Chestiunile de bază. În direct, de la bază.

 

Mr. Bean, într-o treabă SERIOASĂ

 

Rowan Atkinson ("Mr. Bean") are un frate mai vârstnic, Rodney Atkinson. Care este autorul siteului Freenations (eurosceptic, conservator, antiglobalist). Nu ştiu care sunt "relaţiile frate vs. frate", dar în idei se suprapun. Chiar dacă... este "incredibil". Există şi al treilea frate (cel mai mare), Rupert.

• În Marea Britanie, infractorii violenți vor fi eliberați pentru a face loc în pușcării "infractorilor gândirii"

Manifest împotriva condamnării politice a jurnalistului Iurie Roșca

 

Pentru că nici un patriot nu va fi tratat ca un egal în relația cu Rețeaua Soroș! Pentru că nici un patriot nu este la adăpost de Rețeaua Soroș! Pentru că nici un patriot nu are dreptul să-și declare oficial independența intelectuală și ideologică față de Rețeaua Soroș, fără repercusiuni neîntârziate din partea SUA și uneltelor acestora de intimidare și agresiune globală, statele colonizate! Pentru că prima “Marea înlocuire” a fost în primul rând aceea care a avut loc în economia post-Sovietică începând cu anii '90 la nivelul băncilor așa-zise “naționale”, în Justiție, Mass Media, la nivel politic și, prin urmare, în societate! Pentru că nu există “Mare înlocuire” fără un “mare înlocuitor” organizator intern, cu legături transfrontaliere și cu ură deplină și definitivă împotriva patrioților în mijlocul cărora viețuiesc: “Pe cei mai buni dintre ne-iudei omoară-i!” (Dixit Talmud)

Deoarece Rețeaua Soroș, întrucât controlează toate partidele de Stânga, este principala cauză a jafului național, iar Rețeaua Soroș întrucât controlează partidele de Dreapta, este principala cauză a neputinței populare și naționale! Pentru că ticăloșii din Rep. Moldova nu sunt copiii patrioților ci copiii iudeo-comuniștilor genocidari și lacheii acestora, care mențin Rep. Moldova în starea de colonie!

Pentru că colonizarea și jefuirea Rep. Moldova este o tentativă disimulată de asasinat național, de genocid camuflat, de reașezare a conflictului din Ucraina în Rep. Moldova, apoi în România, iar politicienii post-sovietici îi cunosc atât pe comanditari, cât și pe asasini! Pentru că dacă politicienii din Rep. Moldova ar fi vrut să lupte cu adevărat împotriva globalizării, ar fi oprit imediat relațiile păguboase, propaganda nord-atlantică și ar fi făcut din sprijinul patrioților politică de stat!

Reacția lui Iurie Roșca după condamnarea sa la 6 ani de închisoare

 

În locul lui n-aş minimaliza Pericolul. Ăia-l vor mort, nu doar-aşa. Să nu fim naivi şi să nu uităm cazul Gonzalo Lira... În locul lui aş fi fugit deja - în Rusia via Turcia (de la prima citaţie!) ori m-aş fi ascuns. Dar cum l-a demascat şi pe Putin (cu una-alta)... devine mai dificilă varianta. Să nu-şi facă însă iluzii marionetele de la Chişinău: Iurie Roşca va fi eliberat, odată cu întreaga Repmoldovă. Curând, mai curând decât cred ei. Şi asta, în sensul invers faţă de directivele lor - adică va fi de la dreapta la stânga şi de jos în sus. "Hai c-aţi înţeleees ce-am zis".

 

Din câte văd, Iurie a făcut multe (bune...) dar n-are spate şi nici "ceată" sau plan B. Toţi l-au lăsat baltă - şi de mult, nu de-acum. "Opoziţia" din Repmoldova e capie, pendulează autist între "Dodon cel care a trântit meciurile atât de vizibil" şi "Ceban brusc-dumiritul de Binele Drumului European". A ajuns credibil în opoziţie unul ca Ilan Şor - deocamdată. "N-aaare ciiine...". Unii (Z-Anon-ii şi Şahiştii 5D) zic c-ar fi şi aici ("ca-n Ucraina 2014") o strategie gen "laşi inamicul să preia acolo, că dacă aduci/menţii Omu' Tău, după aia nu mai ai Pretext Ca Să Intri Acolo Spărgând Uşa". Z-Anon-ii şi Şahiştii 5D sunt denumiri peiorative folosite pentru a desemna comentatorii "ciuri-buri" pro-Putin dar nu şi pro-Rusia, denumiri folosite mai ales de bloggerul Rolo Slavsky / "Rurik" (Slavland Chronicles - "rus care postează în engleză", pe Substack).

 

 

 

La blogul lui Iurie Roşca:

Vă salut, dragi prieteni, și vă spun, Doamne ajută. Așadar, cel care vă vorbește devine astăzi newsmaker numărul 1. Suntem în ziua de 2 august 2024 și Iurie Roșca anunță că a fost condamnat la 6 ani de închisoare cu executare, plus confiscare, plus confiscare, plus achitarea taxei de stat. Eu ce vă spuneam, stimați prieteni, de câteva luni, de când dosarul a fost transmis în mod abuziv, cu totul ilegal, în brațele distinsiei Doamne judecătoare Ana Cucerescu. Fata asta a primit dosarul tocmai pentru a îl scoate la bun sfârșit prin condamnare. Așa de dragul, cum să spun eu, ironiei, trebuie să vă amintesc că în ziua de 23 iulie, penultima ședință la nivelul primei instanțe, procurorii au cerut 4 ani cu executare în cazul lui Iurie Roșca. Rarisime cazuri când judecătorii îți oferă un termen de prevațiune de libertate mai mare decât cer procurorii, acuzatorii de stat. Acum câteva concluzii rapide.

Ăsta ştie ce spune, n-are a face "bun sau rău". Şi DA: urmează Războiul.

 

Cancerul este cu metastază, Generaţie...

 

"o mică povestioară"... 

"G-ral" Dumbravă-n sala "evacuată"?! (incognito la peluză, gen).

 - Pâi, şi... ('mnealui?).

- Nu e treaba dumneavoastră.

Aha. Buuun...

 

Ei, las' că se vor rezolva şi talente de-astea. Ceee? Nu vrea ****(/*) ta, ă?!

Se vor rezolvaaa, koae. De-or fi nevoie de 1000 de ani sau de milioane de morţi - SE VOR RE-ZOL-VA.

 Ateeenţie mare la cine se asociază cu fakerul Ghiţă...

Cică "noi" am fi "gata". Ready. Prêts. Готовы. Dar nu remarcăm nici noi, nici planificatorii, sensul precis al termenului "готовы" (= terminaţi).

Cu câtă linişte contemplativă bovină priveşte toate astea, mestecând (*----), bizonu' RO. Cleaf-cleaf-cleaf...

Apoi, ori va face pe prostu' în continuare plimbând un pai prin gură, stând în cur şi lăsându-i pe vestici să se consume, ori chiar e prost şi va da buluc înspre propria consumare. Ca şi până acum, numai că viteza şi efectele vor fi ceva mai pronunţate - ca să fiu îngăduitor.

"bibliografie 1" - "bibliografie 2" - "bibliografie 3"

Doar acompaniamentul vorbelor goale "de rigoare" va fi un picuţ mai patetic. Mai... inspirat (?). Dar şi-n '89 tot la fel a fost, şi tot nimic - haidaaa! cu capu'-n zid! 

Că... 'ne-aTeacă!

La bază, la rădăcină

(nu "vorbeşte singur", ci răspunde în timp real mesajelor-text care îi apar pe ecran; filmarea este de acum câţiva ani: vorbeşte despre Trump... încrezător - ba chiar şi despre Licurici, deşi aici nu foarte explicit; pare la un moment dat "anticreştin" dar eu cred că de fapt a pus în discuţie originea religiei însămânţate eficient şi poate şi interesat în Europa, spre sfârşitul Imperiului Roman, şi nu identitatea creştină ca formă de conştiinţă a apartenenţei "de grup")

"... care îşi permite să-şi scoată capul din cochilia lui striată"

Îh-îh..

Stan-"Laptop" despre Hellvig:

A "expediat" chestiunea Ucraina, dar a punctat bine dincoace: "cine l-a ascuns zece ani pe EuroBăse, de şi-a putut duce la capăt mandatele?"

L-am luat la ochi pe EuroBăse de pe vremea Convenţiei, când era în PD şi ministru în guvern, şi când ataca imagologic mai ales PnŢCD (dar şi PnL) sub pretextul că "(ministerele lor) nu vor să facă reforme". Nu eram eu entuziasmat de CDR, dar o vedeam ca partea mai pozitivă din alianţa CDR-PD-UDMR. Băsescu fusese racolat nu numai de Secu' dar şi de Factorul Extern, răspunzând ca ministru (după 1996) de programul PSAL, de "ajustare structurală". Care de fapt era un program de dezindustrializare, impus de FMI, BM şi UE ("Troika") şi acceptat de "guvernul României". Ieşirile lui publice de atunci, cu criticile împotriva "antireformiştilor", acopereau lobby-ul dezindustrializării *, care încă mai avea probleme în a se instala decisiv în ministerele economice, majoritatea la alte partide decât PD. Şi care reacţionau dar neadecvat şi parţial (când mai şi reacţionau...), nedemascând mobilul real şi comanditarii atacului, ci limitându-se la polemici ad personam.

Peste ani, singura calitate pe care i-o pot aprecia - tehnic - este talentul uimitor de disimulare, de dedublare (blending in), de persuasiune.

Statutul de "fost colaborator" este incriminat juridic, dar mai este şi acela de agent al unei/unor puteri străine - şi aici nici EuroBăse şi nici alţi aproape-dovediţi, nu sunt "deranjaţi". 

* evident, nu ştiam astea atunci - mult mai târziu m-am prins...

 

Vine CURĂŢENIA GENERALĂ

Şi nu numai în Rusia şi "Ucraina". Cine are urechi de auzit, să audă. Bine.

Nu mai este loc pentru paraziţi, oengişti, filfizoni, varani, ţirieci, şi nici pentru "idioţii utili".

 

Şi după anunţul către tartori, o avertizare pentru pioni:

 

Ridicarea unor incomozi şi aducerea lor în anumite locaţii (fie ele şi "doar dube") după care sunt eliberaţi, poate masca expunerea lor la radiaţii sau atacuri bacteriologice (nanoparticule, chiar)

Pretextele pot fi variate, eventual chiar construindu-se scenarii pentru "autentificare", aşa cum pare a fi în cazul de faţă. De urmărit starea lor de sănătate, în urma incidentelor. Şi pe un interval mai mare (luni, ani). 

Da, exact asta presupun: că ar putea fi ceva mai mult decât "o încercare de intimidare", fie ea şi comandată ad-hoc, "la nervi". Pe Eminescu ziaristul l-au băgat la azilul de nebuni şi acolo l-au şi terminat. Nu mă mai miră nimic...

 

Antena3-CNN se dă pe faţă. Îşi intră în rolul pentru care a şi fost înfiinţată (chiar de nu-l credeam noi a fi tocmai ăsta). Şi - desigur - întreg Trustul Varanic. Dar asta se poate deduce şi din faptul că nu mai vedem campanii şi petiţii haştagiste pentru defunding, adresate clienţilor care plasează (acolo, la Varan) publicitate. (MBadea, îmbătrâneşti urât. Te radutudorezi, deocamdată încă greu perceptibil.)

Iosefina Iosefina Pascal

NOI la ce AMBASADE sunăm?! 

Precedentul creat azi-noapte este unul extrem de grav, mai ales în contextul în care, cu doar o săptămână înainte, am asistat la scuze și plecăciuni de la cel mai înalt nivel al statului român față de giornalistii din Italia. 

O tristă constatare este că singurul politician care a reacționat cu privire la abuzurile penale de aseară este Liviu Dragnea, un om care nu este nici la putere, nici măcar în Parlamentul României, dar care cunoaște bine malaxorul sistemului mafiot în care trăim. La 32 de ani de la Revoluție. Nici o reacție din partea lui BODE, ARAFAT, CIUCĂ, sau a AMBASADORILOR PREOCUPAȚI DE "LIBERTATEA PRESEI". 

Vreau să le MULȚUMESC TUTUROR avocaților, jurnaliștilor, prietenilor virtuali, care m-au contactat azi-noapte în semn de susținere si care au condamnat în mod public această PRACTICĂ demnă de anii '50.

https://www.facebook.com/IosefinaIosefinaPascal/posts/1050187165543314 

"Mai trece o zi, se mai confirmă ceva"

"Știu că vom învăța să nu-i mai așteptăm"?! (p-ăia de care vorbeam cam toţi, "atuncea") Ba da, dar cu glonţ pe ţeavă şi după ce vom curăţa larvele pe care şi le-au plasat printre noi.

Mihai Mălaimare:

Cei de vârsta mea sunt ultima generație cu biblioteci citite, cu biblioteci în case, cu biblioteci râvnite în gând. Avem între 65 și 80 de ani. Cu alte cuvinte, acum 20 de ani eram încă în putere și la Putere. Și atunci, de unde prostia asta imbecilă care conduce România acum? Cine a adus-o la putere, cine a votat-o, cine și-a pus încrederea în ea, cine a mandatat-o să distrugă tot, să vândă tot, să ardă tot, să facă praf și pulbere una dintre cele mai frumoase și mai bogate țări? Noi? Unii dintre noi? Nu pot să cred. În bibliotecile de care știu, despre care vorbesc nu există cărți care să îndemne la așa ceva, lecturile noastre nu au fost în această direcție, educația noastră de acasă și din școală nu putea să ne ducă aici! S-a întâmplat ceva, ceva monstruos, ceva ce nu are legătură cu fibra noastră adevărată, s-a petrecut ceva dincolo de noi, dincolo de credința și valorile noastre.

URA! Ura mizerabilă a celor pe care în naivitatea lor, foarte mulți dintre români i-au așteptat și-i mai așteaptă încă, ura și disprețul sinistru, de nimic justificat, dar un dispreț de văcar, de slugoi ajuns stăpân, de criminal gata să împuște pe oricine nu este de acord cu el! Ura ăstora și a flecușteților Europei ajunși și ei în fruntea bucatelor după ce mai ieri, într-un elan și o veselie turbată tăiau de-a valma capetele celor care până atunci le fuseseră stăpâni, ura lor și a celor care, la adăpostul interminabilelor stepe și ale icoanelor pictate măiestru de Rubliov, ne-au considerat întotdeauna demni de a le fi șerbi, ura unora care nu știu decât să urască și nu au făcut decât să urască în tot mileniul cu care se mândresc a fi primii mereu și oriunde, nu doar aici! Ura aceasta universală împotriva unui popor care, la adăpostul bibliotecilor cu care se bucura să-și umple pereții caselor și ale sufletelor l-a făcut să le aprecieze tuturor acestor hiene umane mai întâi cultura, arta și apoi să se mire doar de scrâșnetul de dinți cu care a fost din totdeauna întâmpinată mâna noastră întinsă, ura aceasta a sfârșit prin a fi, iată, extrem de eficientă: au făcut inutile bibliotecile noastre și munca dascălilor noștri și dragostea părinților noștri și emoția cu care fiecare suflet de român întâmpina primăvara. Inutile din moment ce putem să avem în fruntea țării astfel de specimene care, în toată viața lor nu par a fi citit mai mult de o carte de benzi desenate, și aia la closet!

O vom putea, oare, lua de la capăt?

Ne vom mai ridica, oare, vreodată din această duhoare de prostie și neomenie?

Va mai fi România vreodată țara celor care citesc și înțeleg ce citesc?

Se va mai numi această țară ROMÂNIA?

Ne vom mai numi, oare, vreodată, ROMÂNI?

Deocamdată suntem în adormire, nu ne-am revenit din uluiala de a ne vedea furați pe față de cei cărora le făceam semne de prietenie și-i primeam cu flori când veneau în vizită, și-i lăudam și-i admiram când le vizitam țările!

Știu că ne vom trezi!

Știu că vom învăța să nu-i mai așteptăm, să nu le mai întindem mâna, să nu-i mai lăudăm, să nu-i mai primim!

Deocamdată sunt semne că ne-am săturat de porcăria cu care ne-au gratulat, de nesimțirea cu care, invitându-ne la ospețele lor ne priveau nevestele și ceasurile și bicicletele și aurul și sarea și petrolul și pădurile și...

Știu că ne vom trezi și mă rog Bunului Dumnezeu să ne facă să ne amintim că suntem o generație care a acumulat biblioteci pe care le-a și citit și că am născut o generație pe care am crescut-o în aceste biblioteci și, mai ales, în spiritul lor.

Altminteri ar trebui să cred că după ce ne vom trezi, vom da dracului bibliotecile și vom învăța și noi să urâm și asta ar fi groaznic pentru că voi, dragii noștri "prieteni tradiționali" ne-ați urât pentru averea noastră, dar noi vă vom urî pentru că după ce ați furat-o, nu mai avem nimic de pierdut!

Luați aminte la asta!

"Unde e [în schema voastră] ce vor alegătorii, mă frate?!"

 

Luaţi la bani mărunţi, "stâlpii anti-iohanusului" scârţâie din ce în ce mai rău

https://www.facebook.com/www.Aurelian.RO/videos/384468499829257

Farewell to Bourgeois Kings

Ce stil, domn'e, ce stil...

• de văzut şi o chestie complementară, "pescuită" de mine mai demult - aici
  

(doar câteva pasaje:)

Though it didn’t start out that way, the war in Afghanistan morphed over time into a sort of modern Verdun for the liberal world order, a Verdun in a very ideological sense. For the french in the first world war, the name Verdun was made into the symbol of the french national spirit and willingness to win. It was the battle that defined the spirit of the entire war. Afghanistan, almost a century later, came to take on a similar ideological life of its own, now as the focal point of an entire worldview and historical epoch.

It was in Afghanistan more than anywhere else, that the rubber hit the road for the post-Soviet, hegemonically liberal, ”end of history” era of human flourishing that Francis Fukuyama so famously (and somewhat ambivalently) christened just as the Soviet Union was rattling its final death throes. It was in Afghanistan that not just a new rules-based international order was to be formulated, but also the new liberal ”world spirit”, in the Hegelian sense of the term. Where Hegel saw the spirit of the new age in the figure of Napoleon riding through Jena, the spirit of the liberal age increasingly came to be consciously and rhetorically centered, at least in part, in the figure of the afghan woman finally getting a chance to play football, celebrate pride month, and studying critical gender theory. This is not a polemical point, by the way. Many might laugh, especially today, at the notion of the university of Kabul graduating its first class of gender studies experts, but this was a small part of a much greater historical and ideological puzzle, a mere step in the great march called the progress of mankind. Gender studies might be laughable even to some of its advocates, but the historical teleology that underpinned the effort in Afghanistan was no laughing matter to anyone.

Their spectacular failure on every conceivable level now brings us to the true heart of the matter. Western society today is openly ruled by a managerial class. Where kings once claimed a divine right to rule, and the bolsheviks of old claimed a right to rule as messiahs of a future kingdom on this earth (bearing a conspicuously strong resemblance to a very old tradition of messianic christianity with the serial numbers filed off, by the way) the technocrats of today base their claims to lordship not necessarily on the idea of the democratic will of the people, but on the historical inevitability of technocracy as such. Just as there once was a properly ”socialist” way to understand great literature, there is today a properly technical, scientific, or ”critical” (in the academic sense of the term) way of understanding war, nation building, cinema, primitive marriage rituals, or whatever else. Our managerial leaders deserve to rule us, because managerialism as a world ethos is the only means of effecting functional rule in the context of a modern, international, post-national, information driven, knowledge economy, rules-based… well, you probably already know all the familiar buzzwords beloved by this class of people. Kings ruled in the epoch of monarchies, because only kings could rule, or at least so they all claimed. Technocrats rule our post-Soviet era for very much the same reason; they are, according to the legitimating narrative of our age, the only ones that can rule. Much like you can’t put a monkey in charge of a battleship, you can’t possibly hope to rule a modern country without being part of the educated managerial class.

Eu mizez pe a doua categorie, "ai lui Aesop" ;-)

 Ăştia (primii) nici nu ştiu ce au stârnit. "Treaba ta, pa-pa-paa", le-ar zice Becali...

 (via Raconteur, unde apare comentariul: I hope that wasn't too subtle.)

- Bă... serios?

 - Îhî...

- Dacă "vorbesc serios" când zic că nu-ţi iau porcăria aia a ta de hap ("vaccin")?! Da' tu cât eşti de serios crezând că vei continua să mai consumi oxigen [dac-o vei ţine tot aşa]?"

(via Raconteur)

Idem - varianta "modernă", care speculează ambivalenţa termenului shot (care mai înseamnă şi "doză injectată/injectabilă"; ironic, se văd acolo green tips).

Proiectul, explicat pe larg

Doar de noi depinde să rămână doar la faza de proiect. Nu va fi uşor, vom avea împotrivă nu doar Sistemul, ci şi pe unii "dintre noi".

Stan-"Laptop" intenţionează să ne lase fără aer