Mă face să cred că acest pasaj "vroia să spună mai mult" chiar atunci, adică se adresa celor din 1988 (anul filmului), nu doar pretindea că redă o scenă din 1940

Şi nu numai celor "din 1988": mesajul este valabil şi azi, raportat la UENATOFMI (în film aluzia este la "Germania 1933-1945"). Cum regizor a fost Constantin Vaeni, consider ipoteza ca fiind plauzibilă (nu mai stau să caut confirmări prin interviuri cu Vaeni...). "A rezultat ceva mai mult decât vroia statul socialist, şi nu s-a prins nici cenzura". Fiindcă cenzura "(de partid şi) de stat" apăra internaţionalismul (atunci funcţionând, întâmplător, sub forma "socialismului"). Sau, poate apare dinadins aşa. Plausible deniability. Unii sesizaseră pericolul numit Perestroika. Precursorul globalismului, în Est.

Dar... ce să vezi? Cum-necum, filmul este difuzat abia în 1990, astfel încât mesajul îşi pierde potenţialul "efect iniţial". Cenzura a acţionat altfel, fiindcă încă de pe atunci alţii conduceau România, nu cine credeam noi. Nu "supraestimez" impactul potenţial al mesajului - pe atunci cinematografele aveau audienţă, chiar şi cu avalanşa videorecorderelor şi antenelor "pentru străini" şi de satelit, nu era încă internetul, ca "debuşeu". Cenzura filmului (ca şi alte cazuri de cenzură) este atribuită intervenţiei directe a "Cabinetului 2", dar mai degrabă aici găsiseră punctul slab, şi acţionau sub acoperirea înaltei autorităţi a Tovarăşei. Nu lipsit de importanţă: unul dintre scenarişti este Nicolae Dragoş, atunci redactor-şef la "Scînteia" - deci ăsta ştia ce să facă (sau... ce să NU facă), referitor la contracararea propagandei perestroikiste. El "i-a pus vorbele-n discurs" lui Iorga-Teodosiu.

Pasajul dintre momentele 9:26 şi 11:49.

Fondul pe care a avut loc "întârzierea" filmului şi deci, a pasajului relevant (explicaţii la ultimul link, ceva mai sus):

„Din vremea cavernelor, cand daca aveau ceva de impartit se luau la tranta dreapta, oamenii s-au civilizat si au ajuns sa nu se mai bata decat foarte rar de la egal la egal, practica timpului nostru fiind ca un ins sa stea smirna, iar altul sa-i care palme peste obraji si pumni perpendiculari pe maxilare. Aceasta operatie care, cu un termen militar, se cheama „mutarea falcilor“ e introdusa pe scara larga in cele mai felurite medii unde s-a stabilit o ierarhie. Viata nu ne-a iertat si am vazut in repetate randuri cum un om, de multe ori nici mai puternic, nici mai inteligent si nici mai frumos, bate pe un altul, iar victima nu poate riposta in nici un fel, ci sta cu mainile in jos si inghite. [...]

Pana acum, popoarele, daca aveau ceva intre ele, se luau la o tranta mai mult sau mai putin dreapta. Au fost state puternice care au cotropit tari mici, dar acestea s-au aparat si ele cum au putut, lovind unde au nimerit. Niciodata pana azi natiunea agresoare n-a pretins natiunii atacate sa stea in fata ei in pozitie de drepti.

Cursul evenimentelor din ultimii ani tinde sa stabileasca in Europa un fel de ierarhie de pe urma careia vom avea state-comisari, care isi vor lua sarcina sa aplice corectii popoarelor inferioare, fara ca acestea sa poata macar cracni. Cu alte cuvinte, istoria a ajuns in faza mutarii falcilor la natiuni.”

din “Mutarea falcilor la natiuni” (de Geo Bogza, 1933)