Picătura germană face ravagii

ARADON:

Tactica picăturii chinezeşti este cunoscută de către toată lumea, însă prea puţini sunt cei care conştientizează momentele în care aceasta este aplicată chiar pe pielea lor. România, în calitate de cobai al fuhrerului Merkel, suportă în mod cu totul inconştient acest tratament. Când spun inconştient, mă refer la popor, nu la cei care, aflaţi în sferele rarefiate ale puterii, sunt direct responsabil de îndobitocirea românului, condiţie esenţială pentru reuşita guvernării imperiale.

Spuneam, în urmă cu câţiva ani, pe timpul domniei lui Băsescu, prin unealta Boc, că România a devenit poligonul de încercare al lui Merkel şi compania pentru schimbarea istorică a filosofiei dreptului. Pentru că, nu-i aşa, nu ai cum să conduci un imperiu în care drepturile omului sunt respectate cu sfinţenie, în care trăiesc cetăţeni crescuţi de la ţâţa mamei cu laptele democraţiei. Pe scurt, Merkel- doar nu degeaba s-a format la şcoala STASI, în RDG- trudeşte la eliminarea totală a prezumţiei de nevinovăţie şi înlocuirea ei cu principiul comunist al prezumţiei de vinovăţie.

Cine suge și pe cât subsolul României?

Bietule cetățean român care umbli în bejenii nesfârșite căutând un salariu de argat! Bietule tu, bietule eu, bieții de noi! Nu poți, țipă Băsescu la Ponta, să umbli la redevențe decât dacă vor ăștia 44. Și ăștia 44 sigur nu vor. 

AM Press:

În stilu-i cunoscut, la orele 18,30 trecute fix, Traian Băsescu a ieșit între steagurile de la Cotroceni. A spus destule, cele mai multe rele, l-a bumbăcit pe Ponta, ceea ce nici nu-i complicat, a făcut volute de inteligență economică menite să determine leșinul admirativ al multora. Eu m-am ales cu o singură informație care, dacă-i reală și e reală, 44 de companii sug pământul românesc în perimetre concesionate. Nici mai multe și nici mai puține – 44. Președintele, încă în funcție polemică, se certa cu premierul care nu poate umbla la redevențe decât ”cu acordul celor 44”. Cine-s ăștia? Presupun că majoritatea, dacă nu toți, reprezintă companii și concerne străine care au închiriat pe veșnicie, la preț de doi lei, din care un leu peșcheșuri, pământ românesc sub care se află petrol, gaze, gaze de șist (știu că la Pungești, jandarmii băteau țăranii fiindcă violau, în propriul lor sat, teritoriul unei companii străine care concesionase zona, deci era proprietară pe sol și subsol), aur, minereuri rare, utilizabile în industria de vârf, și altele. E prima oară când aud câți sug de sub gumarii mei de cetățean român, de sub tenișii mei găuriți, mereu oropsit și mereu sărac, averi colosale – 44. Bietule cetățean român care umbli în bejenii nesfârșite căutând un salariu de argat! Bietule tu, bietule eu, bieții de noi! Nu poți, țipă Băsescu la Ponta, să umbli la redevențe decât dacă vor ăștia 44. Și ăștia 44 sigur nu vor.

Ia să vedem ce va urma...

Ceva s-a întâmplat şi la PnL, de a renunţat brusc Antonescu şi a apărut Iohannis. Nu tocmai brusc - a fost adus la partid şi "ridicat" de Antonescu ! Partea cu "scenariul băsist postelectoral care urmează în PDL" e cam S.F., s-a dat hotărârea judecătorească (încă nu-i definitivă, totuşi) de fuziune prin absorbţie a PDL în PnL.

De fapt, concluzia corectă ar fi că Sistemul (y compris EuroBăse) lucrează pentru Ponta. Individul are stofă de trădător şi de implementator al subordonării politico-economice către diverşii Licurici, aşa că "moştenirea" eurobăsismului ar trece-n mâini potrivite.

Ziua Veche:

Un scenariu de coşmar, dar nu imposibil

[...] Când am spus că Băsescu e diabolic, am ştiut ce spun. Repet, chiar dacă o să se creadă că asta înseamnă că îl laud sau apreciez, este însă o pură constatare, despre Băsescu se poate spune orice, dar absolut orice, nimic nu este exclus, mai puţin faptul că ar fi prost şi nu ar şti să manipuleze şi să şantajeze. Ce se întâmplă acum cu Fenechiu, Romeo Stavarache, Horea Uioreanu, Aristotel Căncescu, grupul Microsoft, grupul Loteria, Iohannis, nu sunt nici coincidenţe, nici dovezi că justiţia, DNA-ul lucrează, ci dovada faptului că se curăţă culoarul pentru candidata din Pleşcoi. Am mai spus înainte de a se anunţa candidaţii şi a începe scandalul Iohannis, că acesta nu va apuca să intre în competiţie iar dacă va intra va intra pe targă respirând prin aparate. Deja e în genunchi, au fost loviţi şi vor fi loviţi toţi sponsorii, iar el va fi doborât de incompatibilitate şi dosare. Cine crede că CCR îi va da verdict favorabil lui Iohannis, visează. Nici Ponta, deci nici judecătorii PSD şi nici cei numiţi de Băsescu nu îl vor lăsa preşedinte dacă se va ajunge la ei. Băsescu a manipulat de mult ieşirea lui Antonescu din joc atât la partid cât şi la prezidenţiale, Iohannis a fost încurajat să candideze primind „în secret” asigurări că dreapta îl va susţine, din cauza asta nu a candidat din prima madam Udrea, ca să îi dea impresia lui Iohannis că Băsescu îl susţine pe el în dauna lui Antonescu sau Cristian Diaconescu şi uite aşa alianţa PDL-PNL l-a nominalizat pe Iohannis cel agreat de „toată dreapta”, adică exact ce îi trebuia lui Băsescu, pentru a da cu el de pământ, iar la asta lucrează şi Ponta, aşa că Iohannis este deja mâncat. În plus, PDL, cu sau fără Buldog, joacă în continuare cartea lui Băsescu, singura carte câştigătoare pentru ei. Din cauza asta Boc şi ceilalţi simpatizanţi nu au ieşit din partid şi nu s-au înscris în PMP deşi sunt băsişti pe faţă, ca să poată să sară la gâtul conducerii noii alianţe sau noului partid după ce Iohannis se va face de râs şi să schimbe orientarea către Băsescu. Nu este exclus ca odată cu căderea lui Iohannis în PNL să cadă şi Blaga din PDL, pentru că a pariat pe un cal mort, şi să treacă Boc la volan. Cam asta se urmăreşte.

Urma bate turma

România - campionul perdanţilor

Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):

România este ţara din UE cea mai jecmănită de către Vest prin dubla invenţie de la Bruxelles a liberalizării preţurilor în energie şi a creşterii la o cincime a contribuţiei energiei regenerabile. Motivele sunt în principal două.

1) România are resurse energetice (spre deosebire de alte ţări din Est care nu au): nu numai că acestea au fost preluate în exploatare de către companii străine (cu valoarea adăugată în contul acestora şi nu al României), dar, prin obligarea desfacerii lor nu la preţuri legate de costurile interne, ci la preţurile practicate pe piaţa UE (de pildă, la gaze preţurile la care economia dominantă, adică Germania, ţară fără resurse, se aprovizionează din Rusia), României de fapt i se interzice dreptul de a-şi folosi resursele proprii pentru impulsionarea întârziatei sale dezvoltări.

2) Întrezărind implicaţiile inevitabile, autorităţile române, în loc să preîntâmpine ceva din dezastrul energetic şi economic ce se abătea asupra ţării, au turnat dimpotrivă gaz peste foc, angajându-se nu numai la calendare ameţitoare de liberalizare, dar şi la supracompensări cu certificate verzi a investitorilor în energie verde, certificate al căror cost este în ultimă instanţă suportat de consumatori. Efectele s-au cumulat şi treptat facturile la consumator au devenit gâtuitoare. Consumatorii industriali şi-au amputat consumul. Investitorii străini ameninţă că pleacă din România. Producătorii găsesc cu greu cumpărători. Preţurile la producător s-au prăbuşit. Dar, în ciuda acestui fapt, împotriva oricărei raţiuni a economiei de piaţă, preţurile la consumator cresc pe mai departe în virtutea angajamentelor guvernamentale stupide faţă de Bruxelles şi FMI. Companiile vestice care au acaparat distribuţia exultă. Fără nici un efort, fără nici o investiţie, au parte de încasări în creştere, căci achiziţionează mai ieftin şi vând mai scump. Anomaliile întrec orice limite. După ce şi-a asumat toate stupizeniile transmise de la Bruxelles şi acceptate de cabinetul Boc, guvernul Ponta ajunge la mijloc. Nu îndrăzneşte însă să anuleze supracompensarea în privinţa certificatelor verzi şi nici să stopeze liberalizarea. Doar amână subvenţionarea de către consumatori a certificatelor verzi. Dar, nefiind de ajuns pentru a evita explozia preţurilor la consumator, sunt puşi producătorii de stat de energie ieftină (Nuclearelectrica şi Hidroelectrica) să vândă chiar sub costuri spre a ajunge electricitate către populaţie la preţuri rezonabile. Si, desigur, pentru a nu-i afecta cumva pe distribuitorii străini de energie! Aceştia pot pe banii românilor să se îmbuibe în continuare nestingheriţi!

Traian Băsescu îl prinde la strâmtoare pe Ponta şi vâră chestiunea în disputa politică. Dar, vai!, nu-l ia la bani mărunţi nici cu îmbuibarea inadmisibilă a companiilor străine din distribuţie şi nici cu şi mai inadmisibila extracţie în acest scop de bani de la companii de stat, ci cu faptul că nu ar fi notificat Bruxelles-ului demersul. De parcă n-am putea muri şi nenotificaţi la Bruxelles!

Emil Boc n-a învățat nimic

Boc a plecat la Bucureşti să se vadă cu Băsescu, chiar în ziua când PDL a organizat un miting de protest la Cluj. Îmi este imposibil să cred că ar putea fi luat în calcul pentru un proiect serios.

Eoficial.ro :

E rușinos să dispari când foștii camarazi vin să te salute. N-o fi rămas chiar niciun pic de onoare în sufletul lui Emil Boc? A fugit de camarazii săi, primarii veniți la Cluj și oameni care l-au susținut când era premier, ca să discute, vezi-Doamne, despre administrație locală la București. A întors spatele oamenilor ca să facă jocurile Elenei Udrea. A uitat prea ușor zilele în care făcea figurație și Elena Udrea anunța decizii de partid și de guvern pe care ar fi trebuit, în mod normal, să le ia și să le anunțe el.

Ce-o fi oare în mintea acestui om? Oare o crede că șansa pe care i-a dat-o Traian Băsescu să devină președinte de partid și prim ministru al României implică la pachet și anularea oricărei urme de demnitate?

Nu știu pe ce treaptă a eficienței se află Emil Boc în ierarhia foștilor prim miniștri, dar în mod cert, ocupă locurile 1, 2 și 3 la slugărnicie.

Absența de la Cluj îi va fi fatală lui Boc în orice viitoare reconstrucție a dreptei. Dacă mai era o speranță în legătură cu el, acuma s-a năruit de tot. Este un om incapabil să acționeze politic pe cont propriu, ceea ce nu-i dă vreo șansă să fie altceva decât un pion în jocurile altora. Un pion mutat după cum vor alții, un pion fericit în lipsa lui de demnitate.

Energia verde: amânările nu înlătură pericolele

Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):

Una din cele mai invazive moşteniri ale guvernului Boc, asumată din păcate de guvernul Ponta, este schema de promovare a energiei verzi. Adoptată în urma impunerii de către Comisia de la Bruxelles a obiectivului ca energia verde (eoliană, solară, biomasă) să ocupe cel puţin 20% în totalul furnizărilor de energie în fiecare ţară a UE, această schemă este un exemplu – dintre multe altele, dar extrem de semnificativ – al străduinţei aproape nătângi a autorităţilor române de a face pe plac stăpânilor străini, fără vreun gând la interesul ţării şi la implicaţiile pe termen lung. Este un exemplu al aceleiaşi manifestări idioate de „internaţionalism capitalist” – totul pentru străini, nimic pentru noi, românii! – care a ajuns să ghideze întregul comportament al politicienilor dâmboviţeni şi din care face parte şi promovarea oficială a salariilor mici în România spre a se asigura chipurile atractivitatea ţării pentru investitorii străini. S-au dat investitorilor în energia verde facilităţi inexistente în altă parte în Europa şi în lume, respectiv nişte certificate verzi supracompensate pe seama consumatorilor. De pildă, artificial stimulate financiar, eolienele din România reprezintă 2% din totalul mondial, dar sunt suportate de o populaţie reprezentând 0,002% din populaţia globului, apăsând de 1000 de ori mai împovărător. Niciun gând la consecinţe: că populaţia preponderent săracă din România nu va putea suporta scumpirile; că aceste creşteri se asociază nefericit (cronologic şi financiar) cu cele impuse prin aşa-numita liberalizare a preţurilor în energie, dictată tot de la Bruxelles; că subvenţiile pentru energia verde vor bloca orice investiţii străine în energia convenţională şi că investitorii străini din orice alt domeniu decât cel al energiei verzi vor pleca din România dacă nu mai dispun de energie la costuri rezonabile.

Piticu' UTC / Candidat al "dreptei" e !

 

Fac acum o previziune: Boc, Piticu' Pătrat, va fi candidatul prezidenţial al Partidului Băsesc; cel puţin la primul tur. Bulibaşa a ajuns deja la Cluj, va fi o dezbatere acolo, unde este foarte posibil să apară anunţul trecerii lui Boc la Partidul Mişcarea Populară.

Boc în 2011 la Marsilia, la o reuniune PPE:

"Cred că se impune tot mai mult o dezbatere între politicieni şi state. Nu trebuie să ne temem să vorbim despre Statele Unite ale Europei. Poate nu azi, nu mâine, dar cred că trebuie să începem să vorbim despre asta, pe plan intern, în ţările noastre, şi după aceea la nivel european, fiindcă Statele Unite ale Europei nu înseamnă că statele îşi vor pierde caracteristicile lor, atuurile lor, ci vor dovedi voinţa supremă de a acţiona împreună, şi spre a putea reuşi într-o competiţie globală, ceea ce nu este uşor, trebuie să începem să vorbim despre asta. Vă mulţumesc."

Dur dur d'être pro-Băsé !

Cum văd eurobăsiştii "eficienţa electorală" a propagandei. Boc se screme să pară că n-ar aproba măsura luată de USL (deşi PDL o aprobase "avant la lettre"), Mircea Marian e scandalizat că s-ar pune în discuţie un eurodiktat.

Pe lista cu "Like" (la postarea MM) apare şi Mihail Neamţu !

De ce nu a fost 2013 un an bun

Ziarul Financiar:

Pentru că nu poate fi un an bun cel care se poate sfârşi cu o scriere din Caragiale de acum peste 100 de ani: “Dacă Europa... să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... şi... idei subversive...”

Vedeţi? Păi tocmai de aia - adică fiindcă din cauza zguduirilor - premierul Victor Ponta nu poate susţine că 2013 a fost un an bun.

Războiul domniei sale cu Traian Băsescu nu face parte din “contractul social” pe care o guvernare îl încheie cu cetăţenii (este adevărat, “informal” – un fel de şpagă cum zic alţii) şi pe care este de presupus că doreşte să-l respecte. Contractul social este încheiat, dacă este, cu toţi membrii societăţii, nu doar cu bugetarii.

Acum un an, domnul Ponta a ajuns în fruntea guvernului sprijinit de un vot popular masiv – legitimitatea guvernării sale nu poate fi pusă la îndoială din acest punct de vedere. Dar domnul Ponta este în fruntea guvernului de aproape 2 ani. Ani în care nu a luat nicio măsură pe care nu ar fi luat-o şi Emil Boc în febra alegerilor. Acesta a fost “contractul social”?

Germania coace destrămarea României. Uneltele transpartinice au fost "activate".

Un articol îngrijorător la Inpolitics. A se observa că nu este vorba despre vreun demers unguresc care ar intenţiona anexarea (fie ea şi parţială) a Transilvaniei, ci de o serie de acţiuni care urmăresc (într-o primă etapă) fixarea în conştiinţa colectivă a conceptului identitar de "ardelean". Desigur, următorii paşi se pot uşor deduce: regionalizare-federalizare-referendum-secesiune. În paralel cu moşmondirea "SUE". Şi peste tot, participare germană sau austriacă (cea comună cu "reprezentanţii statului", că mai sunt şi acţiuni ungureşti "unilaterale").

Articolul menţionează printre conjuraţi "mediul academic din Cluj" - desigur, o aluzie la Universitatea Babeş-Bolyai, care s-a afirmat de ceva vreme drept un adevărat centru de propagandă antistatală şi antinaţională. La UBB predă Vasile Puşcaş (PSD), negociatorul principal al părţii române la aderarea la UE, care a primit o catedră sponsorizată de UE (de "studii europene" sau cam aşa ceva), şi tot aici a avut loc (în 2008) o conferinţă găzduită de Andrei Marga (PnL), al cărei subiect era destructurarea statelor naţionale şi crearea "Statelor Unite ale Europei" (Conferinţa internaţională România şi viitorul Europei. Contribuţii româneşti la proiectul "Statele Unite ale Europei"). De asemenea, mulţi dintre semnatarii Manifestului regionalizării (din 2001) au avut sau mai au conexiuni la UBB. Apare şi Boc, care este promovat agresiv de postul TV Transilvania Live şi de angajatul acestuia, Sabin Gherman (autorul manifestului "M-am săturat de România", din 1998), în vederea unei eventuale candidaturi prezidenţiale.

Mişcări ciudate in Transilvania: ce jocuri face Emil Boc?

După debarcarea de la șefia guvernului și a PDL, Emil Boc a ieșit din lumina reflectoarelor și a tulit-o înapoi, la Cluj, de unde nu se mai prea aude de el, cu excepția opiniilor unora legate de șansele sale la președinția României, în 2014.
Pînă la a ajunge, însă, președintele tuturor românilor, Boc se implică în niște manevre cel puțin dubioase, care lasă loc unor speculații de cu totul altă natură.

Un eveniment care a scăpat atenției presei de la noi s-a petrecut în luna octombrie, la Munchen. Mai precis, despre el s-a scris în cîteva articole de business, dar fără anumite detalii demne de luat în seamă.
Între 7 și 9 octombrie, Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană a organizat pentru a doua oară standul comun al României la EXPO REAL München - cel mai mare târg european pentru proiecte imobiliare şi investiţii la nivel internaţional.

Fracturarea hidraulică a creierului

BURSA:

     345 DE CUTREMURE FĂRĂ LEGĂTURĂ CU GAZELE DE ŞIST

     Procedeul de exploatare a gazelor de şist este numit "fracturare hidraulică".
     Nu cred că este aşa de important că fracturarea hidraulică poate să conducă la contaminarea apei, la soluri toxice şi radioactive, la poluarea aerului, la cutremure şi alunecări de teren, la cancer şi boli incurabile pentru oameni şi animale, la dis­trugerea florei şi a faunei - pericole consemnate în Raportul prezentat Parlamentului European din 25.09.2012.
     Cred că aceste ameninţări considerabile pălesc în faţa riscului ca fracturarea hidraulică să ne fractureze encefalul, pentru că fără encefal nu prea mai contează nici cutremurele, nici cancerul, nici poluarea.
     Că nu ne mai dăm seama.
     Primul afectat de fracturarea hidraulică a creierului pare să fie premierul Victor Ponta - urmăriţi-i, cu răbdare, coerenţa în exprimarea din şedinţa de Guvern de vineri, ca să vedeţi la ce mă refer:
     "O să vă rog, după ce prezentaţi în guvern, după aceea, domnule ministru, să daţi şi publicităţii concluziile ştiinţifice şi în felul acesta, poate că tot felul de neprofesionişti, vedete de televiziune, poate, totuşi, în lucruri serioase, cum e siguranţa oamenilor din zona seismică, îi ascultăm pe specialişti, şi nu pe exaltaţii care bat televizoarele cu tot felul de prostii, ca să fie vedete."
     Mie nu mi se pare că un absolvent de facultate, după ce îl ridică pe "după ce" la pătrat şi îşi pierde predicatul, ilustrează sănătate mintală, combinând pe "a spune prostii" cu "a bate câmpii" şi să-i rezulte "să baţi televizoarele cu prostii".
     Veţi spune "Ei, na!, s-a exprimat şi el prolix, a luat-o de colo şi a ajuns dincoace, aşa e el când nu plagiază, dar, se-nţelege?, da, se înţelege!, prea eşti băsist!"
     OK.
     În aceeaşi zi, fostul premier Emil Boc dă semne asemănătoare:

PDL tot nu s-a-nvăţat minte

E clar că mascarada cu "revizuirea Constituţiei" e centrată pe regionalizare (scopul real). După cum spune şi Boc:

"Eşecul realizării regionalizării de către Guvernul USL va costa România miliarde de euro, pe care le vom pierde de la UE în exerciţiul financiar 2014-2020. Fără regionalizare, România nu va fi în stare să aibă bani suplimentari de la UE, se va menţine aceeaşi birocraţie stufoasă care este şi acum, vom merge în continuare cu geanta, cu rucsacul la Bucureşti pentru a ni se aproba proiectele, când ele puteau fi aprobate de la nivel regional şi vom pierde şansa ca, la nivel de regiune, să atragem fonduri europene şi să nu fim nevoiţi să mergem prin Guvern, aşa cum mergem în momentul de faţă"
 

"Regionalizarea poate fi făcută şi fără revizuirea Constituţiei, o soluţie fiind comasarea judeţelor, dar pentru asta trebuie să ai curaj politic, să propui reforme în interesul României, nu în interesul politicienilor. Prin faptul că nu există acest curaj politic, România va pierde miliarde de euro în exerciţiul financiar următor. Cei de la USL se tot leagă de revizuirea Constituţiei, se poate face regionalizarea şi prin revizuirea Constituţiei, dar ceea ce nu spune nimeni de la USL este că se poate şi fără."

USL a speculat electoral lozincile PDL şi ale lui EuroBăse, cu "SUE" şi regionalizarea fără referendum, prin "judeţe mari". Dar măcar declară că va încerca să joace după reguli, cu referendum (de va fi falsificat sau nu, precum cel din 2003, rămâne de văzut). PDL (prin Boc, dar şi prin alţii - Vasile Blaga, Alin Tişe, Dorin Florea) continuă să susţină regionalizarea fără referendum, arătându-şi profundul dispreţ faţă de naţiune.

• Revizuirea Constituţiei: atac împotriva României!

Ilie Şerbănescu: Să-l cităm pe Isărescu: „atac la democraţie”!

Dl guvernator Isărescu ne-a spus mai deunăzi că „salvarea unei bănci mari cu bani de la buget costă enorm şi devine un atac la democraţie”! Cine ne spune acest lucru?! Cel care, în urmă cu numai trei ani, derula un vast program de „salvare” a tuturor băncilor (mari şi mici) din România – nici măcar româneşti, ci străine – pe seama unor nevinovaţi: salariaţi, pensionari şi, vai!, tocmai la loc de frunte contribuabilii la buget!

În România, mult cântata „macrostabilizare” n-a însemnat altceva decât mutarea problemelor create de jucătorii din zona financiar-bancară în spinarea jucătorilor din economie. Având ca pilon cursul relativ fix indiferent de ciclul economic, adică indiferent dacă economia este în avânt sau în criză, „macrostabilizarea” financiară pe seama economiei a aplatisat până aproape de dispariţie ciclul economic, a introdus un fel de lâncezeală aciclică permanentă şi, în mod grav pentru o ţară subdezvoltată, a subţiat dramatic potenţialul de creştere economică, „macrostabilizarea” fiind de fapt un fel de stabilitate a mortului. Înţelegând prea bine că oamenii de rând nu se încurcă în analize şi interpretează mai simplu lucrurile – de bănci răspunde BNR, de economie guvernul! – dl Isărescu a pasat integral în cârca guvernului povara ajustărilor economice impuse de criză, colectând icoane pentru protejarea băncilor şi debitorilor lor nesăbuiţi, care purtau de fapt vina pentru dezechilibrele care reclamau ajustările. Si asta pentru că dl Isărescu a găsit un fraier, pe dl Boc, care să accepte să preia în parohia sa ceea ce era de fapt responsabilitatea dlui Isărescu!

Trăiţi mai bine? Cele 15 criterii care demonstrează ca Guvernul Ponta e un copy-paste după Boc

DailyBusiness:

Pe vremea cand era in opozitie, Victor Ponta ne promitea ca atunci cand va da jos regimul falimentar al lui Emil Boc, vom trai mai bine. Nu in sensul "SF" promovat de presedintele Traian Basescu. Ni se promitea ca "romanii isi vor regasi siguranta", ca vor fi infiintate 1 milion de locuri de munca, ca firmele vor primi ajutor de la stat pentru a relansa economia.

Ce s-a intamplat de la alegeri? Iata cateva exemple care arata ca "politica economica" a Guvernului Ponta a stralucit prin... absenta.

1. Sa incepem cu birurile, cele care dor cel mai tare. Suntem tara cu cele mai multe impozite din lume. Va mai aduceti aminte cat de criticat a fost Boc pentru majorarea TVA de la 19 la 24%. Ce a facut Guvernul Ponta? A decis sa mentina taxa.

2. Impozitul forfetar a dus, pe vremea lui Boc, la inchiderea a peste 100.000 de firme mici si mijlocii. Ce face Ponta acum? Il reinstituie de la 1 ianuarie 2014 cu diferenta ca de aceasta data va fi aplicat doar pentru HORECA si servicii. Si Boc a vizat aceleasi domenii.

3. In perioada Guvernarii Boc, taxele se modificau mai ceva ca prognozele meteo. Ce a facut Ponta de cand a venit la putere? Dupa modelul guvernului PDL, a marit accizele la alcool, tutun, a crescut impozitele locale, iar de la 1 ianuarie mai pregateste un nou set de taxe si impozite pe proprietati etc.  

Cinci ani de la începerea crizei

La noi, toată clasa politică şi financiară, începând de la preşedintele Băsescu, toate guvernele, partidele parlamentare, continuând cu Banca Naţională şi tot sistemul bancar, s-a salvat pe ea şi apoi pe România, apelând, peste noapte, la ajutorul creditorilor internaţionali FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană şi apoi la împrumuturile de pe pieţele externe. Apoi a urmat creşterea TVA, de la 19% la 24%, care a întors o economie cu un deceniu în urmă şi tăierea salariilor bugetarilor. În final, asta înseamnă o factură de peste 40 mld. euro.  

Ziarul Financiar:

Cinci ani de la începerea crizei: Clasa politică şi financiară şi-a asigurat supravieţuirea prin împrumuturi ale statului de peste 40 mld. euro; Ceilalţi supravieţuiesc prin insolvenţă, iar clasa de mijloc este practic îngropată

Acum cinci ani a început oficial criza. Luni, 15 septembrie 2008, în SUA, a căzut Lehman Brothers, una dintre cele mai puternice bănci de investiţii din lume, fiind lăsată să se prăbuşească. De aici, pe rând, ca într-un joc de domino, mari grupuri financiare s-au predat rivalilor, pieţele financiare au rezistat numai cu ajutorul statelor lor naţionale, care au pompat, peste noapte, mii de miliarde de dolari sau euro, pentru a le ţine în viaţă. Ţări întregi – Irlanda, Portugalia, Grecia, Spania şi Italia – au fost ţinute în euro numai prin perfuzii financiare.

Giganţii financiari, stat în stat, de la AIG, Merrill Lynch, Goldman Sachs, Citigroup din SUA, RBS, Lloyds în Marea Britanie, ING (Olanda) şi până la Erste şi Raiffeisen (Austria), au fost salvaţi, practic, cu banii contribuabililor.

La noi, toată clasa politică şi financiară, începând de la preşedintele Băsescu, toate guvernele, partidele parlamentare, continuând cu Banca Naţională şi tot sistemul bancar, s-a salvat pe ea şi apoi pe România, apelând, peste noapte, la ajutorul creditorilor internaţionali FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană şi apoi la împrumuturile de pe pieţele externe. Apoi a urmat creşterea TVA, de la 19% la 24%, care a întors o economie cu un deceniu în urmă şi tăierea salariilor bugetarilor. În final, asta înseamnă o factură de peste 40 mld. euro.

Acesta a fost preţul salvării macroeconomice şi a liderilor politici şi financiari în toţi aceşti cinci ani.

UASCR + UTC = DEMOCRAŢIE

Foaia Transilvană:

Odă Partidului, o dă democraţiei. La vremuri noi, tot ei. UASCR + UTC = DEMOCRAŢIE

Obedienţa faţă de PCR, elementul lipsă din CV-urile cadrelor politice de azi, dar şi al multor intelectuali democraţi şi europeni. Iar clujenii nu fac excepţie. Iată doar câteva nume fără a mai intra în pleiada de rectori şi decani: Emil Boc, Ioan Rus, Vasile Puşcaş, Ion Gavra, Dan Pavel şi alţii.

Motto: „La noi, numai curul se schimbă - limbile rămân aceleaşi!” (rostită în urechea lui Petru Groza, imediat după 23 August, când s-a văzut cine sunt cei care urcă iar pe tribune) I.D. Sîrbu, p.53, “Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”

De ce se află la putere Partidul după 20 de ani de la dispariţia regimului care l-a creat? Între România comunistă şi România de azi este o singură deosebire, şi anume aceea de machiaj şi de abilitate: aceeaşi veche mână de fier operând în mănuşa de catifea a legalităţii democrate. Cum s-a putut?

Mulţumită elasticităţii şi oportunismului de moment, şi mai ales abililor şefi Virgil Măgureanu, Costin Georgescu şi Radu Timofte, în perioada de după decembrie 1989, când Securitatea a rămas în picioare şi numai Partidul a căzut la fund! Vechii şi încercaţii securişti n-au dispărut, ci au rămas doar pe poziţie de informatori şi de consilieri, pepinieră de miniştri şi înalţi funcţionari. În locul lor la pârghiile de comandă şi la secretele instituţiei şi-au numit fiii sau nepoţii sau au recrutat copii ejusdem farinae. Mijlocirea prin care au păstrat puterea este marele Partid transpartinic. Vechiul partid care s-a dus la fund, pentru a i se pierde urma a fost apoi metamorfozat într-un pluripartidism inter-conectat prin sfere de interese comune, păstrate în partid şi străine binelui comun.

Odată cu această metamorfoză au ieşit la lumină vechi UASCR-işti, foşti UTC-işti, cadre politice şi activişti de frunte, cu CV-uri modificate şi imagine spălată de mari democraţi şi europeni. Iată mai jos câteva exemple ale unui posibil răspuns la întrebarea de ce nu progesează România? Comuniştii de ieri au avut şansa istorică de a deveni capitalişti şi democraţi şi pentru că sunt incapabili de a schimba şi transforma în pozitiv societatea, ei distrug România, dupa cum au vulnerabilizat-o şi înainte de 1989. Ca rezultat a şcolii de Partid, şi nu al performanţelor profesionale, de care nu au dat dovadă.

Emil Boc a fost UTC-ist de frunte. A publicat ode în perioada când era student la Filosofie, anul IV, în care preamărea regimul comunist. El susţine că nu a avut funcţii decidente în UTC sau UASCR şi că nu a beneficiat de privilegiile partidului.

De ce n-a mai continuat mărirea redevenţelor?

Începută de guvernul Boc în decembrie 2011, dar abandonată "din motive administrative" şi nereluată nici de guvernul Ungureanu, nici de guvernele Ponta I&II. "Nu a mai ajuns" la Monitorul Oficial.

Cumva, fiindcă "era greşită" creşterea redevenţei la aur (şi alte metale nobile) de la 4% la 8%? Ponta anunţă acum un 6% (la Roşia Montană), Băsescu spunea (în 2011) că "în privinţa exploatării aurului avem, printr-un procent de 4%, cea mai mare redevenţă din Europa". Se poate impozita suplimentar profitul rezultat din extragerea de minereuri, petrol şi gaze, dincolo de nivelul redevenţelor.

La vremea discuţiei proiectului de ordonanţă de urgenţă, apăruse o ştire cum că Boc i-a pus în vedere secretarului de stat care l-a redactat să apară o anumită redevenţă, mai mare, pentru petrol ("cu adresă" Petrom-OMV), iar la următoarea şedinţă de guvern secretarul de stat s-a prezentat cu aceeaşi cifră, sfidându-l pe premier. Apoi, ordonanţa s-a făcut pierdută.

Invazia imposturii în PDL - rezultate aşteptate

Pe cine a promovat Boc în conducerea ISP (fundaţia oficială a PDL): pe unul care are asemenea viziuni antinaţionale - Cristian Pătrăşconiu.

"Viitoarea Constituţie este îmbibată de un naţionalism ieftin şi un patriotism de paradă, încă de la primul său articol. Acesta prevede că România este un „stat naţional”. Fals. În totalitate. România nu este doar ţara celor de naţionalitate română. Este şi a celor care se declară - şi aparţin de drept - naţiunii maghiare. Sau celei germane. Dacă tot am decis să păstrăm sintagma de „stat naţional” în Constituţie, ar trebui să nu mai recunoaştem prin lege existenţa minorităţilor naţionale. Ar fi o dovadă de coerenţă. Preferăm însă să rămânem schizofrenici.

În nota patriotismului de vodevil se înscrie şi un amendament adoptat de comisie, care prevede că „sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii”. Defăimarea cărei naţiuni? A naţiunii române? Cel mai probabil, la asta s-au referit legiuitorii. Naţiunea maghiară poate fi defăimată? Constituţia nu interzice. Dar maghiarii nu sunt cetăţeni români? Sunt. Pot fi ignoraţi de legea fundamentală a României? Nu. De ce? Pentru că toţi sunt egali în faţa legii, iar maghiarii plătesc impozite ca şi românii. Cum rezolvăm această dilemă? ”Ştiu” Crin Antonescu şi colegii săi.

În SUA, Curtea Supremă de Justiţie a stabilit, cu mulţi ani în urmă, că incendierea drapelului este permisă, fiind vorba de libera exprimare a cetăţeanului. În România, dacă recurgi la un astfel de gest rişti câteva zile la zdup. Sau mai multe. Nici drapelul nu poate fi defăimat. Un creator de modă, care lansează un costum de baie în culorile drapelului, este şi el în pericol? Mai ales dacă-i trece prin cap să plaseze stema pe bikini. Ce te faci însă că stema va fi obligatorie pe drapel? Dacă o plasează pe sutien e la fel de grav. E clar: e un duşman al poporului."

• Revizuirea Constituţiei: atac împotriva României!

Fraza-tip

... a premierilor din România : "Mai multă Europă".

Ponta, interviu pentru New Europe ("Ponta: More Europe, as soon as possible"):

- Este evident pentru toată lumea că fără locuri de muncă şi creştere viitorul Europei nu arată prea 'roz', aşa cum spunem noi. Consider că politicile UE dintr-un număr şi mai mare de domenii trebuie să fie în şi mai mare măsură integrate şi coordonate, pentru că dacă lăsăm fiecare ţară să se salveze pe cont propriu nu o să meargă. Aşadar, în opinia mea, putem avea atât disciplină în finanţele publice, cât şi investiţii în crearea de locuri de muncă, pentru că fără ele vom avea o generaţie pierdută de europeni.

- Alegerile europene sunt o ocazie importantă de a le demonstra cetăţenilor europeni că ceva se schimbă, în condiţiile în care nemulţumirea faţă de instituţiile UE este în creştere. Sunt preocupat de rezultatele alegerilor în democraţiile foarte vechi, unde populiştii şi antieuropenii au obţinut numeroase voturi. Or, 2014 ar trebui să fie un moment de schimbare pentru Uniunea Europeană care să dea mai multă speranţă că, pentru toate ţările UE, nu doar pentru a mea, construcţia europeană reprezintă drumul potrivit. Mesaje puternice, un program clar de reformă, ideea alegerii directe a preşedintelui, acestea sunt tipul de schimbări pe care vrem să le propunem, pentru că altfel oamenii nu vor fi interesaţi de alegerile europene, vor spune că Bruxelles este departe şi nu are cum să le schimbe viaţa. 

Ponta, acum o lună :

"În niciun caz nu trăiesc vreo spaimă că ia cineva vreo bucată din România şi o duce la Bruxelles, nu am asemenea spaime, dimpotrivă, eu unul nu doar că sunt pro-european dar cred că Europa are ca şansă să supravieţuiască integrându-se mai mult şi fiind mai unită decât este acum. Şi vorbesc aici de politici fiscal bugetare comune, de uniunea monetară, de accederea şi a noastră şi a altora în spaţiul euro. Deci eu cred că ne vom integra şi mai mult. Nu ştiu, poate găsim o soluţie - există şi în Constituţia actuală - ca atunci când e vorba de tratatele europene, cu două treimi, să nu mai treci prin toată procedura cu referendum, ci cu două treimi din Parlament să poţi să faci modificări sau să adopţi legi cu caracter constituţional."

"Sunt unul dintre cei care cred în acel proiect -şi sper să se realizeze pe parcursul vieţii mele politice - al Statelor Unite ale Europei."

Boc, la o dezbatere organizată de PPE  (decembrie 2011): "Nu trebuie să ne temem să vorbim despre Statele Unite ale Europei"

Mihai Răzvan Ungureanu, 2012 : 

"Există o preocupare privind modul în care politicile europene pot fi puse sub semnul întrebării la nivelul executivelor şi parlamentelor naţionale de expresia politică a xenofobiei, a parohialismului politic, de atitudini antidemocratice, într-un cuvânt de atitudini antieuropene. Şi preşedintele Consiliului, şi eu considerăm că este nevoie de o dezbatere care, tehnic, poate fi legată de lucrările unui Consiliu European, antrenând factori politici de înaltă decizie, asupra valorii ideii europene şi a modului în care ne raportăm la aceasta".

Boc minte, USL doar arată cu degetul şi nu face nimic, gazele scumpite se pregătesc de export

Boc minte. Negociase cu FMI liberalizarea preţului la gaze cu termen 2015, iar acum spune altceva (de fapt, de prin 2012). Iar USL critică, dar nu face nimic pentru a renegocia.

- februarie 2011 : "Până în luna septembrie se va stabili un calendar de eliminare a preţurilor reglementate la energia electrică şi gaze. Acest calendar se va implementa în perioada 2013-2015. Deci, până în luna septembrie se va face această analiză, se va stabili un calendar, dar calendarul de implementare va viza perioada 2013-2015." (în luna septembrie 2011 tot guvernul Boc era !)

- aprilie 2013 : "Dacă cineva se face vinovat de majorarea preţurilor la gaze, este acest guvern, care nu a ştiut să negocieze cu FMI-ul şi care a acceptat liberalizarea preţului la gaze. România era obligată să liberalizeze preţul la gaze, dar calendarul trebuia negociat. Întrebaţi-l pe Victor Ponta, care a acceptat liberalizarea. Noi nu am acceptat să mărim preţul la gaze peste limita suportabilităţii românilor. Aici, liberalizarea trebuia făcută, dar trebuia negociată până în 2020 pentru consumatorii casnici şi până în 2018 pentru firme."