescu, the country's outgoing president had been considered a US ally, Victor Ponta, the loser in last Sunday's presidential elections, was seen more as being Russia-oriented, while Klaus Johannis, a long-time "Rumanian Germans" functionary, is seen as unambiguously pro-German. He has good contacts to Berlin's bureaucracy as well as to the German economic community, and, for some time, has prided himself with his personal relations to Chancellor Merkel. This new constellation offers Berlin the possibility of appreciably reinforcing its national grip on Southeast Europe.