Dez-ocuparea: Reţeta este clasică: ăia bagă bani selectiv, numai în maimuţele care distrag fraierii de la crunta realitate de zi de zi

19 aprilie 2024

Reţeta este clasică: ăia bagă bani selectiv, numai în maimuţele care distrag fraierii de la crunta realitate de zi de zi

Şi mai ales, de la vinovaţii şi profitorii stării de fapt. Cei mai importanţi nici n-au acte RO.

Dar... au aici interfaţa. Larvele.

Pentru că acesta este Circul RomÂn: aici doar o mostră (1989). Cu trimitere şi la "restul Estului".

Si nu doar de atunci. Caragiale a prins în insectar profilul comediantului cu talent îngust Carol I, la moment jubiliar (1906): "Un comediante de bravură / Joacă de patruzeci de ani, / Făcând enormă tevatură / În faţ-a nişte gogomani". Un implant extern major, de care am scăpat conjunctural şi incomplet (1947, tot... extern dar în sens invers).

"Toate pentru a-i ţine pe idioţi preocupaţi de lucruri care nu înseamnă nimic în planul întregii lumi."

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."