Aşa merită tratat pseudostatul, până vom avea cu adevărat un Stat

Cică de-aia au plecat austriecii (1739) din Oltenia vremelnic ocupată (două decenii), fiindcă... nu puteau ridica biruri, oamenii se sustrăgeau de la recensământul persoanelor şi bunurilor. 

"Lui Dumnezeu nu-i plac oamenii care stau degeaba"

Este un proverb turcesc, l-am găsit ca replică într-un film când mă uitam pe Kanal D. Şi nu-i vorba doar de Allah. Sau... de turci!

Este foarte clar

Ilie Şerbănescu, la Cotidianul („Supercoloniala“ bate filmul):

[...] Explicația „supercolonialei“ se află în sistemul fiscal din România, de asemenea vizat de capitalul străin să rămână în parametrii exploatării coloniale. Fiscalitatea din România nu numai că nu combate, dar şi contribuie la prelungirea şi promovarea actualei împărţiri odioase a PIB-ului între muncă şi capital (doar 30% munca și vreo 55% capitalul, adică exact invers decât în țările de prin Occidentul mântuitor)! Ca să-şi facă rost de minime fonduri, fiscalitatea din România suprataxează tocmai componenta minoritară, adică munca. Și o face, inclusiv după „revoluția fiscală“ PSD (47%, față de 16%), într-o proporţie de trei ori mai mare decât în cazul capitalului, care este subtaxat. Cei care nu înţeleg cum stă de fapt treaba sau jalnicii menestreli ai capitalului străin o ţin cu participarea însemnată a acestuia din urmă la bugetul statului român, fără a preciza – din neînţelegere sau deliberat – că respectiva participare vine din impozitarea muncii (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine forţei de muncă), şi nu din impozitarea profitului (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine capitalului). Mai precis, din impozitarea a ceea ce ne revine „nouă“, românilor, şi nu din impozitarea a ceea ce le revine „lor“, străinilor! „Supercoloniala“ evită plata chiar și a impozitelor pe partea „noastră“ din PIB, căci impozitele pe partea „lor“ oricum se evazionează!

Şi pe Tudose cine l-a (pro)pus? Dragnea, "atacatul" de Sistem.

Tudose este pe mână cu multinaționalele și joacă împreună o carte spre a-i prosti și mai abitir pe proști! Adică pe noi!
Capitalul românesc, care, prin mișcarea adiacentă de impozitare a cifrei de afaceri pentru firmele cu venituri sub 1 milion euro, va finanța cadoul făcut capitalului străin, care, având firme peste acest prag, va rămâne să plătească impozit pe profit și deci să fie liber să-l evazioneze pe mai departe.

Ilie Şerbănescu (la Cotidianul):

Măi să fie, avioanele F-16 au atacat găinile din Vaslui!

Când l-am auzit pe premierul Tudose, proaspăt pe atunci venit în funcție, spunând că atâtea și atâtea bănci nu plătesc impozit pe profit, mi-am zis: iată omul, unul pe bune, care nu se dă după plop! Când, la scurt timp după aceea, l-am mai auzit și că a avut un depozit la bancă, dar l-a lichidat din cauza condițiilor oferite și comisioanelor nefirești, mi-am zis că, și dacă nu va face mare lucru pe la Executiv, măcar nu-l poate păcăli nimeni pe acolo. Când l-am văzut însă cu câtă ușurință a anunțat că va parafa mutarea contribuțiilor sociale integral în cârca angajatului, cu toate că își inaugurase mandatul cu asigurarea că atât timp cât va fi dânsul prim-ministru nu se va face această mutare, am început să intru la idei! Mai ales că mi-am amintit că renunțase cam tot atunci, fără vreo străbatere și fără măcar vreo explicație, la proiectata înlocuire a impozitului (de mascaradă) pe profit cu un impozit derizoriu, dar imposibil de evazionat, pe cifra de afaceri! Hopa! M-am întrebat imediat: cine ar fi fost afectat de o asemenea înlocuire? Păi, multinaționalele, care evazionează la greu respectivul impozit, externalizând grosul profiturilor înainte de fiscalizare! Și atunci mi-am șoptit în barbă: vai, săracul, la ce presiuni externe o fi fost supus! Deși o urmă de îndoială aveam: n-o fi înțeles oare cu multinaționalele sau, ceea ce era același lucru, n-o fi fost cumva o hohă povestea aia cu înlocuirea impozitelor pe profit cu un impozit pe cifra de afaceri pentru ­multinaționale?!

Se pare că scopul existenţei românilor şi a României ("în actuala configurare") este crearea de profit extern privat

Am mai spus-o multora - "astea de le vedeţi că sunt acum n-au venit peste noapte, vin din ani (în care voi/noi aţi/am dormit)". Mă rog, "varianta completă" (inclusiv cu ce-i între paranteze) o folosesc mai rar. Ce vedem este posibil fiindcă există o largă categorie de trădători-profitori şi încă una şi mai largă a clientelei, adesea chiar "neremunerată" ritmic, doar dându-i-se pe la nas bot promisiuni. Estimez ponderea cumulată a celor două undeva spre 15-20% din populaţia adultă, şi n-ar fi nicio pagubă dacă vreo "calamitate" (naturală sau... umană) ne-ar debarasa definitiv de ele. Poate sunt prea sever cu "amăgiţii" dar când îţi asumi - fie şi "neasumat" - cauza inamicului nu poţi pretinde milă regim alternativ din partea unei majorităţi trezite insurecţionalizate.


Gheorghe Piperea, (încă-)consilier onorific al lui Tudose:

În condițiile în care, în actualul și în viitorul Cod fiscal (care se preconizează a fi adoptat prin ordonanță de urgență, contrar oricăror reguli de predictibilitate), munca este, în continuare, foarte dur taxată (dintr-un salariu complet, salariatului îi revine un procentaj de 57,14%, statului revenindu-i 42,86%, adică aproape jumătate), iar capitalul beneficiază în continuare de o taxare foarte „moale“ (10% impozit pe profit, 0%-5% impozit pe dividende și 0% pe sumele restituite acționarilor din aporturile de capital), caracterul ultraliberal al acestui Cod devine evident. Patronii, mici, mari sau transnaţionali, nu fac bani din nimic în România și nici din meritele lor exclusive sau din valoarea mare a goodwill-ului lor, ci din urcarea pe umerii societății noastre, o comunitate pe ale cărei infrastructură și resurse se sprijină pentru a face profit și pe care, deseori, îl exportă, în vederea evitării plății taxelor, în țări offshore. Și, cu toate acestea, un guvern care se pretinde a fi social-democrat îi scutește pe toți patronii de orice contribuție de solidaritate cu comunitatea în care fac profit și îi taxează „competitiv“ pentru câștigurile de capital, atât de competitiv, încât mai toți marii actori ai economiei practică optimizarea fiscală (tolerată până acum de toate guvernele), pentru a nu plăti nici măcar aceste taxe minimale pe capital aici, unde se creează plusvaloare, pe seama acestei comunități de workeri și robotnici pe care îi denumim, parcă în mod cinic, cetățeni.

Mă minunez şi eu cum de nu vede bizonu' că "ai lui" fac exact invers decât zic

Primul semnal de alarmă serios ar fi trebuit să fie - şi nu doar pentru votanţii de stânga - iniţierea aderării la UE (de către PDSR şi Iliescu, în 1995) şi "negocierea" catastrofală a ei. "Comuniştii" erau de fapt globalişti.


Ilie Şerbănescu, la Cotidianul:

Deresponsabilizarea socială a angajatorului – cel mai mare câştig colonial al capitalului străin

De la aşa-numita „privatizare” a Petrom – de fapt o pestilenţială transferare către un alt stat a proprietăţii resurselor de petrol şi gaze lăsate de Dumnezeu românilor –, care a inaugurat o pagină sinistră în istoria ţării, de desfiinţare a economiei naţionale, de disoluţie şi dezmembrare a statului, de transformare a României într-o colonie la periferia Europei, n-a mai existat o altă măsură care s-o echivaleze pe aceasta în semnificaţii şi implicaţii până ce, în haosul probabil special creat în aceste luni de vară 2017, guvernul zis al României a hotărât să arunce în cârca angajatului întreaga sarcină a contribuţiilor sociale, respectiv pentru pensii, sănătate şi şomaj. În înfruntarea istorică dintre muncă şi capital, specifică tuturor veacurilor de capitalism, transferul plăţii contribuţiilor sociale total în sarcina angajatului marchează întoarcerea la capitalismul primitiv şi aruncarea la gunoi a vălului „modern” de minciuni privitoare la „parteneriatul social” între muncă şi capital pentru prosperitatea generală. Capitalul câştigă astfel decuplarea fără echivocuri de orice responsabilitate socială, decuplare prin care angajatorul devine vătaful cu cravaşă în mână şi angajatul salahorul cu căciula în mână, iar statul dispare pur şi simplu în decor.

Doar ce vor ei este "inechitabil"

Iohannis a returnat la parlament legea care stabilea suprataxarea profiturilor distribuitorilor de gaze. Aceştia invocă faptul că "sunt aduşi în situaţia de a fi necompetitivi în faţa preţului Gazpromului" *, dar banii încasaţi de Gazprom revin 100% statului rus, proprietar atât al zăcămintelor cât şi al distribuţiei. Şi nici n-au intrat în vigoare noile nivele ale redevenţelor (promise încă din 2012), sunt tot cele vechi. Se foloseşte chiar portiţa legală prin care se "fragmentează" (scriptic) zăcămintele exploatate ca să se aplice valoarea minimă de 3,5% pentru zăcăminte "mici" (maxima fiind de 13,5%; în Africa trece de 20%). Iohannis "argumentează" cererea de reexaminare a legii invocând practic prioritatea intereselor străine asupra resurselor noastre naturale:

Luând în considerare importanța deosebită a cadrului de reglementare pentru performanța sectorului de petrol și gaze, considerăm că este esențială definirea unui cadru fiscal și legislativ predictibil și stabil, propice creării unor planuri de afaceri pe termen lung, pentru continuarea investițiilor curente și stimularea de noi investiții. [= "Nu-i mai încurcaţi, vor să meargă tot ca până acum cu pseudotaxarea, şi vor garanţia că jaful va continua pe termen îndelungat."]

Se poate observa că legea a fost trimisă la promulgare pe 26 iunie, cu câteva zile înainte de vacanţa parlamentară. Ca şi când s-ar fi dorit neintrarea în vigoare cel puţin până la toamnă, ştiind ca Iohannis o va returna. Ba chiar deloc, dacă de la toamnă avem o altă majoritate parlamentară. Legea are un (discutabil) viciu procedural, invocat de Iohannis în cererea de reexaminare ("întâmplare, desigur"; hai că nu suntem toţi idioţi...). Mai sunt câteva legi importante care au rămas "agăţate" la cea de-a doua cameră, trecând doar de prima. Sunt foarte curios cum se vor finaliza începând de la 1 septembrie (când se reiau lucrările parlamentului).
   * Să fie asta o tactică de a bloca exportul de gaze, "prin preţ"? Hmmm, bine-ar fi, n-avem gaze de dat şi altora!


Fluierul:

22-iunie-2017 Austriecii au Comandat, 14-iulie-2017 Iohannis a Executat. Iohannis a întors în Parlament legea care impunea multinaționalelor un impozit mai mare din venituri pentru prețurile de peste 85 lei/MWh la gaze. LEGEA PROTEJA POPULAȚIA ROMÂNIEI

22-iunie-2017 - Austriecii au Comandat

OMV a ajuns "producător român" de gaze. Harald Kraft, ROPEPCA: "Suprataxarea producătorilor români de gaze este o discriminare uriașă în fața rușilor de la Gazprom". Păi voi luați gazul românilor PE NIMIC, șmechere.

Nota Redacției:

Mascarada impozitării profitului trebuie să înceteze!

Microîntreprinderile, care nu reprezintă decât câteva procente din cifra de afaceri pe ansamblu, plătesc ca impozite în contul profiturilor realizate mai mult decât întregul capital străin care deţine circa jumătate din cifra de afaceri şi obţine pe plan real spre 70% din totalul profiturilor.

Ilie Şerbănescu, la Cotidianul:

În contrast cu minciuna din raportările sale financiare (vezi Cotidianul, 3 iulie 2017, Guvernul Tudose – gata să lupte împotriva celei mai gogonate diversiuni colonialiste?!), profitabilitatea capitalului străin în România este nu de 3 ori mai mică, ci de cel puţin 2 ori mai mare (pe unitate de capital) decât cea a capitalului românesc, graţie atuurilor recunoscute și ridicate în slăvi în plan tehnologic, organizaţional şi financiar. Pentru a nu forţa evaluările, să admitem însă o profitabilitate doar de 1,7 ori mai mare (respectiv cea rezultând din faptul că, potrivit statisticilor, capitalul străin realizează jumătate din cifra totală de afaceri utilizând vreo 30% din forţa de muncă angajată în economie în România). Înseamnă că, la o asemenea rată de profitabilitate, capitalul străin obţine de fapt peste 70% din profiturile realizate pe ansamblu în economia din România, respectiv de cel puţin 3 ori mai mult decât raportează.

Cât ajung să plătească, în realitate, capitalul străin şi cel românesc din ceea ce s-ar cuveni să plătească în contul impozitului pe profit? Din date oficiale ale Ministerului de Finanţe privind evaziunea fiscală, aflăm că rata efectivă de colectare din impozitul pe profit este de 20-21%, restul de 80% constituind evaziune. Mai precis, profituri făcute „pierdute“.

S-a punctat aici tot ce trebuie pentru descrierea momentului actual

Constantin Cojocaru:

DIABOLIC

Cei care au pus stăpânire pe România prin lovitura de stat din decembrie 1989 se dovedesc a fi, realmente, diabolici.
Am tot sperat că se vor sătura de atâta furat şi de atâta rău făcut poporului român şi că va veni un moment când ne vor lăsa în pace.
Nici o speranţă.
Nu vor pleca, niciodată, de bună voie şi vor găsi noi şi noi soluţii să ne fure şi să ne facă rău. Singura şansă este să-i alungăm de la conducerea statului nostru.

1. Am spus, din capul locului, că atât programul electoral cu care PSD a câştigat alegerile din decembrie 2016, cât şi programul de guvernare al alianţei PSD-ALDE, nu au fost altceva decât nişte cacialmale cu care Liviu Dragnea şi „consultanţii” săi străini, de fapt, stăpânii săi, au înşelat, încă o dată, electoratul român. Aşa cum s-a întâmplat cu toate programele electorale şi cu toate programele de guvernare cu care FSN, PDSR, PSD, PD, PDL, PNL, ca şi toate celelalte „aripi” desprinse din fosta securitate şi din nomenclatura PCR, au tras pe sfoară poporul român în ultimii 28 de ani.

Momentul adevărului. Existenţa şi dimensiunea jafului cu acte a ajuns subiectul zilei.

Profiturile nete raportate de firmele cu capital străin din România în 2015, an de consolidare pe piață și de creștere a cifrei lor de afaceri cu 8%, reprezintă doar 2 miliarde euro (6 miliarde euro profituri brute și 4 miliarde euro pierderi!) Hai că-i tare! Deci toată floarea cea vestită a întregului Apus, nu numai chemată, dar și primită aici cu surle și trâmbițe, își pierde timpul pe la noi pentru un mizilic de două miliarde euro! Cred că au costat mai mult sulurile de hârtie higienică folosite spre pregătirea fundurilor pentru pupăturile românești de bun venit. Aiureala acestei cifre – nu cumva inventată, ci prezentată de statisticile financiare – nu doar că sfidează bunul-simț, dar contrazice cântările la adresa minunatului capital occidental. 

Ilie Şerbănescu, la Cotidianul:

Guvernul Tudose, gata să lupte împotriva celei mai gogonate diversiuni colonialiste?!

Guvernul Tudose uimește pur și simplu, sugerând – deocamdată doar sugerând, pentru că nu se știe ce va face concret până la urmă – că ar fi gata să se lupte cu probabil cea mai gogonată dintre anomaliile, minciunile și diversiunile colonialiste din România devenită anexă de tip bananier a capitalului vestic: anume idioțenia aruncată în spațiul public, cu concursul statisticilor, şi care sfidează bunul-simț, cum că subalternul capital autohton, ăla care pune pingele în economia din România, ar fi mai performant decât capitalul vestic de pe aici, nu numai dominant, dar și deținător al tuturor punctelor și pârghiilor strategice și deci al deciziei economice și, prin implicație, politice! De nu se mai înțelege nu doar de ce ne mai închinăm la el, spunând chiar că nu se poate fără el, dar și de ce își mai pierde acesta timpul prin România!

So far it's not so good

 

Contabilizez inconsecvenţele mai importante de până la acest moment ale coaliţiei PSD-ALDE:

• solicitarea către încă-guvernul Cioloş de a amâna (pe 2018) unele reduceri de taxe - demers pro austeritate, încălcare a promisiunilor electorale
• nominalizarea unui minoritar etnic şi religios (necreştin, musulman) pentru funcţia de premier - mişcare contrară "liniei patriotice" cu care se afişa în campania electorală
• cooptarea UDMR ca partid care va susţine parlamentar guvernul, desigur contra unor avantaje care vor dezavantaja majoritatea românească - în campanie Dragnea declara că "nu avem nevoie de UDMR, nu intenţionăm vreo colaborare"
• vehicularea unor nume controversate (deocamdată "pe surse") ca viitori membri ai guvernului PSD-ALDE: Robert Cazanciuc, care în guvernul Ponta era susţinătorul legii parteneriatului gay, şi Georgian Pop, care apare în documentele WikiLeaks ca informator al ambasadei SUA "şi nu numai", şi care din poziţia de preşedinte al comisiei parlamentare de control al SRI mima activitatea, iar la emisiunile TV era de fapt avocatul serviciilor - coaliţia a declarat că susţine demersul Coaliţiei Familiilor pentru introducerea în Constituţie a definiţiei familiei/căsătoriei normale, şi, de asemenea, că va lupta împotriva Binomului (SRI-DNA) şi pentru consolidarea libertăţilor cetăţeneşti

Am fost prea îngăduitor: astea nu sunt doar "inconsecvenţe", sunt o schimbare de curs politic (eh... a celui declarat, altminteri e clar ce face stânga europeistă, indiferent cum s-ar machia). Şi în subsidiar, o acţiune deliberată de sabotare a coaliţiei, prin înstrăinarea electoratului naţionalist care a votat cu PSD şi ALDE - a faute de mieux - considerându-le în mod eronat drept antiteza guvernării ostentativ antinaţionale Iohannis-Cioloş. Coaliţia încă mai poate acţiona spre a neutraliza cârtiţele care o sapă la temelie (principalele: Dragnea şi Daniel Constantin; al doilea deocamdată este în stand-by).

Ilie Şerbănescu revine (ca publicist)

România este singura ţară din Europa în care statul nu s-a opus în vreun fel ofensivei capitalului împotriva muncii din timpul crizei şi din perioada postcriză, în timp ce în toate celelalte ţări guvernele au căutat să contracareze această ofensivă, în fond pentru protecţia cetăţenilor lor.  

Ultima dată mai publica la Jurnalul Naţional, dar n-o mai face din martie 2015. La Antena 3 este din ce în ce mai rar invitat (Varanu' a capitulat, se pare). Dar iată că apare ca autor la Cotidianul, cu un prim articol:

Când soarta cobailor nu-i interesează pe stăpâni

Guvernul Cioloş a făcut un pas înapoi în legătură cu proiectul de modificare a unor importante reglementări în domeniul fiscalizării muncii, lăsând responsabilitatea iniţiativei respectivelor modificări în seama secretarului de stat de la Finanţe, Gabriel Biriş, care, în consecinţă, şi-a dat demisia. Importanţa modificărilor respective depăşea cu asupra de măsură atribuţiile funcţiei de secretar de stat, dl Biriş fiind cu mult mai probabil folosit în chestiunea cu pricina pe post de balon de încercare şi, în final, de ţap ispăşitor sau acarul Păun.

Sub aparenţa unei reduceri procentuale a contribuţiei pentru pensii, urma ca întreaga această contribuţie (21,7% asupra salariului brut) să treacă în sarcina angajatului, spre deosebire de prezent, când peste 60 de procente (respectiv 15,8% din 26,3%) sunt în seama angajatorului. Salariile brute urmau să crească la concurenţa acoperirii sumei necesare pentru suportarea integrală de către angajat a contribuţiei prevăzute pentru pensii, procedura de plată a contribuţiei rămânând în continuare reţinerea la sursă (adică vărsământul de către angajator). Cota de 21,7% urma să se aplice şi asupra veniturilor din activităţi independente sau chirii.

Acum, la un anumit timp după demisia dlui Biriş, când pare că iureşul iscat a trecut, este poate mai nimerită o discuţie asupra problemei. La rece, cum se spune, pentru că, din păcate, guvernul Cioloş a aruncat în piaţă demersul nu la rece, ci la ”înghesuială”, fără vreo dezbatere publică deşi conştient de implicaţii, şi fără ezitări doctrinare sau practice, ca şi cum ar fi avut de îndeplinit o sarcină trasată ”de sus”! Ceea ce nu este deloc exclus, deoarece guvernul Cioloş este reprezentantul fără echivoc al actualului proprietar majoritar al economiei din România, care este capitalul străin (în linii esenţiale cel vest-european), fapt ce şi explică provenienţa de la Bruxelles a celor mai mulţi miniştri, inclusiv a premierului. În contextul dat, guvernul Cioloş a venit de la Bruxelles cu sarcini precise: să blocheze creşterile prevăzute de salarii în sectorul public sau să le contrabalanseze, spre a nu crea impulsuri similare în sectorul privat (căci salariile mici constituie cheia controlării în sistem colonial a României) şi să înceteze în actuala perioadă absorbţia de fonduri europene (care, probabil, au fost deja extrase de la Bruxelles pentru finanţarea refugiaţilor ajunşi în Germania şi alte ţări vestice).

Lamentare eurobăsistă

Petrişor Peiu, eurobăsist "onest" (în opţiune), criticând "lipsa de tact" a unui pseudoeurobăsist, Gabriel Biriş:

(am remarcat mai demult: "ministra" de finanţe pare că are un rât ca de porc...)

...Care Biriş e de fapt un pion din reţeaua Aspen. Globalistă, progresistă, sorosistă, stângistă (dar de tip Blair-Clinton-Obama, "Democrat-Licurici"), deci "nu de dreapta-dreapta". 

De parcă eurobăsismul, PnL sau Partidul Băsesc (PMP) ar fi de dreapta... De parcă de la ăştia ar trebui să spere ceva cei activi...

(Cu peneleu', vorb-aia: "De-aia n-are ursu' coadă şi maimuţa păr pe cur"...)

Ciuvică începe să-mi devină simpatic; deocamdată, "doar la bucată"

 

La bucată/la articol. De-ar ţine-o tot aşa:

„Câteodată, sunt lucruri impuse şi de trinom, şi de troică. În cazul ăsta, cred că sunt impuse de la troică. După ce s-a întâmplat în Grecia zilele trecute, s-au gândit că e riscant să scadă taxele în România – poate că o să dea idei şi altora. Şi atunci, au transmis şi transmit (prin vocea mai molcomă şi mai rară a domnului preşedinte sau prin vocea mai agitată şi apărând mai des a domnului Isărescu) că nu mai e bine cu Codul Fiscal. Nici domnul Iohannis, nici domnul Isărescu nu au avut vreo treabă cu Codul Fiscal până acum câteva săptămâni. Brusc, s-au trezit ei (când or fi primit telefon de la partenerii externi?) şi vin cu teoria drobului de sare: dacă ar fi ceva rău dacă s-ar întâmpla lucrul cutare?”

Nostradamus, agent electoral

ARADON:

Nu voi pretinde că mă pricep la economie, ca să pot spune dacă implementarea noului Cod Fiscal va duce la dezastru, cum spune FMI. Pot, în schimb, să spun că absolut toate ţările care au avut de a face cu acest organism au spus la unison că banca respectivă este cel mai mare duşman al tentativelor de dezvoltare , interzicând orice măsuri de relaxare fiscală, dovedite benefice de către economişti.

De pildă, FMI o ţine una şi bună că, înainte de a face relaxare fiscală, România trebuie să îmbunătăţească colectarea şi să crească investiţiile. Or, este lucru fără tăgadă că tocmai relaxarea fiscală este motorul creşterii colectării. Deasemenea, nu pot să calculez impactul azvârlirii cu bani în populaţie, nu pot să spun dacă droaia de creşteri salariale, sporuri şi altele sunt sustenabile- înclin să cred că nu- dar este evident că sunt pur şi simplu pomeni electorale. Este limpede, pentru mine, cel puţin, că Guvernul putea şi trebuia să renunţe la acestea, tocmai pentru a nu afecta sustenabilitatea aplicării măsurilor prevăzute de Codul Fiscal.

România ca o pradă. Destructurarea statului şi a societăţii sub presiunea unui politic incompetent şi lacom

„Români, lăsaţi-vă de muncă! Trăiţi în cea mai bogată ţară din lume. De 2000 de ani se fură din ea şi încă mai este.”  

Ziarul Financiar:

Două ore de mers prin centrul Bucureştiului, capitala unui stat membru al Uniunii Europene, sunt suficiente ca argument al titlului de mai sus. Pe Bulevardul Magheru se schimbă bordura. A zecea oară în douăzecişicinci de ani. Se plachează trotuarele. Muncitorii mânuiesc cu penseta plăcile în cauză. Până ajung să fie montate se dezintegrează cam un sfert din ele. O fi T.V.A.- ul mă gândesc care se reduce potrivit proiectului noului Cod Fiscal. Nu, nu se reduce. Se duce. La propriu. În pungi de plastic în cimitir. Artizanului noului Cod Fiscal. Ajung la Administraţia Finanţelor Publice sector 6. Din cele două trepte de la intrarea în instituţia cu nume atât de sobru lipseşte una. Cu totul. 50%. O fi C.A.S.-ul mă gândesc care se reduce potrivit proiectului noului Cod Fiscal. Nu, nu se reduce. Se duce. Da, tot acolo. Ajung în Romană. Două „organe” supraveghează trecerea de pietoni lângă un BMW inscripţionat. Îmi imaginez cam cum s-a desfăşurat licitaţia pentru achiziţionarea lui şi cât de util este pentru supravegherea unei treceri de pietoni. Şi cam cât a fost comisionul. Nu, Duster-ul nu era bun stimaţi cititori. Nu s-ar mai fi redus nimic în noul Cod Fiscal. Şi nu s-ar mai fi dus. Da, tot acolo.

Mascarada impozitării profitului (II)

Microîntreprinderile, care nu reprezintă nici 10-15% din cifra de afaceri pe ansamblu, plătesc ca impozite în contul profiturilor realizate mai mult decât întregul capital străin care obţine pe plan real spre 70% din totalul profiturilor. 

  Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional): 

• Mascarada impozitării profitului (I)
  

Aplicând liniar rata menţionată de neplată ar rezulta că, din ceea ce ar trebui să plătească sub forma impozitului pe profit, capitalul străin nu plăteşte decât vreo 14%, iar cel românesc vreo 38%! Numai că ştim că circa o treime din firmele româneşti, reprezentând aşa-numitele microîntreprinderi, plăteşte în contul profiturilor pe care le realizează nu impozitul de 16% pe profitul declarat, ci impozitul de 3% pe încasări, unde rata de plată reală este între 90 şi 100%. Or, dacă o treime din capitalul românesc plăteşte practic integral impozite în contul profiturilor realmente obţinute, înseamnă că restul de două treimi din capitalul autohton şi în întregime capitalul străin plătesc şi mai puţin decât în proporţiile calculate anterior.

Mascarada impozitării profitului (I)

În timp ce posibilităţile capitalului românesc se rezumă în evazionarea fiscalizării profitului la neînregistrări în acte şi artificii contabile, capitalul străin dispune de capacităţi infinit mai mari în domeniu prin ascunderea legală sau la marginea legii a profiturilor în reţeaua internaţională de producţie şi comercializare a firmelor.  

Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

• Mascarada impozitării profitului (II) 

Cele ce urmează încearcă să creioneze câteva din stările reale de lucruri din economie punând cap la cap date care scapă în spaţiul public. Potrivit Registrului Comerţului, în România operau efectiv, în 2013, 643 000 firme cu o cifră totală de afaceri de 1 114 mld lei (circa 251 mld euro), care au raportat profituri de 74 mld lei (16,6 mld euro). Din acestea, 63 250 firme (adică numai vreo 10%), deţinute de capitalul străin, au realizat o cifră de afaceri de 554 mld lei (125 mld euro), respectiv jumătate din cifra de afaceri de asamblu a companiilor din România, aducând însă în spaţiul fiscalizării profituri de 34 mld lei (vreo 7,6 mld euro), adică numai 46% din totalul profiturilor raportate în România. Iată o primă anomalie, dar nu şi cea mai gogonată! Reiese că mult cântatul şi mult lăudatul capital străin ar fi mai puţin performant decât capitalul autohton şi că a venit în România să se inspire din realizările româneşti şi nu să facă profit, după cum credeam noi, proştii, încrezători în normele capitalismului.

Când vor înţelege clasa de mijloc şi capitaliştii crescuţi-şi-nu-făcuţi că "centrul-dreapta" PPEist nu-i reprezintă şi că trebuie ridicate partide noi ?

Ca să nu mai vorbim despre eurosocialiştii lui Ponta (care nici acum n-au comunicat noile redevenţe pentru OMV-uri, dar le dau la cap micilor întreprinzători):

Guvernul intenţionează să renunţe la cotă unică de 16%, începând din 2016, şi să introducă cote progresive de impozitare a venitului, în trei trepte, de 15%, 25% şi 35%, potrivit unui document elaborat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP), ministrul delegat pentru Buget şi consultat de MEDIAFAX. 

Ministrul Finanţelor Publice, Ioana Petrescu, nu este de acord cu eliminarea cotei unice de impozitare, iar în instituţie, autoritatea în ceea ce priveşte stabilirea politicii fiscale, nu s-a fãcut niciodată un scenariu privind eliminarea cotei unice de impozitare, se arată într-un comunicat al MFP.

Într-un document care conţine mai multe propuneri de măsuri fiscale, elaborat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) - ministrul delegat pentru Buget, se precizează că una dintre acestea ar fi: "Introducerea impozitului progresiv pe venit, începând cu 2016 (3 cote progresive de 15%, 25% şi 35%)".