19 iulie 2014

Dorinţa neascunsă a lui Aligică: spargerea "blocului naţional majoritar" şi guvernarea sub tutelă externă



Ca şi cum majoritatea nu l-ar fi votat şi pe Constantinescu în 1996 (care apoi a virat la stânga, după o prestaţie catastrofală), n-ar fi votat indirect şi pentru alianţa CDR-PD-UDMR (1996), şi pentru alianţa DA-UDMR-PC (2004), şi pentru Băsescu de două ori (2004, 2009)! Ce-au făcut "pro-occidentalii" cu încrederea acordată ? (de parcă PSD&Co. n-ar fi eurosocialişti, tot de obedienţă Vest...).

După Aligică, nu mai avem nicio speranţă ca naţiune, fiind "taraţi", "irecuperabili", "îndărătnici", "înapoiaţi", "iresponsabili", "gropari ai României"...

După "conservatorul" (sanchi...) Aligică, ar trebui să votăm candidatul prezidenţial indicat sau sugerat de America "transformată" a socialistului Obama sau de Germania cea "apucătoare" şi cu nasul pe sus a lui Merkel. Sub masca criticii-soft la Iohannis (recent decorat - din nou ! - de statul german), Aligică îl recomandă de fapt pe acesta votanţilor de dreapta care au unele rezerve faţă de personaj: "nu il votam pe individul Iohanis ci promisiunea de tutela, control si asanare pe care occidentalii responsabili le vor exercita prin el ca instrument docil". Pâi numai de instrumente docile nu duceam noi lipsă !
O intrebare la care in mod insistent se cere un raspuns. Cu cine votam? Ce ne facem? Date fiind conditiile, cred ca lucrurile sunt de fapt foarte simple.

Vom vota si vom da sustinere candidatului occidentului. Cand SUA sau si Germania ne dau un semn - si vor sti sa o faca - ne vom alinia la optiunea lor. Pentru ca de fapt votam garantia data de ei. Exprimam increderea in judecata si responsabilitatea lor. Ei au fost parghia si bratul de sustinere care au impiedicat inghitirea intregii tari de valul de iresponsabilitate, coruptie si destructurare insititutionala pe care il asociem Regimului Ponta+Voiculescu+Ghita si prostimii populare si canaliilor asociate cu el.

Ei sunt tutorii revenirii Romaniei din groapa, din fundatura in care a fost adusa de poporul roman si marea majoritate a conducatorilor ei nationali si locali. Nu avem ce speranta sa ne punem ca prin forte proprii elitele Romaniei sau majoritatea populara vor putea da altceva decat ceea ce au dat in ultimii 20 sau 50 sau 90 de ani. O cloaca in care coruptia, abuzul de putere, deturnarea de resurse si contra-selectia emerg cu voluptate din functionarea normala a fibrei morale si intelectuale a majoritatii.

Deci, asta e. Minoritatea sustinem pe cine decid occidentalii ca are sanse sa sparga blocul national majoritar la alegerile viitoare.

Personal, la fel ca majoritatea cititorilor, gasesc afini oameni precum Predoiu, MRU sau Diaconescu, cu toate scaderile lor. Dar daca Germania sau SUA vin si spun ca trebuie sa dam sustinere celenteratei, retardatului, oportunistului fara coloana vertebrala politica si morala numit Iohannis, pe ala il votam. Si ii vom descoperi cu entuziasm calitati nebanuite. Ca nu il votam pe individul Iohanis ci promisiunea de tutela, control si asanare pe care occidentalii responsabili le vor exercita prin el ca instrument docil.

Sa asteptam insa sa vedem cine e omul. Poate n-o fi chiar asta.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):