Perspectiva de stânga asupra euroscepticismului

 

Fostul ministru de finanţe grec din primul guvern Syriza, Yanis Varoufakis, filozoful sloven de stânga Slavoj Žižek şi "whistleblower"-ul transfug Julian Assange. Diviziunea dreapta/stânga păleşte în faţa necesităţii unităţii împotriva aberaţiei "Euro-Statului".

 

Europe is Kaput. Long live Europe! - Slavoj Žižek, Yanis Varoufakis and Julian Assange - full event

Content warning: adult language.

Philosopher Slavoj Žižek and former Greek finance minister, Yanis Varoufakis and Wikileaks founder Julian Assange discuss Europe’s future. With the recent economic crisis in Greece, unprecedented challenges to centralised European policy, and the lack of consensus on the ongoing refugee crisis, many would agree that Europe faces its greatest ever predicament. Slavoj Žižek, regarded as ‘the most dangerous philosopher in the West’ (The New Republic), and Yanis Varoufakis, self-described ‘erratic Marxist’ and economic ‘rock-star’ (Business Insider and other publications), met in Croatia in 2013. They have never appeared together on the public stage – until now. Take your seat to hear them discuss the urgent task of building a different and more democratic Europe. The conversation explores the contradictions of late capitalism and some of the solutions that might just save the European project. It is moderated by Croatian philosopher Srecko Horvat.

http://www.southbankcentre.co.uk/whatson/europe-is-kaput-long-live-eur-94011

Române, ridică-te și umblă! Un mesaj care dăunează grav sănătății...sclavilor

ActiveNews:

[...]  Așa eram și noi odată. Zice azi, cel botezat creștin, Traian Băsescu: Tsipras e un aventurier! Să plece! Dar despre Mihai Viteazul ce spuneau curțile imperiale? Nu cumva că e un "aventurier valah"? De ce aventurier? Pentru că îndrăznea să creadă că e mai mult decât condiția de vasal, umil, care i se rezervase.

Ce s-a ajuns de noi, oameni buni? Țara cu cea mai îndelungată rezistență anti-bolșevică din Europa, cu mii de țărani-martiri, cu sfinți intelectuali, care din 1821 și până azi a cunoscut 3 revoluţii, 2 răscoale şi nu mai puţin de 15 lovituri de stat şi tentative de lovitură de stat, a ajuns o țară a morților vii? O comunitate care nu mai există decât prin intermediul profitului adus multinaționalelor?

Credeți că Mîndruță e fericit? Credeți că lui i-a plăcut să se căciulească în fața lui Sârbu, a lui Voiculescu, a lui Năstase, a Ringier-ului și a atâtor mulți? Nu. Dar era "realist"! Credeți că ăștia care judecă lumea după durata de viață a asfaltului îl iau după ei când mor? Nu, dar ei sunt "realiști".

Nu vedeți că ei fac apel la libertate, democrație, drepturi individuale, atunci când le convine? Iar apoi ne cer să devenim "solidari" cu "săracii" bancheri care, vorba lui SOV, și-au pierdut iahtul de la gură? Când vine vorba de ăștia trebuie să uităm de răspundere individuală, de proprietate privată, etc. Atunci trebuie să devenim o "comunitate", care are "idealuri înalte" care, nu-i așa, "transcend granițele materiale".

Asasinarea Greciei

Distrugerea unei economii de către ”suzerani” și cleptocrația elenă

Cotidianul:

Guvernul elen este prins într-o luptă pe viață și pe moarte cu elita care domină băncile și centrele de decizie politică ale Uniunii Europene, scrie James Petras, fost director al Centrului pentru Studii Mediteraneene din Atena și consilier al premierului Andreas Papandreu.

Sunt în joc condițiile de trai a 11 milioane de muncitori, funcționari și mici afaceriști greci, precum și viabilitatea UE. Dacă guvernul Syriza capitulează în fata exigențelor bancherilor din UE și acceptă să aplice politica de austeritate, Grecia va fi condamnată la decenii de regres, lipsuri și dominație colonială. Dacă Grecia decide să reziste și dacă este constrânsă să părăsească UE, țara va trebui să renunțe la plata unei datorii de 270 de miliarde de euro, provocând prăbușirea piețelor internaționale și colapsul UE.

Liderii UE contează pe faptul că guvernul Syriza va abandona promisiunile făcute electoratului care pe 15 februarie a votat într-o proporție covârșitoare, de 70%, în favoarea încheierii austerității și a plății datoriilor și pentru promovarea dezvoltării economice și sociale naționale. Alegerea este dificilă; consecințele au o semnificație istorică. Problemele merg dincolo de nivelul local sau regional. Va fi afectat întregul sistem financiar global.
 

Grecia şi datoriile de război germaneCât mai valorează votul democratic pentru UE şi FMI

Cotidianul:

În urmă cu o săptămână, premierul Alexis Tsipras a cerut Germaniei să plătească datoriile acumulate faţă de Grecia în timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial. “După reunificarea Germaniei în 1990, au apărut condiţiile politice şi legale pentru soluţionarea acestei situaţii”, a spus Tsipras în faţa parlamentului elen. “Numai că începând de atunci, guvernul german a ales tăcerea, trucurile legale şi tergiversările. Şi, pentru că tot există discuţii astăzi la nivel european despre chestiuni morale, mai întreb: este morală această atitudine?”

Săptămânalul Der Spiegel a scris la începutul acestui an că Helmut Kohl, fostul cvancelar german, a folosit o serie de trucuri legislative pentru a evita plata reparaţiilor de război pentru Grecia, la începutul anilor 1990.

Până la debutul actualei dispute dintre Berlin şi noul guvern de stânga de la Atena, cancelaria federală a susţinut că îşi asumă responsabilitatea ocupaţiei naziste din Grecia, însă nu şi plata reparaţiilor de război. În primul rând, Germania nu recunoaşte Acordul de la Paris din 1946 privind reparaţiile, pentru că în acel moment nu exista un stat german. Republica Federală a Germaniei urma să apară abia în 1949 şi tocmai de aceea s-a mai semnat un acord privind reaparţiile, la Londra, în 1953. Nu este însă deloc limpede dacă acest din urmă acord anulează sau nu prevederile acordului de la Paris. A urmat apoi aşa-numitul acord “4+2” din 1990, care recunoaştea reunificarea Germaniei şi care preciza că are valoare de “tratat de pace”. Grecia a recunoscut oficial acest acord, iar el nu are nicio prevedere referitoare la despagubiri. Mai mult, Berlinul susţine că Grecia a primit după încheierea războiului echivalentul a 25 de miliarde de euro şi, mai mult, că guvernele conservatoare ale Greciei din acei ani nu au deschis deloc discuţia despre despăgubiri.

"De-aia n-are ursu' coadă şi maimuţa păr pe cur"

Adică, PPEiştii şi eurosocialiştii n-au greţuri când e vorba să guverneze coalizaţi UE sau diverse guverne naţionale (pepe-socialism), în schimb stânga radicală (din Grecia), ajunsă la putere pe un program euro-critic, preia narativul europeist, atacând "extrema dreaptă" (pe naţionalişti, deşi guvernează în coaliţie cu un partid naţionalist):

''Trebuie să se aleagă între respectarea democrației și riscul unui avans al forțelor populiste de extrema dreaptă în Europa'', a declarat Tsipras înaintea unei întâlniri cu prim-secretarul Partidului comunist francez, Pierre Laurent. 

''Din cauza dificultăților din Uniunea Europeană, se constată un avans radical al Marinei Le Pen (președinta FN) și a forțelor de extrema dreaptă (...) Dacă cineva vrea să fie proeuropean, atunci trebuie să respecte democrația în Uniunea Europeană'', a afirmat premierul grec. 

Fusesem cam sceptic la apariţia criticilor privind primele semne de "euro-defecţiune" ale guvernului Syriza, dar acum tind să le dau crezare.

GREECE: IS THIS THE SYRIZA GAME PLAN?

By ‘reform’, what they mean is selling State assets bought by and owned on behalf of The People to bankers and multinationals they represent in order to continue the greatest shift in social structure ever seen in modern times: the complete transfer of power from the citizen to banks and globalists. In a nutshell, the wealth of labour being given to capital. But not capital invested in an economy dedicated to the greatest contentment of the greatest number: no, to interbank trading, inventing money through the fractional reserve system, and making 1.5% of people unfeasibly rich. 

 THE SLOG:

“So, sind Sie Tot”

Does the master of game plans have a master plan?

Most people who’ve read George Orwell’s 1984 will remember the word ‘newspeak’ he gave to the habit Big Brother had of using one word to describe its antonym. Those suffering in southern and south-eastern Europe will be well aware by now that a consistent trick employed by neoliberals is to use the word reform to mean “go back 150 years”.

In this latest week of surreal mayhem, I’ve seen the term used by the FT, the Wall St Journal, the EC, Bloomberg, the Telegraph and the Frankfurter Allgemeine Zeitung. They all mean the same thing – light regulation, lower taxes and greater wealth inequities; but applying them to Greece is, to say the least of it, surreal: taxed to hell by a Berlin driven Troika from the north – and sat upon by a crooked, wealthy oligarchy above who’ve never been regulated about anything – it’s hard to think of a more inequitable distribution of wealth than in that unfortunate country, given that half the population is skint, and half the young are jobless. In maths, filthy rich divided by zero = infinity. Infinity is it: there’s nothing bigger.

They surely cannot mean ‘reforming’ the oligarchy (although Syriza plan to obliterate it) because they’ve been the group favoured by the Troika from Day One. The Troika can’t have failed to notice that Veryzealous is also very fat with little piggy eyes, and little Antonikis an idiot; but that’s who they wanted on the team.

SYRIZA, un PP-DD grecesc ? Poate că nu...

Nu-i un guvern numai cu SYRIZA; un al doilea partid (de dreapta, naţionalist) asigură majoritatea. Deci, tot o coaliţie stânga-dreapta, însă nu una pepe-socialistă (precum cea care tocmai a pierdut alegerile).

Unii pun la îndoială poziţia anti-establişment afişată de SYRIZA (chiar şi neo-marxiştii), dar faptele vor arăta dacă dubiile au sau nu temei.

 

Un comentariu al unui grec despre SYRIZA:

I am from Greece so I will try to give you my point of view about SYRIZA