Mascaradă abjectă. Sistemul l-a impus (prin Dragnea) pe Mihai Tudose, trecut prin filieră SUA-NATO-SRI-MApN. Apartenenţa lui Tudose la PSD este mai degrabă un detaliu birocratic, iar faptul că partidul (şi aliatul ALDE) acceptă aşa ceva arată precaritatea mediului politic şi chiar a existenţei statale a României.

© my angry rants


20 ianuarie 2015

Mascarada impozitării profitului (I)


În timp ce posibilităţile capitalului românesc se rezumă în evazionarea fiscalizării profitului la neînregistrări în acte şi artificii contabile, capitalul străin dispune de capacităţi infinit mai mari în domeniu prin ascunderea legală sau la marginea legii a profiturilor în reţeaua internaţională de producţie şi comercializare a firmelor.
Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):
Cele ce urmează încearcă să creioneze câteva din stările reale de lucruri din economie punând cap la cap date care scapă în spaţiul public. Potrivit Registrului Comerţului, în România operau efectiv, în 2013, 643 000 firme cu o cifră totală de afaceri de 1 114 mld lei (circa 251 mld euro), care au raportat profituri de 74 mld lei (16,6 mld euro). Din acestea, 63 250 firme (adică numai vreo 10%), deţinute de capitalul străin, au realizat o cifră de afaceri de 554 mld lei (125 mld euro), respectiv jumătate din cifra de afaceri de asamblu a companiilor din România, aducând însă în spaţiul fiscalizării profituri de 34 mld lei (vreo 7,6 mld euro), adică numai 46% din totalul profiturilor raportate în România. Iată o primă anomalie, dar nu şi cea mai gogonată! Reiese că mult cântatul şi mult lăudatul capital străin ar fi mai puţin performant decât capitalul autohton şi că a venit în România să se inspire din realizările româneşti şi nu să facă profit, după cum credeam noi, proştii, încrezători în normele capitalismului.

Dacă nu ţi-a fost spălat creierul, este lesne de găsit explicaţia acestor date care sfidează bunul simţ: capitalul străin obţine profituri în România, şi încă unele fabuloase, dar le ascunde de la impozitare, mai concret le externalizează prin diferite metode înainte de fiscalizare, iar ceea ce rămâne să fie impozitat este derizoriu. În timp ce posibilităţile capitalului românesc se rezumă în evazionarea fiscalizării profitului la neînregistrări în acte şi artificii contabile, capitalul străin dispune de capacităţi infinit mai mari în domeniu prin ascunderea legală sau la marginea legii a profiturilor în reţeaua internaţională de producţie şi comercializare a firmelor. În realitate, profitabilitatea capitalului străin este de cel puţin 2 ori mai mare (pe unitate de capital) faţă de cea a capitalului românesc, graţie atuurilor recunoscute (şi ridicate în slăvi) în plan tehnologic, organizaţional şi financiar. Pentru a nu forţa evaluările, să admitem însă o profitabilitate doar de 1,7 ori mai mare (respectiv cea rezultând din faptul că, după datele aceleiaşi surse statistice, capitalul străin realizează jumătatea din cifra totală de afaceri utilizând nici 29% din forţa de muncă angajată în România). Inseamnă că, la o asemenea rată de profitabilitate, capitalul străin obţine de fapt spre 68-70% din profiturile realizate pe ansamblu în economia din România, respectiv de cel puţin 1,5 ori mai mult decât raportează.

Cât ajung să plătească, în realitate, capitalul străin şi cel românesc din ceea ce s-ar cuveni să plătească în contul impozitului pe profit? Din date oficiale ale ministerului de finanţe privind evaziunea fiscală aflăm că rata efectivă de colectare din impozitul pe profit este de 20-21%, restul de 80% constituind evaziune. Mai precis profituri făcute „pierdute” înainte de impozitare. (va urma)

10 comentarii :

Simeone spunea...

Unitatile militare ordonate dupa venit in urma exploatarii:

http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_largest_European_companies_by_revenue

Riddick spunea...

Da... însă la ele acasă plătesc impozit, că nu le merge altfel. La noi...

Crystal Clear spunea...

"Unităţile militare? "

Riddick spunea...

"Vorba vine" - poate de la faptul că lucrează mult cu guverne.

Crystal Clear spunea...

Da, m-am prins azi dimineaţă.

Unitaţi militare de ocupaţie...

Simeone spunea...

Mai Crystal..., vrei sa-ti desenez? ;)

bursa de sclavi = bursa locurilor de munca
exploatare = profit
colonie = companie
sclavi = angajati
s.a.m.d.

Doar "culoarea" s-a schimbat.

Crystal Clear spunea...

Da , neocolonialism , deprimant !

Crystal Clear spunea...

Una din forţele de ocupaţie economică in România este IKEA .

Tocmai asist la acţiunea de alungare a unui client de la una din fabricile noastre de către propaganda şi modul în care IKEA îşi impune contractele.Procedează la fel ca şi băncile străine din România : fabricle n-au de ales pentru ca n-au cum face altfel investiţii... sunt sclavi la IKEA

Din toata acţiunea asta nu câştiga DECÂT IKEA...

Riddick spunea...

Nişte detalii, mai pe scurt ? Vrea să elimine clienţii acelei fabrici, s-o facă dependentă major de IKEA (ca ulterior să-i impună alte condiţii) ? Ori interesul este eliminarea concurenţei (producţiei autohtone RO) ? Ambele explicaţii ?

Crystal Clear spunea...

Da, ambele explicaţii.
Daca vreo fabrică incearca să-şi pastreze 50% alti clienţi,IKEA se supară imediat, pleaca etc.Fabrica poate intra in faliment .
IKEA oricum face rău pentru ca elimina gândirea creativă a fabricii, IKEA îşi impune doar modelele ei, modul ei de ambalare, etc, etc.
Oamenii aşteaptă să li se dea instrucţiuni: nu mai gândeşte nimeni, sunt spalaţi pe creieri..

IKEA distruge individul


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Horia-Roman Patapievici, 2009: "Ei bine, teza mea este că Parlamentul European, care funcţionează mai degrabă ca un club de influenţare şi de lobbying decât ca un parlament obişnuit, e chemat să joace, pentru viitor, rolul corpului politic absent. Rolul său îmi pare a fi acela de a forma o comunitate politică provizorie, în vederea realizării treptate a comunităţii politice permanente, care, în proiect, ar fi demosul european. Parlamentul European este, prin urmare, un fel de corp politic european avant la lettre: în el, aşa zicând, se experimentează in vitro poporul politic european".

Postări populare (nu P.P.E. !):