27 decembrie 2016

PSD îşi joacă soarta

 
Scaramouche, Scaramouche, will you do the Fandango? 

Deci Kraut Iohannis refuză nemotivat desemnarea premierului propus (neinspirat!) de coaliţia majoritară PSD-ALDE. Refuză orice nominalizare şi vine cu solicitarea unei noi propuneri, deşi "are două" (dacă-l putem considera pe Tomac de la Partidul Băsesc/PMP drept o propunere serioasă...). Refuză să îşi exercite atribuţia constituţională, aceea de a desemna premierul.

„Bună ziua!
Săptămâna trecută, când am avut consultări cu partidele politice, PSD și ALDE, care au ținut să vină împreună la consultări, mi-au propus-o pe doamna Sevil Shhaideh pentru poziția de Prim-ministru.
Am cântărit cu grijă argumentele pro și contra, și am decis să nu accept această propunere. În consecință, solicit coaliției PSD + ALDE să facă altă propunere. Vă mulțumesc!”
Dacă "argumentele" ţin de soţul cetăţean străin (româno-sirian) al premierului-candidat, de ce nu s-au luat aceleaşi precauţii şi la desemnarea lui Julien Ciocloş (căsătorit cu o cetăţeană franceză)? Ce, dacă este dintr-un stat "aliat", nu sunt probleme?!

Nu are rost mascarada anticipatelor, fiindcă tot cuplul Cioloş-Iohannis ar rămâne la butoane, pe termen nedefinit (ne întoarcem după alegeri la aceeaşi situaţie procedurală). Jos cu mutălăul! Suspendare şi demitere! Enough is enough!

Va asculta coaliţia de vocea electoratului său, sau de Factorul Extern? Până în prezent n-a făcut decât să-şi înstrăineze sau contrarieze propria bază de susţinere.

Diversiunea cu "verificarea prealabilă necesară" (legal, ne-necesară!) este demontată foarte bine aici.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: