Mircea Dogaru - replică

La "clipurile acuzatoare" (link1, link2). Primul apărut pe 24 noiembrie, iar replica vine pe 26:

 

OPERATIUNEA PARANOIA

„OPERATIUNEA PARANOIA”

- In atentia tuturor membrilor si aliatilor SCMD -

De ce, inca, inspaimanta SCMD jefuitorii interni/externi ai Romaniei? Pentru ca, de doi ani, in pofida restrictiilor “Operaiunii Pandemia”, a cerut drepturile legitime ale rezervistilor in strada, organizand, coorganizand sau participand la toate manifestatiile sindicatelor, alaturi de politisti, ceferisti, profesori, mineri, revolutionari, ONG-uri civile si militare etc.

Pentru ca a cerut si cere consecvent aceste drepturi si in Parlament si in  Justitie!

Pentru ca demasca minciuna si manipularea! Iar, in ultima vreme, pentru ca si declaratia noului ministru de Finante si a noului ministru al Apararii au demonstrat o reconsiderare a pensiilor militare “nesimtite” de 494 lei, 555 lei, 562 lei etc., media fiind de 2750 lei!

ALERTĂ! Se încearcă din nou "ajustări" la CCR

Din nou, după cazul achitatului Toni Greblă, scos din dispozitiv printr-o înscenare judiciară şi înlocuit (de Ponta!) cu un pion fiindcă a votat ca neconstituţionale legile Big Brother.

La CCR este necesară o majoritate minimă de 2/3 (adică de minim 6 voturi din 9) în cazul unor decizii "mai cu greutate". Cum ar fi de exemplu, validarea referendumurilor. În rest, ajunge majoritatea simplă de cinci voturi.

Ştim că dintre cei nouă judecători, cel puţin doi sunt "defecţi": Livia Stanciu, numită de Iohannis, şi Simona-Maya Teodoroiu, numită de guvern Ponta. Şi s-a văzut clar telecomanda, la voturile lor pe subiectele critice. Teodoroiu s-a mai abţinut în scop de camuflaj dar nu a putut "rata" voturile de la temele decisive, chiar dacă era clar în majoritatea cazurilor în tabăra pierzătoare. Deh, stăpânii vor totuşi "susţinerea poziţiilor".

La "verdictul revocare Chioveşi", CCR i-a dat dreptate contestatarului (guvernul) cu o majoritate de şase voturi, între care cel al lui Teodoroiu. Lipseşte acolo cel al lui Daniel Morar, care până acum era dat de către deontologi ca "trecut de partea penalilor". Parcă s-ar fi abţinut - n-am reţinut exact, dar nu mă mai interesa: nu se vedea acolo unde era aşteptat să se vadă, deci... Eu zic că-l putem număra pe Morar ca încă un "defect", sau unul în curs de defectare. Ce scop ar fi avut "să dea doar un semnal"? Pâi nu ştiam că... e cu "penalii"?! Surprinzător, votul pro al lui Teodoroiu, dar îl văd ca parte din strategia "zăpăceşte-i, oricum pierdeam mâna asta la joc; aşteptăm...". Ăsta n-a fost un vot dat pe toane, s-a tot amânat şi toţi ştiau bine când s-au pronunţat, care sunt consecinţele. Deci avem - deocamdată - un "lot sigur" de doar cinci scheleţi, din nouă (iniţial scrisesem "şase", dar... atâţia erau - acum - cu Teodoroiu!). Un eventual referendum pro-familie sau de demitere este problematic la validarea de la CCR, chiar dacă cea reală, din teren... este reală.

Am zis "deocamdată". Fiindcă doi sunt deja atacaţi. Preşedintele CCR Valer Dorneanu, pe "incompatibilitate". Deşi aici cazul e slab construit, şi fără speranţe - s-a declanşat totuşi, doar-doar.

Al doilea atacat este Petre Lăzăroiu, şi aici atacul este concentrat. Lui Lăzăroiu (numit de Preşedinţie), aparent mandatul i-ar înceta la anul cam pe vremea asta, şi ar intra în locul lui un om de-al lui Iohannis, pe "scenariul Adormirea Maicii Domnului PSD-ALDE" (= ne-suspendare Iohannis). Deci pe termen mediu, oricum un vot-cheie "antisistem" de la CCR era periclitat.

Dar. Lăzăroiu este... "în depăşire de mandat": CCR a votat în martie 2018 că nu se poate adăuga un mandat întreg la un rest de mandat, totalul neputând depăşi nouă ani. Lăzăroiu este la CCR de zece ani: iniţial pe un rest de mandat (doi ani), apoi în continuare reînvestit pe un mandat întreg de nouă ani care ar expira la anul. Dar pe noua jurisprudenţă a CCR, în mod evident 10>9 şi cu atât mai mult 11>9, deci "CCR funcţionează în ilegalitate", zic deontologii în articolul respectiv, şi deci şi verdictul revocare Chioveşi s-a dat în mod "ilegal". Chestiunea-cheie este dacă dispozitivul juridic (decizia CCR) din martie are caracter retroactiv, sau dispune doar pentru viitor - caz în care cade "neregula".

Nu mai intru în analize, speculaţii şi predicţii, doar constat că CCR a plantat această bombă procedurală care acum a fost "în mod oportun descoperită". Şi mai adaug că mandatul Lăzăroiu poate fi completat în mod corespunzător de un alt preşedinte, fie el interimar la data eventuală a demiterii/demisiei judecătorului CCR, fie preşedintele nou-ales (post- demitere Iohannis!), la termen.

Şi totuşi: dacă decizia CCR stătea doar în cinci voturi (fără Teodoroiu), "neregula Lăzăroiu" o dărâma automat în caz de activare şi "fructificare" a urmăririi penale (pentru "uzurpare de calităţi oficiale" sau ceva de genul ăsta). Mult mai facilă dat fiind că postul lui Lăzăroiu este arondat Preşedinţiei, care conform statutului judecătorilor CCR poate aproba începerea urmăririi penale pentru acei judecători pe care i-a desemnat la Curte (ridicarea imunităţii). Asadar, ţinta principală n-ar fi salvarea lui Chioveşi (tot mai puţin utilă, ea devenind a liability pentru Sistem), ci "controlul referendumurilor"?

Ponta nu-i plecat în niciun "concediu". S-a dus "afară" ca să negocieze şi să primească instrucţiuni.

Pe model Băsescu (adică, controllerul infiltrat şi apoi impus ca lider spre a ţine partidul sub control *), la FSN/FDSN/PDSR/PSD au fost lideri cu linie ambiguă chiar începând de la Iliescu, care este globalist (şi nu neocomunist ! "partea cealaltă" l-a catalogat drept neocomunist, făcându-i astfel un serviciu timp de decenii).

Pentru facţiunea "naţional-comunistă" din PSD, acum este cam ultimul moment favorabil pentru preluarea partidului. În această eventualitate, o scindare a PSD este aproape sigură. Dar facţiunea "retro" va conta în bilanţul forţelor care se opun diktatelor UEFMI.

"Partidul Social-Democrat nu a fost în măsură să compenseze atacul dreptei printr-o mobilizare ideologică. Explicaţia conjuncturală ţine de lipsa de pregătire: în condiţiile în care s-au concentrat pe critica ilegalităţilor şi aranjamentelor băsiste, dar nu a băsismului ca expresie sistemică a dreptei, comunicatorii săi nu au avut replică la acuzaţiile cu semnificaţie generală colportate mai ales pe Internet. Partidul Social-Democrat a încetat să mai fie de stânga. A devenit o formaţiune centristă, reprezentantă mai curând a îmbogăţiţilor postrevoluţionari ca Ioan Niculae decât a salariaţilor; o formaţiune mai preocupată de satisfacerea intereselor clientelare decât de relaţia cu sindicatele şi organizaţiile civice, în care puţini mai au habar de concepte precum economia socială de piaţă (germană) ori socialismul autogestionar (francez)." (Deficitul ideologic)

Deci, ce este cu acest "concediu" al lui Ponta din Dubai (de la care a "transpirat" o poză, probabil pentru autentificare sau ca avertisment) ?

S-a deplasat la negocieri sau la instructaj, într-o locaţie "neutră" (neîncredere în PSD şi/sau în servicii ?).

* Băsescu a mai avut şi o misiune complementară: compromiterea dreptei (prin încurajarea şi promovarea elementelor internaţionaliste, "progresiste", libertariene, europeiste, şi suprimarea oricăror manifestări naţionaliste, conservatoare sau eurosceptice).

• Şi "explicaţia reală", care de fapt este tot un cover-story: "s-a dus să facă lobby pentru proiectul Forza Rossa, finanţat din bani publici (curse automobilistice în România)".

Băsescu, analizat de un băsist

Nu e exclus ca Băsescu să fie și puternic intoxicat și manipulat de cei pe care îi consideră apropiați și care să fi ales deja din anii trecuți o altă tabără pentru anii care vin. E curios rolul constant nefast jucat de EU și UNPR în deciziile lui Băsescu din ultimii ani. E curios că un fost lider PSD și UNPR e acum șeful Cancelariei. Dar asta e o discuție separată.

Își bat capul sociologii și politologii de tot felul să explice cum are USL 60% și Ponta încredere nezdruncinată, după un an jumate de guvernare dezastruoasă.

Ei bine, motivul principal e extrem de simplu: Eșecul celei de-a doua suspendări. În vara lui 2012 Băsescu nu a obținut o victorie. A obținut peste 6 milioane de oameni frustrați și a alimentat pentru doi ani cea mai eficace strategie de disimulare pentru USL: "suntem în opoziție!"

"Ivan Zubeldian" a.k.a. Florin Cojocariu, încă (?) membru al PDL, postare pe Facebook:

Băsescu Prim Ministru? O idee catastrofală. 

Ideea cu susținerea lui Băsescu la postul de viitor prim ministru e proastă: crează o vulnerabilitate formidabilă dreptei chiar înaintea unui an electoral în care ar trebui să-și joace cu maximă abilitate cărțile pentru a denișa USL de la putere și a reconstrui dreapta.

Băsescu e de 10 ani cel mai puternic om din Romania. A condus guvernele Boc cu mână de fier, a impus agenda politică internă și externă. A târât cu forța România post-comunistă într-un proces vital de reformă a justiției, a pus permanent în centrul atenției reforme esențiale. Bilanțul e fără îndoială pozitiv și, suntem obligați să o recunoaștem, Băsescu a fost providențial pentru România; nici un alt președinte nu ar fi fost capabil de un astfel de efort titanic, de unul singur.

Dar exact în ceea ce-l face unic și puternic se află cea mai mare slăbiciune. 10 ani e prea mult. Și e prea mult pentru două motive: puterea corupe spiritul și lumea obosește.

PUTEREA ÎNDELUNGATĂ CORUPE SPIRITUL

Faptul că puterea corupe se vede deja. Băsescu a acționat în ultimii ani ca și cum ar fi devenit magic, ca și cum toate deciziile lui sunt automat bune, dincolo de orice dubiu. A ignorat suveran obiecțiile celor din jur (când au avut curajul să le spună), și-a impus deciziile în PDL cu autoritate și și-a ascultat exclusiv instinctul. Celebrele "re-evaluări" stau mărturie pentru convingerea lui că în cazul personal realitatea se adaptează declarației proprii, și nu invers. Ei bine, instinctul a dat rateuri, și nu puține:

- în toamna lui 2011, ridiculiza ideea de formațiuni politice noi și proslăvea calitățile UNPR-ului, cerând realism politic. Cine era de fapt UNPR se vede acum.

- în iarna lui 2011, atacă violent pe Arafat generând un pretext pentru opoziția de la acea vreme pentru a destabiliza scena politică. A făcut asta înainte ca opinia publică să priceapă ce vrea Arafat, victimizându-l.

- tot în iarna lui 2011 refuză să sancționeze ideile fanteziste și riscante ale Elenei Udrea, șefa PDL pe București, care aduce pe Piedone șef de campanie la PDL, tot în ideea marii alianțe cu UNPR

în 2012, după ce UNPR trădează (cum a putut fi asta o surpriză, e greu de înțeles) insistă pentru candidatura lui Prigoană la PMB, refuzând tranșant alte propuneri din interiorul PDL

O strategie stranie

Un site al unor ţambalagii de-ai lui Ponta (Obiectiv.info) îl atacă (?) pe Căcărău. Mutarea asta va fi imitată şi de alţii.

O avanpremieră a "ruperii USL" ? O făcătură spre a-l arăta pe Căcărău-candidat-USL mai "patriot" ? ("tărăgănează revizuirea Constituţiei, deci - şi regionalizarea"), sau o lovitură preventivă contra unei posibile strategii PnL de a torpila revizuirea ? Fiindcă după ce ar trece revizuirea (cu minim 2/3 din voturi), PSD n-ar mai avea nevoie de PnL şi nici de o majoritate de 2/3 în parlament. Varianta a doua ar indica o prioritizare de către USL a alegerilor prezidenţiale, în detrimentul revizuirii, şi ar fi un semn al declinului său electoral.

Strategia este bazată pe presupunerea - falsă, cred eu - că electoratul vede ca pe ceva normal avizarea proiectului de revizuire de către Comisia de la Veneţia, care mai şi dă termene parlamentului când să încheie dezbaterile şi să-i trimită proiectul final.

Comisia de la Veneția îl avertizează pe Crin Antonescu 

Crin Antonescu a primit în aceste zile un avertisment cât se poate de serios din partea Comisiei de la Veneția.

Cum este văzută treaba de un site "PSD-iniţiaţi"

CADRAN POLITIC:

 USL, teatrul disensiunilor. Despre cei obligaţi să susţină unitatea Puterii

 
[...]  E clar, USL se va rupe cândva. Însă ceea ce fac la ora actuală este un teatru al umbrelor care a devenit , deja, cam lipsit de inspiraţie. A început să se repete într-un mod cam plictisitor. PNL nu pleacă de la guvernare, PSD nu dă afară PNL  din Cabinetul Ponta. Să schimbi o majoritate de 70% pentru o cârpeală care abia-abia te saltă niţel pe prag? Trebuie să fii nebun! Guvern minoritar n-o să mai fie în România vreme lungă de-acum încolo. PNL în opoziţie acum înseamnă „pa, Ponta”! Deci, tot ceea ce se întâmplă în ultima vreme nu reprezintă altceva decât nişte mişcări de trupe, din ce în ce mai blazate, pentru că au constat că nu li se ripostează în niciun fel, menite a distrage atenţia. Se pare că USL şi-a atins scopul – acela de a „distruge” PDL – mai repede decât se aştepta (şi prin nemijlocita contribuţie a lui Traian Băsescu) ceea ce nu e bine pentru nimeni. Democrat-liberalii lui Vasile Blaga sunt total absenţi de la frământările privind naşterea noii Constituţii. De fapt nu absenţi, abulici. Ei au bioritmul cuplat pe un alt meridian. Se agită cu Preda, Paleologu, Baconschi, Funeriu. În faţa Mişcării Populare, respectiv a celui ce va să vină, Partidul Mişcarea Populară, sunt complet paralizaţi. Iniţiativa lui Băsescu este interesantă în măsura în care este ciudată. Pare ceva făcut pe picior, la nervi, şi cred că aşa şi este. Deşi, Ioana Băsescu mai demult a fost suprinsă, la drum de dimineaţă, cu actele Mişcarii Populare la OSIM. Ceea ce nu înseamnă nimic altceva decât că tatăl său simţea încă de pe atunci că PDL-ul îi scapă de sub control. Între timp vigilenţa i-a fost adormită prin jurăminte făcute cu degetele încrucişate la spate. La Congres a răbufnit adevărul şi aşteptăm cu interes să vedem ce o să facă Partidul Mişcarea Populară. Cert este că va trebui să abordeze europarlamentarele din mers, ca un călător întârziat care încearcă să se agaţe de scara ultimului vagon. Riscant! Pentru că s-ar putea să rateze intrarea în gara de la Bruxelles. Şi atunci nici măcar fundaţia nu va mai avea nicio însemnătate. Deocamdată Dreapta românească din afara USL este formată din nişte cioburi. Unii ar vrea să le vadă lipite într-un fel de vitraliu. Ceea ce este o viziune ruptă de realitate din două motive: n-ai cu cine s-o faci, s-ar trage unii pe alţii în jos, IRL, FC, Pavelescu (cel mai titrat traseist din Romania şi ca atare, calificat direct la mondiale), cu Partidul Băsescu nu se ştie…Dar chiar şi dacă ai avea cu cine s-o faci, intervine al doilea motiv: electoratul de Dreapta este unul sofisticat, şcolit, cu un nivel de trai îndestulător, trebuie să-i dai de unde să aleagă, altfel stă acasă. Şi până la urmă mai bine ataci un partid din mai multe poziţii decât dintr-una singură. Ceea ce reprezintă Dreapta din Opoziţie e musai să fie cu ochii pe PNL, care începe să se mişte pe scena politică precum un elefant în junglă, trebuie să fie foarte atenţi să nu fie striviţi de acesta. De aia mai trebuie să facă ceva: culmea!, să se roage pentru unitatea USL  fiindcă, dacă aceasta se va rupe înainte de 2016, PNL se va rostogoli în Opoziţie sufocând tot ce prinde dedesubt.

PDL şi procurorul general al lui Ponta-Băsescu pun beţe-n roate planului

Dan Tăpălagă:  

Cum s-a împotmolit Marea Schismă

Miscarile din aceste zile de pe tabla de sah a politicii romanesti trebuie privite in ansamblu pentru a intelege ceva din tot jocul derulat mai ales in subteran. Parea ca se apropie incet marea schisma, dar totul s-a impotmolit in buna traditie romaneasca: negocierea de acasa nu s-a mai potrivit cu preturile din targ. Totul trebuie luat de la capat. Suna cam eliptic, dar trebuie avansat incet si cu rabadare in povestea Marii Schisme. Premisa de la care plecam in aceasta analiza: este oare intamplator ca tensiunile dintre PSD si PNL au izbucnit in paralel cu amplificarea hemoragiei de parlamentari din PPDD si cu intensificarea pregatirilor pentru ruperea PDL? 

Toate informatiile publice sau pe surse culese din teren si puse cap la cap arata ca nu, dimpotriva. Totul a fost bine gandit pana la un punct. Golul lasat de o eventuala eliminare a liberalilor trebuia umplut cu ceva. Dar asa cum a inceput criza din USL, adica in forta, tot asa au cazut planurile alternativa. Cand a declansat criza in USL cerandu-le liberailor sa-l elimine pe SRS din PNL, Victor Ponta, Ilie Sarbu si un grup restrans de lideri contau pe unele evolutii in tabara opozitiei. Contau in primul rand pe desprinderea unui grup de circa 30 de parlamentari PPDD si transformarea lor in "independenti", in realitate luati de PSD. Mai contau pe spargerea PDL, urmata de o hemoragie de parlamentari: unii grupati in jurul viitorului Partid Popular al Elenei Udrea, altii varsati in PSD. Aceste miscari i-ar fi permis lui Victor Ponta sa formeze o majoritate alternativa in Parlament care sa nu depinda exclusiv de sprijinul UDMR. Cu electoratul sau conservator, PSD nu-si permite inca asa ceva.

O recitire

Giurgiu news publicase acum aproape un an articolul "PĂRĂSIT DE MASONI ȘI ROTARIENI, PDL SE DEZINTEGREAZĂ", pe care l-am repostat pe blog cu comentariul "Ar putea fi un început nou, pe baze naționale, nu o dezintegrare. Time will tell". Era la câteva luni dupa fuga fratelui Frunzăverde, acum a fugit şi fratele Stănişoară. Iar de atunci întrebările se cam adună.

Partea esenţială din articol:

[...] Un alt semnal puternic, dar ignorat până acum, este cel al ruperii dintre portocalii şi motorul masoneriei. La fel cum un preşedinte este sortit pieririi în momentul în care nu mai este sprijinit de serviciile secrete, aşa şi un partid, în momentul în care i se blochează accesul la pârghiile masoneriei, este sortit pieririi. Iar masoneria şi-a luat mâna de pe PDL. Un prim semnal extrem de puternic a fost dat o dată cu dezertarea lui Sorin Frunzăverde. Într-o emisiune difuzată de Realitatea TV, el a recunoscut că este mason. Aceasta l-a făcut de nelipsit în majoritatea guvernelor masonice de după ‘89: ministru al Mediului în Guvernul Ciorbea, ministru al Turismului în Guvernul Radu Vasile şi de două ori ministru al Apărării în Guvernele Isărescu şi Tăriceanu. Apoi, când nu a mai fost ministru, Sorin Frunzăverde a primit o călduţă poziţie de deputat în Parlamentul României, apoi europarlamentar şi în fine preşedinte CJ Caraş Severin. Un segment important al Masoneriei, gruparea Marilor Loje, şi-a luat braţul protector de pe PDL. Adio relaţii, posibilităţi, fonduri. Apoi, odată cu trecerea senatorului PDL Ioan Sbârciu, fost rector al Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca, la PC a venit un semnal clar din partea Cluburilor Lyons şi Rotary. Senatorul Sbârciu este din iulie 2011 guvernator al Clubului Rotary România şi Republica Moldova. În mesajul adresat membrilor clubului, prof. univ. dr. Ioan Sbârciu a arătat că pentru el "Rotary este o organizaţie de prieteni, o comunitate internaţională care acţionează responsabil spre îndeplinirea scopurilor comune, iar calitatea de membru în această organizaţie presupune un act volitiv, o alegere asumată, de a răspunde chemării comunităţii, de a fi alături de ceilalţi în acţiunile, programele şi proiectele întreprinse". Demisiile celor doi membri marcanţi ai PDL şi ai fenomenului masonic nu sunt deloc întâmplătoare, ele fiind un semnal clar al faptului că masoneria a trântit uşa în nas PDL. Din cele 10 guverne care s-au succedat în România după evenimentele din decembrie 1989 (fără a le lua în calcul interimatele), cel puţin şase au fost conduse în mod cert de prim-miniştri a căror apartenenţă la francmasonerie este confirmată: Petre Roman, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Mihai Răzvan Ungureanu. Mai mult, în toate guvernele au existat cel puţin doi, trei sau chiar mai mulţi miniştri, despre care se ştie cu certitudine că sunt masoni: Sorin Frunzăverde, Victor Babiuc, Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu, Adrian Severin, Mircea Geoană, Mihai Răzvan Ungureanu, Doru Ioan Tărăcilă, Ioan Rus, Ion Caramitru, Gavril Iosif Chiuzbaian, Ioan Talpeş sau Dan Ioan Popescu, fiind doar o parte dintre aceştia.

PĂRĂSIT DE MASONI ȘI ROTARIENI, PDL SE DEZINTEGREAZĂ

Ar putea fi un început nou, pe baze naționale, nu o dezintegrare. Time will tell. 

GIURGIU news

”Lăsând la o parte disputele legate de posibilele jocuri de culise ale fenomenului masonic (reunind în acest termen generic Lojele Masonice, Francmasoneria, şi Cluburile Lyons ori Rotary) trebuie acceptată ideea că masoneria reprezintă o pârghie importantă atât în ceea ce priveşte deschiderea de uşi la diferite nivele, cât şi accesul la fonduri prin derularea unor afaceri cu parteneri masoni. Ei bine, hemoragia portocalie din ultima perioadă, exilul masiv al unor nume cheie din PDL spre PC sau PNL (parlamentari, primari, europarlamentari) duce, încet dar sigur, la dispariţia PDL de pe scena politică în actuala formulă. Descompunerea principalului partid de guvernământ , dezintegrarea sa are consecinţe nu numai în cea ce priveşte majoritatea din Parlament. 

O văd de pe acum

Nu mă așteptam să se întâmple atât de repede. Se pregătește en fanfare trimiterea unui lot de PDL-iști "undeva". ;-)
Vor fi solidarizări urmate de demisii din PDL, conform scenariului. Nu sunt sigur de Paleologu, îl văd trecând la PnL.

Cristian Preda, EXCLUS din PDL: Decizia este un abuz pus la cale de Udrea. Îmi voi face dreptate!

Hotărârea finală ar urma să fie luată de Consiliul Naţional de Coordonare al PDL.
Europarlamentarul Cristian Preda consideră că decizia BPN al PDL privind excluderea sa din partid este "un abuz pus la cale de Elena Udrea", "o capcană" în care a căzut conducerea partidului, el precizând că îşi va face dreptate.

"Este un abuz pus la cale de Elena Udrea, o formă fără fond a politicii româneşti", a declarat Preda, pentru MEDIAFAX. 

Cristian Preda a adăugat că este regretabil faptul că BPN al PDL a căzut în capcană.
 

"E regretabil că BPN al PDL a picat în capcana întinsă de cineva care acum fix trei zile spunea că toată lumea mă vrea candidat. Îmi voi face dreptate!", a afirmat Preda.

Paleologu: "Eu nu împart lumea între intelectuali şi neintelectuali. Dar unii îmi spun că sunt intelectual într-un fel care este incalificabil. Adică "băga-mi-aş în intelectuali". Am auzit-o din păcate frecvent. Mult prea des. Şi atunci când e acompaniată de o excludere sau de o propunere de excludere nu mai este o glumă făcută la şpriţ". 

Blaga: "De ce nu îl luaţi la Antena 3?"

The spin doctor Lăzăroiu - Frunzăverde ar fi conspirat cu PnL în calitate de "greu" al PDL, cică. Iar activitatea lui "era știută", și funcția de la congres i s-ar fi dat din prostie, nu fiindcă s-ar fi disociat de "grei" la finalul primei zile a congresului. Permanent USL a dat semnale că l-ar agrea pe Blaga președinte la PDL, dar oare ce scop ar fi putut avea semnalele ? Nu-i greu de ghicit - o echipă gen Alianța Civică la conducerea PDL.

Dezertarea lui Frunzăverde la PNL - o operațiune masonică sută la sută (Curentul)

S-au scris multe pe marginea plecării lui Sorin Frunzăverde din PDL, insistându-se cu precădere pe aspectul politic al acestei acțiuni, având în vedere faptul că ne aflăm cu circa două luni înainte de alegerile locale, iar dezertarea din partid a unui lider important nu este de natură să aducă încredere nici la nivelul electoratului nici printre pedeliștii de la bază, cei care duc greul campaniilor electorale. Efectul la nivelul PDL și al opiniei publice a fost cel scontat de către cei care au regizat această acțiune, declarațiile lui Frunzăverde privind înscrierea sa peste noapte în PNL ducând la bulversarea liderilor democrat-liberali care, în loc să se concentreze pe alegeri, au început să caute vinovați și să se acuze reciproc de situația în care se află partidul. De asemenea s-au lansat ipoteze de lucru conform cărora părăsirea corabiei pedeliste de către Frunzăverde are legătură cu arestarea vicepreședintelui Curții de Apel Timișoara , Cătălin Șerban, acuzat de luare de mită  în dosarul Moldomin, magistratul fiind unul dintre apropiații președintelui CJ Caraș -Severin, la fel ca și consilierul județean Iosif Chișărău, implicat și el în dosar. În fapt, dezertarea lui Sorin Frunzăverde  din PDL și trecerea lui cu șorțuleț, bagaje, parlamentari și primari în tabăra PNL a fost o operațiune masonică de la cap la coadă. Potrivit informațiilor noastre, nu este pentru prima dată când liberalii recurg la acest gen de acțiuni, Dan Radu Rușanu, Cristian Adomniței și Ludovic Orban  desfășurând și în trecut racolări de primari și parlamentari , pe considerente de apartenență la masonerie sau de atragere în aceste structuri cu iz ocult la nivelul percepției generale.

Liderul PNL Caraș-Severin, lider regional al Lojei Oriens

Efectiv control, efectiv prezent şi răspândirile

Când mai aveam armată cu militari în termen, fie ea şi a RSR, exista apelul de seară, la care SSC-ul (sergentul de serviciu pe companie) dădea raportul OSR-ului (ofiţerul de serviciu pe regiment) privind situaţia efectivelor companiei: "Tovarăşe/domnule ofiţer de serviciu pe regiment, compania Cutare (OSR-ul trecea prin faţa formaţiei şi se oprea la fiecare subunitate în parte), efectiv control n militari, efectiv prezent n-4 militari, este prezentă la apelul de seară". OSR-ul cerea apoi situaţia răspândirilor, iar SSC-ul raporta: "Un militar în permisie/concediu/învoire/misiune, un militar de serviciu la bucătărie/la sala de mese, un militar în arest şi unul la infirmerie/în gardă (la infirmerie, arest şi la corpul de gardă se făcea apel separat, OSR-ul nota sau reţinea câţi militari trebuiau să apară acolo - cei de serviciu la bucătărie de obicei scăpau pe barba SSC-ului sau veneau în formaţie dacă bucătăria era pe aproape). Dimineaţa raportul se dădea ierarhic - înlocuitorii la comandanţii de pluton, aceştia la comandantul de companie, şi comandanţii de companie la comandantul de regiment ("Comandanţii de companii la mine !"). Dacă vroia să comunice ceva mai multor cadre, spunea "Ofiţerii - la mine !" (sau "Cadrele - la mine !", deci şi subofiţerii).

Răspândirile au început la partide cam de prin 1991: intrarea PnL în guvern cu FSN, spargerea FSN în PD-FSN şi FDSN, PnL-AT, PnL-Cîmpeanu, APR, spargerea CDR, spargerea DA, formarea PLD din oameni de la PnL şi fuziunea cu PD, rezultând PDL. Le-am amintit pe cele mai importante.

Dar şi mişcări de politicieni de la un partid la altul. Sau mişcări aparent dezavantajoase, precum slăbirea ori anularea majorităţii de la Senat prin desemnarea lui Radu F Alexandru la CNA de către guvernul Ungureanu. Sau păstrarea lui Darius Vâlcov drept candidat în 2008 la Slatina, deşi era căsătorit cu Lavinia Şandru (ex-PD), finii lui Cosmin Guşă (deasemenea, ex-PD). Pâi, ce, nu se aşteptau la un asemenea anunţ din partea lui precum cel de azi ? Probabil că nici UNPR nu se aşteaptă la ceva similar care ar putea veni din partea lui Pandele, căsătorit cu Vrânceanu-Firea. Sau din partea lui Şandru (cică Vâlcov trece la PSD). La PSD/USL Marean e în cărţi pentru sectorul 5, dar încă nu s-a încheiat perioada de depunere a candidaturilor. Frunzăverde e azi ştirea zilei, dar de la omul care a făcut combinaţia cu PPE te poţi aştepta la multe surprize, mai ales după ce în urma congresului PDL schimbase tabăra.

Una peste alta, vedem de şase cicluri electorale o rotaţie la putere a cartelului. Răspândirile sunt irelevante, câtă vreme nu duc la apariţia de partide noi.

Știm cine va fi premierul, nu știm care va fi majoritatea

Comedia cu refuzul lui Ponta nu trebuie să păcălească pe nimeni. De ce nu a spus Ponta imediat după ieșirea de la Cotroceni, când a fost abordat de presă, că a refuzat oferta de a deveni premier (sau mai precis, a tăcut când s-a făcut propunerea)? De ce intră în acest joc, să apară ca mincinos ? De ce a tăcut atunci Antonescu, și el de față, la declarațiile de presă ? De ce a tăcut PDL ? Acum aflăm că unii membri din conducerea PDL erau la curent cu oferta. Demisia lui Boc a avut scopul (printre altele) de a-i face loc unui premier pe profilul lui Ponta ("tocilar"), pregătind atât electoratul PDL, cât și pe cel al USL (dar mai ales pe cel al PSD, care nu a asimilat total profilul de lider al lui Ponta).

Deci, după toate aparențele, Ponta nu are vreo problemă de a deveni premier la sfârșitul anului. Nu se știe însă care va fi majoritatea guvernamentală.

Alegerile de mâine din Slovacia - o analiză German-Foreign-Policy.com

În Slovacia au loc mâine alegeri parlamentare anticipate, ca urmare a acceptării de către premierul "PPE" al Slovaciei, Iveta Radičová, a șantajului stângii "naționaliste" a lui Robert Fico (fostul premier care a dus Slovacia în eurozonă la 1 ianuarie 2009, cu consecințe imediate accentuarea crizei și obligația de a susține o parte din bailouturile UE - circa 700 de milioane de euro). Partidul lui Fico, SMER, este pe primul loc în sondaje, aproape de o majoritate absolută. Partidul lui Radičová are probleme cu trecerea pragului electoral de 5%, după ce în 2010 luase peste 15% din voturi. În scădere - deși nu ar trebui -  este deasemenea SaS, care a votat contra EFSF și a declanșat astfel criza guvernamentală.

Radičová a mimat o vreme opoziția la participarea la bailouturi sau la votarea mecanismului de stabilitate în zona euro, EFSF, dar după ce votul pentru EFSF în parlamentul slovac a eșuat datorită opoziției partidului SaS (din coaliție), a acceptat alegerile anticipate cerute de opoziție și de Fico, în schimbul votului acesteia pentru EFSF, la a doua încercare (așa prevede Constituția, al doilea vot în caz de eșec la primul). Analiza German-Foreign-Policy.com are unele fisuri, dar pe ansamblu reflectă bine situația:

Întoarcerea "populiştilor"

BRATISLAVA / BERLIN  - Alegerile parlamentare din Slovacia, programate înainte de sfârșitul acestei săptămâni, vor duce guvernul de coaliţie liberal-conservator loial Berlinului către o înfrângere dramatică. Chiar și Konrad-Adenauer-Stiftung, apropiată de CDU [partidul lui Merkel] și având simpatii puternice pentru prim-ministrul demisionar, favorit al Berlinului, Iveta Radičová, se așteaptă la o "victorie clară" a predecesorului lui Radičová, Robert Fico. Fico a fost la rândul său atacat puternic în timpul primului său mandat 2006 - 2010, nu numai de organizaţiile care susțin politica externă a Berlinului, dar şi de mass-media germană, asociaţiile profesionale şi organismele oficiale, pentru că a oprit vânzarea întreprinderilor de stat slovace şi a încercat o politică externă independentă. Guvernul Federal i-a refuzat în 2006 chiar şi vizita de curtoazie obişnuită. Observatorii se aşteaptă ca Fico să încerce din nou reducerea dependenţei Bratislavei de Berlin. Noi conflicte între Slovacia şi Republica Federală nu sunt deloc improbabile.

Împotriva propriei voinţe

Alegerile parlamentare din Slovacia ar trebui să aibă loc înaintea acestui sfârșit de săptămână, pentru că în toamna trecută coaliţia de guvernare loială Berlinului, condusă de prim-ministrul Iveta Radičová (SDKU), a pierdut majoritatea din parlament, după o perioadă ceva mai mare de un an. Atunci Berlinul a presat puternic Bratislava să accepte mecanismul de salvare a euro, EFSF. Fostul preşedinte Wulff a exercitat în mod deschis presiuni asupra politicienilor slovaci, care aveau obiecții în privința volumului schimburilor comerciale [1] - Germania, de ani de zile, a fost cel mai mare partener comercial şi, astfel, cel mai influent din Slovacia. În ţară a fost o rezistenţă considerabilă față de EFSF, la votul crucial s-a opus partidul neo-liberal din coaliţie, Sloboda a Solidarita (SaS, "Libertate şi Solidaritate"), votul s-a reluat la insistențele germane, prim-ministrul combinând chestiunea EFSF cu un vot de încredere asupra guvernului. Radičová a recunoscut pentru presă că regretă sprijinul său pentru fondul euro-EFSF. [2]

Asasinii lui Geoană (Doru Bușcu, VoxPublica, 8 decembrie 2009)

Biroul Permanent Naţional al PSD a reconfirmat, luni, în unanimitate, decizia luată săptămâna trecută de BPN în ceea ce-l priveşte pe Mircea Geoană, a anunţat liderul social-democrat Victor Ponta, menţionând totodată că reuniunea Comitetului Executiv a fost convocată pentru data de 22 noiembrie.
Mediafax

Unii au guşi, burţi şi cefe cu pliuri. Au de ţinut în formă o întreagă anatomie a lăcomiei. Au biznisuri gri în adormire, combinaţii cu statul îngheţate, imobile neterminate şi familii obişnuite să trăiască pe picior mare. Alţii au priviri flămânde şi coastele la vedere. Au vise de mântuire cu multe zerouri şi modelul colegilor graşi în cap. Şi unii şi alţii au patru ani de aşteptat în opoziţie şi încă pe atât în perspectivă.

Pe toţi îi uneşte foamea şi îi ţine în frâu promisiunea partidului. Între ei şi silozurile statului stă însă eşecul în alegerile de duminică. Între ei şi deliciile guvernării s-au pus mai multe gafe de rutină şi o monumentală vizită la Vântu.

Damage control, ori strategie ?

"Au fost două voturi ca să rămână în continuare prim-ministru Emil Boc, al meu şi al preşedintelui de la Cluj. Unii public s-au exprimat, fiind în Guvern, împotriva primului-ministru, iar ca un ministru să ceară el demisia primului-ministru şi să rămână în Guvern este o premieră mondială, numai la noi în România se poate. După o lună şi ceva văd că e mare susţinător acel ministru, mie mi se par lucruri care la un moment dat au o problemă cu logica".

Radu Berceanu

Când Elena Udrea, ca ministru, dar şi alţi miniştri din guvernul Boc, au votat pentru demisia premierului, nu se punea problema aşa:

"Am crezut iniţial că domnul Sebastian Lăzăroiu asumă într-un anume fel aceste portofoliu, eu cred că tot ce a făcut domnia sa ca ministru al Muncii este foarte bun, PDL va susţine în continuare ceea ce el a făcut, domnia sa a menţinut Ministerul pe o traiectorie reformistă, dar poziţiile politice ale domnului Lăzăroiu au ofensat PDL, ne-au creat o serioasă problemă de imagine şi de poziţionare". 

Sever Voinescu

"În primul rând, cred că în orice stat democratic, atunci când un membru al Executivului, sprijinit de partidul de guvernământ, face o asemenea declaraţie este revocat de primul-ministru, trebuie să plece din guvern. Cred că Sulfina Barbu va fi un bun ministru al Muncii".

"El (Sebastian Lăzăroiu - n.r.) ocupă această funcţie din partea PDL. Cine i-a conferit dreptul de face o asemenea declaraţie? În orice stat democratic, un membru al Executivului care vorbeşte aşa trebuie să plece din guvern. Nu am inventat noi regula aceasta", a mai spus el. 

Sorin Frunzăverde

A doua tentativă a lui Lăzăroiu de a provoca ieşirea UDMR din coaliţie

Probabil, la un anumit nivel, se cunoaşte intenţia iminentă a UDMR de a ieşi din coaliţie (eu unul cred că are deja tratative avansate cu USL pe această temă). Bon...

Dar, atunci, dacă vrei să exploatezi electoral chestia asta, care pare inevitabilă, de ce să forţezi ieşirea UDMR-ului tocmai pe pretextul regionalizării, temă care este extrem de nepopulară în opinia publică ? Pare că doar PDL ar susţine regionalizarea, în timp ce UDMR s-ar opune, ceea ce nu-i adevărat, TOATE partidele din eurosistem o susţin, o să vedeţi după alegeri asta (aţi mai văzut o dată, la ratificarea Tratatului de la Lisabona fără referendum, în 2008), dacă nu cumva vă va veni mintea la cap şi veţi vota partide care să nu aibe acest punct în program. 

Se ştia despre proiectul regionalizării pe care urma să îl anunţe USL, se ştia că tema este nepopulară (aloo, PePeEeDL, concediaţi urgent toţi clownii care se dau consilieri şi analişti şi care cred că se poate prezenta "marfa" asta drept produs vandabil, scoţând de la naftalină tema baronilor !).

Se ştia, deci. Şi, totuşi, cu câteva zile înainte, apare EuroBăse la tembelizor şi anunţă varianta sa de regionalizare, fără o consultare cu PDL (sanchi...) şi în mod sigur, fără consultări cu majoritatea personajelor relevante din UDMR. Aşa încât acum regionalizarea este văzută ca o idee proprie a PDL, cu costurile de imagine aferente.

De ce nu s-a aşteptat anunţul public al proiectului USL, la care sigur UDMR ar fi aderat, fie şi cu jumătate de gură, ca apoi să apară PDL cu proiectul propriu ? Nazurile UDMR ar fi fost interpretate ca un târg deja încheiat cu USL, iar o eventuală plecare din coaliţie ar fi adus puncte valoroase PDL, mai ales în Transilvania.

Ce rol are Lăzăroiu? Cine semnează scenariul şi distribuţia ? Acum încearcă a doua oară să stârnească UDMR, după primul incident, în urma căruia a şi demisionat:

"Reorganizarea administrativ-teritorială nu ar trebui să se împiedice în sensibilităţi etnice sau sensibilităţi ale USL. Reorganizarea trebuie făcută de actuala coaliţie. Nu mă aştept la un sprijin de la opoziţie pentru că PSD-ul are baronii".

Sebastian Lăzăroiu: "Reorganizarea se va face oricum"
(Realitatea.net)

PRETEXTUL ?! Ocazia ?

...aducerii unui premier pe placul "partenerilor ioropeni" ?

Agitaţii din galeria reformagiilor PDL cheamă la rivuluţie:

România ca o pradă (Contributors.ro):

Este adevarat ca SRI a avertizat factorii de decizie asupra faptului ca Mironescu se afla in plina urmarire penala? Este adevarat ca Emil Boc i-a impus lui Traian Igas numirea lui Mironescu? Stia presedintele Traian Basescu de capcana in care a cazut Emil Boc, dar a tacut pentru ca i-a convenit?

Nu stiu cand si daca vom avea raspuns la aceste intrebari.

Cert  este ca PDL este intr-un scandal formidabil. Cu costuri formidabile. Din care nu se stie cand si daca va iesi. Ce se putea mai grav de atat? Arestarea lui Igas sau a lui Emil Boc?

Nu vad decat o singura iesire onorabila. Demisia imediata si neconditionata a premierului Emil Boc si a lui Traian Igas.  Asa s-ar proceda in orice tara civilizata.

Asta daca nu vrem sa pierdem si bruma de respect de care ne mai bucuram in ochii partenerilor europeni. Care ar urma sa ne dea miliarde bune din fonduri europene. [când "ar urma", huh ?  ;-) ] Ca sa ce? Sa fie furate pe filiere protejate de la nivelul varfurilor din ministere?

Este si o importanta problema de securitate nationala, sa nu ne amagim. Presedintele Basescu ar trebui sa convoace CSAT-ul si sa vada daca nu mai exista si alti „Mironesti” oplositi prin alte ministere sau agentii ale statului. Ca la carma regiilor autonome exista sigur. Altfel nu s-ar explica cum au devenit gauri negre ale economiei dar nimeni nu se gandeste sa le privatizeze.

In sfarsit, daca numirile politice mai aveau un gram de rost si logica, iata dovada contrara. De 21 de ani rostul numirilor politice era sa aduca bani la partid si in buzunarele largi ale potentatilor zilei. [ei, na ?! şi cin' să guverneze, trepăduşii "apolitici" de la Fundaţia Soros ?] Acum, cu un DNA si DIICOT care n-au mama, n-au tata, se si demonstreaza acest lucru. [măi, măi... adică, câteva cazuri ar demonstra o realitate generală ?]

PDL ar trebui sa se spele definitiv de aceste pacate. Deja este prea tarziu si tare ma tem ca nu mai are timp si „sange” in instalatii pentru asa ceva. Cine s-a nascut si a trait in pacatul originar (dai banii la partid si primesti la schimb contracte si functii publice), nu se poate transforma peste noapte in fecioara neprihanita. Nici macar cu ajutorul Monicai Macovei.

Germania, dezamăgită de relaţiile bune dintre România şi Ungaria

Deutsche Welle:

Un calm suspect în relaţiile româno-ungare 

Ar trebui să ne impacienteze evoluţiile politice din Ungaria? Ziarul de limbă germană Pester Lloyd, care apare la Budapesta, priveşte lucrurile prin prisma vizitei ministrului român de Externe Teodor Baconschi.

[...] Pe de altă parte, însă, UDMR pierde încetul cu încetul sprijinul Budapestei - anume, pentru că nu urmează cu stricteţe cursul naţionalist dictat de premierul Viktor Orban, notează ziarul din capitala Ungariei. Viaţa culturală a maghiarilor transilvăneni nu mai este susţinută financiar de la Budapesta prin filiera UDMR ci printr-o altă structură, Partidul Popular al Maghiarilor Ardeleni, condus de Laszlo Tökes. Aceasta, după ce partidul premierului Orban, FIDESZ, a încercat în câteva rânduri să extragă UDMR-ul din linia sa conservatoare sau să îi provoce rupturi interne. [...]

Spre deosebire de autorităţile de la Budapesta, maghiarii din afara Ungariei, încheie ziarul de limbă germană, au ales calea europeană. Orban face greşelile comise acasă şi în relaţiile cu străinătatea, condamnând orice mişcare în front şi plusând pe cartea radicalizării. Discursul său populist, cu referiri la toţi maghiarii din Arcul Carpaţilor, şi trimiterile dese la Sfânta Coroană nu sunt, cu siguranţă, simple referiri la "valori" şi "identitate" ci, crede Pester Lloyd, relevă nostalgia istoricei culturi dominante. Deloc înţelept din punct de vedere politic pentru Orban. Destabilizarea partidelor maghiare din ţările vecine ar putea genera un răspuns la fel de radical din partea majorităţii, în respectivele ţări. E limpede, conchide ziarul, ce preferă Orban, când are de ales între viitorul minorităţilor maghiare şi propria putere.

Ruptura FIDESZ-UDMR, definitivă. Vor fi consecinţe.

The Orbán government and the Hungarian minority in Romania

It has been brewing for a long time but lately it has really come to a head. The Democratic Union of Hungarians in Romania or, in Hungarian, the Romániai Magyar Demokrata Szövetség (RMDSZ) was for many years the only Hungarian party in Romania. It is a moderate, right of center party which hasn't lived up to the expectations of Fidesz and Viktor Orbán. Although several attempts were made to establish a strong ethnic Hungarian party whose ideology would be closer to the ideals of Fidesz, these efforts failed. They could not establish a worthy rival to RMDSZ, which on several occasions has formed alliances with other Romanian parties as a member of governing coalitions.

Up until now the leadership of RMDSZ has had good relations with all Hungarian governments, including the socialist-liberal governments. After all, it is to RMDSZ's advantage to be on good terms with Budapest because the Hungarian government sends a fair amount of money to the party to spend on cultural projects that serve the needs of the Hungarian minority in Romania. Unfortunately, the era of good relations seems to be over.

The man who represents Fidesz's interests in Transylvania is László Tőkés, "the hero of the Romanian revolution." As it turned out, Tőkés is a man of powerful nationalist impulses and a devoted follower of Viktor Orbán. He's the leader of a fledgling party that will try to unseat RMDSZ. One Fidesz-created party already lost badly at the last elections, but now Fidesz is really turning up the heat on RMDSZ and throwing its weight (and money) behind the new effort.