Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

11 iunie 2014

Un FALS despre care nimeni nu prea vorbeşte



Membrii CAP erau - formal, juridic - proprietari pe terenul cu care au intrat "voluntar" în cooperativă, şi pe o cotă-parte din patrimoniul CAP-ului (conform Statutului Cooperativelor Agricole de Producţie şi Codului Civil al RPR/RSR). Chiar dacă cele trei elemente ale dreptului la proprietate (dreptul de folosinţă, de uzufruct şi cel de a dispune) erau denaturate sau nepracticabile, iar despre succesiune la proprietatea intrată "la comun" nu putea fi vorba. Legea Fondului Funciar din 1991 modifică regimul proprietăţii funciare, fără despăgubiri în cazul membrilor CAP cărora li se restituie un teren mai mic decât cel cu care veniseră în cooperativă. Un alt abuz al aceleiaşi legi: celor care au vândut imobile pe vremea comunismului, ori celor demolaţi, nu li se dăduseră despăgubiri şi pe teren (care trecea gratuit în patrimoniul statului), terenul imobilului cumpărat fiind cedat prin lege cu titlu gratuit proprietarului actual (de la 1991), iar demolaţii fiind ignoraţi.

Naţiunea :

Abuzurile deliberate şi coordonate ale clasei politice

Sub pretextul “înlăturării nedreptăţilor făcute de regimul comunist prin colectivizarea agriculturii” (încheiată în 1962), actualul regim politic a emis legislaţia pentru reconstituirea dreptului de asupra terenurilor agricole cu care ţăranii români s-au înscris în Cooperativele Agricole de Producţie (CAP) şi a terenurilor forestiere.

Emiterea acestei legislaţii nu avea aparent nici o logică, pentru următoarele motive:

La înscrierea în CAP regimul comunist nu a anulat actele de proprietate ale ţăranilor români, colectivizarea agriculturii respectând întocmai principiile legii cooperaţiei din 1929 a Guvernului Iuliu Maniu (lege întocmită după modelul cooperatist olandez şi danez) conform căreia ţăranii au rămas proprietari pe parcelele cu care s-au înscris în aceste cooperative, deci după desfiinţarea acestor forme asociative (CAP) ţăranul avea toate actele de proprietate cu care s-a înscris în CAP şi cu care era îndreptăţit să-şi preia direct aceste terenuri în baza dreptului constituţional, nemaitrebuind să-şi solicite reconstituirea acestui drept. În plus, mai există încă o evidenţă clară a acestor terenuri în Arhiva CAP;

Prin emiterea acestei legislaţii au fost anulate în mod tacit, fără titlu de lege actele de proprietate ale proprietarilor de terenuri agricole şi forestiere obligându-i totodată să-şi solicite reconstituirea dreptului de proprietate “pe sole stabilite de Comisie” (Legea 18/1991 art. 14) prevedere neconstituţională emisă prin încălcarea prev. art. 44 şi 46 din Constituţia României – dreptul la proprietate, la moştenire – (întrucât proprietarii de terenuri erau îndreptăţiţi la restituirea terenului pe amplasamentul deţinut înainte de colectivizare) anulând tacit şi regimul de Carte Funciară existent în Transilvania pentru înfiinţarea căruia Regimul Austro-Ungar a lucrat zeci de ani; pentru aceste motive toată legislaţia emisă ulterior Legii 18/1991 realizată cu costuri imense de către Parlamentul României (legislaţie stufoasă, contradictorie, inoperantă şi abuzivă) este neconstituţională şi necesită anularea şi emiterea altei legislaţii, respectând Legea Fundamentală.

De altfel, întreagă legislaţie a proprietăţii în baza căreia toată economia României care aparţinea Poporului Român a fost distrusă sau vândută la străini, fiind lichidate opt milioane locuri de muncă, este neconstituţională (şi pentru un neiniţiat în drept constituţional) încălcând prev. art. mai sus menţionate, dar a primit aviz de constituţionalitate din partea Curţii Constituţionale la comandă politică. Vă prezentăm câteva dintre contradicţiile grosolane cuprinse în această legislaţie:

Pentru atribuirea păşunilor comunale UAT (Unităţilor Administrativ – Teritoriale) în baza Legii 18/1991 art. 33 şi 44 (2 milioane ha) s-a considerat în mod abuziv că acesta au fost înscrise în CAP şi fac obiectul acestei legi, ori aceste păşuni n-au fost niciodată înscrise în CAP, rămânând în proprietatea comunităţilor locale şi în perioada regimului comunist. Mai mult, (Formele Asociative de Proprietate) FAP au fost îndreptăţite la reconstituire abia în baza Legii 1/2000, iar păşunile comunale care reveneau acestora erau deja atribuite ilegal UAT încă în baza Legii 18/1991.

Totodată terenurile agricole ale comunităţilor locale (comune politice) la care acestea erau îndreptăţite conform legii 1/2000 art. 26 alin. 1 (un milion ha) au fost trecute abuziv că terenuri aflate la dispoziţia Comisiilor de Fond Funciar încă în baza Legii 18/1991 art. 18 şi împărţite susţinătorilor regimului, nemaiputând fi restituite adevăraţilor proprietari la apariţia Legii 1/2000. Terenurile forestiere au fost atribuite în limita de 1 ha/solicitant în baza Legii 18/1991, iar la apariţia Legii 1/2000 s-au anulat acele acte de proprietate pentru a aplică noile prevederi (dar şi amplasamentele după cum a dictat mafia lemnului) la fel după apariţia Legii 247/2005. Scopul real al elaborării acestei legislaţii a fost:

- distrugerea deliberată a agriculturii României, prin lichidarea producţiei industriale, competitive, realizată pe tarlale mari şi trecerea la agricultură de subzistenţă prin divizarea tarlalelor în parcele. În acest timp, autorii acestei politici criminale care nu au nici o calitate morală în acest sens, ne îndrumă în batjocură să ne asociem pentru realizarea unei agriculturi competitive;

- înfiinţarea unei categorii de profitori ai aplicării acestei legislaţii (care nu pot fi verificaţi în nici un fel datorită caracterului confuz, contradictoriu a acestor legi) formate din reprezentanţi din Comisiile de Fond Funciar, Prefecturi, Justiţie, Primarii, Oficii de Cadastru, care au devenit susţinători ai regimului, indiferent de culoarea politică;

- realizarea unei situaţii conflictuale între săteni, rudenii, purtarea acestora pe drumuri în sute de mii de procese pentru distragerea atenţiei de la politică de jaf şi distrugere a României pe care o practică clasa politică. Astfel, pentru favorizarea topografilor (pentru efectuarea unui nr. cât mai mare de lucrări fără nici o justificare) intabulările se execută pe parcele, în loc să se facă pe tarlale cum impunea tehnică actuală, deoarece cu preţul plătit pentru intabularea unei parcele se putea intabulă o tarla întreagă şi cu mare precizie. Mai mult, Direcţia Generală a Autorităţii Natioanle de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – ANCPI, cunoscând că în urmă aplicării acestei legislaţii confuze, modificată continuu, toate operaţiunile cadastrale sunt greşite, prin Ordinul 634/2006 art. 24 a aruncat responsabilitatea corectitudinii lucrărilor cadastrale de intabulare asupra proprietarilor (nici măcar asupra Comisiilor) care trebuie să indice experţilor topografi limitele parcelelor în tarla. Incredibil. Va prezentăm anexat situaţia cadastrală a tarlalei “Lunca” care avea parcele egale şi paralele (din Reforma Agrară) şi unde, datorită acestor abuzuri, parcelele intabulate au dimensiuni diferite şi poziţionare haotică, situaţie care la finalizarea întabularii tuturor parcelor sau la o cadastrare generală care se tot promite în ultimii 20 de ani dar care nu se face întrucât autorii acestor abuzuri cunosc că această presupune anularea tuturor operaţiunilor cadastrale de pe întreagă tarla de către proprietari prin justiţie (cu alţi bani) şi refacerea lor în baza unei legislaţii emise conform legii fundamentale, aceste aspecte fiind generalizate la nivelul întregii ţări. Nu interesează pe nimeni că proprietarii plătesc până la 50 la sută din valoarea terenului numai pentru intabulări greşite.

- deposedarea ţăranilor de pământ, atribuirea acestuia apropiaţilor regimului şi determinarea ţăranilor să renunţe la pământ;

- lichidarea deliberată prin deposedarea de proprietăţi a Comunităţilor Locale (care au existat în toate localităţile României fiind unite în jurul proprietăţilor funciare comune care se puteau opune organizat politicii antiromâneşti dusă de clasa politică) prin încălcarea prev. art. 4 din Constituţia României: Unitatea Poporului Român.

Acest tip de proprietate comună a membrilor comunităţilor locale (care s-au îngrijit că şi familiile cu situaţie materială precară să aibă asigurat un minimum de resurse şi independenţa economică prin accesul gratuit la proprietăţile comune) specifică poporului român în perioada modernă vine din istorie “de pe când în ţară asta numai noi eram stăpânii” cum spune poetul O. Goga, fiind obţinute prin moşteniri, cumpărări, legi de împroprietărire (conform Decretului 1028/1929) respectiv prin reformele agrare din 1890 şi 1909 ale Regimului Austro Ungar, Legea pentru Reforma Agrară din 1921 art. 17 – terenuri agricole, 24 – păşuni şi art. 32 – păduri comunale, terenuri plătite de împroprietăriţi, statul necontribuind la plata preţului (art. 135).

Aceste terenuri în suprafaţă de peste patru milioane hectare (aprox. 20 la sută din suprafaţă României) au fost atribuite ilegal UAT şi clientelei politice prin încălcarea gravă a prev. art. 44 şi 46 din Constituţia României (dreptul la proprietate, la moştenire) prin expropriere fără titlu de lege şi fără o cauza de utilitate publică şi dreapta despăgubire a 10 mil. proprietari (populaţia rurală) fiind emise în acest sens următoarele legi: Legea 18/1991 şi Legea nr. 169/1996 art. 18, 33 şi 44, Legea 1/2000 şi Legea 247/2005 art. 22, 26 alin. (1), 29 alin. (4), Legea 160/2010, Legea 400/2002, Legea 165/2013. Emiterea acestor legi de către toate Parlamentele României nu are nici o justificare întrucât UAT oricare au fost ele în perioada modernă a României (sat, plasa, oraş, municipiu, judeţ sau comună, raion, regiune, înfiinţate în baza Legii nr. 5/1950) nu au deţinut niciodată în proprietate terenuri agricole sau forestiere, deci nu erau îndreptăţite la reconstituiri a dreptului de proprietate în baza acestor legi.

Deşi FAP (composesoratele, inclusiv cele comunale) sunt îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000 art. 26 alin. (1), instituţiile abilitate cu aplicarea legislaţiei fondului funciar (Comisii, Justiţie) au respins abuziv toate cererile Asociaţiilor Comunale de Proprietari la comandă politică (că să nu existe un precedent), motivând că acestea “n-au făcut dovadă proprietăţii” când acestea au făcut această dovadă cu acte (anexate), dimpotrivă UAT cărora le-au fost atribuite ilegal proprietăţile comunale nu au fost îndreptăţite la restituire, nefăcând dovadă proprietăţii întrucât nu pot demonstra că au deţinut vreodată în proprietate aceste terenuri. Mai mult, la dată apariţiei legii nr. 1/2000, terenurile agricole şi păşunile comunale erau deja atribuite ilegal încă în baza legii 18/1991, deci nu mai puteau fi restituite Asociaţiilor îndreptăţite în baza Legii 1/2000.

La sesizările asociaţiilor de proprietari adresate direct sau prin interpelări parlamentare tuturor instituţiilor statului român abilitate cu reglementarea fondului funciar – de la ultima Primărie, Prefecturi, DNA, Curtea Constituţională, Avocatul Poporului, Guvernul şi Parlamentul României, la Administraţia Prezidenţială, Comisia şi Parlamentul European, personal la Primii Miniştri: Ciorbea, Tăriceanu, Boc, Ponta, Comisarul Cioloş – privind atribuirea ilegală către UAT a proprietăţilor comunale în baza legilor menţionate şi reglementarea corectă a regimului juridic al acestor terenuri, am primit răspunsuri echivoce, evazive, neclare, contradictorii, date în dispreţ cu prevederile legii. Astfel, aceste instituţii (la indicaţiile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – ANRP şi a fostului ministru a Agriculturii, Gheorghe Flutur) consideră “comună” sau “comună politică” (noţiuni identice, folosite alternativ pentru aceleaşi terenuri) proprietara de terenuri agricole, păduri şi păşuni comunale, o “UAT întâlnită în Transilvania dintotdeauna iar succesoarea ei nu poate fi decât o altă UAT” în contradicţie cu prev. Legii nr. 5/1950 în baza căreia s-a înfiinţat comună că UAT, cu prev. Legii 1/2000, art. 26 alin. (1), dar şi faţă de interpretarea acestui termen din Notă 629/2007 a CSM, care le consideră FAP îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate.

Acelaşi dispreţ faţă de lege l-a arătat şi dl. Toni Greblă, care în întrevederile avute când deţinea funcţia de Preşedinte a Comisiei Juridice a Senatului României a afirmat: Chiar dacă au fost atribuite ilegal UAT, proprietăţile comunale nu vor mai reveni niciodată formelor asociative, această atitudine faţă de lege şi legalitate considerăm că l-a recomandat că să fie promovat Judecător la Curtea Constituţională.

Solicitat să înainteze excepţia de neconstituţionalitate a acestei legislaţii, Avocatul Poporului ne-a răspuns că o va face “când va consideră de cuviinţă” iar Curtea Constituţională a respins abuziv toate excepţiile de neconstituţionalitate a acestei legislaţii înaintate de Asociaţie, începând cu Legea 18/1991. La susţinerea excepţiei, dl. Augustin Zegrean, Preşedintele Curţii Constituţionale ne-a întrebat: Va mai trebuie pământ acolo în Ardeal? Aceste composesorate deţinute ilegal de UAT sunt vândute pentru construcţii edilitare, industriale, parcuri eoliene, fotovoltaice, gropi de gunoi, concesionate asociaţiilor crescătorilor de animale în baza OUG 34/2013 (legea pajistilor) sau asociaţiilor de vânătoare în baza Legii 407/2006, legi neconstituţionale întrucât sunt subsecvente altui abuz legislativ, aceste concesionări fiind de competenţă adevăraţilor proprietari, comunităţile locale (vezi actul de împroprietărire a Comunei Bargau, Colecţia Hamangiu). Terenurile rămase sunt în prezent identificate în baza legii 165/2013 (tot lege neconstituţională pentru aceleaşi motive) pentru a fi atribuite persoanelor deposedate de regimul comunist (în realitate clientelei politice pentru a se pierde urmă acestor abuzuri), nici gând să le înapoieze adevăraţilor proprietari şi fără să-i intereseze că un regim corect care se va instala va anula actele de proprietate ilegale ale UAT (inclusiv actele subsecvente prin care aceste terenuri au fost vândute, concesionate, atribuite în baza Legii 165) întrucât sunt lovite de nulitate absolută conform Legii 18/1991 art. III.

La elaborarea Legii nr. 1/2000 şi 247/2005 care prin art. 26 alin. (1) îndreptăţeşte formele asociative la reconstituirea dreptului de proprietate au participat şi reprezentanţi ai Asociaţiei, care în baza probelor incontastabile au reuşit cu greu să numească între formele asociative “pădurile grănicereşti”, denumire improprie de altfel întrucât aceste păduri aparţineau composesoratelor comunale provenite din composesoratele grănicereşti, conform Legii XVIII/1890, lege emisă de regimul Austro-Ungar, care a împroprietărit ţăranii români pentru că actualul regim, care se declara democratic, să-i dezmoştenească abuziv. Această denumire improprie de “păduri grănicereşti” în loc de a folosi denumirea iniţială de “composesorate comunale” cum obligă prevederile Legii 1/2000, a fost impusă tocmai de către autorii legii pentru a ascunde faptul că păşunile comunale ale acestor composesorate erau atribuite ilegal UAT încă în baza Legii 18/1991 art. 33 şi 44 aşa cum am arătat.

Întrucât şi pădurile comunale foste grănicereşti au fost însuşite abuziv de UAT, prin interpretarea abuzivă a art. 29 alin. (4) din Legea 1/2000 cu toate că legea le atribuia Asociaţiilor, toate instituţiile Statului Român şi-au dat mâna, formând un lanţ infracţional organizat, pentru muşamalizarea acestora abuzuri, printr-o înscenare incredibilă pentru o minte normală.

Astfel, Parlamentul României a emis nejustificat legea 400/2002 prin care ‘”pădurile grănicereşti” se împart în părţi egale între UAT şi formele asociative, fără să precizeze (cum avea obligaţia) că în baza acestei legi se diminuează cu ½ suprafaţă pădurilor la care erau îndreptăţite formele asociative în baza Legii 1/2000 art. 26 alin. (1), dar care n-au primit nici un hectar din aceste păduri, toate fiind însuşite abuziv de UAT prin încălcarea grosolană a prevederilor acestei legi. Pentru aceste motive, legea 400/2002 ar fi ridicat semne de întrebare şi pentru un neiniţiat în dreptul de proprietate prevăzut în Constituţie, dar a fost adoptată de Parlamentul României. Ulterior, Primăria Mărişel invocă la Judecătoria Vatra Dornei excepţia de neconstituţionalitate a Legii 400/2002 întrucât “exproprierea UAT fără cauza de utilitate publică şi dreapta despăgubire în favoarea formelor asociative încalcă art. 44 din Constituţie”, când în realitate Legea 400/2002 prevede tocmai invers, exproprierea Composesoratelor Comunale foste grănicereşti, la care erau îndreptăţite la reconstituire în baza Legii 1/2000 art. 26 alin. (1) cu ½ din suprafaţă acestor păduri.

Toate instituţiile care s-au pronunţat pentru admiterea excepţiei: Comisii de Fond Funciar, Judecătoria Vatra Dornei, Avocatul Poporului, ANRP, Parlamentul şi Guvernul României, Curtea Constituţională – instituţii formate din jurişti – s-au făcut că nu observă că excepţia de neconstituţionalitate este formulată în mod tendenţios greşit, avizând fără nici o analiză admiterea excepţiei de neconstituţionalitate prin care este anulată această lege. Acest lanţ infracţional a fost coordonat de către fostul Ministru al Agriculturii, Gheorghe Flutur (în prezent senator) şi de Augustin Zegrean, Preşedintele Curţii Constituţionale, care au gatere şi taie la ras pădurile comunale împreună cu structurile mafiote din zona (inclusiv cu sprijinul primarilor, care îşi însuşesc ilegal şi subvenţiile europene pentru păşuni (pe care deţin ilegal), sume care la nivelul ţării depăşesc patru miliarde Euro), proprietarii de drept neavând nici o şansă datorită acestor abuzuri inimaginabile.

Cu Decizia 603/2008 a Curţii Constituţionale (instituţie aservită în întregime politicii antiromâneşti practicată de toată clasa politică, a cărei imagine este compromisă definitiv) prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a Legii 400/2002 – Decizie abuzivă şi netemeinică – îşi justifică instituţiile abuzurile grosolane făcute prin atribuirea acestor păduri UAT în dispreţ cu prevederile Legii 1/2000 art. 26 alin. (1) (care le atribuie asociaţiilor de proprietari) pe care nici măcar nu s-au deranjat să o anuleze.

Acest lanţ infracţional în care au fost antrenate toate instituţiile Statului Român având o coordonare unică într-un interval de 25 de ani (indiferent de partidul de guvernământ) prin care au fost deposedaţi ilegal zece milioane români, de peste patru mil. ha terenuri agricole şi forestiere este singular în perioada modernă a umanităţii, putând fi înscris în Cartea Recordurilor.

Un comentariu :

Riddick spunea...


Acum 8-9 ani...

Vi se păreau ciudate aceste afirmaţii acum 5-6 ani ?

În 2003, aţi votat amendamentele pentru "Constituţia europeană" (eu, nu) şi cu gândul că peste vreo câţiva ani veţi avea portofelul burduşit cu euro ?

V-aţi ales cu CSM-ul şi cu amendarea Art.137 din Constituţie (paragraful #2 permite renunţarea la leu ca monedă naţională şi trecerea la falimentarul euro, direct prin lege organică, fără o altă modificare a Constituţiei). Pe pariu că în noile proiecte de "reformare" a Constituţiei nu este umblat la Art.137?

Iar dacă trebuie să lăsăm 30% din teren necultivat (ca să nu devenim competitivi şi pentru a depinde de importuri), s-o facem şi cu pretextul "ecologic" de a "reda drepturile Dunării" (atenţie - totuşi, este necesară renunţarea la unele diguri).

Dispare ţăranul român

http://www.newspad.ro/Dispare-taranul-roman,103007.html

(4 aprilie 2006)

Romania va pierde 3 milioane de hectare de teren arabil * Conform negocierilor de aderare duse de clasa politica pana acum, tara noastra trebuie sa transforme 30 la suta din suprafata arabila actuala in parloaga * Termenul limita este inceputul anului 2009 * Asta ar insemna ca 1,5 milioane de proprietari de terenuri agricole trebuie sa renunte la agricultura * Primii vizati sunt micii agricultori, oamenii cu sapa, care produc, in general, foarte putin peste nivelul de autoconsum * Practic, taranul roman este in pericol

http://riddickro.blogspot.ro/2011/02/vi-se-pareau-ciudate-aceste-afirmatii.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):