22 martie 2014

Emil Boc n-a învățat nimic



Boc a plecat la Bucureşti să se vadă cu Băsescu, chiar în ziua când PDL a organizat un miting de protest la Cluj. Îmi este imposibil să cred că ar putea fi luat în calcul pentru un proiect serios.

Eoficial.ro :

E rușinos să dispari când foștii camarazi vin să te salute. N-o fi rămas chiar niciun pic de onoare în sufletul lui Emil Boc? A fugit de camarazii săi, primarii veniți la Cluj și oameni care l-au susținut când era premier, ca să discute, vezi-Doamne, despre administrație locală la București. A întors spatele oamenilor ca să facă jocurile Elenei Udrea. A uitat prea ușor zilele în care făcea figurație și Elena Udrea anunța decizii de partid și de guvern pe care ar fi trebuit, în mod normal, să le ia și să le anunțe el.

Ce-o fi oare în mintea acestui om? Oare o crede că șansa pe care i-a dat-o Traian Băsescu să devină președinte de partid și prim ministru al României implică la pachet și anularea oricărei urme de demnitate?

Nu știu pe ce treaptă a eficienței se află Emil Boc în ierarhia foștilor prim miniștri, dar în mod cert, ocupă locurile 1, 2 și 3 la slugărnicie.

Absența de la Cluj îi va fi fatală lui Boc în orice viitoare reconstrucție a dreptei. Dacă mai era o speranță în legătură cu el, acuma s-a năruit de tot. Este un om incapabil să acționeze politic pe cont propriu, ceea ce nu-i dă vreo șansă să fie altceva decât un pion în jocurile altora. Un pion mutat după cum vor alții, un pion fericit în lipsa lui de demnitate.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):