Anti-Maidan

23 octombrie 2016

Cum ne-a dresat Europa



Nu trebuie uitat că ueizarea României, cea de-a doua Mare Ţeapă postceauşistă (prima fiind Loviluţia), a fost posibilă prin falsificarea referendumului constituţional din 2003, şi a avut la bază complicitatea întru trădare a clasei politice.

Naţional:

Este cea mai mare pacaleala inghitita de romani dupa februarie 1945, cand, la Yalta, Europa a fost impartita arbitrar, pe un petec de hartie, intre marile puteri. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, zic specialistii in vorbe ca a insemnat o mare realizare. Pentru UE, sigur. Mai putin pentru romani, care, mai degraba, traiesc senzatia unei dezradacinari.

   Jean Claude Juncker are probleme cu dusul paharului la gura, fapt reprosat si de Merkel, dar asta nu il impiedica sa conduca Europa dupa ce vorbeste cu extraterestri   
Ne-am umplut de avantaje, desigur. Avantajul de a pune la geam, pe 1 Decembrie, de Ziua Nationala, si drapelul UE. Avantajul de a spune ca suntem tara europeana, desi am fost in Europa mereu, iar dupa unii istorici aveam cea mai buna administrare a teritoriului in timp ce altii se jucau de-a statul prin boscheti.

Pacaliti cu margele colorate

Am invatat de la Europa ca trebuie sa ne dam la o parte din calea marilor producatori. Pietele noastre nu mai pot face fata valului de bunastare care navaleste din vest. In mod surprinzator, desi tarabele duduie, acum ca si atunci, de avocado, rodii si maracuja, romanii tot la cartofi se reped. Cartofi din Olanda, Belgia si de aiurea, ai nostri aparand doar la televizor si de Ziua Recoltei. Apoi, Europa ne-a invatat ca porcul trebuie ingrijit cu talent inainte de intalnirea cu Sfantul Ignat.

  Ciolos nu iese din cuvantul stapanului Juncker  
Curatenie, caldura, hrana buna, ceva Mozart sau Vivaldi, sa fie linistit si, oricum, fara metoda barbara a cutitului infipt in beregata. Foarte frumos. Substantele nocive eliberate in bietul organism stresat sunt periculoase pentru om, zice Europa. Dar Europa a uitat sa ne spuna si cat la suta din tabloul lui Mendeleev se regaseste sub forma de hormoni de crestere in porcii pe care ii exporta in Romania. Usor, usor, Europa ne-a dresat ca nimic din ce este romanesc nu e mai bun ca marfa oferita de ea, de la bocanci si pana la conserve de rosii. Asa ca, mai incet cu producatorii romani. Apoi, la fel de usor, Europa ne-a mai dresat si ca micul producator este un pericol pentru capitalism, el nefiind dependent de productia si piata acestuia. Exact cum prevestea David Korten, cel mai vehement critic al globalizarii, ca mitul micului producator va trebui distrus, caci cetateanul trebuie sa devina sclavul marilor companii si al retailerilor. De ce ar face romanii exceptie?

Cine pe cine conduce?

Cine stabileste, pana la urma, ce este bine sau nu pentru romani? Mai avem acest drept? Poate doar teoretic, la un pahar de votca, depanand amintiri. Dar practic, nu. Sa ne aducem aminte de declaratia lui Jean Claude Juncker, presedintele Comisiei Europene, sustinuta de slugile din cohorta, potrivit careia poporul de rand nu stie ce e bine pentru el si atunci e nevoie ca „binele” sa fie impus de conducatori


Cu ai nostri ne-am cam lamurit. Ciolos nu are treaba cu romanii, este subordonat direct lui Juncker, deci nu va iesi din spusele lui. Iar Iohannis, marele absent al clipei, nu face un pas in afara jocului european, incat iti vine sa-l suspectezi ca nu deschide gura decat dupa ce ii spune Merkel cum sa faca sau dupa ce suna el direct la Bruxelles. Si, in fond, cine este cel care face declaratia asta de maxima „democratie” europeana? Acelasi care, la inceputul verii, spunea ca „trebuie sa stim/fim constienti ca cei care ne observa de departe sunt ingrijorati. Am vazut si am ascultat mai multi conducatori ai altor planete care sunt foarte ingrijorati pentru ca isi pun intrebari in privinta caii pe care UE o va urma”. Cand Juncker, pamanteanul cu cea mare mare greutate in Europa, declara ca are legaturi si dialoguri cu cei de pe Venus, Pluto sau Jupiter, ceva nu e in regula. Si nu e vorba de regalul de coniac pe care il incepe la micul dejun sau de ce e frumos sa cununam homosexualii, ci de faptul ca, intr-o buna zi, ne va invata cum sa ne tinem nevestele in brate conform cu normele europene.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: Înainte de a fi români, am fost europeni. Şi creştini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? Nu Europa, ci statul naţional obliterează această diversitate.

De ce ne temem, aşadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câştiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislaţiilor naţionale. De parcă nu am fi atins deja un grad maxim de interdependenţă economică pe care actuala criză îl pune atât de dureros în evidenţă.

Acum, în Europa, ca în 1788 în America, ideea federalistă are viitor. Statele Unite ale Europei sunt unica soluţie pentru ca ethos-ul nostru născut din cultura Decalogului, filozofia ateniană şi dreptul roman să supravieţuiască: adunaţi, reprezentăm o treime din populaţia Chinei; separaţi, devenim de-a dreptul irelevanţi. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creştin-democraţilor care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu şi guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanţă financiară unică. Spaţiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu şi alţi politicieni creştin-democraţi după cel de-al doilea război mondial.

Departe de a fi liberticidă, Europa ne poate salva de îngustimea străină de creştinism a naţionalismului şi provincialismului. Cu condiţia să construim Statele Unite ale Europei, nu Uniunea Sovietică Europeană.


Postări populare (nu P.P.E. !):