28 decembrie 2013

De ce nu a fost 2013 un an bun


Ziarul Financiar:

Pentru că nu poate fi un an bun cel care se poate sfârşi cu o scriere din Caragiale de acum peste 100 de ani: “Dacă Europa... să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... şi... idei subversive...”

Vedeţi? Păi tocmai de aia - adică fiindcă din cauza zguduirilor - premierul Victor Ponta nu poate susţine că 2013 a fost un an bun.

Războiul domniei sale cu Traian Băsescu nu face parte din “contractul social” pe care o guvernare îl încheie cu cetăţenii (este adevărat, “informal” – un fel de şpagă cum zic alţii) şi pe care este de presupus că doreşte să-l respecte. Contractul social este încheiat, dacă este, cu toţi membrii societăţii, nu doar cu bugetarii.

Acum un an, domnul Ponta a ajuns în fruntea guvernului sprijinit de un vot popular masiv – legitimitatea guvernării sale nu poate fi pusă la îndoială din acest punct de vedere. Dar domnul Ponta este în fruntea guvernului de aproape 2 ani. Ani în care nu a luat nicio măsură pe care nu ar fi luat-o şi Emil Boc în febra alegerilor. Acesta a fost “contractul social”?

Domnul Ponta susţine, de câte ori are ocazia, că şapte milioane de oameni au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu – iată personajul care îl împiedică pe el să fie bun. Dacă ar supune referendării majorarea de taxe, ce ar obţine domnul Ponta? – pentru că tăierea salariilor şi majorarea TVA l-au prăbuşit pe Băsescu şi este bine că s-a întâmplat aşa pentru că nu făcea parte din niciun contract social această măsură.

Domnul Ponta a susţinut, la ultima şedinţă de guvern, că 2013 a fost un an foarte bun. Dar bunul şi răul, concepte subversive şi subiective, nu pot fi judecate decât în raport cu ceva obiectiv, totuşi – iar gradele de comparaţie le învăţăm cu toţii în primii ani de şcoală.

Domnul prim-ministru laudă absorbţia fondurilor europene – un mare succes. Dacă folosim criteriul domniei sale (am luat mai mulţi bani decât în toţi ultimii şase ani), da, e un succes. Am luat 2,8 miliarde de euro, mai mult decât în toţi anii trecuţi. Dar ne propusesem să luăm 6,5 miliarde de euro, deci nu am luat nici jumătate din ce ne-am propus.

Am reîntregit salariile bugetarilor. Este bine. Pensiile vor fi indexate cu rata inflaţiei şi cu procentul cuvenit din creşterea economică. Este foarte bine pentru că intrăm în normalitatea impusă de legea pensiilor. Din păcate aceste lucruri nu se petrec graţie măsurilor de relansare decise de guvernul domnului Ponta, ci prin majorarea altor taxe.

10 miliarde de euro investiţii străine şi 50.000 de noi locuri de muncă până la sfârşitul anului, promitea domnul Ponta în vară. Din iulie până în septembrie (ultimele date ale Statisticii) economia pierdea 4.000 de locuri de muncă, iar investiţiile străine au scăzut cu 8% la noiembrie (până la 1,8 miliarde de euro), faţă de 2012.

Am spart izolarea externă în care se afla România sub Băsescu, susţine frecvent domnul Ponta – şi când o spune, o spune ca lider politic, nu ca un tehnocrat oarecare aflat vremelnic în fruntea unui guvern.

Atunci noi de ce nu vedem asta? O vizită la Berlin şi Paris sau o mână strânsă preşedintelui Obama pot trece sub tăcere că parlamentarii domniei sale votează legi pentru îndelung tolerata lor imunitate? MCV, Schengen – de ce nu face premierul un raport asupra acestor lucruri la aproape doi ani de la preluarea puterii?

A fost 2013 un an bun?

Dacă discutăm de faptul că respirăm încă, da. A fost un an bun. Bunul şi răul noţiuni prin excelenţă subiective cum spuneam îşi leapădă conţinutul abstract, dacă le legi cumva de o ţintă.

Dacă premierul nostru spune că 2013 a fost un an foarte bun, atunci înseamnă că nu am înţeles eu bine tot ceea ce a spus domnia sa de-a lungul anului.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: