26 ianuarie 2018

E cam "gata", nu cred că mai aşteptăm mult





7 comentarii :

Anonim spunea...

https://www.activenews.ro/externe/Adrian-Papahagi-„Imi-doresc-cu-ardoare-Statele-Unite-ale-Europei-.-Ce-presupune-acest-concept-anti-suveranitate-gandit-la-Bruxelles-si-promovat-de-Germania-149038

Riddick spunea...

O jigodie, l-am "filmat" demult:


Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

https://www.scribd.com/document/76118165/22-plus-333

Adrian Papahagi, 2012: "Nu mă voi ascunde după deget: suplimentul FCD este într-adevăr un manifest, fiindcă socotim că Uniunea Europeană este un proiect neterminat și că doar desăvârșindu-l, creând adică Statele Unite ale Europei, putem să evităm perspectiva deloc încântătoare de a deveni un vulgar apendice al Asiei, un muzeu al civilizațiilor sau o simplă piață de desfacere pentru economiile emergente. Înainte de toate, doream să subliniez, prin contrast cu îngustimea identităților naționale, care sunt niște constructe relativ recente, larghețea identității europene și universalitatea celei creștine. Creștinismul transcende națiile, cu tot tribalismul și triumfalismul lor războinic".

http://fc-d.ro/adrian-papahagi-despre-statele-unite-ale-europei/

http://riddickro.blogspot.ro/p/insectar.html

Anonim spunea...

Ar fi păcat ca incidentul ăsta ISTORIC să treacă neobservat. De ani de zile îl aștept. Știam ca o sa vina intr-o zi. Așa se termină toate relațiile de genul ăsta. Știam că evreii acceptă magnanim, ca pe ceva ce li se cuvine, să fie linși de sus în jos și de jos în sus de un goyim oarecare (demn de dispreț ca toți goyimii), dar să-l fereasca Dumnezeu pe lingău dacă își permite să scrie/rostească adevăruri pe care ei le-au declarat tabu.

De mult tot încerc să înțeleg ce se ascunde în spatele filo-semitismului, pe cît de ipocrit pe atît de strident și isteric, afișat de Anca Cernea. La ce dracu i-o fi trebuit?! Vreo închipuită poliță de asigurare?! În caz că ce? Prostie de femeie proastă?!

Eh, acu' i-a venit și ei vremea să fie tratată ca o zdreanță. Și-a luat binemeritatele palme și șuturi în cur de la cei pe care îi venera la grămadă.

Citiți doar comentariile de la articolul ăsta (articolul e bullshit propagandistic, nu merită atenție):

http://inliniedreapta.net/argumente-de-ce-ar-trebui-ca-romania-sa-isi-mute-ambasada-la-ierusalim/

=== TORLAND ===

Riddick spunea...

Pe Anca Cernea am întâlnit-o întâmplător acum mulţi ani, când se mai numea Anca Bărbuş. Într-un anturaj comun (care demult nu mai e... comun) şi mi-a făcut o impresie proastă. E măritată acum cu un mason "catolic" şi bântuie când şi când pe la Vatican. Deci...

Anonim spunea...

Tot nu ințeleg de ce se agită atîta. E o doftoroaică oarecare și, ca multe alte milioane de oameni, are și ea un blog pe care își dă cu presupusul. Big deal.

Politrucii mint fiindcă fac bani mințind, sînt interese mari în joc - de milioane și chiar de miliarde. Au un motiv, chiar dacă imoral. Dar o pupăză oarecare dintr-un colț de internet, ce mama dracului cîștigă făcînd echilibristică demagogică între evrei, catolici, ortodocși, Securitate, ambasada USA, Monica Macovei etc.? Cît de cretin trebuie să fie cineva ca să-și închipuie că va putea să reziste la nesfîrșit în poziția aia fără să ia șuturi din toate direcțiile?

Mai întîi au părăsit-o ăia vechii (gașca lui Emil din Toronto), cînd site-ul a fost preluat de Securitate + ambasada psihopatei Nuland la București, și a rămas doar cu securistul ăla prost, mare iubitor de Israel și el, am uitat cum îl cheamă, acum a pus-o de mămăligă și cu iudeii, fiindcă, odată trecută pe lista anti-semiților, adio și-un praz verde! Și i-a ridicat pe toți în cap, că ăștia lucrează organizat și în haită.

Are o soră, Bărbuș nu știu cum, care m-a impresionat prin megalomanie, aroganța atot-disprețuitoare și obrăznicia de mahalagioaică cu care îi tratează pe comentatorii care au ceva de cîrtit pe blogul cenzurat de soră-sa. O fi și din cauză că ea nu și-a găsit (nici măcar) un mason...

Quelle famille!

Riddick spunea...

Când dădusem peste ea - întâmplător - era "prin preajma" lui Marius Bostan, venea-pleca odată cu el (poate "şi mai mult", nu stiu sigur). Bostan este sponsorul la vedere de la "În Linie Strâmbă", fost ministru al mediului informatic sau cam aşa ceva, în guvernul ciolotehnocrat. Avea pe atunci un accent moldovenesc îngrozitor, de care acum a scăpat.

Anca Bărbuş era "băbită" încă de pe atunci, avea ceva bolnăvicios-bătrânicios, iar acum o arată din plin.

Riddick spunea...

Mihaela Bărbuş (parcă) ar fi sora, probabil rămasă fată batrână.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):