Postări
Miting național-legionar cu participarea lui Ion Antonescu și Horia Sima, 6 octombrie 1940, București. În Piața 6 Septembrie, fosta Piață 8 Iunie pe vremea lui Carol al II-lea, actuala denumire fiind Piața Unirii. Trecută prin sistematizări majore în etape, începând cu 1936 și în anii '60 iar apoi '80.
Încă ne mai facem (unii...) că nu vedem că:
1) Antonescu a fost desemnat de Carol al II-lea drept premier: "de aici s-a plecat mai departe", pe această fundaţie şubredă - fiindcă n-a fost vorba doar despre un singur om, ci despre "aparatul" preluat ca moştenire; şi deşi nu se poate nega că schimbarea a fost un pas înainte, n-a fost decât o soluţie non-optimă2) Antonescu a lucrat în continuare cu birocraţia carlistă, nu cu naţionaliştii (atunci, sub titulatura de legionari); au fost puţine excepţii (Vulcănescu, de exemplu, dar care nu era legionar), Antonescu rupând "alianţa" în ianuarie 1941; cripto-masonii mişunau prin "aparat", prin Marele Stat Major, MAE (Cifrul), Siguranţă şi SSI
3) "Germania" a tolerat îngheţarea situaţiei iniţiale, persoana cu tot cu "opţiunile" sale, precum şi manevrele Casei Regale şi chiar şi existenţa acesteia: era un bun moment pentru proclamarea republicii; a tolerat şi represiunea antilegionară - sunt mai mulţi legionari condamnaţi la moarte şi executaţi (din 1941), decât comunişti-terorişti; şi încă şi mai mulţi legionari împuşcaţi din spate pe front (în urma unor ordine verbale - vizaţi fiind voluntarii care au optat pentru "reabilitare", preferând frontul, puşcăriei)
4) Ca "strateg", Antonescu a fost mediocru, nu are rost să i se facă o apărare pe acest subiect. Merite a avut maiorul Antonescu, dar asta era în Marele Război, ca şef al biroului operaţiuni al Armatei I. Între 1941-1944 România era încadrată în dispozitivul german, comanda venea pe acea filieră, marile unităţi româneşti aveau cel mult o autonomie la nivel tactic, local. Şi-apoi, ce "geniu militar" nu-şi curăţă spatele frontului ("aparatul") de dubioşi ori de trădători demascaţi ori măcar bănuiţi?
5) "Filmele patriotice" - atât ante- cât şi post-1989 - l-au reabilitat (implicit, aluziv, nu asumat) ori măcar l-au cauţionat doar pe Antonescu, nu un program naţionalist
10 comentarii :
Piata Unirii este spatiul bucurestean cu cele mai dese schimbari de denumiri. S-a numit, pe rand, Piata Mare (nucleul initial), Piata Bibescu-Voda (portiunea dinspre Patriarhie), Piata Natiunii (denumire interbelica), Piata 8 Iunie (in cinstea Zilei Restauratiei), Piata 6 Septembrie (in cinstea proclamarii Statului National-Legionar in 1940), din nou Piata Natiunii pana in 1950, apoi Piata 28 Martie (ziua din 1945 cand au avut loc primele alegeri “libere” organizate de guvernul pro-comunist Petru Groza). Numele de Piata Unirii dateaza din 1960, desi in acest loc nu au avut loc evenimente legate de nicio unire. Existau eventual doar hoteluri/localuri/pravalii cu denumirea “Unirea” in zona, prin interbelic.
https://www.bucurestiivechisinoi.ro/2014/02/piata-unirii/
În timpul jurământului dictat la microfon de cel ce avea să-l încalce constant (iar cel mai vizibil, în ianuarie 1941), regizorul de montaj intercalează secvențe din mulțime cu oameni care tac toți. În mod evident nu este vorba despre filmare simultană ci despre adăugiri de montaj cu filmări de la alte momente ale mitingului.
Fusese "recuperat" și utilizat aparatul de propagandă al regimului carlist, spre a induce subliminal "artificialitatea mitingului", "inaderența publicului". Nefiind încă televiziune, filmarea era difuzată la jurnalele de știri din cinematografe, înaintea proiecției filmelor, și care aveau audiență semnificativă.
La Externe, și tocmai la Cifru, se aciuise o grupare de băeți "pe invers" ("popo"), din care făcea parte și Djuvara. Ei, de-aici i s-a tras lui Antonescu, care deși știa n-a luat măsuri.
(telegrama din august 1944, pour les connoisseurs).
Răposatul dr. Şerban Milcoveanu, legionar şi medic militar pe frontul de est, relata în cărţile sale şi la televizor cum a aflat despre "ordinele verbale". Un comandant de companie sau de batalion cu care era vechi prieten şi în subordinea căruia nimerise, l-a luat deoparte şi i-a spus pur şi simplu despre ordinele verbale de lichidare a anumitor legionari trimişi pe front ca voluntari. Îl asigurase pe Milcoveanu că el personal nu era vizat, iar de ar fi că l-ar înştiinţa, spre a încerca să dezerteze chiar şi la sovietici, să scape cumva. Săptămânal i se cerea "situaţia, om cu om - care mai este, care nu", şi pentru lichidare erau desemnaţi în secret subofiţeri şi ofiţeri, ameninţaţi în prealabil cu împuşcarea dacă "vorbeau ceva".
Serban Milcoveanu chiar stia ce spunea . Multi dintre legionarii aflati pe frontul antisovietic , au fost trimesi in cele mai periculoase misiuni de lupta de unde sansa de-a scapa cu viata era echivalenta cu 0 .Cei putini care-au scapat intregi , au fost predati sovieticilor ca semn al bunei credinte a ARMATEI REGALE atunci cand aceasta s-a predat pur si simplu , celor ce aveau s a le devina " frati de arme " . Cati s-au mai intors din prizonieratul sovietic stie doar Dumnezeu . Insa , nu uita ca , foarte multi dintre legionarii ramasi in tara { in special cei din gruprea Sima } , cei care n-au considerat ca trebuie sa-si dovedeasca patriotismul prin calitatea d e voluntar pe frontul antisovietic , aveau s a devina cadre d e nadejde pentru " noua " Politie { Militie avea sa fie redenumita mult mai tarziu } si evident pentru " noul " SRI infiintat dupa razboi . Acestia au fost printre cei mai cruzi dintre tortionarii pe care noul regim comunist i-a avut vreodata in subordine . Nu uita ca la Pitesti , Gherla sau Aiud si care-or mai fi fost , mintile luminate ale acestei tari , preoti catolici si ortodoxsi deopotriva , medici , profesori , scriitori , CREMA INTELIGENTEI ROMANESTI au fost chinuiti precum Iisus pe cruce , nu de aia veniti de Grivita Ateliere din parte a carora chiar te-ai fi asteptat la asa ceva ci , de catre acei legionari ce-au schimbat tabara ...cand a trebuit .De fapt in epoca existau acele " versuri " pe care nu ma-ndoesc ca le cunosti : CAMARADE , NU FI TRIST / GARDA MERGE INAINTE / PRIN PARTIDUL COMUNIST .Am vazut mai ieri pe pagina alora de la Incorect Politic un interviu cu Tudor Ionescu care este zice-se presedintele alora d e la Noua dreapta . Eu credeam ca dl. avocat emigrase de mult iar despre Noua Dreapta , sti ca te-am mai intrebat despre ei de cateva ori , nu credam c a mai exista nici macar ca...titulatura . ASTIA SE REVENDICA CA PROVENIND DIN LEGIONARI ? BLASFEMIE !!!!!!!!!!!!!
Bine ca mi-am amintit la vreme : pentru simplul fapt de-a fi participat ATUNCI la acel miting , mama mea a fost exclusa din sindicat in...1957 caci : S-A AFLAT , CHIAR CREDEAI CA NU SE VA AFLA " CETATZEACO " ?! Sti ce-nsemna ca in anii '50 sa-ti adreseze cineva , in locul obisnuitului TOVARASE { a se citi OBLIGATORIUL } CETATEANCO : DRACU TE LUA aproape instantaneu si...chiar daca erai stahanovist ...nu mai beneficiai de PUNCTE . Culmea este ca , acum vad si eu , n-a fost singura acolo .
Mulţi legionari (şi nu doar "simişti") au aderat la noul regim din oportunism dar şi de frica de a fi "traşi la răspundere" (persecutaţi, că n-au avut majoritatea cine ştie ce "răspundere"). Dar au fost şi unii care au încercat să se ascundă "în locul cel mai vizibil", ca să ducă lupta din interior - de fapt, "să se menţină activi şi informaţi direct, pentru la o adică". Numai că "adica" n-a mai venit...
Bunică-miu a luptat pe frontul de est (ofiţer din rezervă, nu de carieră), şi a intrat în PCdR să îşi şteargă urmele (fiind bugetar) - a fost exclus în '52, prima epurare a "tovarăşilor de drum".
Cred că apărarea lui Mircea Vulcănescu e un contrargument suficient la multe din cele pe care le susții. Subliniez aspectul românizării (în acțiune) băncii naționale, ca exemplu important.
Strateg nu avea de ce să fie, mai degrabă i se poate reproșa faptul că nu a ales cei mai buni comandanți care să se se descurce adecvat pe teren. În măsura în care aveau mână liberă în raport cu germanii, ceea ce nu prea se întîmpla.
Din justificarea publicată în, cred, 1942, republicată de Buzatu după 90, reiese limpede antipatia totală dintre Carol și Antonescu, ca să nu mai amintesc despre faptul că a fost singurul oficial care a denunțat arestarea lui Codreanu, pretextul căreia a fost oferit pe tavă de instigarea orgoliosului Iorga.
Oricum ar încerca să prezinte unii lucrurile, mișcarea legionară sub Sima a fost altceva decît cea anterioară lui. Ceva mult mai ideologizat și mai puțin național.
Infiltrați au avut toți, inclusiv legionarii. Evident că încrederea în unii ca Djuvara (atunci mic, dar cu un rol cheie - detestabil personaj), livrați de masoneriile timpului, nu se poate justifica. Iar prostiile se plătesc.
Cum o prostie a fost și rebeliunea legionară, cea mai sigură cale pentru a fi zburătăciți. Sigur, e mai ușor cînd privești la rece, după decenii, dar n-aș zice că au strălucit prin inteligență politică cei ce au declanșat-o.
Se pare că legionarii erau infiltraţi masiv, în ianuarie 1941 a fost "scadenţa", care putea fi amânată sau chiar anulată. Bun, tot se ajungea la "finaluri" precum Republica de la Salò sau regimul Crucilor cu Săgeţi din Ungaria post-Horthy, după aplicarea Planului Margarethe I (II-ul fiind planificat pentru România dar neaplicat din lipsă de timp de pregătire).
Vorba e că Antonescu a tolerat "resturi" periculoase, tăciuni care mocneau. Şi nu numai din "naivitate", legionarii îl acuză direct de complicitate.
Trimiteți un comentariu