Dragoş Paul Aligică: Dreapta contra Stânga în dezbaterea publică

Contributors.ro : 

Dreapta contra Stanga in dezbaterea publica, fara menajamente. Si o intrebare pentru cititori 

Cei ce urmaresc atenti tonul si dinamica dezbaterii publice din Occident remarca imediat un lucru fara precedent: Disperarea acuta a ideologilor si purtatorilor de cuvant ai stangii. Este de inteles: Baza lor sociala de putere politica se clatina. Mai mult, pierd pe zi ce trece pozitiile de autoritate morala si intelectuala (inclusiv capacitatea de a domina si dicta parametrii dezbaterii publice si fluxului mass-media). Sunt pozitii pe care le controleaza autoritar de decenii si despre care ajunsesera sa creada ca sunt un monopol de drept divin. Mai important insa este faptul ca un intreg univers doctrinar, intreaga lor lume mentala, cu miturile, fobiile si iluziile ei, se prabuseste. Confuzia, dezorientarea, panica sunt palpabile de sus pana jos.

Socul realitatii anunta ca s-a ajuns la scadenta. Tripla criza -economica, politica si cultural-morala- a Americii si Europei Occidentale este mai presus de orice criza unui intreg sistem institutional si de politici publice izvorat din idei. Ideile stangiste. Acum aceste idei isi dau in sfarsit masura. Grefate cu fervoare timp de decenii pe corpul sistemului liberal-democrat capitalist occidental, au ajuns ca pana la urma sa-l blocheze.

Ironia este dubla. In lupta dintre Marx si Weber, Weber are ultimul cuvant. Ideile sunt cele ce schimba lumea. Lupta de idei, nu mecanica modurilor de productie este motorul istoriei. Avem privilegiul sa asistam la un studiu de caz istoric. Agitatia stangistilor care incearca disperati zilele acestea sa recapete pozitia hegemonica in dezbaterea de idei, este o dovada vie ca in ciuda reverentelor pe care le fac marxismului si altor determinisme structuraliste, acestia au totusi intuitia faptului ca miza reala se joaca la masa luptei de idei.

Traversam deci o perioada extrem de interesanta. Cei ce doresc sa urmareasca la lucru forta ideilor in istorie au o ocazie rara, una la o generatie sa vada pe viu un moment de cotitura. In asemena momente de volatilitate, confuzie si fluiditate, asa cum a aratat politologul american Mark Blyth, dinamica ideilor determina viitorul. Sunt clipe astrale ale istoriei cand climatul public se decide pentru mai multe decenii si generatii. Formule ale viitorului se degaja treptat din modul in care ideile in dezbatere infrunta realitatea in dezbatere, ajustandu-se ei si ajustand-o in acelasi timp. Este momentul in care ideologia si doctrina politica isi demonstreaza adevarata magnitudine a influentei imense ce o au asupra societatii umane moderne.

Dezbaterea la noi

Acesta este fundalul pe care trebuie sa privim valul de dezbateri pornit in Occident si care a ajuns si la noi. Masacrul de la Oslo, falimentul experimentului obamist, frisoanele euro si UE, criza datoriilor, renegarea multiculturalismului, vandalismul din Anglia, genereaza evident discutii aprinse si in Romania. Aceste discutii conteaza. Indiferent ce am spune despre exceptionalismul sau inapoierea romaneasca, astfel de discutii seteaza climatul, vocabularul, asteptarile ce vor determina opinia publica si decizia electoral-politica pe termen mediu si lung. Nu e putin.

Sa discutam deci despre dezbaterea stanga versus dreapta in Romania, azi. Am sa iau ca punct de reper discutiile relevante din ultimele saptamani, asa cum s-au materializat ele in interventiile din Revista 22 si de pe Contributors-Hotnews, platformele mele publicistice in tara. In speta, am fost atent la reactiile din ultima saptamana la articolele semnate de Vladimir Tismaneanu, Mihail Neamtu, Stefan Vlaston, Dan Tapalagă, Theophyle si bineinteles la propriile texte (in Revista 22 si Contributors). Voi prezenta in continuare cateva comentarii bazate pe aceste observatii.

Comentariul 1

Sa incepem prin a nota ca autorii numiti mai sus si altii ca ei isi asuma deschis valori de dreapta –adica nu isi ascund orientarea ideologica. Au onestitatea sa lase cititorul sa stie care le este profilul doctrinar-intelectual. Nu pretind ca sunt altceva decat sunt. Contrastati asta cu practica comuna pana mai ieri atat in Occident dar mai ales la noi. Anume de a prezenta publicistul sau analistul ca fiind „neutru” doctrinar. Aceasta fictiune –omul fara valori, principii si partipriuri – care iese in fata natiunii sa-i spuna Adevarul Obiectiv, este o inventie pe care stanga mediatica, intelectuala si oligarhica a exploatat-o si o exploateaza sistematic. Ridicati masca oricarui „analist obiectiv” si probabilitaea ca veti da de un stangist-oportunist este de aproape 100%.

Este o diferenta radicala de filozofie publicistica. Profesionismul mai sus numitilor autori (si al altora ca ei din publicistica romaneasca) sta nu in pretentia obiectivitatii ci in efortul de a fi obiectiv si rezonabil in fata evidentelor empirice si logicii, tinand insa cont de realitatea propriilor valori si orientari. Diferenta intre „pretentie” si „efort real” (fie si imperfect) e imensa. Profesionismul si obiectivitatea cuiva nu sunt asumate prin etichetare. Sunt dovedite. Zilnic. Mereu si mereu in tensiunea cu realitatea comentata si cu propriile partipriuri.

Sa retinem acesta observatie. Ea puncteaza o trasatura importanta a jurnalismului viitorului. Din ce in ce mai mult, credibilitatea celor ce pretind obiectivitatea -vanzand de fapt agenda elitelor progresiste de stanga sau a oligarhiei plutocratice- va fi chestionata. Un nou tip de comentariat jurnalistic –onest, cu valorile pe masa, la vedere- se degaja sub ochii nostri. Ajutat de aparitia internetului, acesta va dizolva monopolul mediatic pus (sub acoperire) asupra dezbaterii publice de catre elitele stangiste occidentale sau de catre oligarhiile plutocratice post-comuniste.

Auto-afirmarea dreptei publicistice induce deci o dinamica pozitiva. Ea obliga la reactie de pe stanga. Treptat-treptat vom vedea si in Romania, ca peste tot in lume, cum comentatorii ce pana mai ieri se declarau „impartiali” isi recunosc propensiunile stangiste. Inteleg ca deja fenomenul s-a pus in miscare prin studiourile de televiziune din Bucuresti. E un castig emorm pentru asanarea dezbaterii publice. Fenomenul trebuie incurajat.

Comentariul 2

Vorbim aici despre calitatea intelectuala precara a publicisticii stangistilor romani si a prezentei pe internet a stangismului. Nici occidentalii nu stau bine, e drept. Asa cum spuneam, criza ideilor stangiste la nivel global e o realitate palpabila. Totusi Occidentul are in continuare nume si surse de calitate pentru idei si retorica de stanga. Stangistii romani sunt dezamagitori nu atat in lipsa de idei proprii sau incapacitatea de a fi proactivi. Sunt dezamagitori in incapacitatea de a discerne de la cine, ce si cum trebuie sa preia cand este vorba despre temele si argumentele produse spre beneficiul lor de catre centrala de idei si mediatica a elitelor occidentale stangiste. Si mai sunt dezamagitori pentru ca practica un tip de abordare care copiaza ce e mai rau de la stanga occidentala, corecta politic si obisnuita sa cenzureze si controleze. Exista si cativa tineri romani care au potential de stanga decent dar momentan nu isi pot face loc in prima linie datorita veleitarilor sau oportunistilor sub acoperire.

Am vazut la Comentariul 1 cum putem ajuta stanga sa iasa din fictiunea ipocrita si manipulatoare a „impartialitatii”. Intrebare: Putem sa-i ajutam si sa-si recalibreze discursul intr-o directie mai inteligenta si mai informata? Putem ajuta tinerii stangisti purtatori ai unui discurs daca nu corect cel putin inteligent si decent, sa iasa in fata? Desigur. Pentru asta trebuie insa sa fim insa foarte transanti si duri pe trei paliere, care reprezinta cele trei caracteristici majore ale retoricii stangiste actuale:

a. Stangistii romani par blocati in strategia tipica de a reduce totul al un joc de etichete delatoare. Mintea lor graviteaza in jurul rasuflatei manevre stalinsit-progresiste care postuleaza ca daca ai spus ca ceva sau cineva e ”extremist” sau „fascist” (sau „portocaliu”, in cazul momentului actual la noi), ai rezolvat totul. Asta tine loc de argument, de teorie, de evidenta. Nu iti convine ceva? E fascist. De ce? Pentru ca e fascist, cum de ce?!

Nu are rost sa elaboram. Tehnica (sau patologia) a fost studiata in amanunt mai demult de Jean-Francois Revel si, mai recent, de catre J. Goldberg in cartea sa „Fascismul Liberal” (tradusa si la noi, la Polirom). Doar sa notam ca cei ce doresc sa se delecteze cu o ilustrare concreta, pot gasi pe pagina de internet a Revistei 22 un studiu de caz exemplar, care se intampla sa-l aiba protagonist pe autorul de fata. Cititorul va vedea cum timp de mai multe runde si zile a fost imposibil sa determinam in dezbaterea respectiva altceva decat ca preopinentii doreau cu o ardoare fascinanta sa aplice o eticheta (anume „extremist de dreapta”), independent de orice logica sau evidenta empirica. Un spectacol de variatii pe marginea unui gen unic: caracterizarea delatoare, formula literara favorita, se pare, a stangii, indiferent de loc si epoca.

Ce putem face in fata unor cazuri de acest fel? Un lucru simplu: Sa nu ne lasam intimidati. De ani de zile corectitudinea politica face ravagii in primul rand datorita lasitatii sau comoditatii victimelor ei. Oricarui abuz trebuie raspuns in termenii cei mai duri si fermi cu putinta. Cand actualii purtatori de steag ai corectitudinii politice vor vedea ca nu le mai merge – ca obrazniciei lor delatoare i se raspunde cu dispretul si fermitatea pe care le merita- vor fi nevoiti fie sa se reprofileze, fie sa faca loc altor figuri neatinse de aceasta adevarata patologie. Oameni cu care se poate discuta normal. Pentru asta insa este nevoie de multa fermitate. O avem?

b. Stangistii romani sunt lipsiti de constiinta propriilor limitari informationale si intelectuale. Exemplul meu favorit sunt reactiile la textele lui Vladimir Tismaneanu. Daca acesta din urma ar primi o suta de lei pentru fiecare caz de june stangist surprins dandu-i lectii celui care in mod normal ar trebui sa-i fie profesor (daca tanarul in cauza ar avea capacitatea sa treaca de un examen de admitere la universitatea unde preda Tismaneanu), Hotnews ar avea in mod sigur un contributor milionar, poate chiar un nou patron.

Pilduitoare este si experienta subsemnatului, tot pe Contributors. Nu mai departe de saptamana asta am scris un text in care foloseam tema teoretizarii dezechilibrului intre consum si productie de catre economisti precum si tema predictiei in stiintele economice pentru a atrage atentia asupra responsabilitatilor si limitelor economistilor relativ la criza economica. Nu era acolo nimic nou sau surprinzator pentru cineva minimal informat despre discutiile de specialitate. Repetam pentru publicul romanesc niste teme ce se degaja de mai bine de un an in dezbaterea occidentala.

Reactiile stagiste au fost tipic-exemplare: De la incapacitatea de a identifica tema sau teza unui articol simplu, la intratul in tangente calchiind locurile comune ale propagandei obamiste, pana la admonestari facute cu falsa autoritate epistemica si somatii de a raspunde unor intrebari sau provocari ce -in formularea lor- tradau lipsa unor cunostinte elementare necesare unui dialog de natura celui anvizajat de peopinenti. Si, evident, insulte pure si dure. Toate fara cea mai simpla constiinta ca ceea ce era in discutie nu era o opinie personala a autorului ci o traducere intr-o adaptare personalizata a unui punct de vedere larg raspandit in comunitatile epistemice relevante tematicii.

Ce putem face in astfel de situatii pentru a ajuta asanarea dezbaterii si pentru a grabi procesul prin care o noua generatie de publicisti de stanga sa iasa in fata? Din nou, ca si in cazul Comentariului 1, solutia sta in reactia transanta si dura. Unii dintre cititorii de buna credinta sint deranjati ca autorul de fata nu raspunde la interventii stangiste precum cele de la articolul despre economisti. Sau ca uneori sunt mai taios cu acest tip de „cititori” ce se doresc „interlocutori” si „profesori” fara a dovedi buna credinta sau stiinta necesara acestor roluri. Sa spunem totusi ca pentru a raspunde insa la toate pseudo-obiectiile, distorsiunile sau confuziile stangistilor romani, ridicate de un singur articol, ar trebui sa scrii 10 articole suplimentare, lucru care devine aproape automat –dati fiind interlocutorii- un curs de meditatii prin corespondenta. N-ar fi o problema. Banuiesc ca unii dintre noi ar face-o. Rabdarea ingereasca a unor „contributori” in acest sens este remarcabila. Numai ca, stim cu totii, este un efort inutil.

Nu intrand in mlastina si ceata dialogului cu minti setate pe alti parametrii decat ai dialogului avansam agenda dezbaterii publice. Avansam daca trimitem aceste minti –ferm si fara menajamente- exact acolo unde le este locul. Avansam daca o sa continuam sa presam agresiv pe agenda teme si argumente la un nivel pentru care se cer reactii de un anumit standard. Atat timp cat acele reactii nu vin, nu avem ce discuta. Tot ceea ce stim despre „discutii” fara standarde minimale de raspuns, este ca sunt o pierdere de timp. Ele nu fac decat sa valideze un tip de retorica si de indivizi care bruiaza dezbaterea informata, pragmatica si realist problemelor si blocheaza accesul pe prima linie a unor figuri de stanga decente si informate.

c. Stangistii si adeptii corectitudinii politce sunt practicanti fara scrupule ai dublei masuri. Este amuzant cand cei care s-au obisnuit sa atace, insulte, demonizeze si demoleze fara scrupule sunt surprinsi ca li se raspunde exact asa cum merita. Este amuzant cum invoca imediat in sprijinul lor regulile civilitatii si protocolul dezbaterii decente. Adica: Daca te apuci sa ironizezi si sa acuzi de ignoranta un autor, sa-i dai lectii, inclusiv recomadari bibliografice fara sa ai habar despre subiectul in care te pretinzi autoritate, se numeste dezbatere de idei. Daca autorul iti raspunde ca habar nu ai ce spui, ca de fapt tu esti cel ignorant, ca practici cel mai jenant amatorism, ca esti cu totul strain de referirile bibliografice respective si prin urmare nu e nimic de discutat cu tine, atunci autorul este pasibil de a fi acuzat de aroganta, incalcarea regulilor de dialog etc.

Daca acuzi pe cineva din senin,cu totul gratuit, fara argumente si dovezi de fascism, xenofobie, extremism etc. avem o dezbatere de idei. Daca acel cineva iti atrage atentia ca bati campii si ca nu are cum si de ce sa discute astfel de aberatii, atunci se numeste raspuns dispretuitor si acuze lipsite de argumente. Daca iei numele cuiva si il asociezi fara vreo baza cu teme pasibile de a-i murdari reputatia, se numeste o robusta disputa intelectuala. Daca ti se atrage atentia ca acuza de rasism si xenofobie este o chestie serioasa cu care nu te joci si daca ti se spune ca esti iresponsabil atunci cand o ridici impotriva cuiva fara sa ai nici cea mai mica dovada sau argument, se numeste agresivitate.

Daca distorsionezi spusele unui om se numese o profunda interpretare demistificatoare. Daca acest om face efortul sa reconstruiasca structura unui argument, si cere sa i se arate pe ea unde este identificabila tematica acuzatoare, pentru ca el nu o vede, se numeste aroganta si refuz al dialogului. Iar daca acesta iti atrage atentia ca nu poti chestiona idiosincratic liberalismul cuiva care nu numai ca si-a dedicat toata activitatea publica liberalismului dar mai mult si-a construit toata cariera academica, asa modesta si imperfecta cum este, in jurul ei, se numeste „narcisism”. Dar cititorul a inteles deja esenta argumentului, asa ca nu mai are rost sa insistam.

Intrebarea aici, ca si la punctele anterioare este aceeasi: Ce e de facut? Ce putem face in astfel de situatii pentru a ajuta asanarea dezbaterii? Raspunsul este si el acelasi. Sa reactionam prompt, categoric si fara menajamente. Sa denuntam dubla masura si sa dam replica pe masura. Exact asa cum merita. Cu cat mai direct, cu atat mai bine. Oricum nu conteaza pentru ei. Indiferent ce faci, vor spune tot aceleasi lucruri, vor juca acelasi circ al ofuscarii si indignarii de a fi jigniti, etc. Reactia ferma si denuntarea categorica a jocului lor ii va face insa ca data viitoare sa fie mai atenti, mai ezitanti. Sa gandesca de doua ori inainte de a aplica indiscriminat si iresponsabil cliseele corectitudinii politice. Este un inceput.

Concluzii

Observatiile de mai sus, schiteaza o pozitie care, este de sperat, ar putea duce atat la asanarea discursului public in Romania cat si la reechilibrarea raportului stanga-dreapta in acest discurs. Nu ajutam nici dezbaterea publica, nici aparitia unei noi generatii de preopinenti daca acceptam in continuare sa jucam dupa regulile tacite ce ne impun sa inghitim cu resemnare abuzurile stangistilor – fie ei de factura occidentalizata, corecti politic, fie ei de factura locala, plutocratic-oligarhica.

De ce e importanta dezbaterea? Sa nu uitam de unde am pornit. Rolul ideilor. Calitatea si substanta dezbaterii conteaza. Conteaza ceea ce se intampla in spatiul disputei ideologice. Sunt unii care intervin in discutie insistent si zic ca disputa ideologica e o pierdere de vreme. Nu stiu ce spun. Starea si continutul dezbaterii publice determina in buna masura dinamica societatilor moderne. Cine nu a ajuns sa inteleaga asta, nu are ce cauta in dezbaterea publica. Nu ca asa decretam noi. Ci pentru ca este concluzia logica a propriei sale pozitii.

Bineinteles, autorul de fata se poate insela insa cu privire la strategia corecta fata de stanga si corectitudinea politica in discursul public romanesc. Iata de ce inchei cu o intrebare. Daca cele de mai sus nu schiteaza strategia corecta, atunci cum ar trebui sa arate aceasta strategie?