10 mai 2011

"Hai, gogomani, la Jubileu !"

Mare farsor, mari gogomani

Un comediante de bravură
Joacă de patruzeci de ani,
Făcând enormă tevatură
În faţ-a nişte gogomani.

Dibaci, sub latele-i fireturi,
Ascunde un talent îngust,
Jucând cu-aceleaşi marafeturi
Aceeaşi farsă de prost gust.

Întâi, cu toţii, zi şi noapte,
Îl gratulau pe-acest farsor
Cu ouă moi şi mere coapte
Dar el urma nepăsător.

L-au maltratat. Ce nu-i făcură?
În brânci afar-au vrut să-l dea...
Aş! Răbdătoarea creatură
Că nu-nţelege se făcea.

Primea zâmbind fluierătura;
În dreapta,-n stâng-a salutat
Şi grav, bravând huiduitura,
Rolu-nainte a jucat.

Şi-ncet-încet, toţi gogomanii
De-acest farsor au fost nebuni;
La beneficii, în toţi anii,
Flori, daruri, saltant, cununi!

Că-n loc să poarte o tichie
Ca un farsor ce este, el
Şi-a pus pe cap, cu fudulie
O cască mândră de oţel.

Şi joacă - joacă prost, da-i iese;
Stau paf toţi bieţii gogomani,
Paf! Din succese în succese,
De douăzeci ş-atâţi de ani!

Şi ţine-te d-acu reclamă:
Măreţ, sublim, nemuritor!
O lume-ntreagă îl aclamă
Ca pe un geniu creator!

Acuma-mbătrânit în slavă,
Sub casca lui de caraghioz
Şi cam zaharisit la glavă,
Vrea chiar triumful grandioz.

Nobil metal nu e oţelul,
Dar scump destul, destul de greu...
Ca rol fu mare mititelul!
Hai, gogomani, la Jubileu!    
   

Poezie de I.L. Caragiale, publicată în Protestarea (1906, semnat Farsor)

6 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Probabil va fi petrecere mare, unde gogomanii mananca, canta si danseaza..

Anonim spunea...

Farsorul ar fi Carol I-ul, asa-i? :)
Poezia este pereche cu nuvela "Boborul" sau cu "Conu Leonida.."

Riddick spunea...

@Crystal Clear: Au anunţat vreo 2000 de invitaţi.

@Anonim: Da, este vorba despre Carol I. Caragiale nu (mai) era, totuşi, republican, doar critic la activitatea lui Carol.

Crystal Clear spunea...

Excelenta postare !

Riddick spunea...

Eh...

Crystal Clear spunea...

:))


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: