Dez-ocuparea: Să dăm niţel filmul înapoi (1980-1985-1989)

29 mai 2019

Să dăm niţel filmul înapoi (1980-1985-1989)

Discuţie Iosif Constantin Drăgan - Ioan Talpeş (1985):

D. - Bă, tu ascultă-mă pe mine. Aşa se va-ntâmpla.

T. - Bun. Spune-mi şi mie cât costăm şi noi.

D. - Maxim treizeci de miliarde.

T. - Pâi, dom'ne, suntem o ţară, suntem...

D. - Bă, ascultă-mă că eu ştiu cum se fac astea. E de ajuns un capital de 3-5 miliarde, şi apoi ăsta se rostogoleşte. Cu susţineri, cu co-participări, cu astea, şi se creează Proiectul şi Programul. Deci pe voi asta v-aşteaptă.

3 comentarii :

Riddick spunea...: Exclusiv! Scenariul vânzării României se ştia din 1985!

Generalul Ioan Talpeş, fostul director al Serviciului de Informaţii Externe, prezintă date trecute sub tăcere despre preţul ţării noastre şi despre jocurile de culise practicate înainte de 89.

https://www.youtube.com/watch?v=C1eoe_hs_so

https://www.youtube.com/channel/UCPEI0-ppgbW51ziRMTejCdw/videos

"S-ar putea să rămânem fără ţară"

4 feb. 2010
Col. (r) dr. Mircea Dogaru, emisiunea Dor de acasă, TvRM Educaţional, Duminică de la ora 17:30

https://www.youtube.com/watch?v=05u1pBBziQk

https://www.youtube.com/user/IstorieAdevarataTV/videos; 5/29/2019
Anonim spunea...: Mai RIDDICK. Credeam ca la tine pe blog sunt numai oameni "iluminati". E o poveste lunga dar din pacate comentariul meu a ajuns in cosul de gunoi al inteligentei artificiale. Din greseala mea si a siteului tau bineinteles. Cand o sa mai am timp o sa-l mai editez inca o data. O zi buna inca o data.; 5/30/2019
Riddick spunea...: Eu nu am șters nimic...; 5/30/2019

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."