Scârba lui Aligică faţă de bobor: "patologii ale conştiinţei majoritare"

Dragoş Paul Aligică pe Facebook:

Uite ca mi-e greu sa ma abtin desi imi propusesem sa o fac. Iata ca pana la urma tot irelevantii deontologi, parlitii de intelectuali, neispravitii de jurnalisti talibani si justitiari si sustinatorii si cititorii lor, nefericitii aia care nici macar nu depasesc 1 milion si sunt minoritatea minoritatii electorale de sub 10% in acest mare si pitoresc popor cu elitele sale validate electoral sistematic, iata deci ca tot amaratii astia cu naivitatile si lipsa lor de orientare si doar -mai nou- cu un cont pe facebook, fac ce fac si de 25 de ani decid agenda publica, directia si structura adanca a sferei publice si proiectului national romanesc.

Cum e posibil? Cum e posibil ca temele occidentalismului, anticoruptiei, statului de drept, economiei de piata si liberalismului democratic, ale profesionismului si meritocratiei, ale competentei si bunului simt sa supravietuiasca si revina in forta mereu si mereu, in ciuda masivei si covarsitoarei demonstratii de forta opusa, interna si externa??!!

Ma uit la ei si ii vad buimaci. Se agata cu disperare de evenimentele recente. Ar vrea sa clameze triumful in conjunctura dar realizeaza ca nu pot, oricat de tare ar topai si ar tipa. Si asta, trebuie sa va spun ca observ cu mare satisfactie: Ii doare.

Ii doare nu doar pe puscariabili si clientela lor speriata. Nu doar pe impostorii si canaliile asociate lor. Nu doar pe cozile de topor ale curentelor externe. II doare si pe reprezentantii variilor patologii ale constiintei majoritare si pe idotii utili ai cauzelor care din varii motive se definesc ca proiect si identitate impotriva acestei minoritati si reprezentantilor ei publici.

Iata ca in ciuda a toti si toate de 25 de ani se canta pana la urma dupa o partitura pe care ei in ciuda puterii politice, banilor, mass media, auto-asumatului mandat istoric sau social, a fortei brute a numarului si prostiei potentate de ticalosie si impostura, in ciuda acestor toate, NU pot sa o acopere.
Ce facem noi de acum inainte? Exact ceea ce am facut si pana acum. Atat. Nu este despre persoane, personaje si suprafata lucrurilor. In victorie sau in infrangere, in triumf sau esec, noi tot aia suntem si tot de acolo venim.

Cine intelege, intelege. Cine nu, nu e problema noastra. E a lor.