"PSD, care joacă o falsă partidă de stânga, ascunde aceeaşi realitate tragică a României actuale (ca şi PnL)"

Când privatizezi societăţi rentabile, nu poţi pretinde că urmezi o prioritate economică, ci una politico-ideologică*: de la 100% din profit cât lua statul, acum "pe cota unică" (de impozitare) ia doar 16%. Ca să ajungă iar la cuantumul iniţial când lua 100%, ar trebui ca societatea să-şi crească profitul de peste şase ori (100/16=6,25). Aproape imposibil, cel puţin pe termen mediu. Ca să nu mai zic de societăţile "nerentabile artificial", aduse în această stare** ca să apară privatizarea ca ultimă soluţie, în locul aplicării legii şi opririi jafului.

* ... care e şi a PSD-ului social democrat (nu-şi zic "socialişti" la intern, deşi fac parte din Internaţionala Socialistă)
** Hidroelectrica, cu cele mai mici costuri de producţie, ajunsese "în faliment" fiindcă vindea "băieţilor deştepţi" curent sub preţul de cost !

Ilie Şerbănescu (la Cotidianul):

Nu sunt bani de salarii, pentru că roadele creşterii economice nu aparţin României

Într-un moment în care, în perspectiva apropiatelor alegeri parlamentare, cele două principale partide de pe scena politică par să se fi încăierat de-a binelea pe indiferent ce, a izbucnit şi o dispută pe o problemă concretă: există sau nu bani pentru niscai majorări salariale în sănătate şi învăţământ, dispută exacerbată de o grevă a acelor lucrători din sănătate necuprinşi în proiectatele majorări? PSD susţine că există bani, bazându-se pe creşterea economică prevăzută pentru 2017, recunoscută de guvern şi comisia sa de prognoză şi, în plus, certificată şi de previziunile Comisiei de la Bruxelles, Băncii Mondiale şi FMI. Socoteala este că, la minimul prevăzut de 5%, un plus de circa 40 miliarde lei se va mişca prin economie, din care statul va colecta cel puţin 12 miliarde lei, respectiv cele 30 de procente pe care în mod curent bugetul public le preia anual din PIB. Or, cele 12 miliarde lei supracompensează impactul estimat al controversatelor creşteri de salarii din menţionatele sectoare bugetare, altfel considerate pe hârtie de toată lumea prioritatea zero. PDL, pornind de la faptul că echilibrele bugetare sunt deja ameninţate sub influenţa scăderii TVA şi a majorărilor salariale deja întreprinse în rândurile unor bugetari, consideră că nu există bani pentru noi majorări salariale şi că ori va fi pus în pericol deficitul bugetar faţă de normele europene, ori va trebui să se opereze o nouă distructivă reducere a alocaţiilor pentru investiţii. Destul de misterios, în calculele PNL, ca şi în cele ale guvernului Cioloş (care de altfel sunt aceleaşi), nu apare un plus generat de minunata creştere economică prevăzută şi recunoscută de toată lumea, inclusiv de ”partenerii noştri” europeni.

Culmea este că fiecare dintre părţile în dispută are dreptatea sa! Dar numai pentru că toţi - adică ambele partide, ca şi guvernul Cioloş - nu spun adevărul. Și adevărul este unul singur în domeniu! Și explică foarte simplu lucrurile.

De la preluarea de către capitalul străin în economie a punctelor strategice şi pârghiilor de comandă, economia românească, bună sau rea cum era, a încetat să mai existe. Acum există ceea ce s-ar putea numi ”economia din România”. Aceasta are două componente, fără prea mari legături între ele. Pe de o parte, economia aparţinând capitalului străin, care deţine sectoarele de forţă şi deci decizia. Pe de altă parte, economia aparţinând capitalului românesc, de stat şi privat, care, în mare, este cea care pune pingele la pantofi. Nici măcar pingele la pantofii celei dintâi, căci aceasta întreţine relaţii cu mult mai puternice cu bazele ei din afara ţării: se aprovizionează tehnologic din afară, livrează grosul produselor şi serviciilor afară. Cu piaţa internă nu prea are legături de producţie şi nici chiar pe lanţurile de comercializare: de pe piaţa internă se aprovizionează doar cu utilităţi şi forţă de muncă şi foloseşte piaţa internă precumpănitor ca debuşeu pentru retail.

Ne place, nu ne place, minunata creştere economică cu care se laudă şi pesediştii, şi peneliştii, şi tehnocraţii este obţinută aproape exclusiv în economia din România aparţinând capitalului străin, şi nu în economia din România aparţinând capitalului românesc, care vegetează de ani de zile şi care dă înapoi de la an la an cel puţin indirect, dacă nu cumva şi direct. Altfel spus, oricum în cifre relative, dacă nu chiar şi în cifre absolute! Că spunem adevărul sau că nu-l spunem asta tot se vede la un moment dat! Inevitabil!

Creşterea economică obţinută în partea străină a economiei nu difuzează în partea încă românească a economiei. Roadele ei pleacă afară! Profiturile sunt externalizate masiv. Munca din partea străină se alege evident cu salarii ceva mai mari. Dar aceasta reprezintă din ansamblu o minoritate (doar 25-26%). Pentru restul de trei pătrimi din forţa de muncă, creşterea economică despre care se tot bate toba nu aduce nimic! De ce nu se obţine creştere economică şi în partea românească a economiei (care ocupă supermajoritatea forţei de muncă) este o problemă de mare interes, asupra căreia este de insistat, dar pe care nu o discutăm acum şi aici. Este de ajuns însă a sublinia, cu o frază generală, că nu prea se realizează valoare adăugată şi câştiguri din punerea de pingele! Statul nici el nu se alege cu mare lucru din creşterea economică obţinută în partea străină a economiei. Contabilizează ceva în plus, dar foarte puţin. 80-90% din profiturile realizate aici sunt trimise afară înainte de fiscalizare. Aşa că să nu ne mirăm că statul nu obţine mai nimic din creşterea economică, altfel minunată cu care se laudă! Toţi responsabilii din economie ştiu acest lucru. Dar, din motive pe care eu unul nu ezit să le formulez în clar – de trădare de neam şi ţară –, partidele româneşti îl ascund. Îl ştiu, dar îl ascund!

Tragicomedia la care asistăm nu este nici măcar politică. Nu e vorba că cineva vrea şi altcineva nu vrea să dea oamenilor salarii mai mari şi nici măcar dacă există sau nu există bani pentru aşa ceva! În modul cel mai prozaic, este vorba dacă se află sau nu la dispoziţia ţării creşterea economică obţinută pe teritoriul ei (sau încă al ei)! Și răspunsul este net: nu! Pentru că nu este a ei!

Toată agentura tehnocrato-pedelistă ştie bine aceste lucruri. Și, în mod realist, nu se bazează pentru majorări de salarii pe ceea ce va obţine statul din creşterea economică realizată în partea străină a economiei. Pur şi simplu, pentru că statul nu se va alege el însuşi cu ceva din aceasta! Eu cred că şi PSD ştie bine că statul nu poate conta pe ceva concret din respectiva creştere economică! Numai că PSD, care joacă o falsă partidă de stânga, ascunde aceeaşi realitate tragică a României actuale. Înseamnă că preferă să păcălească oamenii, dintre care atâţia chiar cred în PSD, decât să evidenţieze în clar tragedia în care a ajuns România. Statisticile sunt neiertătoare! Datele Eurostat arată că, de câţiva ani, România se prezintă a avea creştere economică, dar, în ciuda acesteia, munca a luat mereu mai puţin din PIB, adică, altfel spus, nu s-a ales cu nimic din creşterea economică. Ce-ar fi de făcut: să delirăm în continuare despre prosperităţi false sau să spunem adevărul?!

Privind politic problema, lucrurile stau încă şi mai rău. Știind probabil că, indiferent de rezultatele alegerilor, va fi scos din joc, PSD forţează acordarea creşterilor salariale, aruncând astfel pisica în curtea viitorului guvern Cioloş-PNL-USR-UDMR, care, dimpotrivă, ştiind şi el exact acelaşi lucru, se fereşte ca dracu de tămâie de majorări de salarii finanţate din creşteri economice care aparţin capitalului străin şi cărora acesta le externalizează roadele în mod jefuitor, fără a mai lăsa ceva şi ţării în care o obţin.