Şi persistenţa cu care se face indică fără niciun dubiu existenţa unei directive exprese pentru implementare cu orice preţ.
Din nou, prin vocea pseudo-patriarhului pârât Bartolomeu din Fanar, apoi asociindu-i-se cunoscutele trompete "neaoşe" antiRomânia.
"Recomandând" ţinerea... ăăă... plasarea Paştelui în aceeaşi zi cu "fraţii" catolici. Recomandare cu caracter general, nu adresată doar românilor. Şi cum nu cred că aveau în vedere - în mod realist - şi Rusia, în afară de România ţintele principale rămân Grecia şi Serbia (apoi Bulgaria şi restul Estului). Grecia dă semne îngrijorătoare de vulnerabilitate, acolo biserica nu a putut împiedica legiferarea "normalizării depline" a LGBTQ, pentru prima dată într-o ţară majoritar ortodoxă.
Aha! Gata, asta era! Desigur, nu-i decât... o necesitate firească. Care odată satisfăcută, ne va aduce o mare uşurare.
Credința în Învierea lui Hristos și bucuria ei se revarsă ca un val uriaș, mult dincolo de stăvilarul șubred al calendarului.Chiar azi, 31 martie, cei mai mulți creștini din lume se împărtășesc de bucuria sărbătorii Învierii, rostind:Hristos a înviat!Firescul credinței, speranței și dragostei ne îndeamnă pe toți să răspundem fratern:Adevărat a înviat!
Pe scurt: noi ăştia "mai puţin mulţi" (ortodocşii), să facem bine să scăpăm de vechituri şi de clişee*, apoi să pornim firesc, plini de speranţă, înspre "fraţii noştri" (evident, reiese clar "cine trebuie să facă pasul", nu merg ambii în întâmpinare reciprocă).
* sau "vestigii ieftine", "vederi cu ramă de se pun ele-n casă pe peretele de la Răsărit" ori "racile", cum zicea cândva Toma Caragiu în schiţa Icoane pe sticlă ("chestii de-alea de nu ne mai dezbărăm noi")
Îngrijorător este că la fiecare nouă "campanie" se asociază parcă din ce în ce mai multe voci din B.O.R., prezentate drept "autorizate". Sinodul a ignorat petiţia papahagiană, dar să nu stăm liniştiţi: ea trebuia respinsă explicit.
Atenţie mare. Că mai vor încă multe.







