14 aprilie 2024

Tema "necesităţii" Paştelui comun(ist-ecumenist) este relansată

Şi persistenţa cu care se face indică fără niciun dubiu existenţa unei directive exprese pentru implementare cu orice preţ.

Din nou, prin vocea pseudo-patriarhului pârât Bartolomeu din Fanar, apoi asociindu-i-se cunoscutele trompete "neaoşe" antiRomânia. 

"Recomandând" ţinerea... ăăă... plasarea Paştelui în aceeaşi zi cu "fraţii" catolici. Recomandare cu caracter general, nu adresată doar românilor. Şi cum nu cred că aveau în vedere - în mod realist - şi Rusia, în afară de România ţintele principale rămân Grecia şi Serbia (apoi Bulgaria şi restul Estului). Grecia dă semne îngrijorătoare de vulnerabilitate, acolo biserica nu a putut împiedica legiferarea "normalizării depline" a LGBTQ, pentru prima dată într-o ţară majoritar ortodoxă.

Aha! Gata, asta era! Desigur, nu-i decât... o necesitate firească. Care odată satisfăcută, ne va aduce o mare uşurare.

Credința în Învierea lui Hristos și bucuria ei se revarsă ca un val uriaș, mult dincolo de stăvilarul șubred al calendarului.
Chiar azi, 31 martie, cei mai mulți creștini din lume se împărtășesc de bucuria sărbătorii Învierii, rostind:
Hristos a înviat!
Firescul credinței, speranței și dragostei ne îndeamnă pe toți să răspundem fratern:
Adevărat a înviat!

Pe scurt: noi ăştia "mai puţin mulţi" (ortodocşii), să facem bine să scăpăm de vechituri şi de clişee*, apoi să pornim firesc, plini de speranţă, înspre "fraţii noştri" (evident, reiese clar "cine trebuie să facă pasul", nu merg ambii în întâmpinare reciprocă).

* sau "vestigii ieftine", "vederi cu ramă de se pun ele-n casă pe peretele de la Răsărit" ori "racile", cum zicea cândva Toma Caragiu în schiţa Icoane pe sticlă ("chestii de-alea de nu ne mai dezbărăm noi")

Îngrijorător este că la fiecare nouă "campanie" se asociază parcă din ce în ce mai multe voci din B.O.R., prezentate drept "autorizate". Sinodul a ignorat petiţia papahagiană, dar să nu stăm liniştiţi: ea trebuia respinsă explicit.

Atenţie mare. Că mai vor încă multe.


4 comentarii :

Riddick spunea...

"Că mai vor încă multe:"

Catolicizare, regionalizare (preambulul autonomiilor şi apoi al disoluţiei statale prin federalizare şi/sau secesiune), jaf colonial, continuarea dezindustrializării, controlul maselor, "drepturi depline" LGBTQ, moneda euro, privatizarea sănătăţii, desfiinţarea sindicatelor şi de jure, colonizare de populaţii străine (se dau pe furiş sute de mii de cetăţenii RO unora din Israel, vor urma probabil şi alţii din ex-Ucraina şi ex-Repmoldova), mascarada "pluripartitismului monodoctrină", iobăgirea prin transformarea în chiriaşi (mărind taxele, că "sunt prea mulţi proprietari de locuinţe"), masacrarea prin otrăvuri în alimentaţie, medicamente şi mediu, precum şi prin angrenarea în războaie "necesare".

Şi altele...

Gabriel spunea...

Reacția mea inițială a fost de respingere vehementă a ideii mutării Paștelui din motive culturale, nu religioase, că nu sunt practicant decât ocazional și superficial: ce vor ăștia cu tradițiile noastre lipsite de orice încărcătură politică? Cu ce-i încurcă Paștele ortodox?
Apoi l-am auzit pe Papa în mai multe rânduri "fluierând în biserică" cu Ucraina (spre șocul și groaza lui Papahagi). Fără îndoială sub influența situației din America Latină al cărei călău este SUA. Iar catolicii din SUA îl susțin mai mult pe Trump.
Păi ăsta e de o mie de ori mai OK decât lingăii noștri cu bărbi, iar despre Kiril care totuși a pus Crucea în slujba armelor, ce să mai zic.
Așa că nu mă mai agita prea rău ideea. Mai mult, se pare că influența Sudului global în biserica catolică e în creștere, așa încât ăștia care acum vor să ne bage s-ar putea să regrete curând: catolicismul nu mai e ce credeau ei.

Riddick spunea...

La vârf însă, este "capturat". Las' că ce zice Bergoglio ("Papa") azi şi mai rectifică mâine. Până ajunge acolo "feedback-ul" popular...

"Dar cine călăreşte un tigru, să se ţină bine".

Riddick spunea...

Ziceam de "vocile 'autorizate' din B.O.R.". Alde Băneştii, Severvoineştii, Baconschii - ca să numesc doar câţiva din "Laicatul ortodox". Cel antic şi acceptat. Nu uit anul 2007, când la alegerea noului Patriarh au participat masoni notorii din "Laicat" (gen Bălăceanu-Stolnici), în huiduielile (ei, bine, DA:) "roncilor" adunaţi atunci lângă Palatul Patriarhal şi scandând "Fară Masonerie la Patriarhie!", dar asta pentru auto-validare ca "alt-medioţi" şi nu ca demers sincer.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: