05 februarie 2015

Scârba lui Aligică faţă de bobor: "patologii ale conştiinţei majoritare"



Dragoş Paul Aligică pe Facebook:

Uite ca mi-e greu sa ma abtin desi imi propusesem sa o fac. Iata ca pana la urma tot irelevantii deontologi, parlitii de intelectuali, neispravitii de jurnalisti talibani si justitiari si sustinatorii si cititorii lor, nefericitii aia care nici macar nu depasesc 1 milion si sunt minoritatea minoritatii electorale de sub 10% in acest mare si pitoresc popor cu elitele sale validate electoral sistematic, iata deci ca tot amaratii astia cu naivitatile si lipsa lor de orientare si doar -mai nou- cu un cont pe facebook, fac ce fac si de 25 de ani decid agenda publica, directia si structura adanca a sferei publice si proiectului national romanesc.

Cum e posibil? Cum e posibil ca temele occidentalismului, anticoruptiei, statului de drept, economiei de piata si liberalismului democratic, ale profesionismului si meritocratiei, ale competentei si bunului simt sa supravietuiasca si revina in forta mereu si mereu, in ciuda masivei si covarsitoarei demonstratii de forta opusa, interna si externa??!!

Ma uit la ei si ii vad buimaci. Se agata cu disperare de evenimentele recente. Ar vrea sa clameze triumful in conjunctura dar realizeaza ca nu pot, oricat de tare ar topai si ar tipa. Si asta, trebuie sa va spun ca observ cu mare satisfactie: Ii doare.

Ii doare nu doar pe puscariabili si clientela lor speriata. Nu doar pe impostorii si canaliile asociate lor. Nu doar pe cozile de topor ale curentelor externe. II doare si pe reprezentantii variilor patologii ale constiintei majoritare si pe idotii utili ai cauzelor care din varii motive se definesc ca proiect si identitate impotriva acestei minoritati si reprezentantilor ei publici.

Iata ca in ciuda a toti si toate de 25 de ani se canta pana la urma dupa o partitura pe care ei in ciuda puterii politice, banilor, mass media, auto-asumatului mandat istoric sau social, a fortei brute a numarului si prostiei potentate de ticalosie si impostura, in ciuda acestor toate, NU pot sa o acopere.
Ce facem noi de acum inainte? Exact ceea ce am facut si pana acum. Atat. Nu este despre persoane, personaje si suprafata lucrurilor. In victorie sau in infrangere, in triumf sau esec, noi tot aia suntem si tot de acolo venim.

Cine intelege, intelege. Cine nu, nu e problema noastra. E a lor.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):