Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

13 iunie 2013

Cum este văzută treaba de un site "PSD-iniţiaţi"



CADRAN POLITIC :

 USL, teatrul disensiunilor. Despre cei obligaţi să susţină unitatea Puterii
 
[...]  E clar, USL se va rupe cândva. Însă ceea ce fac la ora actuală este un teatru al umbrelor care a devenit , deja, cam lipsit de inspiraţie. A început să se repete într-un mod cam plictisitor. PNL nu pleacă de la guvernare, PSD nu dă afară PNL  din Cabinetul Ponta. Să schimbi o majoritate de 70% pentru o cârpeală care abia-abia te saltă niţel pe prag? Trebuie să fii nebun! Guvern minoritar n-o să mai fie în România vreme lungă de-acum încolo. PNL în opoziţie acum înseamnă „pa, Ponta”! Deci, tot ceea ce se întâmplă în ultima vreme nu reprezintă altceva decât nişte mişcări de trupe, din ce în ce mai blazate, pentru că au constat că nu li se ripostează în niciun fel, menite a distrage atenţia. Se pare că USL şi-a atins scopul – acela de a „distruge” PDL – mai repede decât se aştepta (şi prin nemijlocita contribuţie a lui Traian Băsescu) ceea ce nu e bine pentru nimeni. Democrat-liberalii lui Vasile Blaga sunt total absenţi de la frământările privind naşterea noii Constituţii. De fapt nu absenţi, abulici. Ei au bioritmul cuplat pe un alt meridian. Se agită cu Preda, Paleologu, Baconschi, Funeriu. În faţa Mişcării Populare, respectiv a celui ce va să vină, Partidul Mişcarea Populară, sunt complet paralizaţi. Iniţiativa lui Băsescu este interesantă în măsura în care este ciudată. Pare ceva făcut pe picior, la nervi, şi cred că aşa şi este. Deşi, Ioana Băsescu mai demult a fost suprinsă, la drum de dimineaţă, cu actele Mişcarii Populare la OSIM. Ceea ce nu înseamnă nimic altceva decât că tatăl său simţea încă de pe atunci că PDL-ul îi scapă de sub control. Între timp vigilenţa i-a fost adormită prin jurăminte făcute cu degetele încrucişate la spate. La Congres a răbufnit adevărul şi aşteptăm cu interes să vedem ce o să facă Partidul Mişcarea Populară. Cert este că va trebui să abordeze europarlamentarele din mers, ca un călător întârziat care încearcă să se agaţe de scara ultimului vagon. Riscant! Pentru că s-ar putea să rateze intrarea în gara de la Bruxelles. Şi atunci nici măcar fundaţia nu va mai avea nicio însemnătate. Deocamdată Dreapta românească din afara USL este formată din nişte cioburi. Unii ar vrea să le vadă lipite într-un fel de vitraliu. Ceea ce este o viziune ruptă de realitate din două motive: n-ai cu cine s-o faci, s-ar trage unii pe alţii în jos, IRL, FC, Pavelescu (cel mai titrat traseist din Romania şi ca atare, calificat direct la mondiale), cu Partidul Băsescu nu se ştie…Dar chiar şi dacă ai avea cu cine s-o faci, intervine al doilea motiv: electoratul de Dreapta este unul sofisticat, şcolit, cu un nivel de trai îndestulător, trebuie să-i dai de unde să aleagă, altfel stă acasă. Şi până la urmă mai bine ataci un partid din mai multe poziţii decât dintr-una singură. Ceea ce reprezintă Dreapta din Opoziţie e musai să fie cu ochii pe PNL, care începe să se mişte pe scena politică precum un elefant în junglă, trebuie să fie foarte atenţi să nu fie striviţi de acesta. De aia mai trebuie să facă ceva: culmea!, să se roage pentru unitatea USL  fiindcă, dacă aceasta se va rupe înainte de 2016, PNL se va rostogoli în Opoziţie sufocând tot ce prinde dedesubt.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):