Adevărata istorie a revoluţiei ruse

Sub un singur nume sunt de fapt prezentate trei revoluţii: cea "anarhist-proletară" din 1905 (cu ramificaţii în armată - cuirasatul Potemkin), înfrântă dar care produce "primele fisuri", cea "burgheză" (masonică...) din februarie 1917, "ajunsă din urmă" de cea socialist-bolşevică din octombrie 1917 (cu sprijin german, prin Lenin, apoi sionisto-american, prin Troţki; desigur, ca şi celelalte, luîndu-şi şi ea Lumina de unde trebuie).

Toate pornite în interesul şi din iniţiativa Marelui Capital (transnaţional), omul de rând fiind doar instrumentat, derutat şi angrenat într-un efort enorm, care i s-a prezentat a fi "în propriul său interes".

Punând punctul pe i, se poate afirma că avea loc încă un atac dinspre vest împotriva celui mai mare stat ortodox, care "nu trebuia să devină o poveste de succes". Da, Marx şi Engels nu erau ruşi, cum nu erau nici majoritatea capilor revoluţiilor din Rusia. Comunismul a fost un ou de şarpe plasat pentru a ecloza în Rusia. Încă un atac - după cavalerii teutoni ("cruciada catolică din nord"), după vremurile tulburi (sec. XVII), după Marea Armată (masonică) a lui Napoleon care pierde în Rusia sute de mii de oameni, după Războiul Crimeei (când "Europa" se aliază cu Imperiul Otoman împotriva Rusiei ortodoxe) - şi menţionez doar atacurile principale, nu şi subversiunea de durată.

Imperiul Rus "reînvia", începuse să deranjeze. Reformele lui Stolîpin dădeau rapid rezultate şi riscau să-l stabilizeze, "aşa că trebuia făcut ceva". Dacă statul rus reuşea, deveneau imposibile "revoluţiile" (recunoaşte asta chiar Lenin). După tentative repetate, Stolîpin este asasinat (la Kiev) şi se declanşează scenariul. Care prevedea chiar şi un război.

Rasputin, Kerenski, apoi binomul Lenin-Troţki, cu Stalin încă în rol secundar. Dar "ultimul devine primul" şi va consolida la timp statul rus, însă pe alte baze chiar decât cele enunţate iniţial de bolşevici.

Eşecul extern în a prelua Rusia prin revoluţie devine evident odată cu eşecul facţiunii troţkiste. Aşa că se trece la nivelul următor: Marea Criză Mondială, Al Treilea Reich, al doilea război mondial, Hruşciov, Andropov-Gorbaciov-Elţân(-Putin?)...

De vizionat integral (serial documentar rusesc, 2017).

* * * * *

Văd că sunt "anumite probleme" cu clipurile, dar depinde şi de setările browserului. Dacă apare "altceva" (clipul se derulează "automat" şi apare următorul din lista Georeplay/Caravana Rusă), daţi refresh. Dacă se suprapune sonorul clipurilor, opriţi sonorul la cele nevizionate. Dacă nu este sonor, daţi click pe semnul "difuzor" x UNMUTE, la clipul vizionat. Dacă "nu vreţi atâtea probleme ci vizionare direct la sursă" - daţi click pe titlul-link încorporat în cadrul clipului, în partea de sus (acolo, însă, sunt muulte reclame, ele lipsind la varianta embed, de aici). Desigur, pentru vizionarea tuturor clipurilor, apăsaţi pe linkul Aflați mai multe » de sub clipul cu Episodul 1.

Nimic nou. Probabil va urma tot un pretext, exact ca acum 110 ani.

28 iunie 1914 

Sună ciudat, dublat în portugheză, dar este titrat RO. De văzut şi Colonelul Redl, şi de acolo mai ales scenele: "directiva de anchetă", "briefingul", "cadrele nemulţumite" şi "divulgarea Planului R".

Just a matter of time, I suppose

 

On a scale of 0 to 10 - zero being impossible, ten being complete metaphysical certitude - what are the chances the Russians will actually attack the United States?

Rorschach/Walter Kovacs: 

Edward Blake, The Comedian, born 1918, buried in the rain. Murdered. Is that what happens to us? No time for friends? Only our enemies leave roses. Violent lives ending violently. Blake understood. Humans are savage in nature. No matter how much you try to dress it up, to disguise it. Blake saw society's true face. Chose to be a parody of it, a joke. I heard a joke once. Man goes to doctor, says he's depressed. Life seems harsh and cruel. Says he feels all alone in a threatening world where what lies ahead is vague and uncertain. Doctor says "Treatment is simple. The great clown, Pagliacci, is in town. Go see him. That should pick you up". Man bursts into tears. "But doctor", he says, "I am Pagliacci." Good joke. Everybody laugh. Roll on snare drum. Curtains.

(Watchmen, 1986-87, 2009)

"Какая Украина?"

(la momentul 14:14; de văzut şi confruntarea lui Troţki cu Stalin/Koba, de pe la 43:04)

"Care Ucraină?" - Max Hoffman, şeful delegaţiei germane la negocierea Tratatului de pace (separată) de la Brest-Litovsk. Răspunsul lui Troţki: "Aţi încheiat o pace separată cu o parte din Rusia [adică exact Ucraina!]. Şi guvernul nelegitim ["instalat tot de voi"] a semnat-o."

Unde Imperiul German (împreună cu aliaţii bulgari, otomani şi austro-ungari) introduce ca parte semnatară cu drepturi depline "Republica Populară Ucraineană". Adică o creaţie proprie, ad-hoc, cu statut de protectorat. Delegaţia ruso-bolşevică condusă de Lev Troţki va părăsi negocierile protestând faţă de "prezenţa în acte" a Ucrainei. Dar reluîndu-le şi acceptând toate condiţiile iniţiale, după ce germanii reiau ofensiva. Ulterior URSS va continua "menţinerea" Ucrainei sub acest nume în forma de republică unională. Actualul preşedinte rus (Putin) a subliniat originile dubioase ale statalităţii ucrainene şi a dezavuat public "moştenirea politică" a URSS, a lui Lenin şi Stalin, pe acest subiect. 

Secvenţe din filmul serial Troţki, din 2017.

"Luciditatea critică a omului care vede că nu se construieşte bine"

 Interviu cu Paul Everac, de prin 2003:

• Everac - potpourri
  

"E zona mea, băiete."

 

- Putem împărţi, dacă vrei.

- E zona mea, băiete.

(16:48)

 

"Decenţa" taxei de protecţie vs. tâlhăria la drumul mare. Prima poate fi greu suportabilă dar în acelaşi timp, şi prestată real.

 

(Filmul serial Troţki, din 2017; flashback din 1940 - Mexic, în 1917 - Petrograd)

That he which hath no stomach to this fight, let him depart

O, do not wish one more!
Rather proclaim it, Westmorland, through my host,
That he which hath no stomach to this fight,
Let him depart; his passport shall be made,
And crowns for convoy put into his purse;
We would not die in that man's company
That fears his fellowship to die with us.
This day is call'd the feast of Crispian.

Profesioniştii se miros imediat între ei, când se adună la un loc

- De unde ştii că suntem viteji?

- Se vede...

Bonus - scena epică ("Ai băut ulei... Ai băut ulei. Ai băut ulei! Şarlatanule, ai băut ulei!" [...] "Cu voi doi... am o vorbă.")

Corona-Halloweenul permanent

CORONA - aici la filmul din 2001, "cu sens de coroană solară (de radiaţii)". Dar mai ar fi şi un alt sens, iar Donnie vine de la Donald (urmăriţi până la capăt primul clip, chiar dacă exact înainte de final apare o vreme doar un ecran negru). Despre simbolistica lui 88 (des apărută insidios în film şi arătată explicit în primul "clip descriptiv") puteţi afla aici. Mai apare şi simbolul 911 ("9/11"), filmul fiind lansat în 2001 dar în luna ianuarie...19 (119 !). Programare predictivă?

Aşa, aşa...

 

Ce păţesc şobolanii când vin peste ei "talibanii"

 

 

- ¡Rojo! 

- ¡Traidor! 

- ¡Hijo de puta!

(un fel de "Pleşu" de-al epocii, taxat dur de publicul format din soldaţi "franchişti", nu tot atât

de îngăduitori precum noul regim care-l repusese în funcţia din care-l dăduseră jos roşiii, cărora acum le lua partea)

Nicolás Franco Bahamonde: "Războiul va dura ani de zile."

Francisco Franco Bahamonde: "Ca să cureţi [mizeria] asta, trebuiesc mulţi ani."

(cei doi erau fraţi, primul fiind şi secretarul general al guvernului naţionalist "autoproclamat")

Philippe Pétain, Maréchal de France

În condiţii grele, a salvat Franţa de două ori. Poate nu "decisiv şi exclusiv" prima oară (La Grande Guerre, 1914-1918), şi nu "total", cea de-a doua oară (La France de Vichy, 1940-1944). Între timp, ducea lupta cu infiltraţii din armată şi guvern (ca tânăr ofiţer, a refuzat să-şi denunţe colegii care participau la slujbele religioase - cerinţă conformă politicii anticlericale a unor guverne franceze masonice; aceeaşi chestiune şi la "regimurile comuniste", câteva decenii mai târziu). În primul război mondial Papa Pétain a fost aproape de soldatul din linia întâi, Le Poilu (ţeposul/nebărbieritul) şi pentru creşterea moralului a dat ordin să se îmbunătăţească raţiile, condiţiile precare să fie totuşi cât mai suportabile, şi să existe permisii şi rotaţii pentru refacere mai frecvente.

Cei care au îndoieli privind "partea a doua", să se informeze în privinţa motivaţiei în luptă a militarilor statului francez de atunci. N-aveau nicidecum aspectul unora constrânşi să lupte "pentru ocupant" - ei chiar credeau în Franţa, aşa cum ea era atunci. Continuă apoi să lupte contra Axei, alături de "les gaullo-communistes" - de exemplu - în Escadrila Normandie-Niemen (formată din piloţi francezi, pe teritoriul şi cu avioanele URSS). Ei apar acolo "post-armistiţiu", după ce luptaseră contra Aliaţilor în nordul Africii.

La Centenarul Verdunului (2016), s-a organizat o contramanifestaţie profanatoare "deconstructivistă" cu scopul de a minimaliza atât evenimentul comemorat, cât şi numele celui care a contribuit în mare măsură la victoria de atunci.

Şi mai trebuie spus ceva: cei care dirijează de decenii propaganda împotriva sa, o fac mai ales fiindcă mareşalul a demolat - fie şi temporar - învelişul de minciuni care sufoca Franţa, mai vizibil de pe la 1789. Iar francezii, atunci ca şi acum, au înţeles.

 

Documentar "revizionist", la 70 de ani de la moartea mareşalului Philippe Pétain (1856-1951).

 "Je fais à la France le don de ma personne, pour atténuer son malheur."

 (discursul radiodifuzat din 17 iunie 1940, când anunţa că preia conducerea statului şi că pregăteşte armistiţiul cu Germania)

Presiunea publică a fost atât de mare, încât de Gaulle (fost membru în statul său major între 1926-1931) i-a comutat sentinţa de condamnare la moarte în închisoare pe viaţă. Va mai trăi până în 1951. Siteul marechal-petain.com a fost eliminat, dar mai apare arhivat la Wayback Machine şi la archive.today. 

 

 

Charles de Gaulle, Mémoires de guerre, L’appel : 1940-1942, récit de sa dernière entrevue avec le maréchal Pétain, à Bordeaux, siège provisoire du gouvernement en exil, le 16 juin 1940.

 

« Au maréchal Pétain, qui dînait dans la même salle, j’allai en silence adresser mon salut. Il me serra la main, sans un mot. Je ne devais plus le revoir, jamais.

 

Quel courant l’entraînait et vers quelle fatale destinée!

 

Cu şase luni mai înainte

Într-un episod din martie 2001 al serialului The Lone Gunmen, apare un plan de lovire a unuia dintre Gemeni cu un avion de linie "normal" dar telecomandat ("deturnat de la distanţă"). Una dintre ipotezele "conspiraţioniste" fiind că avioanele din acea zi au fost "telecomandate", grupul terorist al lui Mohamed Atta fiind adus în scenă doar "pentru credibilizarea poveştii oficiale". Probabil abia în ultimele momente şi-or fi dat şi ăia seama că sunt overrided (ce ironic...). Regizorul de la The Lone Gunmen este şi regizorul serialelor The X-Files şi Millenium, în ultimul pe parcurs fiind discutată şi prevăzută iar într-un episod din 1998 (ultimul, "de închidere"), şi arătată declanşarea provocată a aşa-zisei "the outbreak" - o pandemie mortală.

 

Predictive programming (?) 

Sau... avertisment? Adresat Păpuşarilor ("Bă... noi ştim. Staţi dracu' la un loc...").

Clipul "mai lung" (circa 45 de minute - episod integral) - aici. 

Nitroglicerină-n Parlament

 ... în Parlamentul Galactic. "După ora închiderii" dar imediat puţin înaintea... Închiderii.

 

 (toba aia mare care bate grav şi rar face totul; momentul ăla când cad toate măştile şi toate aparenţele...)

glicerină în parlament expr. (intl.) persoană beată, victimă potențială pentru infractori

expresie de argou (via dex-online)

În filmul "Soylent Green" din 1973 distopia era dată pentru 2022

Alogenii distructivi: combaterea se face cu pregătire temeinică, în mod hotărât şi abandonând clişeele şi tabuurile pe care tot ei le-au instituit

Şo pă ei!

Mă face să cred că acest pasaj "vroia să spună mai mult" chiar atunci, adică se adresa celor din 1988 (anul filmului), nu doar pretindea că redă o scenă din 1940

Şi nu numai celor "din 1988": mesajul este valabil şi azi, raportat la UENATOFMI (în film aluzia este la "Germania 1933-1945"). Cum regizor a fost Constantin Vaeni, consider ipoteza ca fiind plauzibilă (nu mai stau să caut confirmări prin interviuri cu Vaeni...). "A rezultat ceva mai mult decât vroia statul socialist, şi nu s-a prins nici cenzura". Fiindcă cenzura "(de partid şi) de stat" apăra internaţionalismul (atunci funcţionând, întâmplător, sub forma "socialismului"). Sau, poate apare dinadins aşa. Plausible deniability. Unii sesizaseră pericolul numit Perestroika. Precursorul globalismului, în Est.

Dar... ce să vezi? Cum-necum, filmul este difuzat abia în 1990, astfel încât mesajul îşi pierde potenţialul "efect iniţial". Cenzura a acţionat altfel, fiindcă încă de pe atunci alţii conduceau România, nu cine credeam noi. Nu "supraestimez" impactul potenţial al mesajului - pe atunci cinematografele aveau audienţă, chiar şi cu avalanşa videorecorderelor şi antenelor "pentru străini" şi de satelit, nu era încă internetul, ca "debuşeu". Cenzura filmului (ca şi alte cazuri de cenzură) este atribuită intervenţiei directe a "Cabinetului 2", dar mai degrabă aici găsiseră punctul slab, şi acţionau sub acoperirea înaltei autorităţi a Tovarăşei. Nu lipsit de importanţă: unul dintre scenarişti este Nicolae Dragoş, atunci redactor-şef la "Scînteia" - deci ăsta ştia ce să facă (sau... ce să NU facă), referitor la contracararea propagandei perestroikiste. El "i-a pus vorbele-n discurs" lui Iorga-Teodosiu.

Pasajul dintre momentele 9:26 şi 11:49.

Fondul pe care a avut loc "întârzierea" filmului şi deci, a pasajului relevant (explicaţii la ultimul link, ceva mai sus):

„Din vremea cavernelor, cand daca aveau ceva de impartit se luau la tranta dreapta, oamenii s-au civilizat si au ajuns sa nu se mai bata decat foarte rar de la egal la egal, practica timpului nostru fiind ca un ins sa stea smirna, iar altul sa-i care palme peste obraji si pumni perpendiculari pe maxilare. Aceasta operatie care, cu un termen militar, se cheama „mutarea falcilor“ e introdusa pe scara larga in cele mai felurite medii unde s-a stabilit o ierarhie. Viata nu ne-a iertat si am vazut in repetate randuri cum un om, de multe ori nici mai puternic, nici mai inteligent si nici mai frumos, bate pe un altul, iar victima nu poate riposta in nici un fel, ci sta cu mainile in jos si inghite. [...]

Pana acum, popoarele, daca aveau ceva intre ele, se luau la o tranta mai mult sau mai putin dreapta. Au fost state puternice care au cotropit tari mici, dar acestea s-au aparat si ele cum au putut, lovind unde au nimerit. Niciodata pana azi natiunea agresoare n-a pretins natiunii atacate sa stea in fata ei in pozitie de drepti.

Cursul evenimentelor din ultimii ani tinde sa stabileasca in Europa un fel de ierarhie de pe urma careia vom avea state-comisari, care isi vor lua sarcina sa aplice corectii popoarelor inferioare, fara ca acestea sa poata macar cracni. Cu alte cuvinte, istoria a ajuns in faza mutarii falcilor la natiuni.”

din “Mutarea falcilor la natiuni” (de Geo Bogza, 1933)

Ioh-anus a încercat un fel de Banzai charge cu Ciuciucă, şi i-a ieşit un Mexican standoff

Banzai charge

A banzai charge is the term used by the Allied forces to refer to Japanese human wave attacks and swarming mounted by infantry units. This term came from the Japanese cry "Tennōheika Banzai" (天皇陛下万歳, "Long live His Majesty the Emperor"), shortened to banzai, specifically referring to a tactic used by the Imperial Japanese Army during the Pacific War. The said tactic was used when commanders of infantry battalions foresaw that a battle was about to be lost, which was used as a last ditch effort in thwarting US forces or Soviet Army.

 Mexican standoff

A Mexican standoff is a confrontation in which no strategy exists that allows any party to achieve victory. Any party initiating aggression might trigger their own demise. At the same time, the parties are unable to extricate themselves from the situation without suffering a loss - effectively, a situation of mutual zugzwang. As a result, all participants need to maintain the strategic tension, which remains unresolved until some outside event makes it possible to resolve it.

27 noiembrie 1940, Viraga: slugile ticăloase trebuie să ştie că decontul le poate sosi oricând

Atunci au fost lichidaţi o parte din tartorii regimului Carol II. Nu "politicieni", cum spune propaganda (au fost doar cinci dintr-ăştia), ci "militari", "poliţişti", "jandarmi", hommes de main care - printre altele - au asasinat cu un an înainte sute de legionari, la ordin. 

Poate nu se întâmpla aşa, şi s-ar fi mers pe cursul "normal" al justiţiei, dar masoneria regrupată în jurul şi sub nasul lui Antonescu se pregătea să-i scoată basma curată. Iar unii au considerat că aşa ceva ar fi prea mult.

(aceeaşi scenă, cu o rezoluţie mai bună - aici)

The Deep State psycho

(Nişte agenţi corupţi ai DEA - agenţia antidrog americană - nu obţin de la un traficant mita "în natură" nici după o amânare prost digerată, "şi-atunci...". Scenele nu sunt justificate logic în film, poate doar prin devierile multiple ale lui Stansfield. Repostare, "pentru replici". Că tot invocă unii "îndatoririle de serviciu".)

I like these calm little moments before the storm. It reminds me of Beethoven. Can you hear it? It's like when you put your head to the grass and you can hear the crawling and you can hear the insects. (Stansfield)

Check out Brahms. He's good, too.

(5:24)
- There's cops outside, we better go.
- It's the cops outside. We better go. You stay here.
- What you want me tell 'em?
- Tell them... we were doing... our job.

Léon: The Professional (1994)