S.O.V. : "cea mai mare manipulare făcută vreodată la nivel planetar"

Lumea Justiţiei:

Perpetuarea uzului de fals

Am intrat în "revoluţia" minunată făcută de alţii ca să ne fure tot, cu peste trei milioane de hectare existente în fapt dar inexistente în acte. Cine sunt proprietarii lor la ora actuală?! (18:02)

Era doar o tehnică de a stârni ţărănimea, "inertă politic"

Cine zice că atunci Ceauşescu era urât majoritar şi la sate, bate câmpii (a recunoaşte care era adevărata stare de spirit de acolo n-are legătură cu propria evaluare a cuiva asupra lui Ceaşcă...). "Sistematizarea satelor" o fi fost pe agendă, dar nu mai existau resurse pentru o aplicare imediată. Forţa de muncă necesară era deja detaşată la două canale şi la Centrul Civic din Bucureşti (inclusiv militari în termen şi rezervişti concentraţi) şi la alte proiecte secundare dar numeroase precum sistematizarea unor "muncipii". Cum ar zice angloamericanu', too many irons in the fire right now. După inaugurarea din 1984, la Canalul Dunăre-Marea Neagră se mai făcea doar protecţia malurilor împotriva prăbuşirii (taluzare-terasare şi plantare de piese din beton armat care să reţină "materialul" ca să n-o ia la vale), pe toată lungimea (unde era necesar); nu cred că s-a continuat după 1989, cel puţin nu cât ar fi trebuit.

Deci, o fi intrat pe agenda secretă şi sistematizarea satelor, dar numai atât. Nu a apucat să pornească, nu s-a anunţat nimic. Nu că n-ar fi fost şi acest wishful thinking, dar nu s-a oficializat (însă pentru ascultătorii Europei Libere... "ameninţarea exista"). O fi fost (dac-o fi fost, "în Sistem") o tentativă de a mai da o gaură prin care să se scurgă inutil resursele şi-aşa puţine, şi de a mai antagoniza o categorie nu tocmai ostilă regimului (ţărănimea). Tentativă ajutată de apariţia unor blocuri pentru funcţionarii de stat care veneau din afara localităţii (medici, învăţători, profesori, miliţieni...), P+3/P+4 fără lift şi cu încălzire cu lemne, iar în unele cazuri chiar şi cu o canalizare... problematică. Iar din partea celor care au iniţiat propaganda tip Opération Villages roumains, o tehnică de a stârni ţărănimea şi de a deschide un canal de... "dialog social" între "disidenţi" şi "talpă". De fapt, a fost un psyop.

Cotidianul:

Propaganda neagră

Încă nu știm care serviciu de informații străin a elaborat campania de propagandă neagră despre demolarea satelor din România ceaușistă. Poate că nici nu are importanță. Important a fost că, deși nu era demolat niciun sat din România, propaganda a prins în țară. Doina Cornea a scris un protest care a fost citit la „Europa Liberă“, iar așa au aflat românii nu ce făcea regimul ceaușist, ci ceea ce ar fi fost în intenția lui Ceaușescu. Nemulțumirile populației erau mari, așa că minciuna despre demolarea satelor a dat un temei forte. Multe minți cu o bună onestitate intelectuală au ales să creadă minciuna și abia așa au trecut în trupul firavei disidențe românești.

Rețetă bolșevică de succes: Cum să transformi 9 milioane de români din stăpâni în slugi în numai 10 ani!

Despre agenda lichidării micii proprietăţi rurale am scris aici. "Terapiei de şoc" i s-a mai adăugat delăsarea unora (destui, 40% din terenul agricol este la străini). Care s-au gândit să îşi vândă pământul, banii obţinuţi intrând în consum, în bună parte din import. Au amânat mizeria pentru vreun deceniu, după aia D-zeu cu mila. Mai este şi o altă agendă, cea a concentrării oamenilor în oraşe mari "ca să-i ai la îndemână", dar o voi trata cu altă ocazie (doar menţionez interzicerea păstoritului în păduri ca metodă de a alunga martorii oculari ai jafului silvic). Încă ceva, o vorbă auzită de la cineva care are casă la ţară: "La patronii ăştia nu mai vezi oameni la prăşit, bagă ierbicide (= chimicale toxice) şi scot marfa pe piaţă după aia".


România Noastră:

Nu cred că există în lume o clasă politică mai performantă în a transforma propriul popor din stăpân în slugă în mai puțin de 10 ani. Să faci în așa de puțin timp milioane de slugi, presupune o tehnică de lucru de invidiat și un popor pulverizat sufletește, emoțional și economic.

Acum 27 de ani România avea o populație agricolă de 4,3 milioane de familii de țărani (3 membri în medie) care erau proprii lor stăpâni. După numai 10 ani a mai rămas o populație agricolă cât de cât autonomă de 917 000 de familii. A pierde 3,4 milioane de ferme cu caracter comercial (o medie de 3 locuri de muncă pe fermă) însemnă să pierzi cel puțin 9 milioane de locuri de muncă de țărani antreprenori. Până în 2020 clasa politică se forțează să mai trimită în istorie încă 700 000 de familii de țărani (cca.2,1 milioane locuri de muncă ce cotizează la bugetul de stat). Visul agricol al acestei clase politice și a Uniunii Europene în mod nemijlocit este ca România să rămână cu maxim 200 000 de agricultori după 2020. Un astfel de fenomen nu s-a mai întâlnit nicăieri în lume și ca atare nici o țară nu poate avea un răspuns serios în fața unui astfel de cutremur social.

Una este să pierzi programat 1 milion de ferme în 60 de ani, în cazul Franței sau Germaniei, pe o abordare graduală care lasă timp individului și industriei să găsească soluții de tampon, și alta este să-ți supui propriul popor la terapie de șoc.

"Dacian Cioloş - principalul actor străin de origine română chemat să interpreteze rolul unui prim-ministru român chiar în România"

O grijă specială a marcat în plus prestaţia lui Dacian Cioloş: aceea ca nu cumva să facă ceva care să fie interpretat ca reprezentând vreun avantaj pentru România, deşi aceasta era cea mai săracă şi mai năpăstuită din UE. Ca bilanţ din această combinaţie a rămas faptul concret că România a ieşit şi mai năpăstuită din mandatul de comisar [european] al lui Dacian Cioloş: cele mai mici subvenţii agricole din UE au fost de la început şi au rămas şi astăzi pentru agricultorii români! Principiul a fost că ineficienţilor agricultori nou veniţi în UE să nu li se acorde decât o pătrime din cuantumul acordat agricultorilor cu vechi ştate în UE (ca de pildă francezi sau germani) şi diferenţierea să se micşoreze treptat. Nu a fost recuperată nici după 10 ani de la intrarea României în UE. 

Ilie Şerbănescu despre Ciocloş, la Cotidianul:

O fi pogorât Christos pe pământ şi noi, cei de rând, nu ne dăm seama?!

Pe măsura apropierii parlamentarelor se înteţesc presiunile politice şi manipulările mediatice în direcţia unei continuări post-scrutin a prezenţei în fruntea guvernului a dlui Cioloş, etichetat deocamdată tehnocrat şi nu se ştie cum botezat după alegeri. Pentru fraieri, dl Cioloş se ţine tare în faţa invitaţiilor de tot felul şi se pare chiar că nu va intra în vreun partid. De fapt, în ruptul capului nu vrea să se supună (sau mai bine zis să se expună) votului popular, spre a nu ridiculiza cumva, prin ceea ce ar obţine, propaganda care i se face. Aparent, dorinţa de a-l avea pe mai departe premier aparţine preşedintelui Iohannis, care, pe de o parte, pentru a acomoda cât de cât situaţia cu Constituţia, spune că un premier nu trebuie să fie membru de partid, ci doar să aibă în spate susţinerea unor partide din parlament, iar, pe de altă parte, i-a şi găsit dlui Cioloş două partide care să-i acorde susţinerea. Problema este că nu se ştie dacă voturile acestor partide vor fi suficiente pentru a forma o majoritate în viitorul parlament, dacă acest lucru mai are vreo importanţă în România.

Pentru a învolbura tensiunea, dl Cioloş, deşi în mod aproape clar nu va participa la alegeri, este pus să lanseze în spaţiul public un fel de platformă de guvernare. Și, cu toate că platforma nu depăşeşte, conceptual şi programatic, nivelul unei compuneri de şcoală primară, este nu numai însuşită de partidele susţinătoare, dar propaganda de suport o asemuieşte cu un fel de ”program prezidenţial”, sugerând că dl Cioloş ar fi capabil de mai mult, probabil în ideea diversionistă ca adversarii domniei sale să fie mulţumiţi când îl vor vedea pe mai departe tot la Palatul Victoria, şi nu la Palatul Cotroceni!

Sună bine, dar nu cred că este şi bine intenţionat

Când dintre iniţiatorii unui proiect de lege majoritatea au votat anterior o lege contrară propriei iniţiative legislative, unii (jumătate) chiar şi a doua oară, în varianta ei agravantă, îmi vine greu să cred că "s-au sucit" din pur altruism sau că brusc şi-au dat seama de greşeală.

Nu-i rău că a fost introdusă o iniţiativă legislativă care îngrădeşte semnificativ cumpărarea şi deţinerea de terenuri agricole de către străini.

Dar, dintre cei 24 de iniţiatori (majoritatea de la PnL), 12 au votat iniţial pentru "dreptul" străinilor de a cumpăra teren agricol, votând şi a doua oară în acelaşi mod la varianta agravantă a legii, care mai elimina din "restricţiile" primei variante: Chirteş Ioan-Cristian, Ciubotaru Lucian-Manuel, Cocei Erland, Costin Gheorghe, Dolha Mircea, Donţu Mihai-Aurel, Guran Virgil, Iane Daniel, Nicolae Florian (PSD), Oros Nechita-Adrian, Simedru Dan Coriolan, Tămâian Ioan. Alţi cinci iniţiatori care prima dată s-au abţinut sau au lipsit la vot, a doua oară au votat pentru, probabil în urma unui avertisment pe linie de partid (Dobrinescu Traian, Dumbrăvanu Paul, Galan Constantin, Horga Vasile, Popa Octavian-Marius). Şi când partidul "naţional"-liberal te avertizează că "trebuie" să laşi străinii să pună mâna pe terenurile agricole, mai vii tu pe urmă să le pui beţe-n roate ?! În mod semnificativ, printre iniţiatori nu se află niciunul dintre puţinii care au votat contra.

Ca şi pseudocandidatura lui Marian Munteanu, nu-i decât o lovitură de imagine. În ipoteza că legea va intra totuşi pe ordinea de zi, dezbaterile se vor finaliza cel mai devreme în sesiunea de toamnă, iar după alegeri legea (de se va vota) va fi trimisă la CCR şi apoi va fi îngropată sau va fi amendată şi dusă în derizoriu. A suivre...

Inutilă, apărarea lui Cioloş

Nu "a oprit" nimic, dimpotrivă. Venise să caute "soluţia tehnică" de contaminare a românilor cu substanţe cancerigene, sub pretextul "prevenirii anemiei". Dacă era contra nu mai venea, ba chiar demisiona şi demasca presiunea. În mandatul Tăriceanu (II), politician care acum mimează "alternativa". Doar fierul organic este util în combaterea anemiei, însă fiind instabil termic (pâinea se coace), s-a renunţat - că doar nu era să se emită hotărâre de guvern "Băgaţi... rugină în pâine !" (chiar descompusă, din substanţă se eliberează fierul, favorabil celulelor canceroase). Intenţia contează, însă, şi este una CRIMINALĂ, precum a fost şi la (supra-)iodarea sării, şi la acceptarea otrăvii Initium şi a Codex Alimentarius. Mai era şi un alt inconvenient - ar fi fost prea mulţi angrenaţi în operaţiune, brutăriile. La iodarea sării, ai doar câteva puncte, de la care pleacă en-gros gata "tratată" (oare şi la "exportul non-UE" ?); nu prea ţinea figura cu "doparea" făinii, că nu toată merge la fabricarea pâinii. Niciun partid parlamentar nu atacă aceste chestiuni.

Dr. Pavel Chirilă: Să vă mai spun ceva interesant… La un moment dat m-a căutat domnul Cioloș, în calitate de Ministru al Agriculturii (anii 2007-2008 – n.m.), și mi-a solicitat un studiu despre efectul fierului în pâine; și eu l-am întrebat, în mod firesc, pentru ce îl doriți, domnule ministru? – “Păi, a apărut, așa, o propunere, să punem fier în pâine.” L-am întrebat care ar fi justificarea acestei măsuri și dânsul mi-a spus că: “Am întrebat și eu și mi s-a răspuns: Păi, dumneata nu știi că poporul român este anemic?” … Am urmărit fenomenul și știu că domnul Cioloș a fost onest și s-a opus acestei hotărâri.

Daniel Roxin: Deci, domnul Cioloș a blocat acest lucru…

Dr. Pavel Chirilă: S-a opus. Nu mai avea mult in mandatul de ministru al agriculturii, după aceea a plecat la Bruxelles, în fine…

Daniel Roxin: Înțeleg că s-a primit un ordin de sus, cu trimitere la Ministerul Agriculturii care avea sarcina să găsească o justificare științifică pentru a permite introducerea fierului în pâine.

Dr. Pavel Chirilă: Prima dată poporul român era hipotiroidian, după aceea întregul popor român era și anemic și guvernele care se succedau nu puteau să doarmă noaptea de grija suferinței poporului român… Din fericire, introducerea fierului în pâine nu s-a făcut, pentru că, dacă se făcea, procentul de cancere în România era mult mai mare, infinit mai mare, fără să exagerez! Pentru că fierul este un substrat nutritiv foarte bun pentru celula canceroasă…

Ilie Şerbănescu despre Cioloş: "Un personaj politic care a urmat tot timpul interesele europene înaintea celor româneşti. Are sarcina de la FMI să nu facă nicio mărire salarială"

PSnews:

"Mie mi se pare ca alegerea dlui Iohannis este extrem de potrivita. Eu cred ca era greu de gasit un personaj politic care sa fi urmat tot timpul, extrem de delicat urmarirea intereselor europene inaintea celor romanesti. Haideti sa facem un invetar. Pe vremea domnului Ciolos s-a stabilit asa-zisa liberalizare a preturilor pamantului in urma careia romanii vor ramane fara pamant. Daca e liber la vanzare, in mod obiectiv legile capitaliste, cei care sunt saraci raman fara, in favoarea celor bogati. Va mai atrag atentia ca in mandatul domnului Ciolos in calitate de comisar pe agricultura, știe si Grivei ca dansul a actionat mai mult in favoarea intereselor Frantei decat in favoarea intereselor romanesti. De pe vremea acelui mandat asa-zisii fermiei romani au ramas cu cea mai mica subventie agricola. La vremea lui Dacian Ciolos, era de 5 ori mai mica decat a celor fermierilor francezi sau a celor germani. Vroiam sa remarc, mie mi s-a parut ca nu intamplator domnul Iohannis a accentuat asupra acestui lucru. A spus foarte clar: atrag atentia ca pozitia Romania va fi cu fermitate pe linia europeana. Se potriveste domnlui Ciolos perfect. Dansul a urmarit interesele europene mai mult decat cele locale. Eu cred ca fiecare din UE intai isi face ceva pentru interesele tarii lui, dupa aia alea europene."

ZiuaNews:

"Naționalistul" Bogdan Diaconu a fost de acord cu vânzarea pământului către străini

Lista vânzătorilor

80. Diaconu Mihai-Bogdan PSD DA

https://www.facebook.com/PartidulRomaniaUnita

http://www.stiripesurse.ro/interviu-culisele-partidului-romania-unita/

Un FALS despre care nimeni nu prea vorbeşte

Membrii CAP erau - formal, juridic - proprietari pe terenul cu care au intrat "voluntar" în cooperativă, şi pe o cotă-parte din patrimoniul CAP-ului (conform Statutului Cooperativelor Agricole de Producţie şi Codului Civil al RPR/RSR). Chiar dacă cele trei elemente ale dreptului la proprietate (dreptul de folosinţă, de uzufruct şi cel de a dispune) erau denaturate sau nepracticabile, iar despre succesiune la proprietatea intrată "la comun" nu putea fi vorba. Legea Fondului Funciar din 1991 modifică regimul proprietăţii funciare, fără despăgubiri în cazul membrilor CAP cărora li se restituie un teren mai mic decât cel cu care veniseră în cooperativă. Un alt abuz al aceleiaşi legi: celor care au vândut imobile pe vremea comunismului, ori celor demolaţi, nu li se dăduseră despăgubiri şi pe teren (care trecea gratuit în patrimoniul statului), terenul imobilului cumpărat fiind cedat prin lege cu titlu gratuit proprietarului actual (de la 1991), iar demolaţii fiind ignoraţi.

Naţiunea :

Abuzurile deliberate şi coordonate ale clasei politice

Sub pretextul “înlăturării nedreptăţilor făcute de regimul comunist prin colectivizarea agriculturii” (încheiată în 1962), actualul regim politic a emis legislaţia pentru reconstituirea dreptului de asupra terenurilor agricole cu care ţăranii români s-au înscris în Cooperativele Agricole de Producţie (CAP) şi a terenurilor forestiere.

Emiterea acestei legislaţii nu avea aparent nici o logică, pentru următoarele motive:

S-au prins şi alţii: guvernul socialist Ponta lucrează pentru oligarhie, falimentând micii proprietari

The Epoch Times:

The Guardian: Ţăranii români stau în calea îmbogăţirii investitorilor străini

Pe fondul isteriei create în jurul imigraţiei româneşti de la începutul acestui an, un aspect important a fost uitat: graniţele sunt deschise în ambele sensuri, notează The Guardian.

În contextul în care tabloidele britanice au avut un acces de furie împotriva iminentei 'invazii româneşti', potenţialii intruşi se pregătesc la rândul lor de o invazie: la 1 ianuarie 2014 luna de miere a României ca nou stat membru UE a ajuns la final şi, în conformitate cu legislaţia UE, ţara a fost obligată să deschidă piaţa terenurilor pentru investitorii străini.

Pentru România, o ţară cu aproape cinci milioane de fermieri (reprezentând un sfert din populaţie), a fost un motiv serios de îngrijorare. Sectorul fermier românesc suferă, de mult timp, de pe urma politicilor de piaţă liberă impuse de către Uniunea Europeană şi statul român. Alungaţi de pe piaţă de către giganţii în investiţii agricole, care obţin cea mai mare parte a subvenţiilor oferite de Politica Agricolă Comună, micii fermierii se confruntă cu o alegere dificilă: să vândă şi să se mute în Occident în căutare de lucru sau să reziste şi să înfrunte o viaţă unde sărăcia din mediul rural se accentuează.

Trădare în formă continuată (2)

După Senat, Camera Deputaţilor a revotat (şi aprobat) azi o formă mai permisivă a legii prin care străinii pot achiziţiona terenuri agricole. Dacă prima dată deputaţii PDL (şi PFC şi PMP) au votat contra sau s-au abţinut, acum au votat modificările toţi cei prezenţi (cu o excepţie). Unele, cerute de Băsescu la returnarea legii la parlament. Voturile "da" de la PP-DD ar putea anunţa alte două plecări.

Centralizator:	Total	PSD	PNL	PDL	PP-DD	UDMR	Mino.	PC	Neafil.
- prezenţi:	328	141	81	28	20	15	16	13	14
- voturi pentru (DA):	256	138	67	27	2	-	9	13	-
- voturi împotrivă (NU):	51	-	6	1	17	15	-	-	12
- abţineri:	20	2	8	-	1	-	7	-	2
- nu au votat:	1	1	-	-	-	-	-	-	-

Lista nominală:

Trădare în formă continuată (1)

Legea care permite achiziţionarea de terenuri agricole în România de către străini a fost returnată la parlament de Băsescu, pentru reexaminare. În motivaţie se menţionează că legea (în forma iniţială) "va duce, inevitabil, la îngreunarea procedurilor privind vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole din extravilan". Băsescu a mimat un demers înspre debirocratizare, USL a mimat impunerea anumitor constrângeri achizitorilor de terenuri - toţi, de fapt, înlesnind jaful funciar care se anunţă. Iar azi Senatul a acceptat amendarea legii, cerută de Băsescu. Lista voturilor la legea în forma iniţială am publicat-o aici.

PP-DD nu mai are grup parlamentar la Senat, rămânând cu mai puţin de opt senatori (în urma plecărilor la USL: Agrigoroaei, Bujor, Miron, Păunescu, Purec...; câţiva fiind "independenţi"). Dintre senatorii PP-DD, cei prezenţi apar la independenţi (ind.), iar cei trecuţi la USL au votat pentru, deşi la primul vot votaseră împotrivă sau se abţinuseră. Aş fi vrut să văd cum votează "MRU", dar iar s-a fofilat, a absentat ca şi la votul precedent pe aceeaşi lege. Alexandru Pereş (PDL) care a avut vot "pentru" la forma iniţială a legii, acum apare cu abţinere. Legea va fi reexaminată şi de Camera Deputaţilor.

Lista cu voturile de la Senat la cererea de reexaminare a legii:

Blestemul pământului pentru abandonarea fraţilor

Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):

Faţă de actuala expropriere funciară, cea operată de regimul comunist a fost un biet bebeluş. Aceea avea întoarcere şi s-a dovedit că o răsturnare politică a putut repune în posesie pe proprietari. Noua deposedare este fără întoarcere. Este definitiva rupere de glie a românului. Si cu aceasta, România ca ţară are toate condiţiile să nu mai existe!

Îmbogăţiţii români ai tranziţiei i-au vândut pe nimic străinilor pe fraţii lor săraci. Ca negociatori ai documentelor de aderare la UE au acceptat incalificabila liberalizarea a vânzării terenurilor agricole, deşi liberalizarea era refuzată de condiţiile cu totul inegale de şansă pentru români. Ca dirigenţi politici ai României în perioada postaderare au admis scadenţa fără a încerca măcar să o amâne, necum să-i tundă din efectele catastrofale previzibile. În perioada de care vorbim, s-au perindat la putere absolut toate partidele parlamentare, cu ciocoii lor, fără excepţie. În bloc, clasa politică a consimţit şi participat la exproprierea săracilor români, la ruperea românului de glie, la apropiata suprimare a României.

Dramatica expropriere a săracilor de la periferie

Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):

Indiferent dacă vrem sau nu, data de 1 ianuarie 2014 va constitui peste timp un moment crucial în istoria României. Aceasta va fi marcat probabil sfârşitul ţării înseşi, căci începutul sfârşitului se consemnase cu câţiva ani înainte odată cu transformarea României într-o colonie – şi anume în stadiul colonial cel mai de jos, al anexei de consum – în sistemul centru-periferie pe care îl reprezintă Uniunea Europeană. De la 1 ianuarie 2014 s-a dat liber vânzării terenurilor din extravilan către cetăţenii Uniunii Europene. Că şi cetăţenilor români li se permite să facă acelaşi lucru prin ţări ale Uniunii Europene nu este altceva decât o capcană. Degeaba mi se permite să cumpăr un Mercedes când eu nu-mi permit decât closet în curte! La nivelul câştigurilor lunare şi averilor acumulate de cei din centrul din Vest şi respectiv de cei de la periferiile din Est ale Uniunii Europene, liberalizarea vânzării terenurilor este o operaţiune fără precedent de deposedare a săracilor din Est de către bogaţii din Vest, în spiritul celei mai crâncene exploatări colonialiste.

De ce ne plângem pământurile?!

Lumea Satului:

„Păi, fiindcă au fost câştigate cu sânge, trudă şi sudoare“ – auzim adesea spunându-se, ca motivaţie a supărării celor cărora le mai pasă de naţia din care fac parte, de ce au mai de preţ românii, de glia, satul unde veşnicia s-a născut.

Mult mediatizata lege privind liberalizarea vânzării terenurilor agricole către persoane străine, trecută prin Parlament „precum gâsca prin apă“, după cum spunea cineva, i-a pus pe jar pe bieţii români, pe cei mai mulţi dintre ei, se înţelege. Pentru că mai sunt şi dintre cei care cred că-l prind pe Dumnezeu de picior de vor pune mâna pe un bănuţ de pe pământul străbunilor care, după ce e dat pe o plasmă şi un chef cu prietenii drept cinstire pentru fapta lor, nu mai rămân cu nimic.

Proastă gândire. Şi mai proastă măsura adoptată de autorităţi sub masca „indicaţiilor“ primite de la Înalta Poartă. Ori sub cea a „proastei negocieri pentru aderare“.
 

Dur dur d'être pro-Băsé !

Cum văd eurobăsiştii "eficienţa electorală" a propagandei. Boc se screme să pară că n-ar aproba măsura luată de USL (deşi PDL o aprobase "avant la lettre"), Mircea Marian e scandalizat că s-ar pune în discuţie un eurodiktat.

Pe lista cu "Like" (la postarea MM) apare şi Mihail Neamţu !

Deconstructivismul: doctrină de stat

Directorul Institutului Naţional al Patrimoniului, îngrijorat de "creşterea euroscepticismului", nu de dispariţia proprietarilor români de terenuri agricole ("Să ne vindem sau nu pământul?"):

Problema merită să fie privită într-un context mai larg, mai ales că subiectul în sine ar putea genera două efecte strategice pentru societatea românească. 

Primul, ţine de imaginea Uniunii Europene în România. Nu ştiu câtă lume a remarcat acest lucru, dar discuţia despre liberalizarea pieţei funciare este de natură să genereze o decredibilizare a Uniunii Europene. Mai ales în actuala încadrare a dezbaterii, mesajul latent care se duce către marele public este acesta – din cauza alinierii la tratatele şi cerinţele UE, România este pe cale să-şi piardă o parte din independenţa sa teritorială. Or, această concluzie nu face decât să mai pună o piatră la temelia euroscepticismului din România, amplificat în ultimii ani de efectele crizei economice. Avem de câştigat de pe urma creşterii numărului euroscepticilor? Fireşte că nu. 

Al doilea efect ţine de modernizarea agriculturii româneşti. S-a tot vorbit despre marele potenţial pe care îl are agricultura românească, iar vizita premierului chinez ne-a arătat că am putea avea şi pieţe de desfacere pentru producţia noastră agricolă. Acum, când acest potenţial ar putea să fie pus în valoare, discuţia pe marginea vânzării terenurilor agricole riscă să ne împingă într-o retorică de tip ”nu ne vindem ţara”. Or, ştim foarte bine că şi dacă am vrea să o vindem în momentul de faţă, nu am putea să o facem din simplul motiv că majoritatea terenurilor din România sunt fărâmiţate. Din acest punct de vedere, liberalizarea pieţei funciare, dincolo de temerile patriotarde, poate avea un efect stimulator pentru unificarea parcelelor agricole şi pentru realizarea unei agriculturi performante. Pentru că nimeni nu este naiv să creadă că cineva din UE ar fi interesat să cumpere terenuri agricole în România doar de amorul artei. Este limpede că persoanele care vor veni să cumpere terenuri în România o vor face pentru a realiza produse agricole.

Alte exemple de atacuri anti-identitare: aici, aici, aici, aici, aici, aici şi aici.

De văzut şi:

• Pidosnica deconstrucţie
• Lista vânzătorilor 
• Agenda USL în domeniul culturii şi identităţii naţionale: deconstrucţia !

... şi javrele astea ne cer votul peste patru luni !

Fiindcă nu-i numai europarlamentarul Sebastian Bodu (PDL/PPE), el doar a comis imprudenţa de a scrie la fel cum gândeşte.

Ioan Enciu, europarlamentar PSD/S&D, vorbind despre proiectul de mecanism al UE de monitorizare a respectării "statului de drept şi a valorilor europene". Mecanism lăudat şi de Băsescu, deşi PPE şi PDL nu manifestă acelaşi entuziasm faţă de o eventuală înfiinţare a acestuia. Un fel de "curte constituţională a UE".

"Obiectivul esenţial şi concret este obţinerea garanţiei că statele membre, la cererea instituțiilor UE, suspendă adoptarea oricăror legi care ar putea să nu țină seama de cadrul juridic european ori să încalce drepturile fundamentale ale cetăţenilor.

Rezultatul votului din Comisia LIBE, exprimat luni, 13 ianuarie, a fost: 31 de voturi pentru, 18 împotrivă și 5 abțineri. Noi, europarlamentarii Grupului Socialiștilor și Democraților, am votat în favoarea textului, astfel cum a fost modificat prin amendamentele finale propuse. Cei mai mulţi membri ai grupului Popularilor Europeni, alături de Conservatori, Eurosceptici și deputatii neafiliați au votat împotrivă."

În clar: austeritatea a avut şi are scopul trecerii la euro !

Acelaşi Lazea, economist-şef al BNR, lătrăul intereselor străine. 

Acum decriptează ce este de făcut pentru trecerea la euro. Văzută ca scop, nu ca mijloc!

După mai bine de două decenii, România a ajuns la o anumită stabilitate macroeconomică similară (iar în unele cazuri, superioară) celei din țările dezvoltate ale Europei.

Această stabilitate poate fi descrisă metaforic drept „dominanța cifrei 2”: deficit bugetar de circa 2 la sută din PIB, deficit de cont curent de aproximativ 2 la sută din PIB, o rată a inflației de circa 2 la sută pe an, o creștere a Produsului Intern Brut (PIB) de aproximativ 2 la sută pe an.

Problema care se va pune este de a accelera creșterea PIB de la 2 la sută pe an la 3,5-4 la sută pe an, fără a afecta ceilalți indicatori macroeconomici.
În subsidiar, trebuie dat răspunsul la trei întrebări:

1) de ce este nevoie de o accelerare a ritmului creșterii economice?
2) care este PIB potențial în prezent?
3) ce se poate face concret pentru a crește PIB potențial?

Răspunsul la prima întrebare pare evident: o creștere economică mai rapidă convine tuturor (politicieni, antreprenori comercianți, bancheri, consumatori) deoarece crește bunăstarea generală și individuală, rezolvând în paralel și o serie de probleme sociale.

Mai există însă un argument, legat de posibilitatea aderării la zona euro: în prezent, PIB/locuitor în România (ajustat la Paritatea Puterii de Cumpărare) reprezintă circa 50% din media Uniunii Europene. Țările cele mai sărace care au fost primite în zona euro au fost Estonia (în 2011), cu un PIB/locuitor ajustat de 66% din media UE și Letonia (în 2014), cu un PIB/locuitor ajustat de 60% din media UE. Este puțin probabil ca zona euro să-și deschidă porțile unui stat-candidat având PIB/locuitor mai mic decât nivelurile respective, deoarece ar însemna să creeze probleme mari atât sieși, cât și statului respectiv.