"Sperăm să vedem măcar un singur politician român capabil să-şi rişte cariera politică pentru a apăra interesul naţional" (Cronica Română)

EDITORIAL  Exemplu de verticalitate

Richard Sulik, preşedintele partidului SaS:
"Prefer să fiu un paria pentru Bruxelles
decât să îmi fie ruşine în faţa copiilor mei !"

În timp de criză, integritatea unui politician contează mult mai mult decât orientarea ideologică. Un om de stat dotat cu verticalitate şi integritate morală reuşeşte să facă în aşa fel încât aspectele pozitive ale ideologiei sale să se manifeste la maxim în viaţa omului de rând, în timp ce un şmenar politic aduce numai pagube, indiferent de ideologia declarată. Suntem în continuare convinşi că în România nu există veritabili politicieni de dreapta sau veritabili politicieni de stânga, eşichierul politic fiind populat de traseişti, securişti şi specialişti în teoria şi practica şmenului. O trăsătură fundamentală a politicianului român constă în incapacitatea cronică de a apăra interesul naţional în cadrul Uniunii Europene şi a forurilor internaţionale. Clasa politică din România nu a putut produce un singur exemplu de politician dispus să refuze un favor Europei sau Americii şi în aceste condiţii era şi firesc să ajungem unde am ajuns. România a devenit un model perfect al globalizării asimetrice: companiile străine au primit gratis activele-cheie ale statului român, iar românul de rând a primit la schimb posibilitatea de a pleca în străinătate să muncească, deşi în ultimul timp apar din ce în ce mai multe restricţii pentru românii care doresc să uziteze de accesul “egal şi nediscriminatoriu” la “piaţa integrată a muncii”.
Politicianul român nu a învăţat că, în anumite condiţii, respectarea cu sfinţenie a principiilor contează mai mult decât o victorie politică imediată. În anumite circumstanţe, mişcarea contra curentului generalizat este unica strategie viabilă pe termen lung. Este interesant de observat cum în mai multe ţări europene apar politicieni care încearcă să se detaşeze de “turma politică” pentru că înţeleg că turma se îndreaptă spre prăpastie. În România, clasa politică este definită prin două trăsături omniprezente: dragostea de şpagă şi încrederea oarbă în perspectivele “proiectului euro-atlantic”, ceea ce spune multe atât despre caracterul moral al clasei politice cât şi despre nivelul de inteligenţă al reprezentanţilor acesteia. Atât politicienii cât şi analiştii politici din România încearcă să creeze impresia că o ţară din Europa de Est care a intrat în Uniunea Europeană nu are altă soluţie decât să se conformeze fără ezitare la orice cerinţă a eurocraţilor de Bruxelles, desigur cu excepţia cazurilor când dorinţele funcţionarilor de la Departamentul de Stat de la Washington nu cer contrariul. În realitate, în ţările din Europa de Est există numeroase exemple de politicieni care lucrează în interesul naţional şi nu se sfiesc să se opună cerinţelor bruxelleze, atunci când simt că sunt  lezate interesele ţării pe care o reprezintă. Nu întotdeauna această rezistenţă se soldează cu succes, dar suntem siguri că după dezintegrarea “proiectului european”, anume aceşti politicieni vor deveni lideri naţionali. Cel mai recent exemplu de politician est-european care a dat dovadă de verticalitate considerabilă a fost dat de preşedintele parlamentului slovac Richard Sulik. În ciuda presiunilor colosale din partea Uniunii Europene, partidul lui Richard Sulik a votat împotriva participării Slovaciei la finanţarea Facilităţii Europene pentru Stabilitate Financiară, invocând necesitatea protejării intereselor economice naţionale. Până la urmă, şantajul şi presiunile politice au făcut în aşa fel încât în cadrul unui vot repetat (considerat neconstituţional de mulţi analişti slovaci) restul partidelor din parlamentul slovac să strângă numărul de voturi necesare pentru a ratifica acordul de participare la FESF. Pentru Richard Sulik, un vot împotriva cerinţelor UE a însemnat pierderea postului de preşedinte al parlamentului şi pierderea locului în coaliţia de guvernare, dar suntem absolut convinşi că în cadrul viitoarelor alegeri anticipate, electoratul slovac va răsplăti principialitatea demonstrată de acest politician. Media europeană l-a etichetat drept “naţionalist economic”, iar foştii colegi de coaliţie l-au declarat “nebun anti-european”, deşi Sulik a fost unul dintre arhitecţii miracolului economic care s-a produs în Slovacia în perioada 2002-2006, iar programul său anti-criză a permis ieşirea din recesiune a Slovaciei, care a avut creştere economică de 4% doar în primul trimestru al anului 2011.
Sperăm să vedem măcar un singur politician român capabil să-şi rişte cariera politică pentru a apăra interesul naţional. Poate atunci vom ajunge o putere regională sau măcar vom fi capabili să scăpăm de statutul de colonie economică a capitalului european.

http://cronicaromana.com/2011/10/16/editorial-exemplu-de-verticalitate/